Sunteți pe pagina 1din 88

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA DIN IAŞI

FACULTATEA DE FILOZOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL - POLITICE


Specializarea: Asistenţa Socială

Lucrare de licenţă

INTEGRAREA SOCIALĂ A COPIILOR RROMI

Îndrumător:
CONF. UNIV. DR. Șoitu Conțiu Tiberiu Cristi

Candidat,

2014
CUPRINS

ARGUMENT........................................................................................................................................5

CAPITOLUL I: PREZENTARE GENERALĂ. ORIGINEA, ETNIA ŞI FAMILIA DE


RROMI ................................................................................................................................................8

1.1. Originea rromilor............................................................................................................................8

1.2. Profilul etnic al populaţiei de rromi..............................................................................................11

1.2.1. Limba.........................................................................................................................................14

1.2.2. Model de viaţă............................................................................................................................16

1.3. Familia de rromi............................................................................................................................16

1.4. Ocupaţii şi tradiţii în rândul familiei de rromi..............................................................................18

1.5. Nivelul de trai al familiei de rromi...............................................................................................20

1.5.1. Etnia rromilor în comunism……...…………………………………………………………....20

1.5.2. Etnia rromilor în anii 90………………………………………………………………….……22

1.6. Rromii şi integrarea socială……………………………………………......................................23

CAPITOLUL II: INTEGRAREA ETNIEI SI A FAMILIEI DE RROMI ÎNTR-UN MEDIU


MAJORITAR ...................................................................................................................................28

2.1. Integrarea economică ...................................................................................................................29

2
2.1. Integrarea socială...... ...................................................................................................................31

2.1.1. Legislatia privind integrarea familiilor de rromi……………………………………………...38

2.2. Discriminarea rasialaă..................................................................................................................38

CAPITOLUL III: POSIBILITĂŢI DE EDUCAŢIE PENTRU


MINORITĂŢI....................................................................................................................................41

3.1. Gradiniţa şi educaţia primară........................................................................................................44

3.2. Ciclul gimnazial şi liceul..............................................................................................................46

CAPITOLUL IV: STUDII DE CAZ………………………………………..……………..……....47


STUDIUL I: …………………………………………………………………………………………47
STUDIUL II:………………………………………………………………………………………...53
STUDIUL III: …………………………………………………………………………………...…..59
STUDIUL IV: …………………………………………………………………………………….…64
STUDIUL V:……………………………………………………………………………………...…69
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………74

PROIECT: “ SCOALA SI PENTRU COPII RROMI”.................................................................75


1. Justificarea proiectului ……………………………………………………………………………75
2. Misiune …………………………………………………………………………...………………75
3. Obiective pe termen scurt pentru părinţii copiilor……………………………………..………… 76
4. Obiective pe termen lung pentru părinţii copiilor………………………………………...……….76
5. Beneficiari………………………………………………………………………………...……… 76
6. Scop………………………………………………………………………………………………. 77
7. Grup-ţintă………………………………………………………………………………...………. 77
8. Obiective…………………………………………………………………………………...…….. 77
9. Rezultate aşteptate………………………………………………………………………...………79

3
10. Indicatori de evaluare ai proiectului...………………………………………………………….. 80
11. Activităţi……………………………………………………………………………….………...80
12. Asigurarea igienei……………………………………………………………………….…….... 81

CONCLUZII ŞI PĂRERI…….........................................................................................................82

ANEXE...............................................................................................................................................86

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................88

4
ARGUMENT

Ne aflăm într-un cerc vicios de discriminare, lipsă de respect, lipsă de interes, lipsă de
întelegere din partea românilor care duc la sărăcie, la creşterea criminalităţii şi la lipsa de educaţie
şcolară în rândul rromilor, la mai multă discriminare şi lipsă de respect.
Aceste prejudecăti persistă şi pentru că este nevoie de un ţap ispăsitor, în special în condiţiile
economice dificile în care se află ţara noastra. Spre exemplu: România nu are o reputaţie prea bună
în Vest. Motivele sunt complexe şi în general greu de izolat. Totodată, ele sunt greu de acceptat.
Rromii însă, sunt uşor de învinuit pentru aceasta, pornind de la cazuri izolate de genul "rromii au
mâncat lebedele din Viena". Odată ce rromilor li s-a atribuit acest calificativ, mentalitatea este greu
de schimbat. Cine e interesat de rromii care nu fură? Cine este interesat de rromii care fac cinste ţării
noastre peste hotare? Nimeni . Mass-media exploatează interesul populaţiei cu titluri ca, un ţigan a
"furat" şi prin aceasta contribuie la continuarea acestui cerc vicios, deoarece majoritatea populaţiei
primeşte informaţii despre rromi din mass-media şi nu de la rromi. Rromii pe care îi văd oamenii nu
sunt, în general, reprezentativi: un cerşetor rrom sau un copil al străzii este mai uşor de văzut decât
un copil rrom care se duce la şcoală. Mulţi rromi care au un statut social şi economic mai ridicat nu
spun la toată lumea că sunt rromi deoarece prin aceasta nu au nimic de câştigat ci multe de pierdut.
Istoria rromilor este un incredibil şir de persecuţii şi discriminare. Cauzele care au dus la
situaţia economică şi educaţională a rromilor din ziua de astăzi, precum şi cele care au dus la
discriminarea cu care ei se confruntă sunt mult mai multe şi mai complexe decât cele prezentate
aici . Ele trebuie recunoscute şi întelese, atât de rromi cât şi de restul românilor, pentru ca cercul
vicios în care ne aflăm să fie întrerupt.
Comunitatea rromă este de-a lungul istoriei cea mai puţin educată minoritate din România.
Sărăcia din cadrul comunităţilor de rromi duce la apariţia unor probleme.
Standardele de igienă tind să fie joase, deseori datorită lipsei apei curente şi a electricităţii.
De la căderea comunismului, în România numărul incidentelor de natură nationalistă sau
etnică a crescut considerabil. Un factor care are o mare influenţă asupra comportamentului
demografic este sănătatea, respectiv accesul la asistenţă medicală .Educaţia în privinţa sănătaţii este
un lucru neobişnuit pentru rromi. Din punct de vedere economic, comunitatea rromă este cea mai
defavorizată din România.

