Lucrarea nr.

ÎNCERCAREA DE ÎNCOVOIERE PRIN ªOC

A MATERIALELOR METALICE

Conf. univ. dr. ing. Georgicã Slãmnoiu

Încercãrile dinamice de rezistenþã au rolul de a evidenþia capacitatea de deformare a

materialelor metalice în cazul unor încãrcãri cu viteze mari, dintre care cele mai frecvente
sunt încercãrile dinamice prin ºoc.
Se pot efectua încercãri dinamice prin ºoc la tracþiune, compresiune, încovoiere sau
rãsucire, concretizate prin ruperea dintr-o singurã loviturã a epruvetelor de cãtre o masã în
miºcare de rotaþie sau în cãdere liberã.
Cea mai rãspânditã încercare dinamicã prin ºoc este încercarea de încovoiere efectuatã
pe epruvete crestate. Aceastã încercare a luat o mare amploare dupã producerea catastrofelor
navale datorate ruperilor fragile [14], catastrofe care au atras atenþia asupra faptului cã un oþel
care în mod normal este ductil, poate deveni fragil în anumite condiþii de solicitare, de vitezã
de deformare mare, de temperaturã ºi de stare de tensiune spaþialã.

6.1. PRINCIPII TEORETICE

În principiu, încercarea de încovoiere prin ºoc constã în ruperea, dintr-o singurã

loviturã, de cãtre un ciocan pendul, a unei epruvete prevãzutã cu crestãturã la mijloc, aºezatã
liber pe douã reazeme (fig. 6.1) [15],[16].
Epruveta poate avea crestãtura în formã de U (fig. 6.1,a) sau de V (fig. 6.1,b).
La încercarea de încovoiere prin ºoc executatã asupra epruvetei cu crestãturã în U se
determinã caracteristica mecanicã numitã rezilienþã, notatã KCU ( K este iniþiala de la
cuvântul german rezilienþã, Kerbschlagfestigheit ; C este iniþiala de la cuvântul Charpy care
denumeºte tipul de ciocan pendul folosit la efectuarea încercãrii ; U reprezintã tipul
crestãturii) ºi definitã prin raportul dintre energia consumatã pentru ruperea epruvetei, W ºi
aria secþiunii transversale iniþiale în dreptul crestãturii, A0 :
2
KCU = W / A0 [J / cm ] , (6.1)
unde:

W = W0 – Wf = G(H0 – H1) = Gl(cosá - cosâ) [J] , (6.2)

în care : W0 reprezintã energia potenþialã a pendulului în poziþia iniþialã; Wf este energia

potenþialã a pendulului în poziþia finalã (dupã ruperea epruvetei); G este greutatea pendulului;
l reprezintã distanþa de la centrul de greutate al pendulului la axa de rotaþie ; H0 este înãlþimea
iniþialã a centrului de greutate al pendulului, mãsuratã pe verticalã, faþã de poziþia cea mai de
jos atinsã de centrul de greutate în cursa de rotaþie; H1 este înãlþimea finalã a centrului de
greutate al pendulului, mãsuratã pe verticalã, faþã de poziþia cea mai de jos atinsã de centrul
de greutate în cursa de rotaþie; á ºi â reprezintã unghiurile celor douã poziþii extreme faþã de
axa verticalã (fig.6.2).

Fig. 6.1

53
 Fig. 6.2

Pentru indicarea rezilienþei se foloseºte notaþia : KCU W0 / h / b = W/A0 [J/cm ], în

2

care: KCU, W0 ,W ºi A0 au semnificaþiile precizate anterior; h este adâncimea crestãturii

epruvetei; b este lãþimea epruvetei. Spre exemplificare, KCU 250/2/10 = 200 J/cm reprezintã
2

rezilienþa de 200 J/cm determinatã cu un ciocan pendul având energia potenþialã iniþialã de
2

250 J, pe o epruvetã cu crestãturã în U cu adâncimea de 2 mm ºi lãþimea de 10 mm. Pentru

condiþii normale de încercare (W0 = 300 J; b = 10 mm) se foloseºte o simbolizare simplificatã

ºi anume KCU h = W/A0 [J/cm ]; de exemplu KCU 2 = 170 J.

2

La încercarea de încovoiere prin ºoc executatã asupra epruvetei cu crestãturã în V se

determinã caracteristica mecanicã numitã energie de rupere, notatã KV ºi definitã prin
energia consumatã pentru ruperea epruvetei, W :
KV = W [J] , (6.3)
în care W se determinã cu relaþia (6.2).

