Nicolae Achimescu

INDIA
RELIGIE SI
* FILOSOFIE

J e d itu ra
T eh n o p ress
282 ......... India. Religie $i-fitosof!e

sarvastivadine. Conform tradi^iei, cele dou& persoane ar fi identice,

dar mai mulp cercetatori modemi ii considers douS persoane distincte;
pe unul il considers drept Vasubandhu din sec. al IV-lea, dascSl al
§colii Yogacara, iar pe cel&lalt drept Vasubandhu din sec. al V-lea,
un dascSl al §colii sarvastivadine. Este incert dacS renumitul poet budist
Asvaghosha, care a trait candva in jurul anului 150 d.H r., ar putea fi
privit ca un adept al directiei maMyaniste. intr-adevar, lui i se atribuie
patem itatea unei cirri doctrin a re jiahayaniste,. cunoscuta doar in
traducere chinezS, dar in celelalte lucrari nu apar exprimate clar rkiqi
un fel de puncte de vedere m ahayaniste. De aceea, este posibil ca
lucrarea respectiva s i fi fost atribuita pe nedrept lui Afvaghosha.
D intre lucrSrile sale, trebuie menfionatS m ai ales Buddhacarita,
reprezentand o biografie a lui Buddha in form a poeticS. Doar
treisprezece dintre cele douSzeci §i opt cantari ale cestei lucrari s-au
pastrat in limba sanscrita. Totu$i, integral, este accesibilS in traducere
tlbetanS^l p b i n e T j j - r M m a r W M K W g m M a M - i .- i '

1.3. Literatura vajrayQnista

Curentele tantrice, analizate deja in cadrul hinduismului, apar
§i in budism. T antrismul budist constituie cea de-a treia dintre marile
directii budiste: Vajrayana sau M antrayana. Literatura tantricS
budista consta din scurte form ule magice {dharcmi) §i ample lucrari
tantrice, care prezinta doctrina §i ritualurile. La acestea se adaugS
diferite manuale $i comentarii sistematice. O parte dintre aceste lucrari
s-au pastrat in limba sanscrita, dar cea mai mare parte dintre ele o
cunoa$tem doarprin intermediul traducerilor chineze §i in special tibetane.

2. B u d d h a: isto rie §i legenda

Tori cercetatorii contem porani sunt de acord cu faptul ca

Buddha a fost o persoana istoricS. !n istoria cercetarii mai vechi s-au
consemnat diferite teorii prin care s-a incercat o interpretare simbolica
Budismul- 283

sau m itdlogica a legendei lui Buddha629. Potrivit uneia dintre aceste

teorii, de exemplu, Buddha a fost asiznilat unui simplu mit solar.
A tat In unele pSrfi canonice c£t §i In altele necanonice ale
literaturii budiste descoperim relatSri privind viaja lui Buddha. Lucrarea
Buddhacarita a lui Asvaghosha §i N idanakatha, o introducere la
comentariul Jataka, sunt cele mai vechi biografii ale lui Buddha pe
care le posedSm. In acestea gSsirn toate fazele importante ale viepi lui
Buddha. Totu$i, intamplSrile reale sunt combinate in a$a m&surS cu
materialul legendar, incat doar cateva caracteristici izolate ar putea fi
evaluate ca re a lity istorice.
G otam a Buddha s-a n&scut la K apilavathu (sanscritS:
K apilavastu), ora§ul principal de pe teritoriul clanului Sakya
(“putem ic”), azi ora§ul Lumbini din regiunea depresionarS Terai din
Nepal. AceastS zonS este situatS la aproape o suta cincizeci de mile la
nord de Benares, lapoalele munplor Himalaya. Budi$tii din Sri Lanka,
ca §i cei din Biim ania §i Thailanda, cred c&Buddha s-a nSscut In anul
623 i.d.Hr. §i a murit in anul 543. Cea m ai m are parte a cercet&torilor
m odem i, insS, considers c&Buddha ar fi trait candva intre 560-480
i.d.Hr. Numele tatSlui sau, Suddhodana (lit., “orezpur”), este sugestiv
pentru indeletnicirile m em brilor clanului. Ace§tia se ocupau cu
agriculture, pe un mic teritoriu, care nu dep3§ea in suprafafS nouS sute
de m ile pStrate, in parte pe pantele joase ale m unplor Him alaya §i in
parte pe cam
r
piile de la poale. I

Sakya fScea parte din randul diferitelor neamuri rSspandite

de-a lungul limitei de nord a bazinului gangetic, laperiferia civilizapei
Indiei de nord aflata atunci in plinS dezvoltare. In perioada na§terii lui
Buddha, aceste popoare erau incS mai mult sau mai pujin independente
§i erau conduse oarecum dupa reguli asemSnStoare. Ele ar putea fi
num ite m ai degrabS republici tribale, pentru c£ erau conduse de
oligarhii, de sfaturi ale bStranilor sau de o com binape a acestore.

629. Detalii despre legenda lui Buddha, vezi i n : E. Senart, Eseu despre legenda
lui Buddha, trad, rom., Institutul European, Ia$i, 1993.
284 India. Rellgie fi fUosofre

