MAŞINA ASINCRONA

Definiţie şi elemente constructive de bază

Motorul asincron este orice motor de curent alternativ, care la frecvenţa dată a
reţelei, funcţionează cu turaţie variabilă cu sarcina. În continuare, vor fi prezentate
numai motoarele asincrone fără colector, numite obişnuit motoare asincrone sau de
inducţie, care sunt cele mai robuste şi sigure în exploatare, motiv pentru care sunt cele
mai utilizate.
Motorul asincron este compus din armătura statorică (stator) şi armătură
rotorică (rotor).
Statorul, format din unul sau mai multe pachete de tole ,are în crestături o
înfăşurare monofazată sau trifazată care se conectează la reţea şi formează inductorul
motorului.
Rotorul este format tot din pachete de tole, dar în crestături poate avea o înfăşurare
trifazată conectată in stea,cu capetele scoase la trei inele sau o înfăşurare în
scurtcircuit de tipul unei colivii.
 MAŞINA ASINCRONA
În afară de aceste părţi, motorul mai are, în funcţie de destinaţie, de tipul de
protecţie la pătrunderea apei şi a corpurilor străine în motor, de forma constructivă,
de sistemul de răcire, de putere şi tensiune o serie de elemente constructive:
- portperii;
- -carcasă;

- -scut;

- -rulmenţi;

- -cutia cu placă de borne stator;

- -bornă de putere la pământ.

Terminologia generală pentru maşinile electrice, dată de STAS 4861-73 cuprinde

şi terminologia subansamblelor şi pieselor componente.
Simbolizarea formelor constructive este dată în STAS 3998-74.
MAŞINA ASINCRONA

Motor electric asamblat

MAŞINA ASINCRONA

Motor electric demontat

MAŞINA ASINCRONA
statoare
MAŞINA ASINCRONA
rotoare
 MAŞINA ASINCRONA

Principalele elemente constructive ale unei maşini asincrone sunt:

• statorul (miez magnetic 1şi înfăşurare statorică 3);
• rotorul (miez magnetic 2 si înfăşurare rotorică 4);
• alte elemente constructive (arbore 5, rulment 6, carcasă 7, ventilator 8, etc.).
 MAŞINA ASINCRONA
Construcţia maşinii de inducţie cu inele
Semnificaţia notaţiilor din figură:
1. Miez statoric 10. Legatura înfăşurare inele
2. Înfăşurare statorică 11. Arc fixare inele
3. Miez rotoric 12. Izolaţie şi inele
4. Înfăşurare rotorică 13. Ventilator
5. Carcasă 14. Capac ventilator
6. Scut portlagăr 15. Pană
7. Ax 16. Şurub de fixare a scutului
8. Rulment 17. Capac rulment
9. Tija cu perii 18. Inel de ridicare
 MAŞINA ASINCRONA
Semne convenţionale
In figura de mai jos se dau o parte din semnele conventionale
pentru masinile asincrone.

I
 MAŞINA ASINCRONA
Notarea bornelor

Notarea înfăşurărilor statorice şi rotorice se face conform STAS

3530-71. La înfăşurarea statorică trifazată cu cele şase capete scoase,
bornele sunt notate astfel:
- “a” pentru conexiunea în stea;
- “b” pentru conexiunea în triunghi;
 MAŞINA ASINCRONA

Domenii de utilizare

Se utilizează aproape în exclusivitate ca motor în

acţionările cu turaţie practic constantă şi mai rar la turaţii
variabile, din cauza instalaţiilor de alimentare
costisitoare. Motoarele asincrone trifazate formează cea
mai mare categorie de consumatori de energie electrică
din sistemul energetic fiind utilizate în toate domeniile de
activitate. Motoarele monofazate sunt utilizate în special
în instalaţii de uz gospodăresc.
 MAŞINA ASINCRONA
1. Principiul de funcţionare

