Metode de aproximare a soluţiilor ecuaţiilor diferenţiale

Fie a < b , α ∈ R h > 0 şi f : [a, b] × R → R continuă. Se consideră

problema Cauchy:


x
(t) = f(t, x(t)) ∀ t ∈ [a, b]
x(a) = α

cu soluţia x : [a,b] → R de clasă C 1 .

Fie n = b−a h , ∆ = {t ; t = a + (i − 1)h , 1 ≤ i ≤ n + 1} , ∆∗ = {t =
a + (i − 1)h ; 1 ≤ i ≤ n}.
Aproximarea solutţiei x |∆ a ecuaţiei Cauchy anteriaore se poate
realiya prin metodele Euler, Euler-Cauchy, Runge-Kutta. Aceste
metode se bazează pe ecuaţii cu diferenţe finite. Soluţia y a di-
verselor ecuaţii cu diferenţe finite (asociate fiecărei metode ı̂n parte)
este o aproximare a soluţiei x |∆ a problemei Cauchy.
• 1) Metoda lui Euler: Se rezolvă ecuaţia cu diferenţe:


y(a) = α
y(t + h) = y(t) + h · f(t, y(t)) , ∀ t ∈ ∆∗

• 2) Metoda Euler-Cauchy: Se rezolvă ecuaţia cu diferenţe:

y(a) = α
h
y(t + h) = y(t) + 2 · [f (t, y(t)) + f(t + h, y(t) + h · f (t, y(t))] , ∀ t ∈ ∆∗
.
• 3) Metoda Runge-Kutta: Metoda constă ı̂n calculul valorilor funcţiei
y : ∆ → R care verifică ecuaţia cu diferenţe finite:


y(a) = α
y(t + h) = y(t) + h · W (t, y(t)) , ∀ t ∈ ∆∗
V1 (t,z)+2·V2 (t,z)+2·V3 (t,z)+V4 (t,z)
unde

W (t, z) =
 6 
, V1 (t, z) = f (t, z) , V2 (t, z) =

f t + 2 , z + 2 · V1 (t, z) , V3 (t, z) = f t + 2 , z + h2 · V2 (t, z) , V4 (t, z) =
h h h

f(t + h, z + h · V3 (t, z)) .