5
Discriminarea este des întâlnită în cazul angajării, legislaţia în acest domeniu fiind
defectuosă. Rromii din România sunt dezavantajaţi din punct de vedere al educaţiei. Discriminarea
este răspândită, atât în cadrul sistemului la care un individ trebuie sa recurgă pentru a intra în şcoală,
precum şi în cadrul şcolilor, determinând mulţi copii să nu se mai înscrie.
Educaţia este de asemenea afectată de sărăcia cronică din majoritatea comunitătilor. Copiii
care reusesc sş înceapă şcoala, deseori nu promovează ciclul gimnazial şi din acest motiv este foarte
dificil pentru ei sa îşi găsească un loc de muncă. O alta problemă cu care se confruntă este
abandonul. Unii rromi ajung chiar să-şi vândă copiii, sau decid să-i abandoneze ori să-i plaseze
temporar în instituţii de protecţie.
Peste 80% dintre copiii plasaţi în instituţii sunt rromi. Proiectul cuprinde cinci capitole
structurate astfel:

Capitolul 1: cuprinde informaţii despre: originea rromilor (evenimentele istorice înregistrate


ne informează că patrunderea lor în Europa s-a facut treptat cu opriri şi etape, prin Grecia, Bulgaria
şi România), profilul etnic al populaţiilor de rromi (identitatea etnică a rromilor reiese, cel puţin la
unele grupuri, din costumele tradiţionale pe care le poartă, din felul în care se mândresc cu muzica
lor, cu meseriile lor), limba (rromii au o tradiţie orală bogată, tansmisă în limba lor natală), model de
viată (rromii aveau obiceiul să se stabilească într-un loc pe timpul lunilor de iarnă pentru ca
primăvara să porneasca din nou la drum), familia de rromi (familiile tradiţionale de rromi sunt relativ
mari), ocupaţii şi tradiţii în rândul rromilor (prin tradiţie rromii lucrează pe cont propriu ca spoitori
de vase, cărămidari sau prelucrători ai lemnului), nivelul de trai al familiei de rromi (majoritatea
rromilor pare să traiască în condiţii extrem de sărace şi doar un mic procent din populaţia lor dispune
de venituri substanţiale).

Capitolul 2: cuprinde informaţii legate de integrarea economică a rromilor (din punct de


vedere economic şi social, comunitatea rromă este cea mai defavorizată din România).

Capitolul 3: cuprinde informaţii cum ar fi: discriminarea rasială (departe de a fi integraţi,


marea majoritate a rromilor din România sunt consideraţi paria societăţii).

6
Capitolul 4: cuprinde informaţii despre:

-posibilităţi de educaţie pentu minorităţi;

-gradiniţa şi educaţia primară (elevii rromi tind să ramână din ce în ce mai în urmă, până ce,
în final renuntă ,fără a fi încheiat opt clase, educaţia minimă pentru a se putea angaja în România);

-ciclul gimnazial şi liceul (puţini copii rromi ajung să-şi înceapă şcoala secundară , dar şi mai
puţini o termină ).

Capitolul 5: cuprinde studii de caz, proiect şi anexe.

Am ales aceasta temă pentru a prezenta acest fenomen existent în România şi măsurile
concrete pentru combaterea acestuia.

7
CAPITOLUL 1: PREZENTARE GENERALĂ.
ORIGINEA, ETNIA ŞI FAMILIA RROMILOR.

1.1. Originea rromilor.

Prima Migraţie (din India).


Istoria rromilor este aproape imposibil de stabilit cu exactitate, deoarece rromii nu au scris nimic
până de curând. Aproape tot ce se stie despre istoria rromilor veche se datorează lingvisticii.
Evidenţe lingvistice şi culturale
dovedesc clar că rromii sunt de origine
indiană, probabil din regiunea nordică
Punjab. Se estimează că plecarea lor
din India a avut loc acum cel puţin
1000 de ani. Unii cercetători consideră
ca au existat mai multe valuri de
migraţie din India. Şi astăzi există
triburi nomade sau semi-nomade în
India, susţinând teoria că rromii au fost
nomazi de la început, au părăsit India
în timpul unei invazii şi apoi au fost
împinşi înspre Europa de războaie şi invazii ulterioare. O alta teorie consideră rromii ca fiind o casta
de războinici adunată să lupte cu invadatorii musulmani, care au părăsit India ulterior. La începutul
secolului al XI-lea, India a fost atacată de forţele musulmane, însă au existat prea multe invazii în
acea perioadă pentru a putea spune sigur care din ele a cauzat migraţia rromilor. În plus, surse
persane menţionează prezenţa unui popor de origine indiană încă din secolul al IX-lea, care ar putea
fi rromii.
Limba romani are importante influenţe persane şi armene, ceea ce dovedeşte trecerea
rromilor prin aceste tări. Se pare că din Armenia (probabil datorită invaziei turce), rromii s-au
despărtit în trei grupuri, mergând înspre nordul Mării Negre, sud (până în Egipt) şi vest spre Imperiul
Bizantin.