Probabil, unele dintre ele !§i alegeau un conducStor pentru o perioadS

limitatfi de tim p, dar nu aveau regi in sensul strict al cuvantului, a$a
meat tradijia mai tarzie potrivit cSreia Buddha ax fi fost fiul unui rege
trebuie respins£* Cu toate acestea"Sakya considerau c& depn efectiv
rang de regi, nobili §i r3zboinici in report cu rivilizafiam ansamblu; §i,
intr-adevar,_prbbabil c& nu recuno?teau prioritatea cerem onials a
brahm anilor, a§a cum o recuno§teau alte popoare. Se considerau o
elitS §i poate cS msu^iBuddha trata lumea inconjurStoare cu siguranfa
omului provenit dintr-un neam de seamS630.
Potrivit legendei, cand s-a nSscut Gotama, A sita, un mare
vizionar din Kapilavatthu, a venit sS-1 vada §i a prezis cS acesta va
ajunge un m are sfant sau im m are rege. Potrivit unei vechi balade
budiste, vSzand m uljimile de zei bucurandu-se, Asita i-aintrebat de
ce se bucurS, iar ace§tia i-au rSspuns:
“Copilul in^elepciune, giuvaierul
"™ A§ade’pfetios‘caperech'e nu-§i 'arer''OT^^'
S-a nSscut la Lum bini, pe pSm§nt Sakya
Pentru fericire §i bucurie in lumea oamenilor”631.
Mai departe, ni se relateazS cS vizionarul s-a dus in acel loc
§i, vSzand pruncul, a prezis: “Ceam ai de sus inSlfime a pStrunderii (cu
m intea) o va atinge acest copil; el are sS vada ceea ce este mai pur §i
va face sS se-nvSrta roata dreptajii, el, cel plin de compasiune pentru
cei m ulji. Departe se va rSspandi religia lui”632.
in a cincea zi, dupS na$tere, intr-o ambian|S solemna, pruncul
a prim it num ele Siddharta (pali: Siddhattha). Cu toate acestea, in
literatura budistS, el este pom enit cel mai freevent cu numele sau de
clan Gautama (pali: Gotama).
Buddha a fost crescut in Kapilavatthu de cStre a doua so(ie
a lui Suddhodana, Mahaprajapati, deoarece mama sa murise la §apte
630. M. Carrithers, Buddha, trad, rom., Humanitas, Bucure$ti, 1996, p. 26.
631. Suttanipata, 683; Rhys D avids , Early Buddhism, London, A. Constable,
1910, p. 29; apud H. Nakamura, Orient ft Occident, p. 194.
632. Rhys Davids, op. cit., p. 30; apud ibidem.
BiicUsimil 285
zile dupSna$tere. In legendele de mai tSrziu este descris cau n tanSr
de geniu: nim eni nu-1 putea intrece la nici o probS a trupului sau a
,mintii. El rSspundea la toate intrebSrile inteleptilor, dar c£nd el le punea
intrebari, chiar §i cei mai pricepufi dintre ei erau nevoid s&tac&6^3.
Mai tarziu, intr-una din zile, tatfil situ are un vis deosebit: il
vede pe fiul s&uimbrScat in ve§minte galbene de ascet, pfirSsind palatul.
Astfel, se hot3rS?te sa-i ofere toate bucuriile vietii §i li construie§te
cate un palat pentru fiecare anotimp ai anului. TotodatS porunce?te s5
fie urmSrit foarte indeaproape. De fiecare data cand p3r5se$te palatul,
tatSl sSu porunce§te slujitorilor sSi sS indepSrteze de pe strSzi tot ceea
ce 1-ar putea indispune pe fiul situ.
La §aisprezece ani se c3s3tore?te cu dou&prinfese dinregatele
invecinate, Gopa §i Yasodhara. DupS treisprezece ani, aceasta din
urmS ii na$te un fiu, Rahula. Aerate amSnunte sunt probabil autentice.
De altfel, Siddhartha a fiigit din palat la pu^inS vreme dupS najterea
lui Rahula, respectand astfel obiceiul indian care nu permitea renunfarea
la Iume decat dupS na?terea unui fiu sau a unui nepot.
De§i tatal sSu incearcS pe mai departe sS-1 izoleze pe tanSrul
printin palat §i desfStStoarele sale grSdini, totu§i zeii zSdSmicesc cele plSnuite
de tatS. $i, in cadrul unor trei ie§iri consecutive, Siddharta intalne$te la
inceput unbStran foarte slSbit, rezemandu-se in toiagul sau, apoi, adoua
zi un bolnav cu fafa lividS §i av&nd febrS. foarte mare, in fine, a treia zi, la
poarta cimitirului, un moxt Apoi, la ultima ie§ire, Gautama intSine^te un
cSlugSr cerjind, calm §i senin, 51aceastS imagine il lini$te$te, ar&t&idu-i ca
religiatepoate scSpade mizeriile §i suferinjele viefii omene$ti63634.
Pentru a-1 convinge §i mai tare in hotSrarea sa de a renun|a la
lume, zeii il trezesc pe print fa toiul nop^ii pentru a privi trupurile goale
§i dizgrafioase ale concubinelor adoimite. Atunci decide sS-51 puna in
aplicare definitiv hotSrarea. I$i cheamfi scutierul §i pSrase§te ora$ul cSlare
pe calul sau preferat DupS ce se depSrteazS bine de ora?, se oprd§te, i§i
633. P. Cams, Gospel o f the Buddha, according to Olds Records, Chicago,
Open Court Press, 1930, pp. 10-11.
634. M. Eliade, Istoria credinfelor II, p. 75.
 286 India. Religie §i filosofle

