Asociația Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale

Arboroasa

COLOCVIUL INTERNAȚIONAL EDU-4-HERITAGE

Competențe pentru promovarea și valorizarea
patrimoniului cultural în educație

Ediția I
___________________________________________________________
Barometrul educației culturale – nr. 1
Ce este PATRIMONIUL CULTURAL?
Patrimoniul cultural reprezintă o prioritate a politicilor publice la nivel internațional, recunoscută atât
prin strategii și reglementări legale la nivel național, cât și prin convenții internaționale drept o valoare universală, o
resursă fundamentală a dezvoltării societății în ansamblul său, la nivel economic, social, cultural și științific.
Patrimoniul cultural este constituit din bunuri mobile și imobile, tradiții și expresii culturale imateriale –
mărturii excepționale ale creativității umane de-a lungul istoriei sale.
Altfel spus, patrimoniul cultural cuprinde monumente și ansambluri istorice și de arhitectură, situri arheologice,
peisaje culturale, bunuri mobile cu valoare istorică, artistică, etnografică, științifică și tehnică, tradiții. Valoarea
educativă, civilizatoare și, nu în ultimul rând, economică a patrimoniului cultural, pentru întreaga societate, este de
interes public.
Ce este PEDAGOGIA DE PATRIMONIU?
Pedagogia de patrimoniu este pedagogia bazată pe valorificarea patrimoniului cultural și a
resurselor culturale care implică metode de predare active, o interpretare interdisciplinară şi un
parteneriat între educaţie şi cultură, prin antrenarea metodelor de exprimare şi comunicare mai
variate. 
Evenimentul EDU-4-HERITAGE este un omagiu adus tuturor celor care activează în
domeniul didactic și dau dovadă de implicare și responsabilitate în promovarea și conservarea
patrimoniului cultural, revenind treptat la o psihologie colectivă care-și caută compensatoriu
izvoarele. Proiectul, inițiat de Asociația Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii
Tradiționale Arboroasa, se dorește a fi un spațiu al dialogului aflat sub semnul diversității, bazat pe un
potential cultural identitar puternic, aflat (încă) în așteptarea descoperirii și a valorizării sale în
instituția numită ȘCOALĂ.
Educaţia culturală trebuie să se afle în centrul preocupărilor societăţii actuale. Cunoştinţele,
abilitățile și practicile culturale sunt esenţiale pentru dezvoltarea personală a copiilor, adolescenţilor
şi adulţilor şi, din acest motiv, ea trebuie percepută ca fiind o parte importantă a dezvoltării generale
a fiecărui tânăr şi trebuie privită ca unul dintre aspectele esenţiale ale educaţiei acestora.
Noțiunea de PATRIMONIU (heritage) este etimologic legată de cultura patriarhală, adică de
o ancestralitate pe care corectitudinea politică, studiile de gen, curentul feminist și un anume
secularism anti-clerical o pun în criză. Avem nevoie de mai mult răgaz creator pentru a reabilita
termeni precum patrie & patrimoniu. Nu suntem încă pe deplin naturali în schimburile culturale cu
restul lumii occidentale, la periferia căreia ne aflăm. De fapt, tocmai acest statut periferic, reflectat în
mimetisme superficiale și complexe de inferioritate resentimentare, ne face să ne trăim
crispați specificul național, inerțial legat de un imaginar rural, „primitiv”, deci rușinos. Dezvoltarea
economică din deceniile post-comuniste s-a bazat pe decomunizarea decorului nostru mental dar și