8
Rromii care au mers spre Imperiul Bizantin sunt cei care urmează să se raspândească în toată
Europa. Abundenţa de cuvinte din limba greacă sugerează o prezenţă relativ îndelungată în Imperiul
Bizantin. De altfel, denumirea de "ţigan" vine din grecul "atsiganos", numele unei secte eretice, cu
care rromii nu au nici o legatură, însă cu care au fost asociaţi datorită aspectului lor străin. Probabil
datorită invaziei turce (din nou), rromii au intrat în Balcani în secolul al XIV-lea, şi după cucerirea
balcanilor de către forţele otomane unii au pătruns în vestul Europei.
A Doua Migraţie (în Europa).
În Europa, rromii au fost ţinuţi în sclavie în Balcani (în special în Moldova şi Ţara
Românească), ori si-au continuat călătoria răspândindu-se în toată Europa, din Spania (1425) până
în Finlanda (1597). Pentru a obţine permise de trecere prin tările din apus, unii rromi au pretins că
sunt creştini din Egipt veniţi în pelerinaj (iar mai apoi, când nu au putut să le obţină, au falsificat
astfel de permise). Acest lucru, asociat cu înfătişarea lor străinăă, duce la denumirea engleză de
"gypsy" şi cea spaniolă de "gitano", de la egiptean. Abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea
Europenii şi-au dat seama că limba rromani seamană foarte mult cu hindi, stabilind originea indiană
a rromilor.
În general, rromii şi-au păstrat mult timp stilul de viaţă nomadic sau semi-nomadic în
mijlocul unor societăţi sedentare, ceea ce le-a permis să-şi păstreze identitatea ca popor. În vestul
Europei, avansat din punct de vedere economic, rromii nu au avut un rol important ca mesteşugari şi,
în general prezenţa lor nu a fost apreciată. Deşi au fost primiţi iniţial cu mare curiozitate şi chiar
entuziasm, odată ce europenii îşi dau seama că "pelerinii din Egipt" au de gând să stea permanent în
ţările lor, se iau numeroase (şi variate) măsuri împotriva lor. În est, ei au un important rol economic
ca mesteşugari, ceea ce explică numărul mult mai mare de rromi de astăzi din estul Europei
comparat cu vestul.
După abolirea sclaviei în Ţările Române în 1856, o altă mare migraţie are loc, din România
înspre vest. Mare parte din rromii care trăiesc astăzi în vestul Europei şi majoritatea celor din
America vorbesc un dialect care are influenţe romane. După abolirea sclaviei, nu se iau măsuri
pentru reabilitarea economică şi socială a rromilor, astfel că ei continuă să constituie un grup aflat la
limita sărăciei, discriminat şi exclus din societatea românească.
Perioada Modernă.
În perioada interbelică, rromii constituie un grup heterogen, având ca limba maternă rromani,
română sau maghiară şi aflându-se la diferite nivele sociale şi economice. În general, ca grup, rromii

9
sunt mai degrabă marginalizaţi sau în cel mai bun caz toleraţi, decât acceptaţi ca minoritate. Până
acum, ascensiunea socială a unor rromi inseamnă de regulă pierderea identităţii lor etnice. Acum
însă, intelectualii rromi constituie organizaţii cu scopul de "emancipare şi redeşteptare a neamului
rrom" şi apar publicaţii ca ziarul "Glasul Rromilor" (1934-1941). Aceste tendinţe nu au timp să se
consolideze datorită instaurării dictaturii şi începerii războiului. Inspirat de politica nazistilor,
regimul Antonescu deportează în Transnistria peste 25.000 de rromi; se apreciază că peste jumătate
au murit datorită condiţiilor foarte grele de acolo. În toată Europa, numărul victimelor de etnie
rromă, raportat la totalul populaţiei sunt comparabile cu numărul victimelor evrei. Regimul comunist
care s-a instaurat după al doilea razboi mondial duce o politică de asimilare, iar rromii îşi pierd
statutul de minoritate etnică. În pofida doctrinei comuniste egalitare, rromii sunt discriminaţi în
continuare, primind locuinţe la marginea localităţilor şi slujbe de putină importanţă .
Astăzi.
Astăzi, România se confruntă încă cu discriminare şi rasism la toate nivelele societăţii.
Venitul mediu pe persoană al rromilor este mult sub cel al societăţii în general şi speranţa de
viaţă este cu peste 10 ani mai mică. Totuşi, comunitatea rromilor face paşi importanţi spre a deveni o
minoritate etnică în sensul modern al
cuvântului, ca membri ai societaţii
româneşti şi nu ca grup doar tolerat.
Integrarea aduce însă pericolul asimilării
(pierderii identitaţii etnice şi culturale).
Multe organizaţii ale rromilor au sesizat
acest lucru, astfel încât programele de
promovare a culturii şi limbii rromani au o
importanţă egală cu cele prin care se
urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi
economice.
Istoria rromilor este, din păcate,
foarte puţin cunoscută în România. Manualele de istorie nici nu menţionează rromii şi în nici un caz
istoria rromilor. A cunoaşte istoria rromilor inseamnă a înţelege multe din problemele cu care se
confruntă această minoritate în ziua de azi.