54
 Pentru indicarea rezilienþei se foloseºte notaþia : KV W0 / b = W [J], în care: KV, W0,
W ºi b au semnificaþiile precizate anterior. Spre exemplificare, KV 200/10 = 70 J reprezintã
energia de rupere de 70 J determinatã cu un ciocan pendul având energia potenþialã iniþialã de
200 J, pe o epruvetã cu crestãturã în V cu lãþimea de 10 mm. Pentru condiþii normale de
încercare (W0 = 300 J; b = 10 mm) se foloseºte o simbolizare simplificatã ºi anume KV = W
[J] ; de exemplu KV = 60 J.
În general, tenacitatea unui metal se apreciazã prin examinarea valorilor caracteristicilor
dinamice KCU ºi KV, prin care se evidenþiazã caracterul comportãrii metalului din punct de
vedere al susceptibilitãþii la rupere fragilã. Acest mod de a pune problema este în multe
situaþii echivoc, lucru care impune luarea în consideraþie ºi a aspectului macroscopic al
secþiunii de rupere. La o epruvetã încercatã la încovoiere dinamicã prin ºoc, în general,
secþiunea de rupere prezintã douã pãrþi distincte :
! o parte centalã, cu aspect cristalin, grãunþos ºi lucios, datoratã ruperii fragile;
! cealaltã parte, fibroasã ºi matã, datoratã unei ruperi tenace ºi care suportã deformãri
înainte de rupere.
Pentru apreciere tenacitãþii, respectiv a fragilitãþii, se utilizeazã douã noþiuni:

! cristalinitatea Cr , definitã ca fiind raportul dintre aria rupturii cristaline, Ar ºi aria

secþiunii transversale iniþiale în dreptul crestãturii, A0:

Cr = 100(Ar / A0) [%] , (6.4)

unde Ar = arbr (fig. 6.3);

! fibrozitatea Fb , definitã ca fiind raportul dintre aria rupturii fibroase, Ab ºi aria

secþiunii transversale iniþiale în dreptul crestãturii, A0 :

Fb = 100(Ab / A0) [% ] , (6.5)

în care Ab = A0 - Ar (fig. 6.3);

! contracþia transversalã specificã CT, definitã prin raportul:

CT = 100(b – b1)/b [% ] , (6.6)

în care: b este lãþimea iniþialã a epruvetei, iar b1 lãþime minimã a rupturii epruvetei (fig.6.3,b).
În standard [18] este prezentatã ºi metoda de apreciere prin comparaþie a tenacitãþii,
care presupune compararea aspectului secþiunii de rupere a epruvetei testate cu o scarã de

55
apreciere a caracterului tenace (fibrozitatea, în %) corespunzãtoare ruperii unei epruvete din
oþel cu lãþimea de 10 mm, cu crestãturã în U sau V, de adâncime 2 mm, scarã reprezentatã în
fig. 6.4.

Fig. 6.3

Fig. 6.4

6.2.MATERIALE ªI APARATURÃ

6.2.1. Materiale

Probele supuse încercãrii de încovoiere prin ºoc sunt constituite din epruvete care sunt
prevãzute cu crestãturã în formã de U (fig.6.5,a) sau de V (fig.6.5,b) [15],[16].
Atât epruvetele cu crestãturã în U cât ºi cele cu crestãturã în V pot fi :
! normale, dacã lungimea epruvetei este de 55 mm ºi lãþimea de 10mm;
! subþiri, dacã lungimea epruvetei este de 55 mm ºi lãþimea de 7,5 mm sau de 5 mm.
Se pot utiliza trei tipuri de epruvete cu crestãturã în U:

56
 ! epruveta ISO, cu adâncimea crestãturii de 5 mm;
! epruveta DVM, cu adâncimea crestãturii de 3 mm;
! epruveta Mesnager, cu adâncimea crestãturii de 2 mm.

Fig. 6.5

Crestãturile se executã prin aºchiere, evitându – se urmele de aºchiere orientate dupã

generatoarele crestãturii (zgârieturi la fundul crestãturii).

6.2.2. APARATURÃ

Încercarea de încovoiere prin ºoc se executã pe ciocanul pendul denumit ciocan de

rezilienþã Charpy aflat în dotarea laboratorului de “ªtiinþa ºi tehnologia materialelor” de
construcþie româneascã, având schema de principiu din fig. 6.6 în care s-au fãcut urmãtoarele
notaþii: 1-batiu; 2-ax orizontal al pendulului; 3-reazeme epruvetã; 4-disc greu; 5-tijã; 6-
dispozitiv de blocare a ciocanului pendul; 7-manetã pentru deblocarea ciocanului pendul; 8-ac

57
indicator; 9-braþul dispozitivului de mãsurare a energiei; 10-cadran semicircular; 11-maneta
dispozitivului de centrare a epruvetei. Acest ciocan pendul posedã o energie potenþialã iniþialã
de 100J.
Batiul 1 este format dintr – o placã groasã orizontalã ºi o coloanã verticalã în care sunt
montate lagãrele suport ale axului orizontal 2 al pendulului. La partea inferioarã a batiului se
gãsesc reazemele epruvetei 3.
Ciocanul pendul propriu – zis este format din discul greu 4, fixat la capãtul tijei 5,
suspendat la celãlalt capãt de axul 2. Discul este prevãzut cu o deschizãturã în care este montat
cuþitul de izbire a epruvetei. Muchia de izbire este dreaptã ºi trebuie sã asigure la lovire
contactul pe întreaga grosime a epruvetei.