Se consideră o masină asincronă trifazată a cărei înfăşurare

statorică se conectează la o reţea de curent alternativ, iar rotorul
este echipat cu o înfăşurare trifazată închisă pe ea însăşi sau pe
o impedanţă oarecare. În cazul cel mai general presupunem că
armătura introdusă se află în rotaţie cu viteza unghiulară Ω1 ,
diferită de viteza unghiulară Ω , a câmpului magnetic învârtitor
produs de înfăşurarea inductoare de pe stator; în particular dacă
rotorul se află în repaus Ω = 0 in înfăşurarea indusă de pe
rotor se vor induce tensiuni electromotoare, respectiv vor
circula curenţi alternativi; în cele ce urmează armăturii induse
faţă de statorul fix este notată cu Ω , iar cu Ω 2 se va nota
viteza câmpului învârtitor propriu, produs de înfăşurarea
rotorică, faţă de armătura indusă, pe care se află această
înfăşurare.
Principiul de funcţionare şi regimurile de lucru
ale maşinii trifazate

• Prin interacţiunea dintre fluxul inductor

şi curenţii induşi rezultă cuplul
electromagnetic excitat de stator
asupra indusului, care poate fi calculat
aplicând teorema forţelor generale
(lagrangeene):
3 EI cos( E , I )
M = pΨm ⋅ I m ⋅ sin( Ψ , I ) = 3
2 Ω1 − Ω
Principiul de funcţionare şi regimurile de
lucru ale maşinii trifazate
 Regimul de motor
Să presupunem că rotorul este în repaus, dar este liber să se
rotească în lagăre. Cuplul electromagnetic exercitat de stator asupra
rotorului va avea sensul câmpului învârtitor din stator şi va pune în mişcare
rotorul care va accelera şi va ajunge la o viteză Ω, < Ω1, respectiv o turaţie .
n < n1
O explicaţie fizică simplă a acestui fapt este următoarea: Câmpul magnetic
învârtitor inductor, care se roteşte cu viteza în sensul succesiunii fazelor
din stator , induce în înfăşurarea rotorică tensiuni electromotoare; această
înfăşurare fiind închisă, prin spiralele sale circulă curenţi care tind să se
opună cauzei care i-a produs În consecinţă rotorul va exercita un cuplu M’,
de sens contrar câmpului învârtitor, asupra statorului – tinzând să anuleze
viteza câmpului magnetic inductor faţă de armătura rotorică fixă. Dar
statorul este fixat pe tălpi şi atunci, conform principiului acţiunii şi
reacţiunii, rotorul – care este liber în lagăre – porneşte în sens invers
cuplului M’, adică în sensul câmpului învârtitor inductor. Această explicaţie
se verifică practic la motoarele flanşate (fără tălpi), cu statorul având
moment de inerţie mai redus decât cel al rotorului;
Principiul de funcţionare şi regimurile de lucru
ale maşinii trifazate

2π (n1 − n )
M (Ω1 − Ω ) = M = m2 R2 I 2
2

60

• La punerea bruscă sub tensiune a înfăşurării inductoare,

statorul se rostogoleste în sens invers câmpului învârtitor
inductor .
În situaţia descrisă mai sus, rotorul porneşte şi maşina va
dezvolta un cuplu electromagnetic activ, va funcţiona ca motor.
Dar maşina asincronă poate funcţiona şi în regim de generator
sau de frână .
Principiul de funcţionare şi regimurile de
lucru ale maşinii trifazate
Deoarece n ≠ n1 , se spune că rotorul
maşinii asincrone are, în oricare regim de
funcţionare, o alunecare faţă de câmpul
învârtitor inductor, alunecare exprimată în
valori relative prin expresia:

Ω1 − Ω n1 − n ω1 − ω f1 − f
s= = = =
Ω1 n1 ω1 f1
Principiul de funcţionare şi regimurile de
lucru ale maşinii trifazate
• Cum frecvenţa t.e.m. indusă în
înfăşurare rotorică este
p (n1 − n ) pn1 n1 − n
f2 = = ⋅
60 60 n1