taie pletele cu spada, i§i schimbS ve§mintele de prin| cu acelea ale unui
vanStor §i i§i trimite scutierul impreuna cu calul inapoi la palat635.
Din acest moment, Gautama va r&t&ci prin lume, practicand
o ascezS foarte dura, injunglele Uruvela, tim p de ?ase ani. In acest
tim p, se hrSnea cu sem infe §i iarbfi, §i o perioadS. doar cu balegi. Se
spune cfi, treptat, ajunsese sfi consume doar un bob de orez pe zi. Era
im bracat in haine grosolane, i§i sm ulsese pSrul §i barba pentru a se
„autosuplicia, zSbovea ore intregi stand in picioare sau intins pe ghimpi.
Refuza categoric s&-§i m ai spele trupul §i hainele, aratand ingrozitor.
Se odihnea intr-un loc unde cadavrele erau l&sate prada p&sSrilor §i
fiarelor sSlbatice §i dormea inconj uiat detrupurile intrate inputrefacpe.
Se spune c&, la un m om ent dat, ar fi afirm at: “Trupul m i-a devenit
neinchipuit de subpre. Din pricina pupnei hrane, semnul pe care-113sam
cand m& a§ezam era ca urm a copitei unei c&mile... Cand credeam
ca-mi ating pielea de pe burtapuneam in fapt mana pe §ira spinSrii”636.
in pragul morfii, el a infeles canu se afla pe calea cea buna, pentru ca,
in ciuda acestor form e extrem e de ascezS, nu avusese vreo noua
iluminare. Drept urmare, a renunfat la asceza, s-aim baiat §i a inceput
sa se alimenteze din nou637638.
Dupa ce a renunfat la asceza, textele sacre ne relateaza ca
M ara (“Cel Rau”, “M oartea”) 1-a atacat cu violenpi §i a incercat sa-1
ispiteascain toate felurile pentru a-i distrage atenpa de la meditape,
insa fSra sorp de izbandS63 . Este foarte probabil ca toate aceste ispite
635 Existaun motiv precis al renunfSrii la lume: “Viata in mijlocul familiei nWa
ap&rut ingustS 51' nedem na, !n vreme ce viata petrecutS f&rS adSpost e
neingr£dit&; e anevoie s& duci o via{3 spirituals desSv&rpta §i purS Tn toate
privintele $i sS r&rnSi Tn acelaji timp in Tnghesuiala caminului”. Vezi Majjhima-
Nlkdya, 1,241.
636 E. J. Thomas, The Life o f Buddha as Legend and History, New York,
Barnes and Nobles, 1952, p. 54.
637 Majjhima-Nikaya, 1,247.
638 Mara II ispitea astfel: “E§ti vlSguit de-atatapost §i moartea p-e aproape.
Ce folos au caznele tale? Binevoie§te sS r&mai tn viata $i ai sa fii in stare sa faci
fapte bune”. Gautama a rdmas, insa, impasibil r&spunz&nd: “O, tu, prietene al
Budismul 287
s&reprezinte in mod alegoric lupta interioarii din mintea lui Gautama.
Dup& ce il indeparteazS pe M ara, el reu§e§te sa-§i concentreze toate
forfele spirituale asupra unei singure probleme: eliberarea de suferinJiL
Pe parcursul celor patru stari de veghe, intr-o profunda m editate, el
infelege misterul ciclului nesfar§it al na^terilor, morjilor §i remcamSrilor
determ inat de karma, parcurge retroactiv nenum&ratele sale viep
anterioare §i contem pia in cateva clipe e x is te n c e nesfar§ite ale
semenilor sai, realizeaza starea d e “ilum inare” (boddhi),jnfelegand
tainele condiponismului universal, dup& care, odatS. cu venirea zilei, a
devenit Buddha (“cel iluminat”).
Tim p de §apte s&ptamani r&mane in aceasta stare de
“iluminare”, fSrS a mai avea sentimentul vreunor necesitSp trupe§ti. In
cea de-a 49-a zi, prin locul acela au trecut doi negustori care i-au
oferit mancare, iar el a acceptat-o. In acel moment avea incS indoieli
daca infelepciunea abia dobandita trebuie s-o im paita§easci sau nu §i
altora. Ezitarea sa a stam it ingrijorareazeilor. Astfel, zeul Brahma a
coborat din cer §i 1-a convins pe Buddha s&propovSduiascS. inv&pitura
sa celor dinjurul sau. Atunci, Buddha a decis caprim ii care ar trebui
sa-i cunoasca inv&pitura §i infelepciunea la care ajunsese s i fie cei
cinci ascep impreunS. cu care practicase asceza in j unglele Uruvela.
I-a descoperit in parcul de animale din apropierea ora§ului Benares,
unde §i-a pnut prima predict, a$a-numitapredica de la Benares. In
urma acestei predici, cei cinci ascep au aderat la invaJStura sa, devenind
primii cSlugari ai comunitapi budiste.
, Din acel moment, Buddha a r&t&cit din sat in sat, numSrul
adeptilor sai crescand foarte repede. Se poveste§te ca, dupS. aceea, a
revenit in com unitatea sa natalS, unde i-a convertit pe tat&l sSu, pe
sope §i pe fiul sau, Rahula Adeppi care renun{au la viafa lor lumeascS
§i li urmau lui Buddha deveneau monahi cer§etori. Ceilalp, surori §i
ceiui delflsator, tu, cel rfiu, din ce pricinS ai venit? Camea sS se iroseascfi, dar
mintea s i se facS mai Iini$titfi §i atenpa mai statomicS. Ce e viafa in aceasta
lume? Mai bine s5 mor in batfilie decat sa traiesc intrant” . Vezi Suttanipata ,
425,439. In cele din urma, Mara a cedat; vezi ibidem, 445.
288 India. Rellgie §i filosofle

fra|i mireni, aveau in priraul rand indatorirea de a le asigura hranS §i

im brScam inte m onahilor. In textele budiste sunt am intifi deseori
nenum araji m em bri de seamS ai ordinului m onahal intem eiat de
Buddha: Sariputra (pali: Sariputta) §i M audgalyayana (pali:
M oggallana), doi prieteni din tmerefe, care imediat dupS iluminarea
lui Buddha s-au alaturat comunitafii acestuia, ca §i Ananda, discipolul
preferat al lui Buddha, fntre adepfii lui Buddha se gSsesc $i nenumSrate
persoane de vazfi $i cu o situate m aterials deosebitS. De pildS, regele
din Magadha, Bimbisara, i-a dSruit Maestrului o padure de bambu$i,
in care acesta poposea deseori impreunS cu m onahii s3i. Tot la fel,
bogatul negustor A nathapindika din &ravastT(pa[\: Savathi) aridicat
intr-o padure din apropierea satului o m anSstire, in care Buddha
poposea frecvent in timpul anotimpului ploios.
Buddha a fondat $i o com unitate de caiugarife. A cestea
trebuiau sSse supunS unor reguli mai stride decat caiugSrii. Se spune
cS ordinul cSlugarifelor a fost intemeiat lainitiativa celei care I-a crescut,
M ahaprajapatl, pentru ca, a§a cum am amintit, mama sa adevSrata a
m urit la scurtS vrem e dupa ce 1-a n§scut. DupS ce devenise vSduva,
ea i§i dorea sa renunje la lume §i i-a cerut permisiunea lui Buddha de
a deveni caiugarija. Buddha aezitat mult in privinfa accesului femeilor
spre comunitatea monahaia, dar intrucat inclusiv Ananda a insistat in
acest sens, in cele din urmS a cedat.
Pasaje din literatura budista ne lasS im presia cS Buddha a
avut parte de o viata plinS de succese §i ca a tr3.it intr-o armonie
deplina cu cei din jurul sSu. Este, insa, foarte lim pede faptul ca in
activitatea saatrSit §i multe dezamagiri.
Cand depa§e§te varsta de 70 de ani, o ruda invidioasS a sa,
D evadatta, i-a cerut sS-i cedeze conducerea com unitafii. Refuzat,
D evadatta va incerca sS-1 ucida pe Buddha, pregStind o adevSrata
strategic in acest sens: initial prin asasini platifi, dupS aceea cSutand
sa-1 zdrobeasca sub o stanca §i, in fine, asmufind asupra lui un elefant
foarte agresiv. In cele din urmS, Devadatta, insofit de un grup de monahi,
inijiaza o schisma, care predica o ascezS mai dura, dar aceasta va e§ua.
Budismul 289