Fig. 6.6

Dispozitivul de blocare a ciocanului pendul 6 constã din pârghia înclinatã ºi clichetul

care prinde o proeminenþã de pe tija pendulului în poziþia iniþialã (de lansare). Decuplarea se
face cu ajutorul manetei 7.

58
 Dispozitivul de mãsurare a energiei consumate la ruperea epruvetei este compus din acul
indicator 8, braþul 9 ºi cadranul 10 de formã semicircularã divizat în unitãþi de energie ºi în
grade sexagesimale. Acul indicator este antrenat de ºtiftul braþului 9 care se roteºte simultan cu
tija pendulului; energia consumatã la ruperea epruvetei, corespunzãtoare poziþiei marcate de
acul indicator, se citeºte direct pe cadranul 10.
Pentru aºezarea corectã a epruvetei pe reazemele 3 se foloseºte dispozitivul de centrare a
epruvetei, care constã într – un corp conic al cãrui vârf se poziþioneazã în dreptul crestãturii ºi
care este acþionat de maneta 11.
Ciocanul pendul are o singurã poziþie iniþialã (de lansare) care este surprinsã în fig. 6.6.

6.3. MODUL DE LUCRU

Încercarea la încovoiere prin ºoc cuprinde etapele descrise în continuare.

1) Pregãtirea încercãrii. Cuprinde urmãtoarele operaþii :
! mãsurarea cu ajutorul ºublerului a dimensiunilor epruvetei în dreptul crestãturii ºi
verificarea încadrãrii acestora în prevederile standardului (v. § 6.2.1.);
! calcularea ariei secþiunii transversale iniþiale în dreptul crestãturii, A0 ;
! ridicarea ciocanului pendul în poziþia iniþialã (de lansare), corespunzãtoare energiei
potenþiale iniþiale W0 ºi blocarea acestuia cu ajutorul dispozitivului de blocare (v. fig. 6.6);
! aducerea acului indicator în dreptul gradaþiei de pe cadran care corespunde energiei
potenþiale iniþiale W0;
! aºezarea epruvetei pe reazeme ºi centrarea ei astfel încât ciocanul – pendul sã
loveascã faþa opusã crestãturii (v. fig. 6.1) în planul de simetrie al acesteia.
2) Efectuarea încercãrii. Constã în :
! deblocarea ciocanului – pendul ºi lãsarea acestuia sã cadã liber pentru a rupe epruveta
dintr-o singurã loviturã; epruveta se considerã ruptã chiar dacã ruptura nu s-a produs pe
întreaga secþiune, dar epruveta a fost antrenatã de ciocan dincolo de reazeme;
! oprirea ciocanului din miºcarea de pendulare;
! citirea energiei de rupere, W.
3) Operaþii finale. Constau în :
! scoaterea celor douã pãrþi ale epruvetei de pe reazemele batiului;

59
 ! mãsurarea dimensiunilor secþiunii de rupere ºi determinarea ariei rupturii cristaline,

Ar ºi ariei rupturii fibroase, Ab (v. fig. 6.3).

4) Calculul mãrimilor KCU sau KV ,Cr ºi Fb. Se face cu ajutorul relaþiilor (6.1), (6.3),
(6.4) ºi (6.5) în care se intrã cu mãrimile determinate în etapele anterioare.

6.4. INTERPRETAREA REZULTATELOR

În cadrul acestei lucrãri se propune examinarea unor probe executate din diferite mãrci
de oþel : OL 37.1, OL 50, OLC 45, 41 MoCr11, A 32 (evident cã probele pot fi ºi din alte
materiale, metoda de încercare rãmânând aceeaºi).
Pentru obþinerea unor rezultate cât mai concludente, la determinarea rezilienþei,respectiv
a energiei de rupere pentru fiecare material, trebuie sã se testeze câte trei epruvete. Rezilienþa
materialului (respectiv energia de rupere) se obþine ca medie aritmeticã a celor trei valori

(KCUm sau KVm).

Rezultatele încercãrilor se trec într-un tabel având forma 6.1, care permite compararea

valorilor KCU sau KV, Cr ºi Fb pentru cele cinci materiale.

Din compararea valorilor obþinute pentru caracteristicile de încovoiere dinamicã prin

ºoc rezultã concluzii asupra variaþiei acestora în funcþie de compoziþia oþelurilor.

Tabelul 6.1 Centralizarea rezultatelor încercãrilor

Epruveta Mãrimi mãsurate Mãrimi calculate
din tip iniþial în timpul încercãrii
material U/V b, h, a-h, A0, W, Ar, Ab, KCUm KVm, Cr, Fb, CT
mm mm mm mm2 J mm2 mm2 J/cm2 J % % %

OL37
OL50
OLC25
A32
A40

60