Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stocurile reprezintă cantitățile fizice de materii prime.. deținute de entitate pentru a fi folosite
în procesul tehnologic.
Un activ este circulant atunci când este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in
scopul comercializarii și se așteaptă a fi reazlizat în termen de 12 luni de la data bilanțului. ( o
creanta aferenta ciclurilor de exploatare, de trezorerie sau echivalente de trezorerie a caror
utilitate nu este restrictionata.)
2. Caracterizaţi stocurile.
a) Sunt obtinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a actvitatii;
b) Sunt in curs de productie in vederea vanzarii in aceleasi conditii ca la punctul a;
c) Sau sunt sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi
folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.
3. Clasificaţi stocurile.
Ca parte componenta a activelor circulante, stocurile pot fi structurate in mai multe categorii:
a) MATERII PRIME
b) MATERIALE CONSUMABILE (materii auxiliare, combustibili, materiale pentru
ambalat, seminte si materiale de plantat, furaje, si alte materiale consumabile)
c) MATERIALE DE NATURA OBIECTELOR DE INVENTAR
d) PRODUSELE – reprezentate de semifabricate, produse finite si produse reziduale
e) ANIMALELE SI PASARILE (crescute si folosite pt. reproductie/ ingrasate pt. a fi
valorificate)
f) MARFURILE
g) AMBALAJELE
h) PRODUCTIA IN CURS DE EXECUTIE (lucrari, servicii si studii in curs de executie
sau neterminate)
Dupa apartenență la patrimoniu:
1
5. Definiţi: costul stocurilor, valoarea realizabilă netă, costul de achiziţie şi costul de
producţie.
Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum
şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc în
prezent.
Valoarea netă realizabilă este preţul de vânzare estimat a fi obţinut pe parcursul desfăşurării
normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea elementului de stoc,
precum şi a costurilor asociate vânzării acestuia.
Costul de achiziţie înseamnă preţul datorat şi eventualele cheltuieli conexe minus eventualele
reduceri ale costului de achiziţie. In acest sens, costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul
de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le
poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli
care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective.
Costul de producţie reprezinta pretul de achizitie al materiilor prime si al materialelor
consumabile si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului in cauza.
2
Tratamentul contabil alternativ, respectiv metoda „ultimul intrat, primul-ieşit” (LIFO) nu mai
este permisă de noua varianta a IAS 2.
3
c) Metoda global-valorica. Are în vedere conducerea evidentei stocurilor numai
valoric, atât la nivelul gestiuni cât si a compartimentului de contabilitate. La nivelul
gestiunii, Fisele de magazie sunt întocmite cu "Raportul de gestiune", în care se
înregistrteaza zilnic intrarile si iesirile pe baza de documente justificative. Aceasta,
împreuna cu documentele justificative se predau la compartimentul de contabilitate,
care verifica realizarea documentelor si a valorilor consemnate. Controlul
concordantei dintre înregistrarrile din Raportul de gestiune si cele din Fisele de cont
pentru operatii diverse, se face periodic, de regula lunar, prin confruntarea soldurilor.
4
Intrări:
Achiziţii
Producţie proprie
Ieşiri:
Vâzare animale vii – produse finite.
Vânzare ca produse animaliere, prin sacrificare.
15. Cum se determină coeficientul mediu de adaos comercial, dar adaosul aferent
mărfurilor vândute?
Pentru coeficientului de repartizare a adaosului comercial
K 378 = Si ct 378 + Rc ct 378 / (Si ct 371 + Rc ct 371) – (Si ct 4428 +
Rc ct 4428)
Pentru determinarea adaosului aferent vânzărilor:
Adaos aferent vânzărilor(Rd378) = Adaos total(Si378 + Rc378) - Adaosului aferent
vânzărilor(Sf 378)
5
17. Explicaţi relaţia furnizor – client.
Furnizorul are calitatea de vânzător sau prestator, fiind cel care pune la dispoziţia terţilor
bunuri sau servicii contra cost, de regulă pe baza unei înţelegeri prealabile. Clientul are
calitatea de cumpărător sau beneficiar al bunurilor şi serviciilor achiziţionate contra cost de la
furnizor sau prestator. Furnizorul înregistrează în contabilitate creanțe față de clienți, în timp
ce clientul înregistrează datorii față de furnizor.
