Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea „Ştiinţe Economice”

Departamentul „Finante si banci”

Lucru individual
la disciplina ”Finante”

Tema: Procesul bugetar continutul si etapele

Cuprins

Introducere ………………………………………………...3

Capitolul 1…………………………………………………..4
1.1 Continutul …………………………………………….4
1.2 Etapele………………………………………………....5

Concluzii…………………………………………………….10

Bibliografie………………………………………………….11
 INTRODUCERE

Finanţele locale reprezintă doar un aspect al administraţiei publice locale şi orice

dezbatere pe aceste probleme trebuie plasată în contextul unei evaluări mai generale a adecvării
şi funcţionalităţii cadrului instituţional luat ca un întreg. Recunoaşterea europeană a importanţei
autonomiei locale şi a principiilor financiare care stau la baza acesteia a fost consfinţită încă din
1985 prin Carta Europeană a Autonomiei Locale, instrument politico-juridic adoptat de Consiliul
Europei şi, ulterior, prin legile supreme ale majorităţii ţărilor europene. Finanţele publice
reprezintă un compartiment indispensabil de dezvoltare a oricărui stat. Anume atingerea unui
anumit apogeu în acest sector ne permite a vorbi despre un stat dezvoltat puternic absolut în toate
domeniile: social, politic, economic etc. Finanţele publice locale, ca un compartiment important
al finanţelor publice, reprezintă la etapa actuală un domeniu primordial pentru toate statele lumii
(indiferent de origine: unitare/federative) deoarece atingerea unui grad înalt de autonomie
financiară a autorităţilor publice locale le permite realizarea şi exercitarea tuturor atribuţiilor
statului, la nivel local. Or, numai autorităţile publice locale ştiu cel mai bine care sunt cele mai
importante domenii de intervenţii la nivel local. Actualitatea lucrării este determinată de faptul
că, pe parcursul anilor de independenţă, s-au căutat şi se caută în continuare soluţii de a
implementa în practică principiile generale (constituţionale) aprobate prin Constituţia Republicii
Moldova din 1994, şi anume: principiul autonomiei locale (financiare) şi principiul
descentralizării serviciilor publice. Este binevenit faptul că legiuitorul a consacrat legal mai
multe aspecte ce caracterizează finanţele publice locale, însă problema de bază care nu a fost
soluţionată până în prezent este: aplicarea practică a prevederilor legale. Actualitatea temei
investigate rezidă şi în faptul că, din păcate, nu au fost abandonate metodele vechi de dirijare
centralizată, îndeosebi cu referire la procedura bugetară la nivel local. Astfel, în multe situaţii
iniţiativa vine nu de la organele autoadministrării locale, dar de la cele ierarhic superioare.
Această stare de lucruri este confirmată şi de informaţia conţinută în nota juridică a Congresului
Autorităţilor Locale din Moldova (CALM) care raportează că, după un an de pilotare, la 1
ianuarie 2015 a intrat în vigoare Legea nr. 267 din 01 noiembrie 2013 pentru modificarea şi
completarea Legii finanţelor publice locale nr.397 din 16 octombrie 2003, iar la scurt timp după
intrarea în vigoare a noii legi, în adresa CALM au parvenit un număr considerabil de solicitări şi
informaţii din partea autorităţilor publice locale de nivelul întâi care semnalează dificultăţi în
implementarea noului sistem de finanţe publice locale. Aceste dificultăţi se referă la modul în
care unele autorităţi publice înţeleg să aplice noua legislaţie, fapt care pune în pericol însăşi
atingerea 9 obiectivelor noului sistem de finanţe publice locale şi de relaţii bugetare. Astfel, deşi
conform art.3 al noii legi, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale constituie elemente
independente care se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţii de autonomie financiară, în
conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale Legii privind administraţia publică locală, mai
multe direcţii de finanţe continuă vechea practică de imixtiune şi ingerinţă în procesul de
adoptare a bugetelor locale, chiar dacă legea nu le conferă o astfel de atribuţie. În speţă, una din
direcţii a obligat o autoritate locală să modifice proiectul bugetului şi să excludă cheltuielile
prevăzute pentru deplasări, în alt caz s-au formulat alte cerinţe arbitrare, chiar dacă banii
respectivi din bugetul local sunt cu destinaţie generală, provin din venituri locale etc.
 CAPITOLUL PROCESUL BUGETAR