pe o ură de sine, exprimată prin urbanizarea galopantă a moravurilor, cu tot cu decompensările sale
nevrotice. Tocmai în acest balans vechi-nou găsim paradoxul care ne va reconecta la o conștiință
patrimonială „funcțională”: nu poți înțelege logica arhaică a românității „tradiționale” decât dacă ești
complet urbanizat, cultivat, familiarizat cu antropologia culturală și oarecum ”obosit” de propriul
rafinament. Numai asemenea oameni au o percepție completă și corectă asupra creațiilor de
patrimoniu străvechi, opace pentru cei mai mulți dintre contemporanii noștri. Dacă optăm pentru o
asemenea viziune, avem însă nevoie de o mai bună EDUCAȚIE. Din ea vor decurge stările de spirit
care, conjugate inteligent, vor impune treptat și politici publice pro-patrimoniu, reduse acum la o
sumă de lozinci patriotarde, sau la intervenții punctuale, de la om la om și de la caz la caz. Dar
conceptul de patrimoniu va fi greu de recuperat și numai printr-o educație umanistă accesibilă cât
mai larg. Elevii și studenții au nevoie de cursuri despre patrimoniu, ca sursă de viitor, căci nu-ți poți
dezvolta potențialul în absența rădăcinilor vii. Deocamdată, educația formală (școli, licee, universități)
le prezintă doar un patrimoniu mort, sacralizat ca abstracțiune solemnă, conform unei stilistici
voievodale (axate pe retorica vechiului regim). Ca să iubești patrimoniul, trebuie nu doar să-i cunoști
morfologia (deci să poți perora, bunăoară, despre goticul ștefanian), ci și să-l reanimezi printr-un
patriotism civic, asumat competent, cu o anumită tandrețe, dar și cu furie față de kitsch. Trebuie să
vezi în el cartea ta de vizită pentru orice privire străină, rezervorul tău de motive reciclabile, tezaurul
tău de simboluri și corespondență ”ecumenică” între ce au creat strămoșii tăi și marea cultură a
continentului nostru. În această cheie, însăși Bucovina, cu mozaicul ei de expresii multiculturale,
poate deveni paradigma unei pedagogii patrimoniale senine, la nivelul tuturor școlilor din România-
căci PATRIMONIUL CULTURAL reprezintă expresia identităţii şi miza diversităţii, valori esenţiale
care trebuie asumate şi susţinute prin demersuri şi programe educaționale pro-active.
Obiectivele urmărite în cadrul colocviului:
 Sprijinirea politicii dezvoltării și cooperării la nivel national și transfrontalier în ceea ce privește învățarea pe
tot parcursul vieții;
 Promovarea modelelor culturale naționale, a patrimoniului cultural local/regional /național ca valoare
generatoare de identitate colectivă; valorizarea identitară locală prin patrimoniul cultural, conştientizarea
importanţei artei în educaţie şi a valorificării potenţialului acesteia în şcolile care susţin familiarizarea cu valorile
patrimoniului; crearea de instrumente inovatoare pentru promovarea valorii educaţionale a patrimoniului
local, diseminarea de bune practici şi schimb de experienţă
 Crearea unor trasee educative interdisciplinare şi a unor experienţe de învăţare;
 Susținerea dezvoltării unor conținuturi, pedagogii și practici în învățarea pe tot parcursul vieții bazate pe
modele, schimb de cunostinte și bune practici;
 Transpunerea informațiilor și a cunoștințelor dobândite de către cadrele didactice în formarea personalităţii
elevilor prin valorificarea elementelor specifice ale culturii locale si naţionale.