10
1.2. Profilul etnic al populaţiei de rromi din Europa
După majoritatea specialiştilor, populaţia de rromi are ca origine rasa indo-europeana, din
care provin prin diferite combinaţii, practic toate populaţiile Europei în primul rând, fiind rasial
destul de apropiaţi de restul populatiei din aceasta regiune, amestecul a fost facilitat.
Aceasta face ca mulţi dintre rromi să nu fie nici din punctul de vedere al culorii pielii atât de
distinctiv. La nivelul observaţiei comune - şi de fapt aceasta este foarte importantă pentru că ea
susţine comportamentul colectiv- se accepta că cei mai multi dintre rromi tind să aibă o piele mai
închisă la culoare. Dar exista şi persoane care nu sunt considerate a fi rromi cu o piele mai închisă la
culoare, apropiată de a multor rromi. Există şi rromi cu o piele mai deschisă decât a multor nerromi.
În fapt, fizic, acesta este singurul semn distinctiv care, dupa cum se poate observa, nu funcţionează
în suficient de multe cazuri. Doar în anumite situaţii criteriul fizic poate deveni cu claritate
distinctiv.
Iulius Rostas pretinde că „fiind marginalizaţi şi supuşi presiunilor timp de secole, Subiecti ai
asimilării forţate şi ai discriminării, rromii şi-au dezvoltat propriile lor strategii de supravieţuire,
strategii care îi fac diferiţi fată de indivizii de altă etnie. Experienţa Porrajamos-ului – echivalentul
Holocaustului în limba rromani – a conferit sensul apartenenţei la aceeaşi comunitate, indiferent
unde trăiesc”. 
Experienţa istorică a diferitelor grupuri a generat o mulţime de caracteristici istorice
particulare. Fiind o minoritate, indiferent unde trăiesc, rromii au fost nevoiţi să se adapteze la mediul
aflat în schimbare. Aceasta a dus la diferenţe de cultură, de obiceiuri, de limbă. Ei pot fi clasificaţi în
funcţie de ocupaţiile tradiţionale pe care le practică şi de dialectul pe care îl vorbesc. În România
trăiesc mai multe grupuri diferite.
Chiar daca exista o oarecare distanta între grupuri, exista un sens al apartenentei la aceeassi
comunitate ce este întarit de adversitatea celor de alte etnii fata de ei.
Rromii de nationalitate româna constituie aproximativ 40 de grupuri diferite dintre care
Caldararii, Fierarii, Ursarii, Grastarii (vânzatorii de cai) si Lautarii. Multi dintre acestia au renuntat
la stilul de viata traditional, nomad, mai degraba din obligatie si nu pentru ca ar fi ales. Amalgamul
cultural a fost de asemenea larg raspândit printre diferitele grupuri, chiar daca înca mai exista
diviziuni si ele sunt extrem de importante în cadrul comunitatilor. Rromii români au fost tratati mult
timp ca „diferiti” de catre indivizii ce nu apartineau comunitatilor rrome. Instinctul de

11
autoconservare îi determina adeseori sa-şi nege identitatea atunci când au de-a face cu indivizi de
altă etnie, din caza discriminarii la care sunt expuşi.
O dovadă grăitoare în acest sens este discrepanţa dintre indivizii care se autoidentifică, cei
care se declară ca facând parte din comunitate şi implicit îsi asumă identitatea – şi indivizii care sunt
identificaţi de alţii ca apartinând unui anumit grup etnic.

Tipuri de rromi:
a) rromi care prezintă toate caracteristicile etnice tradiţionale şi care se autoidentifică drept
rromi în toate contextele, atât în cele oficial-administrative, cât şi în cele informale;
b) rromi care prezintă toate caracteristicile etnice tradiţionale, pe care şi ceilalţi îi identifică
ca rromi după modul lor de viaţă, dar care nu se autoidentifică în contextele oficial-administrative ca
fiind rromi; informal, ei se autoidentifică ca rromi;
c) rromi „modernizati” care şi-au schimbat modul de viată, în sensul modernizării şi care deci
nu mai prezintă indicii vizibile ale modului tradiţional de viată, care se autoidentifică ei înşişi ca
rromi, atât în contexte formale, cât şi informale (activistii etnici, oameni de afaceri);
d) rromi „modernizati” care tind să nu se mai autoidentifice ca rromi sau o fac în mod
fluctuant si pe care ceilalţi îi pot sau nu identifica, ca rromi;
e) „foşti rromi” care s-au integrat în populaţia majoritară până la dispariţia trăsăturilor
distinctive, care au renunţat chiar pentru ei însişi la autoidentificarea ca rromi.
Nicolae Gheorghe (fostul coordonator al Romani CRISS şi membru al Consiliului
Consultativ al Rromilor PER, consultant pe Problemele Populaţiilor Roma şi Sinti la Organizaţia
pentru Securitate şi Cooperare din Europa) considera că populaţia rromă trece printr-un proces de
„etnogeneza” – construind o nouă identitate de grup „Roma” aşa cum celelalte grupuri au facut în
sec. XIX.
El susţine că scopul prezent, mai ales în România, este acela de a ridica statutul de membru
al comunităţii de la cel de „ţigan” (termen ce are conotaţii peiorative) la cel de „rrom”. Cu alte
cuvinte, încearcă să realizeze o schimbare simbolică de la statusul de „sclav” la un statut egal cu cel
de cetăţean într-un stat constituţional, cu dreptul de a se autoidentifica ca aparţinând minorităţii
rromă.

