Sunteți pe pagina 1din 4

Consilierea pacienților insulino-dependenți

Student: Adina-Cristina Ujupan

Aflarea veștii că vor avea nevoie de tratament cu insulină injectabilă pentru mulți pacienți
reprezintă un motiv de îngrijorarea. Fie că îi sperie ideea de a se injecta singuri sau orice altceva,
datoria specialiștilor în domeniu sănătății este de a oferi consilierea necesară și de a se asigura că
tratamentul va fi administrat corespunzător. În acest sens există câteva subiecte care trebuie abordate
înainte ca pacientul să înceapă tratamentul spre exemplu: ce fel de tipuri de injectare a insulinei există,
cum se face injecția cu insulină, cum se depozitează aceasta, ce fel de reacții adverse pot apărea sau
cum pot fi transportate aceste injecții atunci când pacientul călătorește.
Preparatele cu insulină
Există 4 tipuri de preparate cu insulină. În funcție de necesitatea fiecărui pacient, medicul ii va
prescrie tipul care i se potrivește cel mai bine nevoilor.
• Cu acțiune rapidă – începe să acționeze în aproximativ 15 minute. Aceasta are momentul de vârf la
aproximativ 1 ora după ce a fost administrată iar efectul ține timp de 2 până la 4 ore.
• Cu acțiune scurtă – ajunge să își facă efectul în aproximativ 30 de minute. Vârful este intre 2 si 3 ore
si lucrează timp de 3 pana la 6 ore.
• Cu acțiune intermediară – va ajunge în sânge în 2 până la 4 ore după injectare. Are un vârf care
poate fi de la 4 până la 12 ore și acționează 12 până la 18 ore.
• Cu acțiune lentă sau prelungită – durează câteva ore pentru a ajunge în sistemul sanguin și durează
aproximativ 24 de ore.

Medicii prescriu de multe ori două tipuri de insulină: insulina de la ora mesei si insulina
bazală. Insulina de la ora mesei (bolusul) are rolul de a controla nivelul glicemiei după masă, iar
insulina de fond (bazală) se folosește pentru a răspunde nevoilor organismului pe parcursul întregii
zile și nopți.

Aceste tipuri de insulină se găsesc condiționate sub diferite forme precum insulina în flacon
de sticla din care se aspira cu o seringa soluția, după care se injectează, insulina în seringi pre
umplute, insulina sub formă de cartușe pre umplute (numite și stilouri sau pen-uri) sau dispozitive
pompă (sau micro pompă) ce acționează ca un pancreas sănătos și eliberează treptat, timp de 24 de ore
pe zi, dozele de insulină necesare organismului.

Un lucru foarte important de menționat pacienților este acela că în țara noastră insulina se
comercializează cu concentrația de 100 unități pe mililitru (U-100), dar in unele tari se folosește și
insulina cu concentrație de 40 de unități pe mililitru (U-40), deci în cazul în care au nevoie să
achiziționeze insulină cât timp sunt în străinătate trebuie să verifice de două ori concentrația acesteia.
Un alt lucru care necesită o atenție sporită este seringa cu care se face injecția deoarece există atât
seringi de U-100, cât și seringi de U-40.

Insulina are o durată de valabilitate limitată, astfel că pacientul trebuie sfătuit sa verifice
mereu termenul de valabilitate. Rezervele de insulina trebuie păstrate în frigider, de preferat în
compartimentul pentru fructe și legume, pentru a preveni congelarea.