Parteneri media: Monitorul de Suceava, Trinitas TV, REAL TV Cernăuți

Toate materialele și lucrările colocviului vor fi publicate în Barometrul educației culturale – nr. 1 (volum
ISBN cu referenți științifici).

Înscrierile sunt deschise personalului didactic de predare și de instruire practică, personalului didactic
auxiliar, administratorilor de patrimoniu, managerilor din organizațiile școlare și culturale, lucrătorilor din
domeniul culturii, reprezentanților organizațiilor nonguvernamentale care activează în domeniul cultural-educativ
 Barometrul educației culturale este un instrument eficient pentru profesioniștii din educație și cultură
conceput pentru a furniza date și recomandări pentru noi politici bazate pe contribuții și practici la nivel european,
național, regional și local în domeniul educației culturale, care pot încuraja accesul tuturor beneficiarilor educației
la viața culturală, facilitând dialogul deschis pe probleme cruciale și oferă recomandări privind beneficiile
interacțiunii și sinergia dintre educație, învățare și cultură.
De asemenea, ne propunem ca Barometrul educației culturale să se transpună într-un ghid util grupurilor
de lucru care analizează importanța experiențelor culturale nu numai în cadrul sistemului educațional formal, ci
și în dezvoltarea generală a competențelor sociale și civice și în elaborarea de concepte de învățare continuă,
sprijinind realizarea unor programe culturale cu o dimensiune educațională prin dezvoltarea unei rețele de
profesioniști și organizații și a unor resurse despre practici și politici publice în domeniul educației culturale.
Ne dorim ca astfel să venim în întâmpinarea profesioniștilor din domeniul educației schițând soluții prin
care cultura și patrimoniul ar putea să își găsească mai ușor locul pe care îl merită în formarea elevilor, dar și în
întâmpinarea profesioniștilor din domeniul culturii, oferindu‑le un instrument cu ajutorul căruia să poată aprecia
mai ușor gradul de fezabilitate a activităților propuse în raport cu așteptările sistemului de educație formală-
totodată, sperăm să le oferim acestora ocazia ca, la rândul lor, operatorii culturali să reflecteze la propriile nevoi
și așteptări și să‑și configureze mai clar drumul pe care ar dori să îl urmeze în colaborarea cu organizațiile școlare.
Principalele activități organizate de Asociația CCPCT Arboroasa țin de crearea unor proiecte și programe
culturale și educaționale în cadrul departamentelor Educație culturală și Memorie locală, editarea de publicații
în cadrul Editurii Arboroasa înregistrată la Centrul Naţional ISBN- parte a Centrului Naţional ISBN-ISSN-CIP
din cadrul Bibliotecii Naţionale a României, cercetare în domeniul educației culturale/sociale/civice/populare și
formării profesionale și dezvoltarea de instrumente educaționale în cadrul unor proiecte. Aceste activități
urmăresc promovarea dreptului la educație și cultură a tuturor categoriilor de persoane.

Secțiuni și tematici orientative pentru articolele/materialele/studiile de specialitate/ științifice

propuse spre publicare în Barometrul educației culturale nr. 1 – dedicat lucrărilor Colocviului Internațional
EDU-4-HERITAGE. Competențe pentru promovarea și valorizarea patrimoniului cultural în educație:
CAP. 1 Educația culturală și patrimoniul cultural ca valoare educațională
- consolidarea identității europene prin educație și cultură, consolidarea sentimentului de identitate
europeană și a sensibilizării față de patrimoniul cultural;
- beneficii ale promovării educației culturale și patrimoniale asupra comunității și vieții în general
(evidențierea relației tip de participare- contribuția la educație și cultură- contribuția la viața de
comunitate și la calitatea educației în organizațiile școlare);
- reevaluarea moștenirii istorice și culturale ca răspuns la uniformizarea la nivel global, criza morală,
socială și de identitate a ţărilor occidentale;
- conștientizarea impactului globalizării asupra culturilor regionale (standardizarea și omogenizarea
culturii în contextul eradicării diferențelor culturale care alcătuiesc anumite grupuri, țări și oameni
unici;
- valori educaționale personale, familiale, comunale sau naționale și identitate comună a societății
(rămășițe fizice rămase din trecut; amintiri personale sau colective - rămășițe non-fizice; lucrări și
acte artistice și culturale; mediul natural ca element de patrimoniu; turism școlar cultural și educație
patrimonială/ educație culturală);
- patrimoniul cultural național ca instrument de promovare a diversității culturale europene, cultura
ca spațiu european al educației tinerelor generații;
 CAP. 2 Dezvoltarea de competențe în domeniul educației culturale
Legea Educației Naționale precizează faptul că formarea elevilor se realizează din perspectiva
competențelor și urmează recomandările de politici educaționale europene în domeniu. Competențele sunt
definite ca ansamblu de abilități cognitive, procedurale și atitudinale considerate absolut necesare pentru toți elevii
și care trebuie să fie dezvoltate pe parcursul educației obligatorii. Cadrele didactice sunt preocupate de a aplica
mai eficient mecanismele de dezvoltare a competențelor elevilor. Din perspectiva activităților de educație
culturală, cea mai semnificativă competență-cheie este cea de „sensibilizare și exprimare culturală”.
- triada cultură-educație-învățare cu efecte transformatoare pe termen lung și impact asupra
indivizilor, organizațiilor școlare, comunităților și societății în ansamblu;
- impactul pedagogic al sectorului cultural în educația formală și nonformală;
- practici comune: ”întâlniri” între educație și patrimoniul cultural material și imaterial;
- diversificarea abilităților profesionale în domeniul educației culturale (parteneriate cu artiști,
lucrători culturali și organizații culturale, formări adresate cadrelor didactice, organizarea de
activități culturale, dezvoltarea simțului estetic începând cu școlarii mici, formarea comportamentelor
culturale, facilitarea accesului elevilor la cultură de calitate, idei/modele de practici etc.);
- rolul personalului didactic de predare/ personalului didactic auxiliar/ bibliotecarilor/
administratorilor de patrimoniu în promovarea și susținerea educației culturale în organizația
școlară.