1.1 CONTINUTUL PROCESULUI BUGETAR.

Din punct de vedere al continutului, procesul bugetar cuprinde totalitatea actiunilor si

masurilor realizate de autoritatile publice abilitate, in scopul materializarii obiectivelor de
politica economico-financiara aplicate de puterea executiva.  In mod implicit, derularea
procesului bugetar presupune mobilizarea resurselor financiare publice in cadrul bugetului
general consolidat si alocarea ulterioara a acestora, in scopul furnizarii de bunuri si servicii
publice si in concordanta cu obiectivele programului de guvernare, asa cum acestea au fost
elaborate de puterea executiva si aprobate de puterea legislativa.

Desi particularitatile procesului bugetar pot diferi de la o tara la alta, in functie de gradul
de dezvoltare economica, precum si, in cadrul aceleasi tari, de la o etapa la alta, in functie de
anumite situatii conjuncturale existente la un moment dat, procesul bugetar prezinta
urmatoarele caracteristici tipice:

- proces decizional – caracteristica care rezida in contradictia dintre volumul existent al

resurselor financiare publice (limitat si, de cele mai multe ori, insuficient) si cererea de bunuri si
servicii publice (practic, nelimitata), care concura la satisfacerea nevoilor generale ale
colectivitatii. Pornind de la aceasta pozitie antagonica a indicatorilor bugetari, caracterul
decizional al procesului bugetar se reflecta, preponderent, in stabilirea destinatiilor privind
alocarea resurselor bugetare, pornind de la inventarierea nevoilor de finantare si ierarhizarea
ulterioara a acestora, in functie de gradul de prioritate pe care il reclama;

- proces preponderent politic – deoarece, prin continutul sau, procesul bugetar exprima,
in ansamblu, optiunile majoritatii parlamentare pentru un anumit tip de politica (la nivel fiscal,
financiar etc.), reprezentand, pe fond, un act specific deciziei politice a partidelor care detin
majoritatea in Parlament;

- proces democratic – deoarece, pe parcursul etapelor procesului bugetar, se manifesta

atributele statului de drept prin separatia puterilor in stat (respectiv, puterea executiva si cea
legislativa) si prin impunerea opiniei majoritatii asupra minoritatii;

- proces cu continuitate ciclica – caracteristica care rezulta din faptul ca etapele

procesului bugetar sunt stabilite in baza unor acte normative, structurate la randul lor in baza
principiilor anuitatii si publicitatii bugetare, precizandu-se, din punct de vedere procedural,
modalitatile si termenele concrete de derulare si de finalizare a fiecarei etape din procesul
bugetar;

- proces cu impact public major – rezulta din faptul ca elaborarea, aprobarea si executia
bugetului se reflecta in dimensionarea cererii si ofertei agregate si, pe cale de consecinta, asupra
indicatorilor la nivel macroeconomic (nivelul produsului intern brut, indicele preturilor, rata
somajului, soldul bugetar etc.), fara a pierde insa din vedere si influentele la nivel
microeconomic. Din aceasta perspectiva, structurarea bugetului imbraca forma unei componente
definitorii in predictibilitatea procesului de stabilizare macroeconomica.
 1.2 ETAPELE PROCESULUI BUGETAR.