Injectarea insulinei
Înaintea începerii tratamentului trebuie stabilit locul de injectare deoarece acesta poate
influența nivelul de glucoză fiind ca insulina intră în sânge cu viteză diferită. Cel mai rapid acționează
atunci când injecția este făcută în abdomen. Dacă injecția este făcută în partea superioară a brațelor
insulina ajunge un pic mai încet în sistemul sangvin, însă cel mai lent ajunge dacă locul de
administrare este in zona coapselor sau a feselor. Pacientul trebuie sfătuit sa administreze insulina, în
funcție de ora la care face injecția, în aceeași zonă mai multe zile la rând. De exemplu, dimineața, în
abdomen, la prânz în brațul drept, la cină în coapsa dreaptă, la culcare în coapsa stângă. Este foarte
important ca pacientul să fie informat că nu doar locul de administrare influențează absorbția insulinei
ci și cât timp trece de la injectare până la momentul mesei. Dozele de insulina sunt cele mai eficiente
atunci când insulina ajunge in sânge odată cu glucoza din alimente. De exemplu, insulina regular
funcționează cel mai bine daca este făcută cu 30 de minute înainte de a manca (sau cu cel mult pana la
15 minute înainte). Un interval de timp mai mare poate duce la hipoglicemie.
Zonele în care se administrează doza de insulină sunt:
• abdomenul (în jurul ombilicului, începând de la 2 cm de acesta, dar nu pe linia mediana);
• brațele (între doua linii, una trasata la câțiva cm deasupra cotului și alta la câțiva cm sub umăr);
• fesele (partea superioara și cea externă);
• coapsele (între o linie trasată la câțiva cm deasupra genunchiului și o alta la câțiva cm sub coapsă).
Distanta intre doua puncte de injectare trebuie sa fie de 2-3 cm. Daca insulina este injectată în
același loc, se pot forma noduli tari sau depozite de grăsime. Insulina trebuie să fie injectată în țesutul
gras aflat sub piele, iar de aceea locurile de injectare a insulinei trebuie schimbate periodic. Locul
unde se face injecția trebuie să fie unde pielea este sănătoasă, fără cicatrici sau leziuni.
Ca și reguli de administrare, pacientul trebuie să știe că seringa nu este refolosibilă. Înainte de
a face injecția locul trebuie dezinfectat, însă e imperativ ca alcoolul să se evaporeze complet înainte
de a face injecția deoarece inactivează insulina. Se execută pliul cutanat și se injectează insulina în
poziție verticală sau în unghi de 450 subcutanat prin apăsarea completă a pistonului seringii. Nu se
freacă și nu se masează locul puncției. Pacienții slabi trebuie să își injecteze insulina la un unghi de
450 din cauza faptului ca injectarea verticala (la 90 de grade) poate conduce la injectarea insulinei în
mușchi.

Posibile reacții adverse


Prin administrarea unei doze prea mari de insulină, absența sau întârzierea meselor, efectuarea
unor exerciții fizice în exces, existența unei boli infecțioase sau endocrine, consumul de alcool sau
interacțiunea cu alte medicamente hipoglicemiante pot determina apariția hipoglicemiei. Aceasta se
manifestă prin transpirații, tulburări de somn, amețeală, palpitații, vedere neclară (în ceață),
tremurături, vorbire neclară, agitație, iritabilitate, senzaţie de furnicături în mâini. De aceea pacienții
trebuie sfătuiți să aibă mereu asupra lor cuburi de zahăr, bomboane sau tablete de glucoză.
Atunci când diabeticii nu își administrează o doză suficientă de insulă, au un aport
alimentar mai bogat în glucide decât le este permis, au febră sau unele infecții se poate instala
hiperglicemia și acidoza diabetică. Acestea se manifestă prin ameţeală, facies roșu, sete,
pierderea cunoștinței, inapetență, halenă acetonică, glicozurie, respirație Kussmaul, tahicardie și chiar
deces.

Foarte rar, administrarea subcutanată a insulinei poate provoca lipoatrofie cu depresiuni ale
tegumentului și țesutului subcutanat precum și pierderea elasticității și îngroșarea țesuturilor.

La unii pacienți pot apărea și reacții alergice la administrarea insulinei. Acestea pot fi locale,
manifestate prin roșeață, edem sau prurit sau foarte rar prin alergii generalizate ce provoacă apariția
unor erupții pe tot corpul, respirație zgomotoasă, șuierătoare, hipotensiune și chiar șoc anafilactic

Alte reacții adverse care pot apărea includ reacții ale pielii (roșeață, inflamare, mâncărime sau
erupții la locul injectării), agravarea retinopatiei diabetice, modificări în distribuția grăsimii corporale
(lipodistrofie), reacții alergice, retenție de sodiu și, în general, inflamarea corpului. Insulina determină
creșterea în greutate și poate reduce nivelul de potasiu din sânge.
Precauții în timpul călătoriilor