In anotimpul ploilor, Buddha, insopt de Ananda, discipolul

s&u iubit, popose?te in Veugrama (“satul dc bambu^i”), unde se va
imboln&vi de dizenterie. De§i a fost la un pas de moarte, a reu$it sS
dep5$easca criza. La cererea sa, Ananda ii ad u n ip e top discipolii
din Vaisali, dup& care amSndoi se indreapta spre Pava. Acolo vor
cina la fierarul Cunda, cina constand din cam e de pore sau din ni§te
ciuperci cu care se hrSnesc porcii. Consecintele apar repede: o diaree
cu sange, probabil reintoarcerea bolii c&reiatocmai supraviefuise. in
pofida bolii, el se indreapta cStre Kusinagara. DupS o caiatorie
istovitoare, Buddha se simte epuizat fizic, a^ezandu-se sub un tufi§. in
acel moment, Ananda izbucne$te in hohote de plSns, dar Buddha, cu
o privire linijtita, ii spune: “Destul, Ananda', inceteazS s ite chinui §i
s5 jeluie§ti.. .Cum pop crede c& ceea ce se na?te nu m oare? A cest
lucru este cu neputmia”639. inainte de muri, Buddha adreseazS. ultimele
cuvinte monahi lor cer$etori: “MSadresez vouS, o caiuggri cerjetori: ny v&
precupefip straduinfele voastre”.
Dupa ce s-a rSspandit peste tot vestea morpi lui Buddha, au
inceput sa aparS nenumarap adepp ai sSi, cu flori §i ofrande firumos
mirositoare, pentru a omagia trupul s3u. in cea de-a §aptea zi^ trupul
s&u a fost incinerat, iar resturile oaselor sale au fost impSrpte intre
adeppi sai cu bun&stare, care au ridicat deasupra lor m orm inte
adapostind relieve in mijlocul lor {stupa, pali: thipa).

3. B udism ul indian.
S ectarizarea com unitapi intem eiate de B uddha
I
Buddha n-a nom inalizat nici un succesor al s5u in fruntea
com unitapi pe care o intem eiase. El considera ca singura caiauza
credibila pentru monahii sai ar putea fi doar invatatura pe care le-o
lasase mo^tenire. Din acest motiv, indatorirea fundamentala a oricarui
caiugar era aceea de respecta cu sfinjenie tot ceea ce propovaduise
639. Maha-parinibbana-sutta, V, i4.
290 India. Religie §iftlosofie

Buddha pe parcureul vjefii sale. Conform (radipei, la scurtS vreme dup£

moartea sa ( apiox. 480 i.d.Hr.), a fost organizat un conciliu la Rdjagriha,
convocat, probabil, de cStre Mahakasyapa (p3Ji: Mahakassapa).
Dupfi ce s-a infonnat in legSturS cu regulile monahale,
consultandu-1 pe Upali, §iince prive$te doctrina, avand anumite discupi
cu A n a n d a , M a h a ka sya p a a re d a c ta t V in a ya -P ita ka §i
Sutra-Pitaka (p ali: S&ta-Pitaka). La aproximativ o sutS de ani dupS
m oartea lui Buddha, la VaisdlTs-a finut un nou conciliu. Potrivit
izvoarelor, cauza organizSrii celui de-al doilea conciliu a constituit-o
faptul cim onahii au primit de lamirenii din Vaisallaur §i aigint Dupa
nupni ani de la acest conciliu, in interiorul comunitSpi monahale a apSrut
o nou£ schism i Cei socotifi “ortodoc$i” au fost numifi sthaviravadini
(pali: theravadini); totu§i, denum irea genericS care acoperS toate
§colile adepfilor a§a-num iji “ortodoc§i” este aceea de Hmayana
( ‘‘micul vehicul ’); adeptii noii grupSri, reprezentand pSreri deviafioniste,
se numeau mahdsanghika$i, adica adepp ai §colii Mahdsanghika
D ivergence de pSreri §i in randul “ortodoc§ilor” nu se opresc
insS aici, ci vor continua. In timpul regelui Asoka (268-234 i.d.Hr.) s-
a desprins o nouS grupare din §coala sthaviravadinilor, num ita a
sarvastivadinilor. Probabil c&tocmai aceasta dispute dintre cele doite
grupSri i-a oferit prilejul lui Asoka de a convoca un al treilea conciliu
budist \aPataliputra, injurul anului 250 i. d. Hr. Totu$i, nu s-aputut
ajunge la o conciliere a celor douS tabere. § coal a Sthaviravada a
fost declarata §coal3 “ortodoxS”. Schismaticii, adicS sarvastivadinii,
au trebuit sa se refugieze in Kashmir. Conform tradipei, in cadrul acestui
conciliu, a fost redactata in ultima sa fonr&Abhidharma-Pitaka (pali:
Abhidhamma-Pitaka) sthaviravadinilor.
Convertirea regelui ASoka la inv&fatura budiste echivaleaza
ca im p o rtan t pentm Orient, cu convertirea lui Constantin cel Mare
la cretinism , pentru lumea crc§tinS. Patronajul sSu imperial ainSlJat ceea
ce debutase ca o doctrina bazatepe exercipi spirituale riguroase la pozipa
unei religii larg raspandite, prospere §i populare.
Bndism ul 291

