Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Cadastru, Geodezie şi Construcţii

Referat

La tema: Contractul de transport

A elaborat Sdudent gr. DIC-1905 M

Pavlic Valentin

A verificat dr. conf. univ.

Climova Alla

Chişinău – 2019
 Contractul de transport
In cadrul contractului de transport, transportatorul (cărăușul) acordă servicii de transport
obligându-se fata de cealaltă parte contractanta clientul (pasagerul) de a transporta marfa (sau
pasagerul cu sau fără bagaje) la locul de destinație in modul, termenul si metoda prevăzută in
contract cit si cu transportul care este menționat in contract (diferite tipuri de transport).
Contractul este consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros sau gratuit daca nu contravine legii,
comutativ, cu executarea succesiva, iar in unele cazuri are si nuanțe de intuito-personae însă nu
este o condiție esențiala de fiecare dată. Particularitățile contractului: o particularitate deosebita
este faptul ca acest contract este reglementat nu numai de CCRM dar si de Regulamente speciale
cum ar fi Legea cu privire la transporturi din 21 mai 1997; Legea cu privire la transportul aerian
din 1997; Legea cu privire la transportul auto din 29 iulie 1988; Codul navigației maritime
comerciale aprobat prin Legea din 30 sept 1999; Codul transportului feroviar 17 iulie 2003;
Regulamentul cu privire la transportul pasagerilor si bagajelor reglementat prin Hotărârea
Guvernului din 10 noi 2003; Regulamentul transporturilor auto de mărfuri aprobat de Ministerul
Transporturilor si Comunicațiilor si monitorizat prin Hotărârea Guvernului din 09 dec 1999.s.a.
40 In afara de actele normative interne, funcționează un sir de acte normative externe convenții,
tratate internaționale la care RM ia parte.

Tipurile de transport: In dependenta de diferite criterii, transportul este clasificat in următoarele

tipuri:

• După modul de transportare a mărfii distingem transport aerian; transport maritim; transport
feroviar; transport auto; transport fluvial (naval).

• In dependenta de tipul serviciilor distingem: transport la comanda; transport pe rute regulate;

transport de folos public; transport ocazional; transport in regim taxi; transport de folos propriu
s.a.

• In dependenta de teritoriu exista: transport intern(mașinile ce duc marfa in interiorul

marketului-de ex: metro); transport național; transport internațional; transport municipal;
transport local.

• In dependenta de funcția transportului si formelor aplicate in practica distingem câteva tipuri de

transport : transport succesive (atunci când sunt mai mulți cărăuși care se succed unul pe altul
folosind unul si același mijloc de transport) sau combinate (cărăușii se succed utilizând diferite
moduri de transport) efectuate independenți unul de altul pe distante diferite – in acest caz
cărăușul încheie contract cu clientul in dependenta de faptul daca este un singur cărăuș sau mai
mulți, un contract sau mai multe contracte; Transporturi succesive si combinate executate prin
intermediar; Transporturi succesive si combinate efectuate in temeiul unui document unic de
transport.