CAP. 3 Educația culturală reflectată în oferta educațională a organizației școlare

- dezvoltarea de inițiative culturale și diseminarea de bune practici în sectorul educației culturale și
creșterea motivației pentru învățare a elevilor;
- propuneri de activități extrașcolare și extracurriculare din domeniul educației
culturale/patrimoniale;
- proiectarea de activități educative care să utilizeze tehnici de atragere și de implicare a elevului în
activitățile școlare, astfel încât să ofere modalități atractive pentru asimilare a cunoștințelor și
procesarea experiențelor la nivel afectiv;
- exemple de inițiative locale de diversificare a ofertei educaționale a școlii, care să includă mai mulți
actori cheie publici și privați;
- proiecte educaționale de turism cultural pe teme de educație patrimonială;
- studii de caz privind accesul la cultură în școlile din România și din vecinătatea României, în
comunitățile românești istorice ( nordul Bucovinei, nordul Basarabiei, Herța, Maramureșul istoric -
Ucraina; Republica Moldova, Cadrilater- Bulgaria, Timoc și Banatul sârbesc – Serbia)
- configurarea unor oferte de educație culturală vizând formarea competențelor elevului etc.

CAP. 4 Instrumente didactice pentru promovarea educației culturale

- materiale de lucru/materiale de sprijin inovative adecvate metodologic care pot aduce o contribuție
importantă la deschiderea școlii către experiențe culturale;
- exemple de unități de învățare, minighiduri pe diverse tematici legate de cultură și patrimoniu;
- resurse utilizabile în lucrul cu elevii cu cerințe educaționale speciale;
- resurse didactice adecvate abordării inter- și transdisciplinare a predării, integrării educației
culturale/ educației patrimoniale;
- instrumente de lucru cu elevii (ex. fișe de lucru, chestionare de(auto)evaluare și interevaluare, etc.);
- instrumente educaţionale inovatoare pentru promovarea patrimoniului cultural local;
- alte propuneri.
CAP. 5 Transfer de cunoștințe și bune practici în domeniul educației culturale
- exemple de servicii funcționale de consiliere și mediere a întâlnirilor, rețele de colaborare cu
profesioniști din domenii culturale, organizații culturale specializate pentru a facilita accesul copiilor
și tinerilor din sistemul de educație formală, la cultură;
- contribuția activităților/proiectelor de educație culturală la schimbarea practicilor de comunicare
internă (cu elevii, cu ceilalți profesori, cu personalul auxiliar și administrativ din școală) ca indicatori
ai calității educației;
- mecanisme/modalități de comunicare cu operatorii culturali prin intermediul cărora organizațiile
școlare să poată cunoaște profesioniști și organizații culturale cu care să colaboreze/ persoane de
contact, persoane și instituții resursă, platforme, baze de date, arhive relevante pentru educația
culturală și patrimoniul cultural, schimbul de idei și bune practici în context educațional;
- instrumente eficiente de consolidare a dialogului cultural în spațiul educațional;
- exemple de bune practici în domeniul educației culturale, educației patrimoniale prin stimularea
mobilității și facilitarea cooperării transfrontaliere;
- oportunități de dezvoltare culturală prin activități educative, proiecte concrete la nivelul
comunităților locale;
- studii de caz, cercetări, documentații, resurse.

