Amnistia și grațierea sunt cauze care înlătură răspunderea penală sau înlătură sau

modifică executarea pedepsei.

Sediul materiei instituției amnistiei se găsește în Codul penal TITLUL VII: Cauzele
care înlătură răspunderea penală, Art. 152 cu denumirea marginală: Efectele amnistiei
(1) Amnistia înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită. Dacă intervine după
condamnare, ea înlătură şi executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte consecinţe
ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.
(2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei
vătămate.
I. Așa cum aflăm din chiar denumirea titlului VIII, Amnistia, este o cauză de înlăturare
a răspunderii penale şi reprezintă actul de clemenţă al legiuitorului prin care renunţă la
aplicarea sancţiunilor penale pentru anumite infracţiuni inserate în legea de amnistie.
Putem defini deci amnistia ca fiind actul de clemenţă al Parlamentului României prin
care, din considerente de politică penală, este înlăturată răspunderea penală, executarea
pedepsei şi celelalte consecinţe ale condamnării pentru infracţiuni comise anterior apariţiei
legii de amnistie.
Amnistia înlătură răspunderea penală, dar nu exclude existența infracţiunii respective
şi nici nu este un act de dezincriminare. Așadar prin amnistie nu se dezincriminează faptele
penale. De asemenea amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor
persoanei vătămate de a fi despăgubită.
Infracțiunile trebuie să fie săvârșite înainte de intrarea în vigoare a legii amnistiei sau
până la data prevăzută în cuprinsul ei. Amnistia are efect retroactiv. Ea se aplică asupra
infracțiunilor comise anterior intrării ei în vigoare și nu va produce consecințele prevăzute în
aceasta asupra infracțiunilor comise în ziua intrării actului în vigoare, şi nici ulterior. În cazul
infracțiunilor cu durată de consumare în timp ale căror acte sunt săvârşite în parte înainte de
intervenirea amnistiei şi în parte după intervenirea acesteia, amnistia poate produce efecte
numai în măsura în care infracțiunea s-a epuizat anterior adoptării actului de amnistie sau
datei prevăzută pentru aplicabilitatea acestuia.
În funcție de momentul în care intervine, se face distincţie între: a) amnistia
antecondamnatorie: când intervine după săvârşirea infracţiunii, dar înainte de condamnarea
definitivă pentru aceasta; b) amnistia postcondamnatorie: când intervine după ce hotărârea de
condamnare a rămas definitivă. Amnistia antecondamnatorie intervine deci mai înainte de
pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Amnistia antecondamnatorie are drept
consecință faptul că acţiunea penală nu mai poate fi pusă în mişcare, iar atunci când a fost
pusă în mişcare, nu se va mai exercita, dar suspectul sau inculpatul pot cere continuarea
procesului pentru a-şi putea dovedi nevinovăţia, deoarece existenţa infracţiunii nu este
afectată prin intrarea în vigoare a actului de clemenţă. Dacă la finalizarea procesului
inculpatul este găsit nevinovat instanţa va pronunţa o soluţie de achitare. În cazul în care se
constată vinovăţia inculpatului el nu va fi condamnat, făcându-se aplicarea prevederilor
actului de amnistie. O altă consecință a amnistiei antecondamnatorii este aceea că instanţa va