12
În cadrul comunitaţilor de rromi, identitatea lor este puternică, fiind declarată în mai multe
moduri: limba, muzica, costume tradiţionale şi în tot mai putine cazuri, meştesuguri tradiţionale şi,
mai ales modul specific de trai.
Grupul de etnie rromă nu a fost recunoscut ca atare de către stat. „Deşi trebuiau să fie înregistraţi la
recensământ, nu au fost consideraţi ca un grup etnic real pâna în 1989”. ( Pons E 1999, pp.23).
Rromii din România sunt recunoscuţi ca minoritate naţională, sub auspiciile Departamentului pentru
Protecţia Minoritătilor Naţionale în cadrul căruia există un birou ce se adresează exclusiv
problemelor rromilor. Identitatea etnică este puternic pronunţată la majoritatea rromilor de
naţionalitate româna, desi, ala cum s-a menţionat anterior, instinctul de auto-conservare îi obligă
adeseori pe membrii acestei minorităţi să-şi ascundă această identitate, cel puţin atunci când intră în
contact cu comunităţi de alte etnii.
În calitate de sclavi, rromii de naţionalitate română erau categorisiti în funcţie de stăpânii
lor: biserica, curtea domnească sau individul, apoi erau divizaţi în funcţie de locul unde lucrau şi de
deprinderile pe care le aveau. După cum s-a menţionat deja, chiar şi după ce sclavia a fost abolită,
mulţi rromi s-au văzut în situaţia de a se întoarce la stăpânii, negăsind o altă cale de a supravieţui.
Autoorganizarea, vitala identităţii minoritare, nu s-a manifestat la rromii de naţionalitate română
până în anii ’30, când sentimentele anti-roma s-au amplificat şi guvernul care nu considera că
meritau să aibă aceleaşi drepturi ca şi celelalte minorităti, i-a determinat să acţioneze în acest sens.
Prima organizaţie rromă a luat fiinţă în Clabor în 1926, iar membrii acesteia au început să între la
universitate.
Identitatea etnică a rromilor din România reiese, cel puţin la unele grupuri, din costumele
tradiţionale pe care le poartă, din felul în care se mândresc cu muzica lor, cu meseriile lor. Cu toate
acestea, mulţi rromi preferă sa nege aceste aspecte ale identităţii lor pentru a nu prejudicia şansele
lor de a fi angajati sau oportunităţile copiilor lor de a avea o educaţie. Spectrul violenţei,
predominant în România până în 1990, este un alt motiv care face ca multe comunitaăţi de rromi să
fie refractare la orice formă de organizare sau să nu îşi asume identitatea.
Fără îndoială, aceasta este o trăsătură generală a comunităţilor de rromi, acest aspect reieşind
şi din numărul mare de organizaţii ale rromilor apărute după 1990.
Pe de altă parte, Donald Kenrick considera discriminarea sau refuzul populaţiei majoritare de
a-i accepta ca fiind cauzele care stau la baza păstăarii identităţii lor. El susţine chiar că încercările
diferitelor guverne din Europa de Est de a-i asimila forţat au eşuat din cauza faptului că societatile

13
care urmau sa-i asimileze nu i-au acceptat (Kenrick D.1998, pp.56). De aceea, se poate spune că
rromii s-au aflat la îndemâna populaţiilor de alte etnii, acesta fiind motivul principal care a stat la
baza continuării identităţii şi culturii lor.
Politicile regimului comunist în privinţa domiciliului forţat, a obligativităţii angajării şi a
educaţiei, i-au apărat pe rromi de ura etnică pe care indivizi de alte etnii au simţit-o pentru ei. Din
1990 ei nu au mai beneficiat de această protecţie, confruntându-se cu discriminarea în educaţie şi pe
piaţa muncii (Abraham D.1995,p.28).
Cu toate acestea, identitatea rromă încă exista. S-a observat ca importanţa diferenţelor
culturale din estul Europei se datorează încercărilor din timpul comunismului de a asimila
populaţiile minoritare şi a procesului de re-impunere a culturilor ce i-a urmat. Membrii minorităţilor
au fost cu atât mai hotarâţi să-şi păstreze identitătile cu cât condiţiile de trăi în regimul de dinainte de
1989 au fost mai dificile, structura societăţii fiind multietnică. Din aceasta cauză ei s-au simţit de
multe ori mai apropiaţi de populaţia majoritară decât de rromii care trăiesc în alte părti. O anumită
distanţare a rromilor de populatiile lor de alte etnii este importanţa pentru a le permite să-şi menţină
identitatea.

1.2.1. Limba.

Pornind de la asemănarea limbii romani cu a unei populaţii din India, pe afecţiunea pentru
hainele colorate în roşu şi galben intens, pe dansurile pline de graţie ale femeilor, pe îndeletnicirea
cu ghicitul în ghioc, plumb topit şi prepararea leacurilor pentru însănătoşirea bolnavilor, din buruieni
într-un anumit fel şi prin vorbe mesteşugite, putem suţtine fără teamă că ţiganii sunt de origine din
India.
În cazul rromilor din România limba romani are o capacitate semnificativ mai redusă decât
limba altor comunităţi etnice minoritare de a fi purtătoarea specificului etnic. Acest lucru porneşte
din două raţiuni:
În primul rând gradul de răspândire a limbii romani. Aceasta nu mai este stiută de multi din
rromii actuali. Două importante neamuri – vatrasii ăi rudarii – folosesc foarte puţin această limbă,
majoritatea membrilor acestora necunoscând-o deloc. Datorită modului lor de viaţă de tip simbiotic,
iar nu izolat în raport cu comunitatea majoritară, rromii utilizează vital limba comunităţii majoritare.