Se spune c& acest rege intrejinea §aizeci §i patru de m ii de

cSlugSri budi$ti; lui li sunt atribuite optzeci de mii de stipe $i nenum&rate
mSnSstiri. A ridicat coloane memoriale pe tot cuprinsul imperiului §i a
gravat pe ele edicte didactice. Au fost trimi$i misionari “panS la cele
mai indepSrtate hotare ale farilor barbare” pentru4‘a se amesteca printre
necredincio§i”, atat inlauntrul regatului, cat “§i in {Sri straine, predicand
lucrurimai bune”. Profitand deleg&turile cu Occidental ,AsokaaAnrras
profesori budi§ti pe langa Antioh al IL-lea al Siriei, Ptolemeu al E-lea al
Egiptului, Magas din Cirene, Antigonos Gionatas al M acedoniei §i
A lexandru al II-lea Epirului640. Sigur, este greu de evaluat forfa de
penetrafie a acestei mi§cfiri catre Occident641, dar in Orient m isiunile
lui Asoka marcheazS o perioadS decisiva de transformare spirituals.
Domeniul sau cuprindea cea mai mare parte a Indiei propriu-
zise, precum §i Afganistanul, sudul Hinducu$ului, Belucistanul, Sindul,
Valea Kashmirului, Nepalul ?i Himalaya inferioara. Peste tot, drumurile
erau bine intrefinute, cu hanuri §i fantani protejate la intervale fixe.
Existau, de asemenea, livezi cu pomi fructiferi §i artere plantate, granare
publice, ajutor medical pentru oameni §i animale, func^ionari speciali
avand sarcina de a preintam pina intem nilarea §i pedepsele nedrepte,
de a-i ajuta pe parin|ii cu fam ilii num eroase §i de a avea grijS de cei
varstnici, curfi de ju stifie deschise tuturora, im paratul insu§i
ocupandu-se de treburile poporului la orice ora §i pretutindeni642.
In secolele im ediat urmStoare dom niei regelui Asoka, s-a
produs o serie de noi schism e. in aceasta perioada, s-au separat nu
640. Cf. V. A. Smith, The Edict o f Asoka, London, 1909, p.20.
641. Cf. J. Kennedy, Buddhist Gnosticism, the System o f Basilides, in: Journal
ofthe Royal Asiatic Society, 1 902, pp. 377-415; D. Schlumberger, L. Robert, A.
Dupont §i E. Benveniste, line bilingue greco-aramdenne d ’Asoka, In: Journal
Asiatique, 246, 1958, pp. 1-48; D. Schlumberger, Une nouvelle inscription
grecque d ’ Asoka, In: Comptes rendus des seances de / ’ Academie des
inscriptions et Belles Lettres, 1964, pp. 1-15; A. Dupont-Sonner, Une nouvelle
inscription arameenne d ’ Asoka trouvee dans la vallee du Lagman
(Afganistan), ibidem, 1970, p. 15.
642. Edict Lapidar VT, V. A. Smith, op. cit., p. 12.
292 Lidia. Religie §i filosofle

numai grupSrile liberale din interiorul cercului “ortodoc§ilor”, ci au ap§rut

sciziuni inclusiv in sanul noilor §coli. Totu§i, procesul de sectarizare in
cadrul budismului pare sSnufi slSbit evolufia acestuia in spapul indian.
Dimpotriva, monumentele budiste din perioada200 i.d.Hr. -2 0 0 d.Hr.
demonstreazS o activitate budista plinS. de via|S in toate regiunile Indiei.
Persecufiile indreptate im potriva adepfilor budi§ti din perioada de
dom nie a regelui Pushyamitra (aprox. 183-147 i.d.Hr.) au cunoscut,
cu sigurania, o mica amploare.
Inpartea de nord-vest alndiei, undemai mul^iprincipi greci, cum arfi,
de exemplu, Menandru, s-au convertit lainvatatura budista, budismul a ficut
pipgreseconsiderabile. Regele indo-sdtKanishka, care st^janeapelamceputul
sec. al E-lea d. Hr. p artea de nord-vest a Indiei, K ashm irul §i
A fganistanul, este considerat, alSturi deAsoka, unul dintre cei mai
im portant promotori ai budismului. Sub conducerea sa s-a Jinut un al
patrulea conciliu budist \a Jalandhar a sau Kundalavana. Probabil,
acest conciliu privea doar §coala sarvastivadinilor, care avea nenum2ra|i
adepii in aceasta parte a Indiei. §coala theravadinilor din Sri Lanka n-
a recunoscut insS acest conciliu.
Kanishka (aprox. 78-123 d.H r.), cel mai im portant dintre
regii ku§ana§i, a fost initial adeptul unei traditii non-budiste, dar,
asepienea regelui Asoka, a trecut la budism. Sub protecjia sa, a apSrut
§i s-a dezvoltat una dintre cele mai tim purii §coli ctmoscute de arta
budista, §coala Gandhara. Promotorii acesteiaerau de origine greaca,
in timp ce satrapii provinciilor sale sudice erau chiar descendenjii acelor
scifi (saka) a caror stapanire fusese iniaturata de citre ku^anaji643.
Cuceririle lui K anishka au redeschis cSile terestre de acces
spre imperiul roman; o ambasadS din India 1-a vizitat pe Traian dupa
intrarea lui in Roma (99 d.Hr.). De asemenea, au redevenit accesibile
pentru comertul indian §i drumurile nordice catre China, respectiv rutele
de caravane prin Turkestan. Imperiul budist al regilor ku§ana§i a servit
643. Vezi E. J. Rafson (ed.), The Cambridge History o f India, vol. 1,
Cambridge, New York, 1922, p. 585.
Btldismul 293
ca pivot pentru intreaga lume civilizatS intr-una dintre cele mai putemice
perioade de istorie, §i anume China Hanilor la rSsarit §i Roma imperials
la apus. Ku§ana§ii au fost rSstumap de lapntere in anul 236 d. Hr.
Adeppi noii direcpi, Mahdyana (“marele vehicul”), apSrute in
sSnul budismului, numesc cu un anume dispre| vechile §coli Hihayana
(“micul vehicul”). Se presupune cS, pe la inceputul erei cre§tine, evolupa
noii direcpi budiste s-a accelerat. Intrucat primele Sutre mahayaniste
au fost traduse din sanscritS in chinezS prin sec. II-III, probabil cS
aceastS nouS direcpe se afla deja cu cevatim p mai inainte de aceastS
epocS in posesia propriilor ei texte. Nu este insS suficient de limpede
din care dintre vechile §coli a apSrut Mahayana. Oricum, este posibil
s& se fi desprins fie din §coala mahSsanghika§ilor fie din aceea a
sarvastivadinilor. Majoritatea cercetStorilor sunt, in general, de p&rere
cS motivul aparipei §colii mahayaniste 1-a reprezentat intenpa de a
satisface necesitaple religioase ale budi^tilor mireni. Hihqyana se adresa
in principal comunitaplor monahalerpe 'carid riouadirecpe incerca sS
conducS la eliberarea tuturor oamenilor. Prim a §coalS mahayanistS,
Madhyamika, a fost fondalS in jurul anului 200 d. Hr. de catre filozoful
Nagarjuna. CercetStorii nu impartS§esc, insS, aceea$i pSrere comunS
cu privire la intem eietorul celei de-a doua m ari §coli m ahayaniste,
respectiv §coala Yogaczra. Potrivit catorva izvoare, adevSratul
fondator al §colii va fi fost un anume M aitreyanatha, iar renum itul
Asanga, care a trait in secolul al IV-lea d. Hr., a fost dicipolul s&u.
Anumip cercet&tori se bazeazS pe aceste izvoare §i-l considers pe
Maitreyanatha o persoanS istoricS, in vreme ce alpi il vSd pe Asanga
ca intemeietor al §colii, considerand cS numele de M aitreyanatha n-
ar fi altceva decat o porecla a lui Asanga.
Pelerinii chinezi, care au poposit in India lungi perioade de
timp intre anii 400-700 d.Hr., ne oferS in descrierile lor o bunS imagine
a realitSplor budiste din acea vreme. De pildS, Fahsien, care a vizitat
India intre 3 99-413, ne relateazS cS budism ul fScea progrese peste
tot. DouS secole mai taiziu, aceste realitSp se vor schimba. Hsiian-
tsang, care a cSlStorit prin India intre anii 629-645, poveste§te cu
294 India. Religie $i filosofie
regret despre faptul ca o m are parte a mfinSstirilor budiste se aflau in
ruinft. Decaderea budism ului este confirmata §i de cfitre I-tsing, care
a fost in India intre anii 671-695.
Mi§c2rile tantrice ( Vajrayana sau M antrayana) reprezinta
ultima fazS a evolupei budismului in spajiul indian. Formule magice §i
ritualuri populare se regSsesc, la un moment dat, chiar in Mahayana.
Din secolul al Ill-lea d.Hr. sunt cunoscute §i traduceri chineze ale unor
formule magice (dharani) budiste. Totu§i, sistemele tantrice pe deplin
constituite, pe care le cunoa$tem, dateaza dinibr-o perioadS mai tarzieT
Evolupa acestor sisteme in cepe in jurul secolului al VH-lea d.Hr.
Decaderea budism ului in India continue §i dupa perioadele
relatate de Hsiian-tsang $i I-tsing. V enirea cuceritorilor musulmani a
insemnat, in fapt, decSderea definitiva a budismului siabit deja cu ceva
tim p m ai inainte. M usulmanii au pradat marile manastiri, au incendiat
bibliotecile §i i-auucis pe caiugSrii care n-au reu$it sa se refugieze in Nepal
sau Tibet. A§a se face ca, dupa anul 1200, mai gasim in India doar cateva
vestigii izolate, care sa aminteasca de budismul glorios de odinioara.
Probabil ca persecupile periodice indreptate im potriva
adepfilor budismului au contribuit §i ele la aceasta decadere treptata a
religiei budiste in India, dar cauza principaia a acestei decaderi trebuie
cautata chiar in interiorul budism ului. Stadiile ulterioare in evolufia
budismului in India demonstreaza ca reprezentanpi acestei religii §i-au
propus sa faca doctrina budista cat mai atra^atoare pentru marea masa
a populapei; prin aceasta, intr-o anumita privin^a, budismul se aseamSnS
hinduismului. Dat fiind faptul ca, in acest fel, budismul §i-apierdut o
parte din propria-i identitate, pentru omul de rand a devenit mai
convenabil sa se converteasca la hinduism decat sa se expuna atitudinii
dezaprobatoare a unei societap care nu privea cu ochi buni o religie
(in cazul de fata, budismul) care nu recuno$tea autoritatea Vedelor §i
nici primatul castei brahmanilor.
in zilele noastre, budismul a cunoscut realmente o rena^tere
considerabila in India. In anul 1891, Anagarika Dharmapala din Sri
Lanka afondat o societate budista, Maha Bodhi Society, avand drept
scop activitatea m isionara budista in India. In multe locuri din India,
Budlsmul 295