Bolnavii de diabet care călătoresc sau merg în vacanță trebuie să știe ca este important să
continue tratamentul cu insulină chiar și în această perioadă. Călătoritul cu insulină atunci când este
folosit ca mijloc de transport avionul nu mai este o problemă. În ciuda securității de pe aeroport,
pacienții cu diabet pot să își ia insulina cu ei în bagajul de mână, însă este esențial ca pacienții să aibă
asupra lor o scrisoare sau o recomandare de la medic. Această scrisoare ar trebui sa explice in mod
clar necesitatea de a transporta atât insulina, cât și seringile (sau pompa de insulina) la bordul
avionului. Producătorii de insulină recomandă ca dozele de insulină să fie păstrate în bagajul de mână
deoarece bagajul de cală poate sa fie depozitat la temperaturi sub limita de îngheț, ceea ce ar afecta
calitatea medicamentului. Cel mai indicat ar fi ca aceasta să fie bine izolată sau păstrată într-un
recipient etanș, iar dacă este posibil să fie plasată cât mai aproape de centrul valizei. În unele cazuri,
poate fi un protocol standard ca echipajul din cabină să ceară toate medicamentele de la călători
pentru a fi păstrate în timpul zborului.
În cazul în care pacientul constată că insulina s-a deteriorat pe parcursul călătoriei trebuie să o
înlocuiască atunci când ajunge la destinație. Aceasta trebuie examinată pentru a depista orice urma de
cristale formate in interiorul recipientului. Pacientul ar fi indicat să cunoască numele generice și
brandurile locale, deoarece în acest fel îi va fi mai ușor să găsească insulina de care are nevoie odată
ajuns la destinație. Insulina folosita în țara de origine a pacientului poate să aibă o concentrație diferită
de cea a insulinei din alte țări, adică poate fi disponibila sub forma de alte unități. El trebuie să
informeze farmacistul în legătură cu tipul insulinei folosit anterior si numărul de unități pentru ca
acesta să îi ofere cel mai bun produs în conformitate cu nevoile sale
Adaptarea tratamentului cu insulina la un fus orar diferit
Atunci când pacienții călătoresc, este bine ca aceștia să se informeze cum se face trecerea la
un nou fus orar în ceea ce privește injecțiile cu insulina. Călătoriile cresc riscul de hipoglicemie, în
special dacă sunt intercalate multe zone cu fus orar diferit. Călătoriile pe distanțe lungi pot, de
asemenea, să ducă la deshidratare, care crește potențialul de apariție a unei hiperglicemii. Adaptarea
tratamentul cu insulina va depinde de direcția în care se călătorește.
Dacă diabeticul zboară spre vest, zilele sunt mai lungi. În ziua de dinaintea plecării, trebuie să
își administreze doza obișnuita de insulina, la momentul zilei la care o face de obicei. Când începe
călătoria, acesta trebuie să își țină ceasul setat pe fusul orar al zonei din care a plecat și să își
administreze jumătate din doza normala de insulina, la ora la care este obișnuit. După administrarea
acestei jumătăți de doză, trebuie să își seteze ceasul la fusul orar al destinației. Potrivit fusului orar de
la destinație, se v-a administra cealaltă jumătate a dozei de insulină (bazală) cu acțiune lungă la
aceeași oră la care pacientul este obișnuit sa își injectezi insulina.
De exemplu, daca de obicei acesta își injectează insulina la ora 8 seara în Oradea, își va face
injecția la 8 seara, potrivit noului fus orar în care se află. În următoarea zi, ține cont de fusul orar de la
destinație și își va administra doza completă la ora la care obișnuiește. Aceste modificări trebuie
mereu făcute după o prealabilă consultare cu medicul diabetolog.
Concluzie
Așadar, în prima parte a lucrării am prezentat tipurile de insulină prezente pe piață, cât și
forma sub care se pot condiționa. Acest lucru este esențial pentru orice pacient pentru a ști ce anume i-
a fost prescris, timpul de acțiune al medicamentului și care sunt formele sub care se comercializează.
Am continuat prin a prezenta modul în care se face corect injectarea cu insulină, cât și importanța
unghiului în care se introduce acul în pliul cutanat la persoanele slabe, influența locului de injectare și
a momentului zilei asupra glicemiei.
Un punct foarte important pe care l-am atins este cel al reacțiilor adverse. Fiecare pacient
căruia i se administrează insulină trebuie să cunoască posibilele reacții adverse si manifestările lor. Nu
înainte de a încheia, am expus modul prin care diabeticii pot călătorii cu insulina asupra lor si cum își
pot adapta rutina la un nou fus orar.
Administrarea regulat de insulină presupune un stil de viață nou pentru pacient, de aceea are
nevoie de o consiliere ce îi oferă instrucțiuni cât mai exacte atât cu privire la modul în care se face
injecția, valabilitatea produsului, modul de depozitare, cât și la reacțiile adverse ce pot apărea. Aceștia
se pot confrunta cu o multitudine de situații și probleme însă trebuie să știe că pot avea încredere în
farmaciști.

Bibliografie
The Journal of Clinical and Applied Research and Education: American Diabetes Association:
Clinical Practice Recommendations 2002: Diabetes Care. Volume 25, No 1, January; Franz, Marion J
et al: Learning to Live Well with Diabetes: International Diabetes Centre, Minneapolis, 1991;

https://doc.ro/diabet/ce-trebuie-sa-stii-despre-insulina-ce-este-si-care-este-rolul-ei-in-
organism

https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/tratamentul-cu-insulina-si-impactul-
acestuia-asupra-vietii-pacientului/

https://www.romedic.ro/administrarea-insulinei-la-copil-si-adult-0P37229