CAP. 6 Politici educaționale vs. Politici culturale

- crearea de sugestii metodologice și dezvoltarea de idei privind facilitarea integrării educației
culturale la diferite discipline de studiu, accesibilitatea la valorile culturale;
- elaborarea unor metodologii pentru integrarea educației artistice la diferite discipline;
- oferte de CDȘ în domeniul educației culturale/ educației patrimoniale;
- sugestii metodologice pentru facilitarea accesului elevilor cu CES/ elevilor proveniți din medii sociale
defavorizate, la informatia culturală;
- diseminare de proiecte/experiențe realizate de profesori și de lucrători culturali/organizații culturale
prin care s-au aplicat metode noi pentru a obține rezultatele așteptate;
- sugestii metodologice pentru consolidarea identității europene prin educație și cultură;
- rolul-cheie al politicilor în domeniul educațional și al educației culturale în asigurarea rezilienței,
inovării și competitivității;
- sugestii pentru o Agendă națională ambițioasă privind educația și cultura- o viziune din perspectivă
educațională pentru 2025.

CAP. 7 Repertoriu de patrimoniu cultural imaterial pentru activitatea didactică

(elemente patrimoniale din domeniile culturii imateriale/intangibile)
- forme de artă a cuvântului și expresii verbale tradiționale;
- folclor muzical, folclor coregrafic;
- jocuri de copii și tineret;
- sărbători, obiceiuri și ritualuri;
- practici tradiționale de prevenire, combatere și vindecare a bolilor, arta tămăduirii/ etnoiatrie,
iatroistoriografie;
- mesteșuguri artistice;
- sporturi tradiționale naționale: oina, țurca, popicul etc. ;
- alimentație tradițională.
 CONDIȚII DE REDACTARE ȘI PUBLICARE
Fișier Word, font Garamond 12, spațiere 1,15, minim 4- maxim 8 pagini (inclusiv bibliografie); !anexele*
dacă este cazul vor avea alocate 2 pagini distincte.
Titlul
Autorul
prenume, nume
instituția de apartenență
Rezumat (maxim 10 rânduri)
Rezumatul este o condensare a conţinutului întregului articol în 150-250 cuvinte care indică natura şi
scopul studiului/lucrării.
Formularea acestuia trebuie să îl facă o unitate de sine stătătoare care poate fi înţeleasă fără ajutorul
restului articolului. Este bine ca rezumatul să fie scris după ce a fost terminat articolul, pentru a vă asigura că
reflectă cu acurateţe conţinutul articolului şi că toate afirmaţiile făcute în rezumat au acoperire în text. Rezumatul
unui studiu/articol va prezenta problema abordată, metodele folosite pentru rezolvarea acesteia, principalele
rezultate şi concluzii.
Cuvinte-cheie: ex- educație culturală, identitate europeană, educație civică, sugestie metodologică (la
sfârşitul rezumatului, autorii vor enumera minim trei cuvinte-cheie care vor facilita indexarea rezumatului şi vor
reflecta tematica articolului).
Introducere
Descrierea temei propuse
Concluzii
Anexe (*dacă este cazul) – max. 2 pagini, excepând paginile dedicate articolului/lucrării.
Bibliografie:
*Sursele bibliografice vor fi așezate în ordine alfabetică, fără spațiere între rânduri, după modelul:
1. Albulescu, Ion (2007) Doctrine pedagogice. București: Editura Didactică și Pedagogică R.A.
2. Cristea, Sorin (2015) Dicționar enciclopedic de pedagogie. Volumul I, Literele A-C. București: Editura
Didactica Publishing House.
3. Cristea, Sorin (coord.), Negreț-Dobridor, Ion (coord.) (2014) Tratat de pedagogie universală. Vol I-
Fundamenta Paedagogiae. Partea a 2-a: Fundamentele sincronice. București: Editura Academiei Române.
4. Dilthey, Wilhelm (1999) Construcția lumii istorice în științele spiritului. Cluj-Napoca: Editura Dacia.