aceastS societate a fondat §coli, tem ple §i biblioteci. in anul 1950,

cand liderul cel or so cotip fSiS casts, B. R. Ambedkar, s-a convertit la
budism, foarte m ulp dintre adeppi sSi i-au urmat exemplul. In prezent,
in India exists multe milioane de budijti.
4. Viaja $i existenfa in acceppunea lui Buddha
4.1. E x isten fa ca su /erin fa : p e sim ism sa u r e a lis m ?,
in conceppa lui Buddha, intreaga existenpi se identifies cu
■suferinfaTeste impregnatS structural de sufferings 644. Buddha era ferm
convinsdefaptul cSsuferintainviataomului depS$e5teatat demult bucuriile
§i satisfacpile, incat ar fi fost depreferat ca acesta sSnusefi nSscut645.
Conceppa Maestrului despre existenfa §i viajS in general este
sintetizata in cele patru “adevSruri nobile” (ariya-sacca), in care se
relateazS despre sufferings (dukkha), aparipa suferinfei (samudaya),
elim inarea suferinfei (nirodha) §i calea care conduce la disparipa
acesteia (magga). DupS iluminarea sa, asemenea unui medic, el offers, in
IraM riita^pfeclicS dfela Benares, intregii lumi §i existence -pom ind de la
ideea ca“afi in lume” inseamnS suffering- urmStorul diagnostic 646:
- “IatS, o monahi, adevSrul sfant despre suferinfa: na§terea
este sufferings, bStranetea este sufferings, boala este suffering moartea
este suferinpi, ingrijorarea, plansul, durerea, tristefea ?i disperarea sunt
sufferings, unirea cu ceea ce nu iube§ti inseamnS suferinjS, despSrprea
de ceea ce iube§ti inseamnS sufferings, a nu obpne ceea ce dore§ti este
sufferings. Pe scurt, cele cinci elemente (khandha) ale frinpei umane,
care provoacS ata§area de existenfS, sunt suferintS.
- IatS, o monahi, adevSrul sfant despre cauza suferinfei: este
setea (de existent S) care duce din rena$tere in rena§tere, insoptS de
plScere §i de pofta lacomS care-$i gSse§te ici §i colo plScerea: setea
de plScere (kama-tapha), setea de existenfS (bhava-tapha) §i setea
de impeimanentS (vibhava-tapha).
644. Majjhima-Nikaya, 28; Digha-Nikdya, 14; 22.
645. H. Nakamura, Die Grurtdlehren des Buddhismus. Ihre Wurzeln in
Geschichte und Tradition der Gegenwart, Freiburg i. Br., 1990, p. 15.
646. Samyuta-Nikaya, 421. •1
356 India. Religie §i filosofie

pe vizi une este mai putemicS decat for^a instinctului §i indemnurile

subcon$tientului, ca “mfelepciunea” (prajrn) este mai putemica decat
orice energie fem inina (sakti). Pentru ca sakti este forfa oarba,
creatoare de lum e (m a y a \ careconduce to t'm ai'p ’fofund spre”
domeniul devenirii, al materiei §i diferenperii. Efectul ei poate fi doar
polarizat sau inversat prin opusul ei:gig
viziunea interioara care transforma
puterea devenirii in foifa eliberarii

