Periuța și parapanta

”Instrumentul” principal de lucru în terapia ocupațională este, așa cum sugerează și

numele profesiei, ocupația. Ocupația este un termen general care definește orice îndeletnicire,
activitate, sarcină sau muncă îndeplinită la un moment dat ori pe parcursul unei perioade
îndelungate de timp. Ca și exemple putem lua jocul unui copil, cititul unei cărți, o întâlnire
romantică, participarea la programul de studii al unei facultăți sau pur și simplu dormitul.
Practic, toată viața omului este presărată de ocupații mai mult sau mai puțin importante care au
un anumit scop, uneori bine determinat și conștient, alteori inconștient. Însă o problemă uriașă a
secolului nostru, după părerea mea, este că deseori nu știm ce vrem să facem cu adevărat. Așa
cum arătam în numărul anterior, scopul final al ocupațiilor fiecărui om ar trebui să fie fericirea în
Isus Cristos. Acest lucru, de altfel, îl poate spune orice creștin. Teoria poate fi redată ușor în
cuvinte. Dar, iarăși, orice creștin poate spune și că practica ne omoară. De aceea, în aceste
numere viitoare vom încerca să parcurgem împreună câțiva pași mici și ușori cu scopul de a
învăța să discernem și să ne planificăm viața astfel încât să putem spune la un moment dat: ”uite,
cred că am început să cunosc fericirea!”

Modelul de aplicare al terapiei ocupaționale este regăsit în viața lui Isus, în viața sfinților
și, în general, în viața oamenilor care pot afirma cu sinceritate că au succes în ceea ce fac. Să
vedem mai clar... Uitându-ne la ocupațiile importante din viața lui Isus le putem împărți ușor:
discuții cu oamenii, întâlniri cu bolnavii, petrecerea timpului doar în compania ucenicilor, dar și
singur, în rugăciune. Iar dacă urmărim locurile sale preferate de reculegere vedem că deseori se
retrăgea pe munte sau dincolo de lac, în liniște. Isus era un om activ. Era un om foarte sociabil și
un om care avea prieteni apropiați. Dar era și un bărbat care își cunoștea limitele naturii sale
umane și evada atunci când simțea nevoia. Își permitea ”luxul” de a se ascunde din fața
oamenilor și a urca un munte, a se plimba cu barca, a depune efort fizic și a sta în liniște, cu
Tatăl. Dacă ne amintim și că Isus era fiul tâmplarului ne putem imagina că până la vârsta de 30
de ani a îndeplinit adevărate munci alături de Iosif. Aceste imagini pot ajuta orice om să îi dea lui
Isus o înfățișare umană, apropiată propriei persoane și fidelă, în același timp, realității biblice,
astfel încât să îl poată așeza lângă el în viața de zi cu zi.

Ignațiu de Loyola a fost, de asemenea, un om foarte activ. Convertirea sa totală, după o

carieră de soldat, s-a petrecut pe un pat de spital, unde a fost nevoit să petreacă săptămâni întregi
în liniște cu propriile gânduri și cu puținele cărți religioase puse la dispoziție. Așa a început să
descopere ceea ce el a numit ”discernământul spiritelor” în realizarea alegerilor de fiecare zi.

Tema lunară pentru acasă este următoarea ocupație: să ne rezervăm câteva minute de
liniște în fiecare seară, momente în care să revedem ocupațiile din timpul zilei, de la spălatul pe
dinți până la zborul cu parapanta, iar apoi să mulțumim conștient pentru semnificația lor.

P.S. Nu uitați de rugăciunea pelerinului rus – ”Isuse Cristoase cel Inviat, miluiește-mă!”
alături de gânduri adresate Mariei cu ocazia lunii mai!