DREPT EUROPEAN AL MUNCII

Atelierul 4 – 3 h: Informarea și consultarea lucrătorilor; protecția acestora în cazul

concedierilor colective și al transferului de întreprindere

1. Informarea și consultarea lucrătorilor

a) Directiva 91/533/CEE privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra

condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă / Directiva 2019/1152 privind
transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană:

– prezentare generală;
- transpunere (Codul muncii – art. 17-19).

b) Directiva 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general pentru informarea și consultarea

lucrătorilor:
– prezentare generală;
- transpunere (Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi
consultare a angajaţilor).

2. Protecția lucrătorilor în cazul concedierilor colective

Directiva 98/59/CE privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile

colective:

– prezentare generală;
- transpunere (Codul muncii – art. 68-74).

Cauza C-103/16, Jessica Porras Guisado/Bankia - S.A., Fondo de Garantia Salarial ş.a.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia) 22 februarie 2018 - „Trimitere preliminară – Politică

socială – Directiva 92/85/CEE – Măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a
sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care
alăptează – Articolul 2 litera (a) – Articolul 10 punctele 1-3 – Interzicerea concedierii unei
lucrătoare în perioada de la începutul sarcinii până la terminarea concediului de
maternitate – Domeniu de aplicare – Cazuri speciale care nu au legătură cu starea
lucrătoarei în cauză – Directiva 98/59/CE – Concedieri colective – Articolul 1 alineatul (1)
litera (a) – Motive fără legătură cu persoana lucrătorului – Lucrătoare gravidă concediată în
cadrul unei concedieri colective – Motivarea concedierii – Prioritate la menținerea locului de
muncă al lucrătoarei – Prioritate la redistribuire”

1) Articolul 10 punctul 1 din Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992

privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la
1
locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează
[a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]
trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care permite
concedierea unei lucrătoare gravide ca urmare a unei concedieri colective, în sensul
articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998
privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective.
2) Articolul 10 punctul 2 din Directiva 92/85 trebuie interpretat în sensul că nu se opune
unei reglementări naționale care permite angajatorului să concedieze o lucrătoare gravidă în
cadrul unei concedieri colective, fără a-i furniza alte motive decât cele care justifică această
concediere colectivă, în măsura în care sunt indicate criteriile obiective care au fost reținu te
pentru a desemna lucrătorii care urmează a fi concediați.
3) Articolul 10 punctul 1 din Directiva 92/85 trebuie interpretat în sensul că această
dispoziție se opune unei reglementări naționale care nu interzice, în principiu, concedierea cu
titlu preventiv a unei lucrătoare gravide, care a născut de curând sau care alăptează și care
prevede exclusiv nulitatea acestei concedieri atunci când ea este ilegală, cu titlu de
reparație.
4) Articolul 10 punctul 1 din Directiva 92/85 trebuie interpretat în sensul că nu se opune
unei reglementări naționale care, în cadrul unei concedieri colective, în sensul Directivei
98/59, nu prevede nici o prioritate la menținerea locurilor de muncă, nici o prioritate la
redistribuire, aplicabile prealabil acestei concedieri, pentru lucrătoarele gravide, care au
născut de curând sau care alăptează, fără a fi exclusă însă posibilitatea statelor membre de
a garanta o protecție mai ridicată lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care
alăptează.

Cauza C-385/05, CGT v Premier ministre

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua) 18 ianuarie 2007 - „Politică socială – Directivele

98/59/CE și 2002/14/CE – Concedieri colective – Informarea și consultarea lucrătorilor –
Calcularea pragurilor lucrătorilor încadrați – Competențele statelor membre – Excluderea
lucrătorilor aparținând unei anumite categorii de vârstă”

1. Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/14 de stabilire a unui cadru general de
informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană, care prevede că statele
membre stabilesc metoda de calculare a pragurilor lucrătorilor încadrați, trebuie interpretat
în sensul că se opune unei reglementări naționale care exclude, chiar și temporar, o
categorie determinată de lucrători de la calcularea numărului de lucrători încadrați în sensul
acestei dispoziții. Într-adevăr, această dispoziție se referă la stabilirea metodei de calculare a
pragurilor lucrătorilor, iar nu la însăși definirea noțiunii de lucrător. (a se vedea punctele 33,
41, dispozitiv 1)

2. Articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 98/59/CE privind apropierea legislațiilor
statelor membre cu privire la concedierile colective trebuie interpretat în sensul că se opune
unei reglementări naționale care exclude, chiar dacă numai temporar, o categorie
determinată de lucrători de la calcularea numărului de lucrători încadrați prevăzut de
această dispoziție.

2
Într-adevăr, această directivă, care urmărește stabilirea unei protecții minime în ceea ce
privește informarea și consultarea lucrătorilor în caz de concedieri colective, nu poate fi
interpretată în sensul că modalitățile de calculare a acestor praguri și, în consecință, chiar
pragurile sunt la discreția statelor membre, din moment ce o asemenea interpretare le-ar
permite acestora din urmă să modifice domeniul de aplicare a directivei și să o priveze în
acest fel de efectul său util. (a se vedea punctele 44, 47, 49, dispozitiv 2).

3. Drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de

întreprinderi sau unități

Directiva 2001/23/CE privind apropierea legislației statelor membre referitoare la

menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți d e
întreprinderi sau unități:

– prezentare generală;
- transpunere (Legea nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul
transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora).

Cauza C-108/10, Ivana Scattolon v Ministero dell’Istruzione

HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră) 6 septembrie 2011 - „Politica socială – Directiva

77/187/CEE – Menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului unei întreprinderi –
Noțiunile de întreprindere și de transfer – Cedent și cesionar de drept public – Aplicarea, de
la data transferului, a convenției colective în vigoare la cesionar – Tratament salarial –
Luarea în considerare a vechimii dobândite la cedent”

1) Preluarea, de către o autoritate publică a unui stat membru, a personalului angajat de

o altă autoritate publică și însărcinat cu furnizarea către școli a unor servicii auxiliare care
constau în special în sarcini de întreținere și de asistență administrativă constituie un
transfer de întreprindere care intră sub incidența Directivei 77/187/CEE a Consiliului din 14
februarie 1977 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea
drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de unități, în
cazul în care personalul menționat este constituit dintr-un ansamblu structurat de angajați
care sunt protejați în calitate de lucrători în temeiul dreptului intern al acestui stat membru.
2) Atunci când un transfer în sensul Directivei 77/187 conduce la aplicarea imediată, față
de lucrătorii transferați, a convenției colective în vigoare la cesionar, iar condițiile de
remunerare prevăzute de această convenție sunt legate în special de vechime, articolul 3 din
această directivă se opune ca, în raport cu situația lor imediat anterioară transferului,
lucrătorii transferați să suporte o scădere salarială substanțială ca urmare a faptului că
vechimea lor dobândită la cedent, echivalentă cu cea dobândită de lucrători în serviciul
cesionarului, nu este luată în considerare la momentul stabilirii poziției lor salariale de
pornire la acesta din urmă. Revine instanței de trimitere să examineze dacă, cu ocazia
transferului în discuție în acțiunea principală, a avut loc o astfel de scădere salarială.

3
BIBLIOGRAFIE
1. S. Panainte, Drept european al muncii. Principalele directive. Jurisprudența CJUE.
Conformitatea dreptului national, Ed. Hamangiu, 2017;
2. F. Roșioru, Dreptul individual al muncii, Ed. Universul Juridic, București, 2017;
3. F. Roșioru, Legalitate și efectivitate în concedierea colectivă, Revista Română de
Drept Privat nr. 3/2019, p. 347-359;
4. L. Dima, Relaţii de muncă şi industriale în Uniunea Europeană, Colecţia MASTER, Ed.
C.H. Beck, 2012;