Miercuri, "Raportul dintre litera legii si duhul ei" ( Ioan 7, 14 - 20 )

“Cel ce vorbeşte de la sine îşi caută slava sa; dar Cel care caută slava Celui ce L-a trimis
pe El, Acela este adevărat şi nedreptate nu este în El.” – versetul 18.

Fraţi creştini, Evanghelia de astăzi ne prezintă lupta oamenilor mici la suflet, care,
impresionaţi de faptele deosebite ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în loc să se bucure, nu-L
puteau accepta şi căutau să-L omoare, atitudine ascunsă în inima lor, dar nu şi pentru
atotcunoaşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Şi, spune Sfânta Evanghelie, că, la sărbătoarea corturilor, la mijlocul praznicului, cum
spune versetul 14, Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a suit în templu şi învăţa. Iar cei ce-L
ascultau se mirau de învăţătura Sa, pentru că era impecabilă şi de necombătut, deşi nu făcuse
şcoală, arată versetul 15. Mântuitorul nostru Iisus Hristos arată că El era doar un mesager
special, un „înger de mare sfat”, cum spune proorocul Isaiia, în alt loc, al Tatălui. „Învăţătura
Mea nu este a Mea, ci a celui ce M-a trimis.” Şi această afirmaţie trimite la Dumnezeu-Tatăl, la
autoritatea Sa, prin responsabilitatea şi libertatea actului mântuirii.

Şi arată că cine iubeşte pe Dumnezeu pricepe şi iubeşte învăţătura prezentată de

Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cum arată versetul 17. În aceasta se verifică cei mincinoşi, care-
şi afirmă credinţa într-un Dumnezeu, dar nu iubesc pe Iisus Hristos şi învăţătura Lui mântuitoare,
lucrează pentru sine şi nu pentru Cel care a trimis.

„Cel care vorbeşte de la sine îşi caută slava sa; dar Cel care caută slava Celui care L-a
trimis pe El, Acela este adevărat şi nedreptate nu este în El” , arată versetul 18. Pentru că,
lepădând total intenţia eului personal, lucrează sub autoritatea Celui care a trimis. De aceea,
Mântuitorul nostru Iisus Hristos îi mustră pe cârtitorii care earau în faţa Lui, spunându.le că
Moise le.a dat legea şi ei se lăudau cu autoritatea lui Moise, dar nimeni nu ţinea legea aceasta,
arată versetul 19. Aşa cum şi noi, în Legea Harului, nu prea ţinem şi nu prea împlinim
îndemnurile fericirilor, iar această neîmplinire este ca o ucidere, ca o crimă.

Iar mulţimea, speriată, acuza pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos că are demon, arată
versetul 20. Dar era speriată nu de ideea uciderii, ci de faptul că Mîntuitorul nostru Iisus Hristos
le descoperea gândurile, care erau negative, tulburându-se că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a
vindecat un om sânbăta, deşi, după legea lui Moise, le era îngăduit să taie împrejur un om în zi

1
de sâmbătă, cum arată versetul 22. Le arată Mântuitorul nostru Iisus Hristos, astfel, că răutatea
nu este în actul vindecării în zi de sâmbătă, ci în inima lor, spunând: „Nu judecaţi după
înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă.” – versetul 24, mila şi iubirea fiind adevărata dreptate.

Poporul era, însă, nedumerit, pentru că Mântuitorul nostru Iisus Hristos, acum, vorbea pe
faţă şi nu păţea nimic, deşi descoperea minciuna şi făţărnicia multora. De aceea trăgea poporul
concluzia că poate „căpeteniile au cunosct că Acesta este Hristosul”, arată versetul 26. În această
uimire generală, Iisus Hristos reafirmă originea Sa divină ca Trimis al lui Dumnezeu şi în acest
sens, având autoritate divină, ca Trimis şi Cunoscător al lui Dumnezeu-Tatăl, pe Care omul nu-L
cunoaşte, cum spune versetul 28, pentru că adevărata cunoaştere vine prin credinţă, din sufletul
omului, spume Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în alt loc.

Dar nu la fel stau lucrurile şi cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care cunoaşte pe
Dumnezeu-Tatăl prin fire, prin constatare directă, concretă, pentru că „de la El sunt şi El M-a
trimis pe Mine”, rarată versetul 29. Dar, cu cât adevărul prezentat era mai clar, cu atât deveneau
mai evidente uimirea, tulburarea şi îndârjirea fariseilor care, pentru aceste afirmaţii, căutau să-L
piardă. Dar nu îndrăzneau, încă, gestul acesta, pentru că, spune Evanghelia de astăzi la versetul
30, „nu venise încă ceasul Lui”, ceea ce arată că întraga Sa misiune era sub purtarea de grijă a lui
Dumnezeu-Tatăl.

Însă poporul, pentru faptele şi cuvintele Sale, deja începea să-L compare cu Hristosul pe
care, după tradiţie, Îl aşeteptau şi gândeau că va fi ca Acesta sau, poate, minuni mai multe va
face, dar, oricum, va lucra în sensul aceleiaşi autorităţi, arată versetul 31. Această mişcare a
mulţimilor irita şi tulbura pe arhierei şi pe farisei , care căutau să ia măsuri, trimiţând slujitori ca
să-L prindă, spune versetul 32. Era doar intenţia lor întunecată, dealtfel, ca şi azi şi ca
întotdeauna. Când cineva vorbeşte cu dragoste şi cu bucurie despre cuvântul Mântuitorului
nostru Iisus Hristos este dispreţuit, umilit, considerat în afara legii, a tradiţiei creştine şi se caută
oprirea acelui cuvânt, pentru sinceritatea şi trăirea lui, în ascultare faţă de Hristos, pe calea
Sfinţilor Părinţi.

Dumnezeu, însă vrea altfel. De aceea, spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în alt loc
„dacă pe Mine M-au dispreţuit şi pe voi vă vor dispreţui”. Prin acesta se va cunoaşte că suntem
ucenicii Mântuitorului nostru Iisus Hristos; prin faptul că, dispreţuiţi, fiind, noi binecuvântăm,
căutând şi răspândind, în jur, pace: pacea lui Hrisstos.

Fraţi creştini, să luăm aminte!