6
- faţă de personal, pentru drepturile salariale;
- faţă de buget: impozite, taxe, contribuţii;
- faţă de clienţi, pentru avansurile primite de la aceştia.
‐ datorii diverse:
- datorii faţă de asociaţi sau acţionari;
- datorii faţă de unităţi din cadrul grupului;
- datorii faţă de creditori diverşi.
7
comenzilor), risturn (pentru depăşirea unui plafon valoric al cumpărărilor), scont (pentru
plata înainte de scadenţă).
8
(salariul bază de calcul).
d) Alte reţineri din salarii – datorate terţilor. Cuprind: chirii, imputaţii, rate, popriri, pensii
alimentare, amenzi stabilite în baza unor relaţii contractuale ori a unor titluri executorii.
De regulă plata drepturilor salariale (obligaţiile entităţii faţă de salariaţi) se face în
două
tranşe (chenzine) respectiv după deducerea contribuţiilor angajaţilor astfel:
‐ după data de 15 a lunii în curs reprezentând 40 – 45% din salariul de bază, denumit avans
(chenzina a‐I‐a);
‐ după data de întâi a lunii următoare restul de plată (chenzina a‐II‐a).
9
27. Care sunt operaţiunile ce se cuprind în sfera de aplicare a TVA?
În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind: „operaţiunile care constituie
livrări de bunuri, prestări de servicii efectuate cu plată sau operaţiile asimilate acestora
efectuate de către contribuabili, care efectuează de o manieră independentă activităţi
economice” precum şi livrările de bunuri aferente acţiunilor de protocol şi sponsorizările care
depăşesc plafoanele legale, plata în natură a salariilor şi dividendelor, valoarea bunurilor
constatate lipsă la inventar, importurile de bunuri.
28. Care este baza de calcul a TVA şi care sunt elementele care nu se cuprind în această
bază?
Baza de calcul este reprezentată de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate,
exclusiv taxa pe valoarea adăugată adică costul de achiziţie sau preţul de cost determinat în
momentul livrării bunurilor şi serviciilor.
Nu se cuprind în baza de impozitare: reducerile comerciale şi financiare, penalizările,
daunele, bunurile distruse de calamităţi naturale, perisabilităţile legale, stocurile degradate
din cauze obiective, bunuri acordate gratuit inclusiv sponsorizările legale în limita în care
sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, ambalajele care circulă la schimb fără
facturare, veniturile din subvenţii bugetare, dobânzile percepute, penalităţi de întârziere,
vânzări cu plata în rate, operaţiuni de leasing etc.
10
30. Explicaţi conţinutul conceptelor „debitori” şi „creditori” diverşi.
Contul 461 Debitori diverşi(client) - ţine evidenţa debitorilor proveniţi din pagube materiale
create de terţi, a creanţelor provenind din existenţa unor titluri executorii şi a altor creanţe.
Este un cont de decontări cu terții exprimând creanțe. (A)
Contul 462 Creditori diverşi(furnizor) - ţine evidenţa sumelor datorate terţilor, pe bază de
titluri executorii sau a unor obligaţii ale entităţii faţă de terţi provenind din alte operaţii
diverse. (P).
[Creanțe și datorii care apar ocazional].
11
cumpere, să construiască sau să achiziţioneze active imobilizate.
13
43. Ce este acceptarea ca formă de decontare?
Acceptarea este forma de decontare prin care platile intre agentii economici se efectueaza pe
baza consimțământului platitorului dat din proprie initiative sau la cererea furnizorului.