10. Situatia actuals. Budismul transfrontalier

La sfar§it de mileniu, lumea budista este foarte divizata. Ea nu
are o limba sacra comuna, o autoritate religioasa generaia sau dogme
cu definipi clar formulate, iar modalitaple de implantare a budismului
difera m ult de la o fara la alta. Diviziunea cea mai evidenta §i cea mai
cunoscuta de marele public este cea care opune Mahayana HInayanei.
A ceasta diviziune, existenta de aproape douam ilenii, este
mai pertinenta ca niciodata. Tarile hm ayaniste foimeazamT inSeg"
relativ om ogen in lum ea m odem a. E ste vorba de Sri Lanka
(C eylon), B irm ania, T hailanda, Laos ?i C am bodgia, alaturi de
regiunile chineze cu p o p u la te thai (sipsong-panna) §i de cateva
districte din Bangladesh.
Popoarele hlnayaniste sau theravadine se recunosc de multa
vreme drept o comunitate de credinla intem eiata pe relafii constante
in decursul istoriei. HotSrarile luate de una din comunitap cu privire la
problem ele religioase au avut, astfel, deseori consecinte cu caracter
international. O caracteristica principals a tuturor acestor ^3ri este rolul
important pe care il joaca caiugarii in domeniul educapei in general:
panS de curand, templul satului, wat, reprezenta pilonul principal in
instruirea elemental^ a populapei laice; chiarinprezent, sistemul modem
de educape este departe de a-1 fi inlocuit complet.
Prin contrast, {arile mahayaniste prezinta un aspect cu mult
m ai variat, in care nu regasim reunit ansam blul trasaturilor ce816
816. Ibidem, p. 113.
Budismul 357

caracterizeazS Hinayana. Astazi, cu excepfia Bhutanului, nu exists

nici o farain care budismul mahay&nist sft aibSvreo legatura form ali
cu statul §i nici m acar o Jara in care sa fie cu adevfirat m ajoritar in
randurile populapei, statisticile fiind aproape cu neputinfa de realizat
din cauza apartenenlei unui acela§i individ la mai m ulte sistem e de
credintS. Situajia s-a complicat §i datoritS conflictelorpolitice care au
impiedical evolupa libera a budismului in Mongolia (prima Jara budista
c ar^ ^ trec u t sub un regim com unist), in China, Coreea de Nord,
Tibet 51in Vietnam, f&r&a mai aduce in discupe perioada naponalismului
japonez dinainte de cel de-al doilearSzboi m ondial817.
Daca arfi sS finem seama de felul in care recepteazS. poporul
religiozitatea budista, fecand abstrac^ie de forma savanta in cafe este
conceputa aceasta in textele canonice, ar trebui sa subliniem ca, in
viafa cotidiana §i cu prilejul ceremoniilor, budi?tii recurg, in fapt, dupa
caz, ladoua“religii” distincte, religia lor prindpaia, budismul theravadin,
de pilda, §i religia populara. Din aceasta perspectiva, peritru a line
seama de particularitajile unei lari anume, este mai corect sa vorbim
de “budismul thailandez”, “budismul singalezf’etc. Potrivitparerii unora,
acestea ar fi “forme corupte de budism”, intrucat ele sunt amestecate
cu culte, rituri §i obiceiuri straine budismului theravadin. Alfii le privesc
ca pe ni§te “form e sincretice de budism ” 818. Fire§te, credinlele
populare din aceste pari se m anifesta in diverse rituri, obiceiuri §i
ceremonii, uneori venitfe din hinduism, alteori apSrute in cultele locale.
Insa budismul §i credinlele populare se disting totu$i destul de bine
intre ele. “Neinlelegerea” consta m faptul caunii incearca sa defineasca
budismul num ai pom ind de la texte, f3ra a line seama de aplicarea
acestora, in vreme ce alpi il analizeaza in funclie de practicile actuale,
ignorand continutul textelor canonice.
Este adevarat ca §i astazi continua sa existe divergenfe intre
budismul theravadin $i practicile populare. Intr-o anumitamasura, ele
817. J.-N. Robert, Budismul. Istoriefifimdamente, m J. Delumeau, op. cit., p. 429.
818. Cf. C. Elliot, Hinduism and Buddhism, vol. Ill, London, 1921, p. 42; J.E.
de Young, Village Life in Modern Thailand, University o f California Press,
1955,p. 110.
358 India. Religie §i filosofie

corespund dezacordurilor dintre ceea ce se cheamS “m area tradipe”

§1 “m ica tradipe” . Pe plan sociologic, marea tradipe desemneaza
cultura marii comunitap, constituitS din monahi, preop, savanp, scriitori,
predicatori, teologi etc-in tim p ce m ica tradipe reprezinta credinjele
$i practicile micii comunitap, compusS dip pirani, muncitori, analiabep
etc. in Thailanda, la fel ca §i in Sri Lanka, m area tradipe este chiar
budismul theravadin, iar mica tradipe este reprezentatS de cultul zeilor
§i de celelalte rituri, credinfe $i ceremonii folclorice819820.
Toale JSrile theravadine, in care b u di^ufafS m as iiitotdeauna
“religie de stat” sau “religie oficialS”, sunt conduse de la id budi§ti,
niciodatS de monahi. Laicii considera ca rolul monahilor nu este acela
de a ocupa funcpi administrative sau legislative; viaja politics, la fel ca
§i justipa, nu se fundamenteazS pe nici o lege zisS budista; de-a lungul
istoriei, cSlugSrii budi§ti nu au fost niciodata judecStori ai societapi
laice. Altfel spus, nu se impune laicilor absolut nici o lege cu caracter
rteligios. in consecinja, nu existsriscul aparipei unor “republici budiste”,
in genul ‘‘republicilor
in acceppunea fSrilor budiste, “religie de stat” §i “religie
oficialS” sugereazS doar cS statul are o anumitSresponsabilitate fa^S
de religia m ajoritSpi, care este totodatS §i religia istorica legata de
cutuma acestei fSri. Budijtii doresc indeosebi ca statul sa intrepna siturile
arheologjce, care constituie locuri insemnate din istoriareligiei lor. De
asemenea, ei doresc ca statul sS recunoascS §i sS sprijine institupile lor
religioase, oferindu-le, pe de o parte, un ajutor material, iar pe de alta, un
sprijin legislativ. §eful statului intr-o JarS budista, este, cutitlu oficial,
protectorul budismului.
11. Budismul in Occident
Calea spre gandirea orientals a fost pregStitS deja cu m ult
timp in urma de cStre diferip filosofi apuseni, care au renunjat la credinja