14
Copiii sunt învaţaţi limba comunităţii dominante încă de la început, ca o a doua limbă
materna, acolo unde limba romani este cunoscută şi utilizată sau pur si simplu ca singura limba
maternă, acolo unde limba romani nu mai este utilizată. Aşa se face ca un rrom, care nu ştie limba
română, la nivel de limba maternă sau, în comunităţile maghiare limba maghiară este o excepţie
absolută.
În al doilea rând, semnificaţia utilizării limbii romani. Limba romani nu este utilizată în
activităţile de tip religios, una dintre sursele imprtante ale menţinerii unei limbi minoritare.
Atunci când rromii participa la viaţa religoasă, ei o fac împreună cu comunitatea majoritară şi
în limba acestora. Limba romani nu este nici purtatoarea unei culturi tradiţionale specifice decât într-
o anumită măsură. Unele cântece „tigăneşti” sunt cântate în romani; multe cântece tigăneşti sunt însă
cântate în limba comunităţii majoritare. Aceasta se explică probabil prin mai mulţi factori, un prim
factor este acela că rromii au îndeplinit şi o fac încă într-un mod semnificativ, în multe zone din
România, profesia de lăutar.
Limba romani mai prezintă încă o foarte importanta limită: ea nu prezintă un instrument
cultural de dezvoltare a culturii tradiţionale proprii şi nici de acces la cultura universala. Ea nu a fost
o limba scrisă. Din acest motiv ea nu a putut păstra decât un folclor oral, mai mult cântece şi unele
povestiri. Lipsa unei limbi scrise, alături de situaţia de marginalitate a populaţiei de rromi, a
împiedicat de fapt dezvoltarea unei ample culturi.
Inexistenţa unei literaturi proprii scrise a creat o cultură tradţtională restrânsă care, la rândul
său, nu a stimulat dezvoltarea limbii şi practicarea ei într-un context cultural specific. Limba romani
este în mod esenţial o limba colocvială, neputând oferi, din acest motiv o modalitate de acces la
cultura universală. Doar o limbă scrisă şi cultivată reprezintă instrumentul dialogului în cultura altor
colectivităti, fiind prin aceasta validată de acestea şi îmbogăţindu-se ea însăşi printr-o asemenea
comunicare. Limba romani nu a fost o limbă a intelectualităţii rromilor. Efectul secundar al acestei
situaţii a fost cţ rromii intelectuali s-au amestecat cu intelectualitatea majoritară, utilizând în practica
lor intelectuală, în mod exclusiv, limba acesteia. Caracterul nescris al limbii romani, complementar
cu inexistenţa unei literaturi culte scrise proprii, a facut să nu existe grupul de intelectuali cel mai
legat de manifestarea, menţinerea şi dezvoltarea profilului etnic al unei populaţii: lingvistii şi
literaţii. Lipsa unui grup de intelectuali purtători activi ai culturii etnice proprii a avut consecinţe
importante în evoluţia întregii populaţii.

15
1.2.2. Model de viaţă.
Modul de viată pare să reprezinte componenţa cea mai importantă a profilului etnic al
populaţiei de rromi. Aici putem identifica, probabil, diferenţa majoră dintre rromi şi cele mai multe
alte comunităti etnice.
Ceea ce, chiar de la prima vedere, distinge pe rromi de restul populatiei nu este atât limba şi
religia sau diferitele obiceiuri de tip folcloric, ci modul lor de viaţă, înalt vizibil, începând culocuinţa
şi îmbrăcămintea şi sfârşind cu modul de a obţine resursele necesare vieţii.
Am putea distinge urmatoarele caracteristici ale modului de viatţă tradiţional al populaţiei de
rromi, privit ca strategie de adaptare activa la o situatie istorică particulară. Rromii au dezvoltat o
strategie proprie de obţinere a resurselor, specifică unei comunităti sărace aflate la marginea
societăţii, cu caracteristici însemnate de nomadism. Există mai multe componenţe ale acestei
strategii.
Dezvoltarea unor profesii auxiliare pentru societatea ţărăneasca şi orăşenească tradiţională şi
din acest motiv, relativ modest recompensate: fierari, căldărari, spoitori (de tingiri, vase din aramă),
cărămidari, fabricarea de unelte din lemn: piepteni, mături. Este de discutat desigur daca aceste
meserii prin ele însele induceau o viata la nivelul saraciei, daca acest lucru se datora mai degraba
asocierii acestor profesii cu grupul etnic care le practica, tiganii erau tratati ca marginali, ca saraci,
cu un statut social inferior fiind si platiti ca atare.
De asemenea, este de discutat ce factori blocau în cele mai multe cazuri acumularea si
schimbarea statutului social-economic al unor familii de rromi. Satisfacerea unor nevoi colective
marginale, prin utilizarea unor resurse sarace, cu potenţial economic redus, unde nu exista
competiţie, cu membrii populaţiei dominante: comert cu haine vechi, fulgari; ursari, circari.

