Sunteți pe pagina 1din 3

ANDREEA-GABRIELA CARP

BACÃU, ROMÂNIA

Data naşterii: 03.05.1991


Studii universitare:
2010-2013: Facultatea de Drept, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca;
2013-prezent: Facultatea de Drept, Universitatea “ George Bacovia”, Bacãu.
Publicaţii(prozã scurtã):
1)Alabala, Antologia Concursului Naţional de Creaţie “ Vasile Alecsandri”, Bacãu, ediţia a III-
a,2008;
2)Alabala, partea a II-a, Antologia Concursului Naţional de prozã scurtã “Radu Rosetti”, Oneşti,
2013;
3) D.N, Antologia “Limba noastrã cea românã”, Starpress, Editura Olimpias, Galaţi, 2014;
4) D.N (partea a II-a),   Antologia “Iarna scriitorilor”, Starpress, Editura Olimpias, Galați, 2015.

D.N (partea a III-a)

Dedicaţie muzicalã :
Blondy– Cu tine vreau să trăiesc.
Moto :
"Dacă urli, te aud toți.
Dacă şopteşti, te aude doar cine e aproape de tine.
Dacă stai în linişte, te aude doar cine te iubeşte”.
(Mahatma Gandhi)

 (Fata, vocal): “M-am îndrãgostit în prima zi când te-am vãzut/ M-ai întrebat ceva, dar
ştiu cã m-am pierdut/ Te priveam şi mã priveai la nesfârşit/ Despre noi am povestit multe ore
în şir”.
(Bãiatul, vocal): “Am învãţat/ Din dezamãgiri/ Dar au trecut/ E rândul nostru sã ne
iubim”.
(Fata, vocal): “Cu tine vreau sã trãiesc/ Eşti omul meu/ Tu m-ai fãcut sã zâmbesc/ Şi
încã o viaţã de aş mai avea/ Vreau sã ştii tot pe tine te-aş iubi”.
Mã descopãr pe zi ce trece altfel... Mã simt ca şi când abia acum trãiesc momentul în care
fac cunoştinţã cu mine... Mhm... şi mã descopãr din ce mai senzualã, mai romanticã, mai diferitã
de cum mã arãt întregii lumi... mã simt O EA atât de nouã, atât de necunoscutã şi mie pânã
acum... e incredibil rezultatul dacã stau şi mã observ şi analizez efectele pe care le poate produce
puterea unui alt suflet asupra sufletului meu. Ajung sã mã cunosc pe mine, sã îmi aflu
dedesubturile, sã fac cunoştinţã cu mine ca şi când aş face-o pentru prima datã. Cu timpul, nu
numai cã ajung sã cunosc un alt suflet, dar ajung sã mã cunosc pe mine şi sã mã îndrãgostesc de
sufletul meu. Sau oare ajung sã mã îndrãgostesc şi de artistul care a reuşit sã îmi şlefuiascã
sufletul atât de frumos ? Oare eu de fapt nu sunt eu, ci o creaţie a altcuiva? Mã îndrãgostesc de
mine sau de cel care a reuşit sã îmi şlefuiascã sufletul? De ce anume mã minunez: de mine sau de
cel care m-a fãcut sã mã descopãr în latura mea cea mai frumoasã?

Totul este INTERCONECTAT. Nu existã coincidenţe. Natura ne trimite semne unele


adevãrate, altele false, încercând sã ne spunã ceva.

Din întâmplare, am dat peste câteva file de jurnal din perioada liceului, când încercam sã
descopãr tainele filosofiei naturii. Pe atunci credeam cu desãvârşire în semne pe care le trimite
natura fiinţei umane pentru a o ajuta sã îşi descopere destinul. Iatã câteva file de jurnal din trecut:
“E ultima zi când mai scriu. Vreau sã iau o pauzã. Vreau sã fac lucruri lumeşti. Sã vã
povestesc despre ceea ce am mai fãcut. Am fost în Cluj-Napoca la olimpiada naţionalã de istorie.
Nu mi-am compostat biletul şi am luat amendã pentru cã am fãcut-o şi pe deşteapta în încercarea
mea de a-i convinge pe controlori cã nu ştiam unde se composteazã biletul. M-am rãtãcit prin
oraş, mai precis m-am pierdut prin magazinele din Iulius Mall (apoi de’, sunt fatã şi na, îmi place
sã fac shopping), iar olimpicii şi profesorul mã cãutau disperaţi, mai ales pentru cã aveam
telefonul pe airplane mode. Pânã la urmã, ne-am regãsit cu toţii în garã, aşteptând sã vinã trenul
care sã ne ducã acasã, la Bacãu”.

Existã o anumitã filosofie de viaţã care e dezvãluitã doar anumitor oameni spirituali.
Inainte ca o relaţie de orice naturã sã se consolideze, persoanele se întâlnesc în diverse locuri
deloc întâmplãtoare, acestea fixând scopul pe care fiecare îl are în viaţa celuilalt, iar în momentul
în care se aşteaptã mai puţin ajung sã spunã "Noi ne-am mai vãzut." Acesta este ingredientul unei
relaţii trainice, de neoprit.