819. Cf. R. Redfield, Peasant Society and Culture, University of Chicago

Press, 1966, p. 72.
820. J.-N. Robert, Budismul..,, op. cit., p .463.
Budismul 359

cre§tinS. A cest lucru a inceput, practic, cu antropocentrism ul lui

Descartes §i panteismul lui Spinoza, a cSrui ontologie se fiindamenteazS.
in conceppa despre o substanfS universal^ (“Deus sive natura”). De
fapt, aceea$i invajaiurSo regSsim §i in monismul hinduist, potrivitcSruia
ar exista doar o singurS realitate, o materie spirituals ve§nicS, a§a cum
o intSlnim in monismul vedantin din opera lui Sapkara (cca. 780 -
cca. 820), in care spiritul §i m ateria se confundS panS la absolut,
degenerand fie intr-un pancosmism, fie intr-un panteism, ce se presupun
reciproc. Acest tip de gandire a influenfat filosofia, in m ulte privin{e,
panS. in zilele noastre. in Apus se resimte ftecvent, cum ar fi in gSndirea
lui Schopenhauer, Goethe, R. Wagner, Edward A rnold sau Herman
Hesse, care au manifestat o deosebitS “disponibilitate” spre gandirea
orientals. In America, filosofia orientals a inceput sS-$i facS simptS
prezenja incS de prin anii 1800, cand transcendentali^tii din “Noua
A nglie”, intre care Ralph Waldo Em erson, prezentau propria lor
versiune a panteismului.
in ceea ce prive§te budism ul, acesta s-a strecurat §i in fSrile
cre§tine, §i anume mai intai sub form a unei legende sacre. Legenda
despre Varlaam $i Io a sa f nu este nim ic altceva d e c it legenda lui
Buddha, transferals intr-o formS incre$tinatS spre Occident prin Persia,
Siria §i Bizanp de fapt, Ioasaf(pronunfia sirianS a lui bodhisattva) nu
este altcineva decat un Buddha devenit sfant cre§tin, pomenit anual atat in
menologionul Bisericii Ortodoxe cat §i in Martyrologium Romanum.
Prim ul reprezentant de marcS al budism ului in A pus a fost
filosoful Schopenhauer, care s-a identificat cu budismul pSnS acolo,
incat totdeauna scria avand in fa|S o statuie tibetanS a lui Buddha. Sub
influenza acestuia, R Wagner s-a simpt §i el atras de idealurile §i filosofia
budistS. A$a se face cS regSsim multe motive cu un caracter budist in
Tristan §i Izolda, ca $i in Parsifal. Tot la fel, Anatole France a fost
un mare admirator al lui Buddha.
Pe aceeagi linie, ar trebui menponap sopi englezi Thomas W
§i Caroline Rhys Davids care, in calitatea lor de importanp cercetStori
§i intem eietori ai Pali Text Society, au contribuit foarte m ult la
360 India. Rellgie gi filosofie

cunoa§terea budism ului theravadin; apoi, m edicul berlinez Paul

D ahlke, judec&torul m iinchenez Georg Grim m , bacteriologul din
H am burg Hans M uchy traducStorul genial K arl Eugen Neum an,
autorul dariez al unor rom ane budiste, K arl G je lle ru p e tc r'
M ulte p e rso n a lity de cu ltu re captivate de budism , s-au
indreptat spre O rient, unde s-au stabilit fie ca monahi in diferite
mSnSstiri budiste din Sri Lanka sau N epal, cum ar fi aceea sub
conducerea lui N vanatiloka (A. G ueth ), sau H. le S a ux, fie
desfS$urandu-$i activitatea in diverse u n iv ersity budiste din Japonia,
cum ar fi cazul profesorilor catolici germani H Dumoulin sau Hugo
M. Enomiya-Lassalle, ca sS am intim doar cajiva.
in multe locuri din S.U. A. au fost construite temple budiste.
Au fost infiinfate diferite “s o c ie ty ” budiste, cum ar fi M ahabodhi-
Society care, avandu-§i centrul in Calcutta, i§i propunea nu doar
revigorarea budismului in India, ci §i rSspandirea lui in JSrile apusene.
De asem enea, a ap&rut B ud d h istS o cietym Anglia, apoi societatea
Les amis du Bouddhisme din Fran|a, fondatS de americanca Constant
Lounsbery, editand §i o revistS proprie—La p en sie bouddhique, iar
in S.U.A. a apSrut socitetateaFellow shipfollow ingBouddha. Tot la
fel, la Londra, a apSrut o m&nastire budistS, iar in Berlin-Fronhau un
centru pentru exersarea unor tebnici de meditape budistS, acestea luand
§i mai mare amploare, fiind peste tot prezente. in Anglia §i Germania
au fost, de asemenea, organizate comunitafi budiste, cum ar fi aceea
patronatS de fiica renum itului budolog germ an G. Grimm, M aya
Keller-Grimm, numitS uAltbuddhistische Gemeinde”, care editeazS
§i revista Yana. Au aparut ?i comunitSp budiste mahayaniste, cum ar fi
A ry a M aitreya Mandala> care-?i propime sS-l propovSduiascS pe
Buddha sSlS§luit in fiecare om. DupS cucerirea Tibetului de c&tre China
in 1950, incepand mai ales din 1959, multi budijti tibetani au emigrat
in |Srile occidentale, intre care §i membrii ieraihiei lamaiste, desfS?urand
acolo activitSti serioase de rSspandire ainvStaturii budiste.