Operationalizarea in practica a etapelor procesului bugetar are in vedere utilizarea in mod

eficient a alocatiilor bugetare, fapt asigurat prin autonomia subsistemelor institutionale ale
puterilor statului democratic. Modul de organizare si functionare a institutiilor statului, care
concura la realizarea procesului bugetar, conduce la evitarea conflictului de interese dintre
puterile statului si la prevenirea unui eventual abuz de putere. In mod efectiv, etapele procesului
bugetar se refera la:

1. Elaborarea proiectului de buget – se realizeaza de catre Guvern prin intermediul

subsistemului institutiilor publice aflate in structura si subordinea acestuia (in speta, in
calitatea lor de ordonatori de credite bugetare). In vederea armonizarii alocarii si utilizarii
eficiente a resurselor bugetare, elaborarea proiectului de buget are in vedere structurarea unor
criterii concrete de performanta, conform particularitatilor sectoriale existente pe fiecare palier
guvernamental, pentru evaluarea eficientei, eficacitatii si economicitatii programelor care
implica finantarea bugetara.

Eficienta se cuantifica ca raport intre efectele obtenabile (rezultatele obtinute) si efortul

financiar (consumul de resurse bugetare) pe care il implica realizarea acestor rezultate, cu
mentiunea ca, in acest model de analiza, efectele vor fi cuantificate sub diferitele lor forme de
manifestare, inclusiv la nivelul efectelor conexe din anumite domenii (social, cultural etc.). in
mod evident, eficienta va fi cu atat mai ridicata cu cat raportul in cauza este accentuat
supraunitar.

Eficacitatea se cuantifica ca raport intre rezultatele efectiv inregistrate si cele scontate a

se realiza, fie din perspectiva numai a efectelor, fie numai a rezultatelor.

Economicitatea se materializeaza in analiza fenomenului de diminuare a nivelului

resurselor efectiv consumate pentru realizarea unui anumit nivel al rezultatelor prognozate.

Intregul mecanism de elaborare, coordonare, finalizare si prezentare a proiectului de

buget revine Ministerului Economiei si Finantelor si se deruleaza in baza unui calendar riguros
din punct de vedere procedural si al termenelor ce trebuie alocate fiecarei etape a elaborarii
proiectului de buget. De mentionat este faptul ca, urmare a finalizarii fluxurilor informationale si
deciziilor bugetare dintre Ministerul Economiei si Finantelor si ordonatorii principali de credite,
acestia din urma vor depune proiectele de buget si anexele la acestea pana la data de 01 august a
fiecarui an, pentru anul urmator. In urma examinarii si analizei lor corelative si agregate,
Ministerul  Economiei si Finantelor intocmeste si depune la Guvern proiectul legii bugetare si al
bugetului, pana la data de 30 septembrie a fiecarui an, pentru anul urmator. Proiectul legii
bugetare si al bugetului va fi insotit de un raport privind situatia indicatorilor macroeconomici
pentru anul bugetar de referinta, precum si proiectia acesteia pe urmatorii trei ani. La randul sau,
Guvernul va analiza acest proiect intocmit de Ministerul Economiei si Finantelor si, dupa
insusirea acestuia, il va supune spre aprobare Parlamentului, pana cel mai tarziu la data de 15
octombrie a fiecarui an, pentru anul urmator.    
 2. Aprobarea bugetului – institutia abilitata in acest sens este Parlamentul. Ansamblul
deciziilor majore care se oglindesc in proiectul de buget, atat in privinta constituirii resurselor
financiare publice (in partea de venituri), cat si al alocarii ulterioare a acestora pe diferite
destinatii (in partea de cheltuieli), atrage de la sine necesitatea aprobarii acestuia de catre forul
legislativ. 