Mã întrebam de ce uneori în mintea mea se îneacã anumite idei, la care nu reuşesc sã le


descopãr utilitatea. Am descoperit cã, în realitate, e vorba de talent. Cel puţin, acesta este
rãspunsul pe care l-am gãsit la Eliade, care zicea: ”talentul înseamnã darul de a auzi anumite
cuvinte - pe care urechea celorlalţi nu le aude - şi de a le aşterne pe hârtie”.
Şi totuşi, întrebãrile continuã sã se deruleze în jurul minţii mele întocmai ca bâzâiturile
unor albine, care nu doresc altceva decât sã deranjeze. Am ajuns sã trãiesc cu aceste întrebãri
fãrã sã le desluşesc rãspunsurile. Toate întrebãrile şi-au gãsit adãpost în sufletul şi în mintea mea,
şi se dilatã exact cum fãtul creşte pe zi ce trece în pântecele mamei. Oare rãspunsul principal va
izvorî întocmai cum bebeluşul se naşte în ziua cea mare? Off…Mã simt ca o prizonierã goalã aşa
cum este sufletul unei atee, care se luptã cu ea însãşi în cãutarea şi gãsirea în realitate a …nimic.

Sã stai în aşteptare nu te învaţã oricine şi oricând.

Iar simt conversaţii cu un alter ego. Nici nu mai ştiu când au început, am pierdut
noţiunea timpului, parcã am ieşit din mersul lumii. Nimic nu mai este la fel. Nici eu nu mai sunt
eu. Simt cum totul mã apasã, cã mã oboseşte, cã mã depãşeşte. Nu mã mai regãsesc în nimic din
ceea ce e viaţa mea acum. Cine sunt?!

“Te simt ca pe un gând bun.A”


“Când iubeşti, te întorci şi continui. Mereu te vei întoarce la oamenii pe care îi iubeşti
sincer şi vei continua sã munceşti pentru ceea ce te reprezintã. D.N”
“Ne vom revedea. Atunci ne vom regãsi în forma în care ne simţim cel mai bine cu noi.
Eu cu energie, tu cu mult calm. Eu cu zâmbet, tu cu strãlucire în ochi. Ne vom îmbrãţişa din
priviri. A”

Persoanele care sunt destinate să rămână împreună înainte de toate au încredere una în
cealaltã, indiferent de probe, de vorbe, de situație. Pur şi simplu, e vorba de o încredere reciprocã
şi necondiţionatã, care depășește orice e firesc sau omenesc ori logic. Încrederea e limbajul prin
care se iubesc. Ele cred una în cealaltă , fără să ceară sau să ofere explicații.
Apoi, e vorba de o dorinţã imensã, inexplicabilã de a-i fi alãturi oricând,  oriunde,
indiferent de motiv. E un fel de “te vreau reciproc”.
Şi bineînțeles,  e necesară conexiunea dintre persoane, care nu se măsoară în anii care au
trecut fără să se fi văzut, în distanța fizică ce îi desparte. Se măsoară doar în ceea ce este în
sufletul lor, în ceea ce simt una faţã de celãlaltã. E un fel de telepatie, de " gândul meu e la tine
şi gândul tău e la mine". E ceva ce depăşeşte normalul. Uneori, una dintre persoane se simte
nebunã, bolnavã, nu are idee ce se întâmplă cu ea. Simte că locuiește în ea cineva şi că se
îneacă... Simte că el e atât de aproape de ea, de sufletul ei, simte că e în ea şi lângă ea minut de
minut, se simte protejatã de forţa iubirii.
Când e o iubire sinceră, frica dispare. Totul pare că poate fi depășit. Persoana se simte
invincibilã.
Însă, cel mai important, persoanele destinate să rămână împreună seamãnã atât de bine
una cu cealaltã la trăsăturile fizice ale chipului şi la comportament, la pasiunile pe care le au, la
preocupări. Iar ceea ce îi lipsește ei sau ceea ce e dificil pentru ea, găseşte în celălalt sau e dispus
să facă celălalt pentru ea cu uşurință. Totul şi toată viața lor e ca într – o oglindã.
După ce o persoană îşi întâlnește sufletul pereche se schimbã în mod natural, se
şlefuieşte, se purificã, se pierde pentru ca apoi sã se regãseascã în latura sa cea mai frumoasã.
Descoperă care e vocaţia sa, cum se face util societății în care trăiește, care sunt hobby-urile sale
şi ce înseamnă iertarea. In sufletul unei persoane care iubește se găsește o nemărginită dorință de
iertare şi acceptare. O persoană care iubește e un om mai bun.
Dacã viaţa îi poartã pe cãrãri în aparenţã diferite, atunci când sufletele pereche se
regăsesc sunt pregătite să urmeze împreună  drumul lor comun.