Elementele contractului: Părți sunt transportatorul (cărăușul) si clientul (pasagerul cu sau fără
bagaje), atât PF cit si PJ din tara sau de peste hotare, iar daca vorbim de transportator atunci in
dependenta de obiectul contractului legea poate impune întrunirea anumitor calități. In ce
privește transportul de pasageri, cărăușul trebuie sa dețină licența in dependenta de tipul de
transport (auto, feroviar, aerian) de a acorda asemeni servicii. Daca vorbim de transportul aerian,
PJ care acorda aceste servicii trebuie sa dispună de un sir de documente si autorizații care ii
permite activitatea aeronautica si exploatarea rutelor aeriene in dependenta de tipul transportului
aerian (nave aeriene particulare si nave aeriene de transport de pasageri sau marfa). Obiectul
contractului: are 2 laturi componente: pe de o parte este prestarea serviciilor de transport pe de o
alta parte este latura materiala obligațiunea clientului sau pasagerului de a achita serviciile. 41
Forma contractului: este scrisa de regula, si in dependenta de obiectul material al contractului si
tipul de servicii poate fi documentata in mod diferit (foaie de trăsura la transportul auto;
conosament- la transport maritim sau fluvial; tichet- la transport de pasageri). Importanta formei
scrise a contractului consta in faptul ca ea prezinta o proba in ce privește obligațiunile
contractuale ale parților. Drepturile și obligațiile părților. Obligația principală a clientului o
constituie plata taxei de transport, mărimea căreia poate fi convenită prin acordul părţilor dacă
legea nu prevede altfel. Prin urmare, această normă dicpozitivă poate fi utilizată de părţi numai
într-un singur caz – dacă legea nu stipulează modalitatea de stabilire a plăţii de transport. Legea
expres stipulează o garanţie pentru asigurarea dreptului cărăuşului de a primi taxa de transport.
Astfel, cărăuşul are dreptul de retenţie asupra bagajului şi încărcăturii pînă la achitarea taxei de
transport. Acest drept are o importanţă deosebită în cazurile cînd taxa de transport este plătită nu
după regula generală, adică pînă la transportare pasagerului şi bagajului sau a încărcăturii, dar în
alte perioade de timpStabilirea raporturilor civile în contractul de transport de persoane are loc,
de reguzlă, prin întocmirea unui document special care poartă denumirea de bilet sau titlu de
călătorie. În primul rînd procurarea buletului demonstrează în exterior consimţământul, acceptul
pasagerului faţă de oferta publică a cărăuşului. În al doilea rînd, biletul este o confirmare în scris
a raporturilor contratuale. De regulă, contractul de transport de călători este considerat încheiat
din momentul procurării biletului. Prin procurarea buletului se documentează şi faptul executării
obligaţiei principale a pasagerului – achitarea taxei de transport şi naşterea obligaţiilor
contractuale ale cărăuşului Cărăuşul este ţinut să repare prejudiciul cauzat pasagerului, cu
excepţia cazului cînd acest prejudiciui este rezultatul unei forţe majore, al stării de sănătate a
pasagerului sau al faptei acestuia. Cărăuşul este ţinut să repare prejudiciul şi în cazul în care
acesta se datorează stării sale de sănătate, a prepuşilor săi sau a stării ori funcţionării vehiculului.
Răspunderea cărăuşului pentru prejudiciile care rezultă din întîrziere este exclusă dacă altfel nu
s-a convenit în mod expres sau dacă transportatorul nu a acţionat cu intenţie sau din culpă gravă.
Răspunderea cărăuşului nu poate fi exlusă sau limitată prin contract. Limitările în mărimea
despăgubirilor în transportul public de persoane trebuie aprobate de Guvern. Cărăruşul răpsunde
pentru poerderea, distrugerea sau deteriorarea bagajelor care i-au fost încredinţate de pasageri, cu
excepţia cazului cînd va dovedi forţa majoră, viciul propriu al bunului sau vina pasagerului.
Cărăuşul nu răspunde pentru pierderea documentelor, banilor sau a altor bunuri de mare valoare,
cu excepţia cazului cînd i s-a declarat natura sau valoarea bunului şi el a acceptat să îl transporte.
Cărăuşul nu este cu atît mai mul răspunzător pentru pierderea bagajelor de mînă care au rămas
sub 42 supravegherea pasagerului, cu excepţia cazului cînd ultimul va demonstra vinovăţia
cărăuşului. În cazul transportului succesiv sau combinat de persoane, cel care efectuează
transportul în cursul căruia s-a cauzat prejudiciul este răpsunzător, cu expecţia cazului în care,
printr-o stipulaţie expresă, unul sintre cărăuşi şi-a asumat răspunderea pentru întreaga călătorie.
Pasagerul poate rezilia contractul în orice moment dacă prin aceasta nu cauzează întîrzieri. El
este obligat să plătească transportatorului despăgubirile cauzate de reziliere. Dacă devin
cunoscute împrejurările în sfera transportatorului despre care pasagerul nu putea să ştie şi care,
dacă le cunoştea, i-ar fi dat un motiv întemeiat să nu încheie contractul de transport, el poate
rezilia contractul. Pasagerul poate rezilia contractul şi atunci cînd este previzibil că vor avea loc
întîrzieri în comparaţie cu timpul şi durata convenită. În aceste cazuri, nu se naşte obligaţia de
despăgubire.
Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Cadastru, Geodezie şi Construcţii

Referat

La tema: Contractul de deposit

A elaborat Sdudent gr. DIC-1905 M

Pavlic Valentin

A verificat dr. conf. univ.