1
lăsa nesoluţionată acţiunea civilă dacă aceasta a fost exercitată în cadrul procesului penal,
fără a avea consecinţe asupra drepturilor persoanelor vătămate prin săvârşirea infracţiunii.
Amnistia postcondamnatorie intervine după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti
definitive și are ca efect încetarea executării pedepsei, precum şi înlăturarea tuturor
consecinţelor care decurg din condamnare. Aceasta înseamnă că va înlătura executarea
pedepsei sau începerea executării pedepsei principale, accesorii sau complementare şi a
celorlalte consecinţe ale condamnării, Infracţiunea amnsitiată nu se va mai lua în calcul pentru
stabilirea stării de recidivă, va fi înlăturată executarea măsurilor privative şi neprivative de
libertate, vor fi înlăturate interdicţiile, decăderile, incapacităţile. Cu toate acestea, amnistia nu
produce efecte asupra amenzii penale executate, ceea ce înseamnă că amenda plătită integra
sau parțial înainte de a interveni amnistia nu se vor restitui. Restul de amendă rămasă neplătită
nu se mai execută.
II. Sediul materiei grațierii se găsește în Codul penal TITLUL VIII Cauzele care
înlătură sau modifică executarea pedepsei, Art. 160 cu denumirea marginală Efectele graţierii
(1) Graţierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori
comutarea acesteia în alta mai uşoară.
(2) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare şi măsurilor educative
neprivative de libertate, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere.
(3) Graţierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei
vătămate.
(4) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub
supraveghere, în afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de graţiere.
Spre deosebire de amnistie graţierea este o cauză care înlătură sau modifică executarea
pedepsei. Este tot o măsură de clemență a Parlamentului sau a Preşedintelui, dar care poate
avea ca efect înlăturarea executării pedepsei, integral sau parțial, în curs de executare, sau
comutarea pedepsei într-una mai uşoară, vizând pedepsele privative de libertate sau măsurile
educative privative de libertate.
Putem defini deci grațierea ca fiind un act de clemență adoptat de către Parlament
prin lege sau de către șeful statului prin decret, care are ca efect înlăturarea executării unei
pedepse, reducerea unei pedepse sau înlocuirea acesteia cu o specie de pedeapsă mai ușoară.
Grațierea nu are consecințe asupra pedepselor deja executate, care nu au început a fi
executate din cauza sustragerii făptuitorului, asupra celor pentru care s-a dispus amânarea
aplicării pedepsei şi a celor suspendate sub supraveghere. De asemenea, spre deosebire de
amnistie, graţierea nu are efect asupra pedepselor complementare sau a măsurilor educative
neprivative de libertate, în afară de cazul în care se dispune altfel în mod expres prin actul de
graţiere.
Grațierea colectivă se acordă unui număr nespecificat de persoane, poate să fie ori
pură şi simplă, ori condiționată ale cărei efectele definitive se vor produce doar la expirarea
unui termen de încercare stabilit prin actul de grațiere spre deosebire de cea individuală, care
este necondiționată.

2
 Ca și în cazul amnistiei, graţierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi nici
asupra drepturilor persoanelor vătămate.
Indiferent de forma graţierii, se vor produce aceleaşi efecte respectiv considerarea ca
executată a pedepsei în întregul său, considerarea ca executată a unei părţi din pedeapsă sau
comutarea pedepsei într-o specie mai uşoară. Dacă grațierea este necondiţionată, efectele se
produc de la momentul aplicării graţierii. Dacă intervine o graţiere condiţionată, efectele se
produc la momentul expirării termenului de încercare. În cazul grațierii condiționate poate
intervenii revocarea ei dacă condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune în termenul de
încercare. În caz de revocare a graţierii condiţionate se aplică cumulul aritmetic, pedeapsa
graţiată adăugându-se la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea care a atras revocarea graţierii.
La fel ca amnistia, graţierea operează retroactiv cu privire la fapte săvârşite anterior
adoptării actului de graţiere. În schimb, spre deosebire de amnistie, chiar dacă intervine
anterior condamnării, graţierea va produce efecte doar după rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare. În caz de graţiere intervenită înainte de condamnare este obligatorie
continuarea procesului penal până la finalizarea acestuia şi abia apoi se va face aplicarea
actului de graţiere. Numai grațierea colectivă poate interveni anterior judecării definitive, cea
individuală intervine întotdeauna după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Graţierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub
supraveghere, asupra măsurilor educative neprivative de libertate și asupra măsurilor de
siguranţă şi drepturilor persoanei vătămate.
În ceea ce priveşte stabilirea stării de recidivă, infracțiunile pentru care a intervenit
grațierea pot constitui primul termen al recidivei.
Amnistia și grațierea, fiind acte de clemență, trebuie adoptate atunci când există
împrejurări ce impun intrarea lor în vigoare. Factori cumulativi ce ar putea justifica adoptarea
unor asemenea măsuri sunt: situația socială, reabilitarea și asprimea excesivă a pedepselor în
raport cu natura faptelor.