Decontarea din inițiativa plătitorului se face folosind ca instrumente de decontare: ordinul de
plată, cecul, biletul la ordin, cambia, iar din inițiativa furnizorului: factura și acreditivul
documentar.
▪ Acțiuni emise de către societăți din cadrul grupului/ din afara acestuia pentru a fi
revândute
▪ Obligațiuni achiziționate
▪ Alte titluri de plasament achiziționate în vederea realizării unui profit pe termen scurt.
14
47. Când o datorie trebuie clasificată pe termen scurt?
O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită și datorie curentă, atunci
când:
a) se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;
b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.
48. Care este nivelul maxim al plăţilor zilnice în numerar către furnizori şi prestatori?
In limita unui plafon zilnic de 5.000 lei/persoană, dar nu mai mult de un plafon total de
10.000 lei/zi.
15
53. Ce sunt cheltuielile şi cum se clasifică?
Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile, sub forma de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor, ori creşteri ale
datoriilor care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate
din retragerile / distribuite către acţionari sau asociaţi.
Dacă se are în vedere momentul angajării, cheltuielile pot fi:
- cheltuieli constatate în momentul plăţii, care se înregistrează în corespondenţă cu conturile
de trezorerie;
- cheltuieli angajate, dar cu plata ulterioară,care se înregistrează în corespondenţă cu
conturile de terţi;
- cheltuieli contabile, calculate pentru a estima deprecierile definitive sau latente fără
angajarea unei plăţi, fiind reprezentate de amortizări, provizioane şi ajustări pentru deprecieri
şi pierderi de valoare a activelor.
Cheltuielile reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
- consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază unitatea;
- cheltuieli cu personalul;
- înregistrarea de provizioane şi deprecieri ale activelor;
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale.
Cel mai reprezentativ criteriu de grupare a cheltuielilor şi veniturilor este pe feluri
după natură sau destinaţie. Având în vedere acest criteriu cheltuielile pot fi:
a) cheltuieli de exploatare, cuprinzând acele consumuri şi plăţi efectuate pentru
realizarea activităţii de bază a întreprinderii. Se împart în:
- cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale, obiecte de inventar,
ambalaje, costul de achiziţie al mărfurilor vândute, etc.;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile prestate de terţi: lucrări cu întreţinerea şi reparaţia
utilajelor, locaţii de gestiune, chirii, studii de cercetare, cheltuieli de protocol, cheltuieli de
poştă sau telecomunicaţii, servicii bancare, etc.;
- cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate: cheltuieli cu impozitele pe
clădiri, terenuri, taxa pentru folosirea mijloacelor de transport, etc.;
b) cheltuieli financiare, au în vedere diminuările de beneficii economice ca urmare a
angajamentelor ce privesc asigurarea finanţării entităţii, cum sunt:
- pierderi din vânzarea titlurilor de plasament;
- diferenţe nefavorabile de curs valutar;
- cheltuieli cu dobânzile şi sconturile;
- pierderi din creanţe legate de participaţii.
16
54. Ce sunt veniturile şi cum se clasifică?
Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei
contabile sub forma de intrări sau creşteri ale activelor, ori descreşteri ale datoriilor care se
concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale
acţionarilor
Dacă se are în vedere momentul formării, veniturile pot fi:
- venituri constatate în momentul încasării lor, se înregistrează în corespondenţă cu
conturi de trezorerie;
- venituri angajate în prezent, dar a căror încasare va avea loc în perioada următoare, se
înregistrează în corespondenţă cu conturile de terţi (creanţe);
- venituri contabile, cum sunt cele din provizioanele şi ajustările calculate din punct de
vedere contabil fără a angaja o creanţă sau o încasarearilor sau asociaţilor.