Climova Alla

Chişinău – 2019
 Contractul de deposit
Conform art.1537CC, prin contractul de depozit depozitarul se obliga sa păstreze un bun mobil
transmis sau predat de către cealaltă parte contractanta numita deponent, cu achitarea serviciilor
de depozitare sau fără achitarea lor in dependenta de faptul daca contractul este cu titlu oneros
sau gratuit iar la finele contractului in dependenta de perioada de păstrare a obiectului in termen
sau fără termen depozitarul se obliga sa restituie bunul deponentului respectându-se uzanțele si
consecințele îndeplinirii obligațiilor. Acest contract este consensual, cu titlu oneros sau gratuit,
sinalagmatic(daca e cu titlu oneros) sau unilateral obligațional (gratuit, obligația fiind din partea
depozitarului), comutativ si in unele cazuri are un caracter intuito-personae. Elementele
contractului: Părți pot fi atât din partea depozitarului cit si din partea deponentului orice PF/PJ
care au capacitate de a încheia contracte sau acte de administrare. In calitate de deponent poate fi
atât proprietarul bunului cit si orice alta persoana interesata de a păstra bunul transmis spre
depozitare. Depozitar neprofesionist poate fi orice persoana ce are capacitate deplina de
exercițiu; iar atunci când este vorba de un depozitar profesionist in aceasta calitate pot activa
societățile comerciale, întreprinzătorii individuali care desfășoară o activitate profesionala in
acest domeniu sau organizațiile necomerciale care au o capacitate civila speciala care este legata
de păstrarea unor bunuri ce au tangenta cu realizarea scopului pentru care a fost constituita.
Obiectul contractului are doua laturi cea juridica si cea materiala unde latura juridica reprezintă
totalitatea acțiunilor pe care le întreprinde depozitarul in vederea asigurării îndeplinirii
obligațiilor contractuale de păstrare a bunurilor; latura materiala reprezintă obiectele materiale
transmise de către deponent depozitarului spre păstrare. In calitate de obiect material pot fi nu
numai bunurile mobile dar si banii, hârtiile de valoare si alte acte juridice care au menirea de a
dovedi dreptul carorva persoane nominalizate in acele acte juridice transmise. forma atât scrisa
cit si verbala cu privire la întocmirea actelor juridice cit si chiar daca nu se prevede expres forma
scrisa acest contract poate fi încheiat in scris daca aceasta o doresc părțile. Termenul contractului
poate fi determinat sau nedeterminat si in cazul contractului cu titlu gratuit deponentul poate sa-
si ridice bunul in orice moment ceea ce nu poate fi in contractul de magazinaj care este un
depozit cu titlu oneros, in cazul dat se respecta normele legislative cu privire la contractul de
magazinaș. Prețul contractului: Conform art.1539CCRM, remunerația depozitarului are loc daca
este prevăzut expres in contract sau daca la propunerea depozitarului magazinerului, deponentul
își da acordul in mod tacit.
Drepturile si obligațiile părților:

 Depozitarul are următoarele drepturi si obligații: Indiferent daca contractul este cu titlu gratuit
sau oneros, depozitarul este obligat sa păstreze bunul transmis de către deponent in modul si
termenul indicat in contract sau la înțelegerea părților. El trebuie sa asigure integritatea bunului
pe parcursul termenului contractului; sa asigura păstrarea calității; obligat sa restituie bunul in
termenul prevăzut cit si sa remită fructele obținute in timpul păstrării având dreptul de a cere de
la deponent acoperirea cheltuielilor legate de perceperea si păstrarea fructelor.

 Deponentul are următoarele drepturi si obligații: Sa informeze corect depozitarul cu privire la

caracteristicile bunului transmis spre depozitare; Sa achite pentru serviciile de depozitare in
termenul prevăzut in contract sau pentru termenul care reiese din uzanțele contractuale; Trebuie,
daca este necesar sa creeze toate condițiile pentru ca depozitarul sa-si poată îndeplini obligațiile
contractuale si anume sa aibă cale de acces spre obiectul material al contractului; sa fie informați
vecinii despre persoana depozitarului daca aceasta este necesar si sa informeze depozitarul daca
ii permite sau nu transmiterea responsabilităților către o persoana terța, si invers, depozitarul nu
are dreptul de a transmite bunul spre depozitare către o persoana terța fără acordul deponentului.
Conform art.1567CC in cazul sechestrului, in calitate de depozitar apare o persoana terța care se
obliga sa restituie bunul după finalizarea litigiului (sechestru este depozitul un cazul unui litigiu
intre careva parți) doar persoanei care are dreptul asupra bunului dat conform unei hotărâri
judecătorești definitive si irevocabile. Depozitarul care păstrează bunul sechestrat nu are dreptul
sa facă careva mișcări asupra bunului dat ci doar de conservare si doar in unele cazuri când bunul
sechestrat si-ar pierde valoarea sa, depozitarul poate cere cu acceptarea si cu încuviințarea
instanțelor inițiate.