1.3. Familia de rromi.


Conform indicatorilor economici şi sociologici uzuali, comunitatea rromilor prezintă un
număr de simptome tipice unei populaţii subdezvoltate care traieşte într-o ţară cu nivel mediu de
dezvoltare. Familiile tradiţionale de ţigani sunt relativ mari. În medie, o familie de rromi numără
circa 6,6 persoane, nivelul mediu national în România fiind de 3,1 membri.
Dupa cercetările Elenei Zamfir şi ale lui Cătălin Zamfir, indicele de fertilitate al populaţiei
rromilor este dublu faţă de cel al populaţiei totale. În 1992, numărul copiilor/o femeie rromă

16
este estimat la 3,4 faţă de media de 1,7 pentru populaţia totală. Populaţia de rromi este tânară: copiii
şi adolescenţii sub 16 ani reprezintă 43,5% din componenţa familiei. Copiii împreună cu soţii
(soţiile) şi proprii lor copii reprezintă laolaltă 63,6% din întreagul familiei. Cu cât rromii au un mod
de viaţă mai tradiţional, cu atât numărul lor de copii este mai mare. Astfel, 35,8% dintre familiile de
rromi numără câte 4 – 10 persoane cu vârste sub 16 ani.
Indicele ridicat de natalitate este una dintre caracteristicile modului de viaţă tradiţional al
ţiganilor, axat pe o organizare familială foarte strictă. Dificultăţile economice accentuează acest
fenomen, căci cei nou-veniţi în clan sunt adesea consideraţi mâna de lucru suplimentară.
În realitate, date fiind condiţiile economice şi sociale mizere în care au crescut o mare parte
dintre ei, mulţi nu primesc nici o educaţie şi, ca atare, preiau sau chiar adâncesc starea de sărăcie a
părinţilor lor. Numărul mare de copii la rromi, se datorează şi vârstei la care au loc căsătoria şi
primele naşteri. Fetele se căsătoresc, în general, în jurul vârstei de 17 ani (22 de ani este vârsta medie
pentru restul populaţiei), iar băieţii, spre 18 ani. Tânara generaţie nu manifestă tendinţa de a împinge
vârsta căsătoriei mai târziu; dimpotrivă, s-ar părea chiar că tinerii se căsătoresc mai devreme. Nunta
tradiţională a rromilor nu are loc nici la biserică, nici la primărie şi nu constituie o legatură
recunoscută de autorităţile statului. Nunta este sărbătorită exclusiv în sânul comunitatii, iar soţii nu
fac demersuri pentru oficializarea legăturii lor.
Căsătoria de tip tradiţional pare a fi foarte răspândită, întrucât pe ea se întemeiază circa 40%
din cuplurile populatţei adulte. Femeile rrome se căsătoresc de foarte tinere şi devin mame la fel de
devreme. O cincime dintre ele nasc primul copil la vârsta de 16 ani şi mai mult de jumătate, la 18
ani. Tânara generaţie are deja o rata înalta a natalitaţii, superioară mediei restului populaţiei. Familia
rromilor manifestă adesea un soi de fatalism în faţa evenimentelor şi se află într-o relatie de totală
pasivitate faţă de procreare şi fecunditate. Confruntati cu o rată crescută a natalitătii şi cu resurse
economice precare, rromii se află în imposibilitate materială de a satisface nevoile vitale ale tuturor
membrilor familiei. Unii ajung chiar să-şi vânda copii sau decid să-i abandoneze ori să-i plaseze
temporar în instituţiile statului.
În raportul sau asupra situaţiei rromilor din România (Hancock, I, 1991), adresat Comitetului
American al Drepturilor Omului, Ian Hancock estimează ca „80% dintre copiii plasaţi în instituţii
sunt rromi”.
Ocupaţiile legate de economie informală nu le mai permit rromilor să primească diversele
ajutoare cuprinse în sistemul de asigurări sociale (cum ar fi îngrijirile medicale gratuite), sa

17
beneficieze de pensii ori de ajutoare de şomaj ceea ce accentuează precaritatea situaţiei lor. În acelasi
timp, condiţiile de igienă nesatisfacătoare favorizează apariţia bolilor, determinând o rată a
mortalităţii superioară mediei. Din eşantionul de familii de rromi studiat, 21% consideră starea de
sănaăate a copiilor lor nesatisfăcătoare si, se pare că un număr mare de copii suferă de retard mintal.

1.4. Ocupaţii şi tradiţii în rândul familiei de rromi.


Rromii erau consideraţi elemente străine ce trebuiau sa devină românesti, cultura lor fiind
considerată ca o cultură a subdezvoltării şi a sărăciei. Din această cauză, trebuia să se facă ceva
pentru a distruge cultura specifică a rromilor, precum şi modelul lor de viaţă distinct cel mai
important element care i-a caracterizat de-a lungul secolelor. Eliminând din discursurile sale orice
referire la comunităţile rrome din România, statul neaga de fapt specificul acesteia. Conform
principiilor regimului comunist, ocupaţiile „private” trebuiau să dispară. Ca urmare, toate fabricile
particulare ce aveau proprietari privaţi au fost confiscate de stat, acelaşi tratament fiind aplicat
tuturor materialelor şi uneltelor folosite de rromi în ocupaţiile lor tradiţionale (prelucrarea metalelor,
a lemnului, confecţionarea bijuteriilor), mai ales aurul folosit pentru bijuterii. Simultan, aceştia erau
integraţi în activităţile agricole efectuate în cadrul cooperativelor agricole de producţie. Cei care erau
pricepuţi la prelucrarea metalelor, erau recrutati de cooperativele metalurgice. Pâna la căderea
comunismului, 48-50% dintre rromii apţi de muncă lucrau în agricultură (nu aveau voie sa faca
comerţ). Cei care au continuat să practice mesteşugurile tradiţionale nu erau consideraţi ca muncitori
autentici.
Legea i-a proscris, considerându-i „paraziţi sociali”, fapt pentru care ei erau expuşi unui risc
ridicat de a fi pedepsiti (închişi sau duşi cu forţa la muncă).
Prin tradiţie, rromii lucrează pe cont propriu ca spoitori de vase, cărămidari sau prelucratori
ai lemnului. Au ocupaţii felurite: unii repară încălţămintea, altii fac maturi sau obiecte de nuiele, iar
alţii adună zdrenţe, haine vechi sau sticle pentru a le revinde. Există rromi care se ocupă cu creşterea
animalelor, cu comerţul de cai sau de porci. Organizarea tradiţională a muncii se caracterizează
printr-o anume flexibilitate în derularea activităţii economice, legate cel mai adesea de negoţ şi de
prestarea de servicii temporare.
Dar aceste activităti tradiţionale (cu atât mai putin comerţul pe piaţa neagră, micile
furtisaguri, cerşetoria sau negustoria ambulanta) nu mai corespund muncii şi productivităţii, aşa cum
le concep comuniştii. Cei specializaţi în prelucrarea metalelor sunt recrutati în cooperative cu