Proiectul legii bugetare si al bugetului, asumat de catre Guvern si prezentat spre aprobare
Parlamentului, reprezinta o expresie a solidaritatii guvernamentale si constituie materializarea
uneia dintre deciziile esentiale ce revin puterii executive. Din aceasta perspectiva, membrilor
guvernului le revine, in totalitate, sarcina sustinerii respectivului proiect (insusit si asumat), in
cadrul dezbaterilor parlamentare, desi rolul esential in acest sens revine ministrului economiei si
finantelor.    
   Etapele esentiale privind elaborarea bugetului se refera la urmatoarele aspecte
procedurale:

- prezentarea in plenul forului legislativ a raportului pe marginea proiectului de buget,

de catre primul ministru sau de catre ministrul economiei si finantelor;

- examinarea documentului in comisiile permanente ale Parlamentului;

- analiza si aprobarea proiectului in comisia de buget, finante, banci a Parlamentului.

Cu aceasta ocazie se vor analiza si, pe cale de consecinta, se vor aproba sau se vor respinge
(dupa caz) amendamentele propuse de comisiile permanente de specialitate ale Parlamentului,
desi hotararea finala in acest sens urmeaza a fi adoptata in plenul forului legislativ;

- dezbaterea propriu-zisa si, dupa caz, aprobarea proiectului de buget in plenul forului

legislativ. In cadrul acestor dezbateri din Parlament, fiecare formatiune politica poate formula
propriile amendamente, care vor fi solutionate fie prin negocieri politice, fie prin respectarea
principiului majoritatii;

- promulgarea de catre Presedinte a legii bugetului, ca urmare a aprobarii acesteia de

catre puterea legislativa.
 3. Executia bugetului – revine in sarcina Guvernului si a institutiilor publice
subordonate acestuia (in calitatea lor de ordinatori de credite bugetare).

Ulterior promulgarii si publicarii in Monitorul Oficial, legea bugetului devine

operationala in mod efectiv si produce efecte in acest sens, trecandu-se la executia bugetului,
care se deruleaza pe durata anului bugetar (care, in cazul tarii noastre, corespunde cu anul
calendaristic). In mod generic, executia bugetului cuprinde ansamblul activitatilor de incasare a
veniturilor bugetare si de efectuare a cheltuielilor aprobate in acest sens. Situatiile financiare
privind rezultatele executiei bugetare se materializeaza in:

-         dari de seama trimestriale;

-         sinteza anuala a veniturilor si cheltuielilor;

-         conturile anuale ale executiei bugetare.

La nivelul veniturilor bugetare, fazele executiei bugetare cuprind:

- asezarea impozitului: identificarea si dimensionarea materiei impozabile atat la nivelul

persoanelor juridice, cat si la nivelul celor fizice;

- lichidarea impozitului: determinarea cuantumului impozitului in corelatie cu nivelul

materiei impozabile, al cotelor de impozitare si al reglementarilor fiscale, fapt care conduce la
deschiderea rolului fiscal al respectivei persoane, in care se inscrie suma datorata de aceasta;

- emiterea titlului de percepere a impozitului: inscrierea cuantumului impozitului

astfel determinat intr-un document justificativ, in baza caruia se autorizeaza perceperea
impozitului in cauza;

- perceperea efectiva a impozitului, prin incasarea sumei datorate de debitor.

La nivelul veniturilor bugetare, fazele executiei bugetare cuprind:

- angajarea la plata: se refera la decizia prin care se genereaza obligatia unei institutii
bugetare de a achita o suma de bani furnizorilor sai;

- lichidarea la plata: faza in care institutia publica constata si receptioneaza furnizarea

bunurilor si/sau serviciilor contractate si, pe cale de consecinta, stabileste suma datorata
furnizorilor;

- ordonantarea la plata: actul de emitere a unei dispozitii privind plata din alocatia

bugetara a sumei in cauza, catre tertul furnizor;

- plata efectiva: achitarea in fapt a sumei datorate de institutia publica.

 4. Incheierea exercitiului bugetar – revine in sarcina atat a Guvernului (in special,
prin intermediul Ministerului Finantelor Publice), cat si a Parlamentului.