• rezultă relaţia:

f 2 = f1 − f = s ⋅ f1
∞

Principiul de funcţionare şi regimurile de

lucru ale maşinii trifazate
Maşina asincronă funcţionează
• în regim de motor pentru alunecări
s∈ (0,1);
• în regim de generator pentru alunecări
s ∈ (- ∞ , 0);
• în regim de frână pentru alunecări
s∈ (1,+ ∞ );
 Principiul de funcţionare şi regimurile de
lucru ale maşinii trifazate
• Maşina asincronă se fabrică şi se utilizează în
mod deosebit ca motor, astfel că în continuare
se va avea în vedere acest regim de funcţionare,
regimurile de generator şi frână urmând a fi
examinate în paragrafe speciale.
Bilanţul puterilor şi randamentul
maşinii asincrone
In regimul de motor, maşina asincronă preia puterea
electrică P1 de la reţeaua de alimentare şi o
transformă pe cale electromagnetică în puterea
mecanică, furnizată la arborele maşinii – instalaţiei
acţionate
Bilanţul puterilor şi randamentul
maşinii asincrone
• Pentru funcţionarea ca generator asincron
Bilanţul puterilor şi randamentul
maşinii asincrone
• Pentru funcţionarea în regim de frână,
Caracteristica M = f (s), la tensiune
şi parametri constanţi
• Cuplul electromagnetic
2 '
m1U R
M = 1 2

 2


( )
'
R
sΩ1  R1 + c 2
 + X δ 12 + cX δ 21
'
2
 s  
Caracteristica M = f (s), la tensiune
şi parametri constanţi
 Cuplu de pornire Mp
• În această caracteristică un punct important
este reprezentat de mărimea cuplului la
alunecarea s = 1, numită cuplu de pornire Mp

2 '
m1U R
Mp =
[( )]
1 2

Ω1 R1 + cR 2) + (X
' 2
δ 12 + cX δ 21
' 2
 Formula lui Kloss
• M se poate exprima mai simplu în funcţie
de alunecare pentru un motor la care sunt
cunoscute Mm şi sm
• Formula lui Kloss
M 2
=
Mm s sm
+
sm s
 Pornirea motoarelor asincrone
• La alegerea procedeelor de pornire a motoarelor
asincrone trebuie să se ia în consideraţie atât
cerinţele sistemului de acţionare, atât şi cele ale
reţelelor de distribuţie a energiei electrice.Trebuie să
se ţină seama de pierderile de energie în timpul
procesului de pornire şi de costurile aparatajului
aferent.
• Cuplul de pornire al motorului trebuie să fie mai
mare decât cuplul static al mecanismului de
antrenat, iar în timpul pornirii să se asigure
accelerarea rapidă a mecanismului antrenat, însă
fără şocuri dinamice, periculoase mai ales pentru
elementele transmisiei. Curentul de pornire nu
trebuie să conducă la căderi de tensiune importante
în reţea., care să perturbe funcţionarea celorlalte
receptoare conectate la aceeaşi reţea. Curenţii de
pornire nu trebuie să producă încălziri peste limitele
admise de clasa de izolaţie a înfăşurărilor rotorului.
Pornirea motoarelor cu rotorul în
colivie
• Conectarea directă la reţea
• Practica a arătat că pornirea directă este
posibilă dacă este îndeplinită condiţia:

Ip 3 puterea instalată
≤ +
In 4
4 x puterea motorului
Pornirea prin reducerea tensiunii
de alimentare
Urmăreşte reducerea curentului de pornire,
dar se reduce, în acelaşi timp şi în mod
simţitor, cuplul de pornire care este
proporţional cu pătratul tensiunii. Reducerea
tensiunii de alimentare se poate executa prin
trei procedee:
– Conectarea stea-triunghi a înfăşurării statorice;
– Alimentarea prin autotransformator;
– Înscrierea unor impedanţe în circuitul statorului.
 Pornirea stea-triunghi
Se poate aplica numai la motoarele care au
scoase la cutia de borne toate cele şase
capete ale înfăşurărilor de fază şi la care
tensiunea reţelei de alimentare corespunde
funcţionării motorului cu înfăşurarea
statorului conectată în triunghi
Curentul iniţial de pornire are valoarea
U1
I pY =
3Z k
 Pornirea stea-triunghi
Curentul cu conectare directa in triunghi
3U1
I P∆ =
Zk
 Pornirea stea-triunghi
In cazul pornirii stea-triunghi, curentul
I p∆
iniţial de pornire este I pY = 3 , adică
de trei ori mai mic decât în cazul
conectării directe pe conexiunea
triunghi.
Pornirea prin autotransformator
Se utilizează mai ales la motoarele asincrone
de puteri mari. Schema de principiu a pornirii
cu autotransformator este
Pornirea prin autotransformator
Dacă se notează cu ka raportul de
transformare al autotransformatorului,
atunci la pornire curentul şi cuplul se
micşorează de ka ori
Pornirea cu bobine de reactanţă
Se aplică mai rar. Schema de principiu este

Pentru a limita de k ori curentul de pornire, trebuie

redusă în acelaşi raport tensiunea de fază. În această
situaţie cuplul de pornire, proporţional cu pătratul
tensiunii scade de k2 ori.
 Pornirea metodelor cu rotor
bobinat
Prin introducerea unor rezistenţe
suplimentare în circuitul rotoric alunecarea
sm creşte, Mm nu se modifică, iar cuplul de
pornire Mp poate creşte până la valoarea
maximă dacă sm = 1.
Pornirea rotoarelor cu rotor bobinat se
bazează pe aceste proprietăţi, rezistenţa
suplimentară fiind un reostat cu mai multe
trepte.
 Pornirea motoarelor cu rotor
bobinat
• Schema de principiu este
 Pornirea motoarelor cu rotor
bobinat
• Se impune ca procesul de pornire să se
desfăşoare între două valori ale
cuplului, mai mari decât cuplul nominal
Mn; în general aceste limite sunt Mp min
= (1,1 –1,3) Mn, iar MP max = (1,5-2) Mn.
 Pornirea motoarelor cu rotor
bobinat
• Pornirea are loc pe caracteristica M = f (s) artificială,
când în serie cu înfăşurarea rotorică este introdusă
întreaga rezistenţă RP4 a reostatului de pornire şi când la
s = 1 corespunde Mp max (punctul A). Din punctul A
rotorul accelerează până în punctul B când, la stingerea
cuplului MP min, se scurtcircuitează o treaptă a
reostatului de pornire, valoarea rezistenţei acestuia
scăzând de la RP4 la RP3. În acest moment punctul de
funcţionare trece în C pe caracteristica artificială
corespunzătoare rezistenţei RP3 şi motorul accelerează
până în punctul D, corespunzător lui Mp min pe această
caracteristică. Mai departe trecerea pe celelalte
caracteristici artificiale corespunzătoare rezistenţelor R
p2 şi Rp1 se face în mod asemănător, până se ajunge pe
caracteristica naturală în I şi punctul de funcţionare se
stabileşte în final în J, la valoarea cuplului de lucru, de
exemplu egal cu cel nominal Mn.
 Reglarea turaţiei motoarelor
asincrone
Motorul asincron are o caracteristică mecanică
rigidă, tip derivaţie, acest fapt constituind un
dezavantaj al motoarelor asincrone în acţionările
cu turaţie variabilă
Posibilităţile de reglare a turaţiei motoarelor
asincrone rezultă din expresia turaţiei rotorului:

n = n1 (1 − s ) = (1 − s )
60 f1
p
 Reglarea turaţiei motoarelor
asincrone
Turaţia motorului asincron poate fi reglată prin
variaţia frecvenţei f1 a tensiunii de alimentare,
prin schimbarea numărului de perechi de poli p
şi prin modificarea alunecării s a rotorului în
raport cu turaţia n1 de sincronism a câmpului
magnetic învârtitor inductor.
Reglarea turaţiei prin variaţia frecvenţei a
tensiuni de alimentare
Procesul necesită o sursă de alimentare cu
frecvenţă variabilă, cum ar fi un grup convertizor
rotativ sau un convertizor static de frecvenţă,
reţelele industriale având frecvenţa constantă.
Reglarea turaţiei prin variaţia frecvenţei a
tensiuni de alimentare
• Dacă tensiunea de alimentare U1 ar rămâne
constantă, prin scăderea frecvenţei, pentru a
micşora turaţia motorului, creşte fluxul şi maşina se
saturează magnetic în raport cu funcţionarea la
frecvenţă nominală; acest lucru rezultă din relaţia
cunoscută
2π
U1 ≈ E1 = w1k w1 f1
2
• Odată cu scăderea frecvenţei, se reduc reactanţele
maşinii şi creşte cuplul electromagnetic maxim.
Reglarea turaţiei prin variaţia frecvenţei a
tensiuni de alimentare
Invers, la creşterea frecvenţei maşina lucrează nesaturat,
dar cuplul maxim scade şi se reduce capacitatea de
supraîncărcare. De aceea, pentru reglarea turaţiei la cuplu
constant, este necesar a se păstra fluxul constant, dar
acesta poate fi scris U1
Φ≈k
f1
prin urmare tensiunea de alimentare trebuie să varieze în
acelaşi raport cu frecvenţa
 Reglarea turaţiei prin variaţia frecvenţei a
tensiuni de alimentare
• Metoda reglării turaţiei prin variaţia
frecvenţei tensiunii de alimentare asigură o
gamă largă de viteze (corespunzând unei
plaje de viteze de la 1 Hz la 100 Hz), o
reglare fină, continuă, în ambele sensuri
(sub şi peste turaţia nominală), fără pierderi
de energie (abstracţie făcând de
randamentul convertizorului de alimentare).
 Reglarea turaţiei prin
schimbarea numărului de poli
• Modificarea numărului de poli ai unui motor asincron
atrage după sine variaţia în trepte a turaţiei de
sincronism.
• Dacă motorul este cu rotor bobinat, schimbarea
(comutarea) numărului de poli trebuie efectuată atât
în înfăşurarea statorului, cât şi în înfăşurarea indusă
din rotor, dar acest lucru impune montarea a câte
trei inele colectoare suplimentare pentru fiecare alt
număr de perechi de poli în rotor. Din această cauză,
motoarele asincrone de poli se construiesc, de
regulă, cu rotorul în colivie, acest tip de înfăşurare
adaptându-se automat la orice număr de poli ai
înfăşurării statorice
 Reglarea turaţiei prin
modificarea alunecării
• Modificarea alunecării se poate realiza prin
mai multe mijloace, acţionând asupra
tensiunii de alimentare sau asupra circuitului
rotoric.
►Reglarea turaţiei prin modificarea
tensiunii de alimentare U1
►Reglarea turaţiei motoarelor asincrone
cu rotorul bobinat prin înscrierea unor
rezistenţe în circuitul indusului
Reglarea turaţiei prin modificarea tensiunii de
alimentare U1

• Modificarea tensiunii de alimentare U1 se poate

efectua prin transformatoare sau
autotransformatoare reglabile, sau cu ajutorul
unor bobine de reactanţă şi reostate – de
asemenea reglabile – intercalate între reţea şi
motor.
• Utilizarea rezistenţelor are avantajul simplităţii
şi al preţului redus, dar este însoţită de pierderi
de energie; transformatoarele reglabile elimină
în mare parte pierderile, dar constituie o soluţie
mai scumpă
 Reglarea turaţiei motoarelor asincrone cu
rotorul bobinat prin înscrierea unor rezistenţe
în circuitul indusului
Prin această metodă se poate regla turaţia de
la valoarea nominală nn, corespunzătoare unui
cuplu Mr = Mn, la valoarea n = 0, cu observaţia
că apar pierderi mari de energie în reostatul de
reglaj introdus în circuitul rotoric, mai ales la
alunecări mari. Din această cauză, metoda se
aplică practic numai la motoarele de putere
mică şi mijlocie, la care se cere un reglaj până
la 25% sub turaţia nominală.