În funcţie de natură, veniturile se împart astfel:
a) venituri din activitatea de exploatare, reprezentate prin activităţile principale şi conexe
generatoare de beneficii economice cum sunt:
- venituri aferente cifrei de afaceri: venituri din vânzarea produselor, lucrărilor
executate şi serviciilor prestate, studii, cercetări, redevenţe şi chirii, din vânzarea mărfurilor şi
a altor activităţi curente;
- venituri din variaţia stocurilor (producţia stocată), reprezentând variaţia în plus sau
în minus între valoarea la cost de producţie efectiv a stocului de produse şi valoarea
producţiei în curs, fără a ţine seama de provizioanele pentru deprecieri constituite;
- venituri din producţia de imobilizări, reprezentând valoarea lucrărilor de natura
imobilizărilor realizate din producţie proprie; etc
b) venituri financiare, cuprind beneficiile economice obţinute ca urmare a valorificării
eficiente a resurselor financiare deţinute de entităţi cum sunt veniturile din participaţii,
creanţe imobilizate, dobânzi, diferenţe de curs valutar, sconturi obţinute, alte venituri
financiare;
17
56. Care sunt criteriile de recunoaştere în contabilitate a cheltuielilor şi veniturilor
entităţilor?
Recunoaşterea cheltuielilor în contul de profit şi pierdere implică îndeplinirea a două condiţii:
prima, o reducere de beneficii economice viitoare, prin diminuare de active sau creşteri de
datorii; a doua, o evaluare credibilă a reducerii.
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când se poate evalua în mod
credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare legate de creşterea valorii unui activ sau
de scăderea valorii unei datorii. Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu
recunoaşterea creşterii de active sau reducerii datoriilor.
18
59. Caracterizaţi generic conturile de cheltuieli (clasa 6) şi conturile de venituri (clasa 7).
Conturile de cheltuieli sunt conturi de activ şi funcţionează după regulile specifice acestor
conturi cu excepţia contului 609 care are funcţie contabilă de pasiv .
• Se debitează în momentul angajării unei obligaţii sau momentul plăţii unor sume în cadrul
tranzacţiilor financiare, precum şi odată cu înregistrarea consumului de resurse.
• Sunt conturi care reflectă: obligaţii, consumuri, plăţi.
• Se creditează la sfârşitul lunii în momentul decontării (imputării) cheltuielilor asupra
rezultatelor perioadei prin preluarea soldurilor în debitul contului 121 „Profit şi pierderi”.
Conturile de venituri sunt conturi de pasiv, cu excepţia conturilor 709, care are funcţia
contabilă de activ şi 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”respectiv 712 „
Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie” care sunt bifuncţionale. Restul
conturilor de venituri funcţionează după regulile conturilor de pasiv.
• Se creditează în cursul lunii, pe măsura încasării creanţelor, înregistrării producţiei pe bază
de documente justificative ori constatării veniturilor, indiferent de data încasării acestora.
• Exprimă încasări, creanţe, producţie realizată dar stocată, etc.
• Se debitează la sfârşitul lunii prin preluarea soldurilor în creditul contului 121 „Profit sau
pierdere”
19
62. Ce exprimă veniturile din producţia de imobilizări?
Veniturile din producția de imobilizări reprezintă valoarea lucrărilor de natura imobilizărilor
realizate din producție proprie.
64. Care sunt caracteristicile calitative ale informaţiilor din situaţiile financiare?
Informatiile trebuie sa fie utile, ele trebuie sa fie relevante si să reprezinte exact ceea ce isi
propun sa reprezinte. Utilitatea informatiilor financiare este amplificata daca acestea sunt
comparabile, verificabile, oportune si inteligibile.
Caracterisiticile calitative fundamentale sunt relevanta si reprezentarea exacta.
20
69. Ce cuprinde contul de profit şi pierdere ?
Contul de profit si pierderi evidentiază intr-o forma sistematizată rezultatele fiecarui exercitiu
sau perioade de gestiune prin prisma raportului dintre cheltuieli si venituri, oferind o imagine
sintetică asupra structurii rezultatelor activitatii din exploatare si activității financiare.
21