Finalizarea modului de gestionare a prevederilor bugetare se consemneaza prin

intocmirea unui document justificativ intitulat contul anual de executie
bugetara. Acesta reflecta materializarea operatiunilor de executare a veniturilor (in sensul
incasarii acestora) si a cheltuielilor bugetare (in sensul efectuarii acestora) si exprima modul in
care guvernul (prin intermediul institutiilor publice din structura si subordinea sa) a respectat
incadrarea veniturilor si cheltuielilor bugetare in limite stabilite initial, si, implicit, soldul bugetar
astfel rezultat (care poate reflecta o stare de echilibru, deficit sau excedent). Contul anual de
executie bugetara este elaborat de Ministerului Finantelor Publice, aprobat de catre Guvern si
adoptat de catre Parlament.

5. Controlul executiei bugetului – este exercitat de Curtea de Conturi, institutie

publica aflata in subordinea directa a Parlamentului, ce efectueaza controlul financiar ulterior al
resurselor financiare publice. Curtea de Conturi exercita acest control financiar ulterior la
ordonatorii de credite bugetare, urmarind legalitatea si realitatea datelor cuprinse in contul anual
de executie bugetara, prin raportare la eficienta, eficacitatea si economicitatea executiei bugetare,
iar, pe aceasta baza, formuleaza concluzii privind calitatea gestionarii resurselor financiare
publice.

6. Aprobarea executiei bugetului – atribut ce revine Parlamentului, care, pornind de la

raportul intocmit de Curtea de Conturi referitor la contul anual de executie bugetara, declanseaza
procedura de dezbatere a acestuia si, in final, adopta legea de aprobare a contului de executie
bugetara.
Concluzii
Cele expuse în capitolul dat ne permit să formulăm următoarele concluzii:

Procedura bugetară reprezintă totalitatea actelor şi operaţiunilor cu caracter tehnic şi

normativ înfăptuite de organe specializate ale statului, în scopul elaborării, adoptării, executării
şi încheierii execuţiei bugetare. Definiţia nu conţine o prevedere privind nivelul local din
considerentul că sintagma „organe specializate ale statului” se referă şi la organele locale.

Analizând literatura de specialitate, inclusiv a autorilor din mai multe ţări, şi făcând o
trecere în revistă a legislaţiei Republicii Moldova care reglementează domeniul finanţelor
publice locale, propunem o definiţie a „ procesului bugetar la nivelul colectivităţilor locale”

Procesul bugetar la nivelul colectivităţilor locale cuprinde următoarele etape: elaborarea

proiectului de buget; examinarea şi adoptarea bugetului; execuţia bugetului; încheierea şi
aprobarea contului de executare bugetară. 4.

Procesul bugetar este caracterizat de anumite trăsături : - este un proces de decizie,

întrucât esenţa sa constă în alocarea resurselor bugetare limitate pentru bunuri publice care, de
regulă, se vor caracteriza printr-o presiune a cererii; - este un proces predominant politic,
deoarece deciziile de alocare a resurselor bugetare nu sunt determinate de forţele pieţei, ci de
cetăţeni, de grupuri de interese, prin mecanismul reprezentativităţii şi al votului; - este un proces
complex, cu mii de participanţi (instituţii publice, administraţii publice, organizaţii publice etc.);
- este un proces ciclic care se desfăşoară într-o ordine temporală bine precizată, consecinţă a
principiilor bugetare (anualităţii şi transparenţei).
Bibliografie
 Manole T. Finanţele publice locale, rolul lor în consolidarea autorităţii financiare la nivelul
unităţii administrativ-teritoriale. Chişinău: EPIGRAF, 2003.
 LEGE Nr. 847 din 24.05.1996 privind sistemul bugetar si procesul bugetar* (republicată
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005,ediţie specială)
 Legea privind finanţele publice locale. Nr.397-XV din 16 octombrie 2003. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 19.12.2003, nr.248-253.
 Codul fiscal al Republicii Moldova aprobat de Parlamentul Republicii Moldova prin Legea
nr.1163 din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial nr. ediţie specială din 25.03.2005.