Articolele/lucrările vor fi expediate la adresa contact@arboroasa.org , cu specificarea capitolului la care

se încadrează tema propusă. (ex: CAP. 4 Instrumente didactice pentru promovarea educației culturale). Data
limită pentru transmiterea lucrărilor este 31 iulie 2020.
 Mapa colocviului va cuprinde (documente în format electronic):
1. Diplomă de participare la colocviu internațional/ cu prezentare de material
2. Adeverință autor publicare resursă educațională deschisă publicată în format electronic
3. Adeverință elaborare/participare la studii/publicații în domeniul educației culturale/ contribuție la implementarea reformei
curriculare
4. Adeverință autor/publicație înregistrată cu ISBN
5. Adeverință membru asociație
6. Certificat de voluntariat + certificat schimb de bune practici
7. Acord comun de colaborare
8. Barometrul educației culturale – volum ISBN cu referenți științifici
9. Diplomă de participare workshop - Valorificarea resurselor culturale locale prin educație antreprenorială

Taxa pentru participare și publicare: 190 lei

Datele de identificare fiscală pentru transfer bancar:
Asociația Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale ”Arboroasa”
Cod de identificare fiscală (CIF): 42446271
CONT CURENT: RO96BTRLRONCRT0543544801 (lei)
CONT CURENT: RO46BTRLEURCRT0543544801 (euro)
Banca Transilvania, Sucursala George Enescu Suceava
***Toate taxele provenite din participarea la Colocviul Internațional Edu-4-Heritage. Competențe pentru
promovarea și valorizarea patrimoniului cultural în educație vor fi folosite de asociație pentru amenajarea
Complexului memorial “Vasile Motrescu” - proiect memorial și educațional de patrimonializare culturală a
comunei Vicovu de Jos.
Participanții care doresc să doneze sau să faciliteze donații materiale pentru lucrările de amenajare vor
primi certificate de donator și adeverințe care să ateste contribuția la înființarea complexului memorial.
https://arboroasa.org/2020/05/09/complexul-memorial-vasile-motrescu-vicovu-de-jos/
https://www.facebook.com/centrul.arboroasa/posts/140218050832590?__tn__=K-R

PARTENERI:
Institutul pentru politici socio-educaţionale București
Centrul de cercetӑri, resurse şi studii europene, entitate aflatӑ în subordinea Asociaţiei Europene pentru
Promovarea Excelenţei în Educaţie și Cercetare București
Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), aflat în subordinea Ministerului Culturii
Colegiul Universitar Spiru Haret București
Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă din Chișinău – Republica Moldova
Școala Populară de Artă și Civilizație Românească Ciprian Porumbescu din Cernăuți – Ucraina

⌘ Asociația Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale ʺArboroasaʺ este persoană juridică de drept
privat cu scop nepatrimonial (nonprofit), apolitică, independentă, neguvernamentală, organizată potrivit Ordonanţei Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii aprobată prin Legea nr. 246/2005, înscrisă în Registrul Național ONG, Registrul entităților
de cult și Registrul Național al Sectorului Cultural Independent.
Scopul proiectelor și acțiunilor inițiate de asociație este promovarea dialogului inter-trans-multi-disciplinar, inter-trans-
multicultural, interconfesional şi social în comunitate prin organizarea unei reţele de comunicare, sprijin şi cooperare între organizaţii,
programe, instituţii şi autorităţi cu scopuri similare din ţară şi străinătate, sprijinirea administaţiei publice şi a proiectelor de interes
public, în concordanţă cu Statutul Asociaţiei.