18
specific metalurgic. Chiar dacă în perioada comunistă, practicarea meseriilor tradiţionale a fost
descurajată, unele activităţi s-au menţinut totuşi la limita legalitatii. În plus, activităti aflate în
decalaj faţă de sistemul modern de producţie contribuie la accentuarea procesului de marginalizare a
rromilor.
Numărul profesiilor care practică aceste profesii contribuie la o problemă suplimentară.
Meseriile nu rămân rentabile decât daca sunt practicate de un număr redus de persoane. Meseriile
traditionale prezintă şi un alt risc, care derivă din caracterul lor închis. Într-adevăr, într-o societate
modernă, în care acest tip de activităti se află în declin, oamenii ar trebui sa aibă posibilitatea
reconversiei profesionale. Dar o astfel de mobilitate presupune un anumit nivel de educaţie şi
stapânirea bazelor tehnicii moderne. Ori, pregătirea rromilor pentru meseriile tradiţionale are loc în
mediul familial, neimplicând trecerea prin şcoală, nici însuşirea cunoştintelor tehnice sau ştiintifice
care reprezintă fundamentele sistemului modern de producţie.
Meseriile tradiţionale ale rromilor sunt strâns legate de negoţ. În ciuda tuturor neajunsurilor,
unii nu au ezitat să-şi reia ocupaţiile de acest tip, încurajaţi fiind şi de un sistem economic care
reabilitează activitătile comerciale. Mai peste tot s-au înviorat activităţile de recuperare de materiale:
comerţul cu lucruri de ocazie, colectarea de fier vechi, de haine vechi, de sticle goale. Se reia cu
succes culesul plantelor medicinale, ale fructelor de pădure, al ciupercilor. Odată cu liberalizarea
economiei şi cu dezvoltarea economiei de piaţă, numeroşi rromi au evoluat rapid spre activităţi
comerciale la scară mică. Ei ofera bunuri si servicii care nu se găsesc în magazinele de stat.
Astfel s-a dezvoltat un comerţ la scară mică. Rromii vând ţigări, flori, seminţe, lame de ras şi
alte obiecte mărunte. În acest principiu, acest tip de comerţ se desfaşoară în stradăsau pe standuri
amenajate în locuinţe particulare. Mărfurile provin adeseori din mici furtisaguri şi înşelătorii. Unii
rromi îşi obţin o parte din resurse din exploatarea marginală a comunităţilor din jur – furând păsări,
porci, fructe, legume, obiecte casnice, unelte – sau cerşetorie.În oraşe, unii devin hoţi de buzunare
pentru a-şi procura cele necesare supravieţuirii. Unii rromi continuă totusi sa se „aprovizioneze” de
pe proprietati care azi nu mai aparţin statului. Îngrijorător, totuşi, în ceea ce-i privesşe pe rromi este
faptul că anumite comportamente delicvente tind să se transforme într-un mod de viată transmis de
la o generaţie la alta. La începutul anilor ’60, regimul comunist, pentru a asimila populaţia romă, a
abordat o serie de politici şi măsuri cu privire la aceştia-cum ar fi stabilirea forţată urmată de
ignorarea existenţei lor. Spre deosebire de maghiari şi de germani, ei nu aveau dreptul de a fi
reprezentaţi ca şi minoritate etnică, nu erau liberi să-şi promoveze tradiţiile culturale.

19
Socialismul sau comunismul a distrus multe din ocupaţiile lor tradiţionale şi din elementele
specifice modului lor de viaţă, iar rromii au început să se integreze în stilul de viaţă care le-a fost
impus.
În timpul comunismului, rromii, ca şi ceilalti români, primeau locuri de muncă în fermele de
stat şi în fabrici. Chiar dacă multe din rezultate au fost obţinute ca urmare a unui tratament coercitiv,
totuşi, multe familii au beneficiat de o oarecare securitate economică şi socială ca urmare a acestor
politici de sedentarizare şi de muncă forţată. În acest mod, ei aveau posibilitatea de a-şi intreţine
familiile (fiind obligaţi să lucreze), având în acelaşi timp asigurata o locuinţă.

1.5. Nivelul de trai al familiei de rromi.


1.5.1 Etnia rromilor în comunism.
Reconstituirea istoriei rromilor din România în perioada regimului comunist este chiar mai
dificilă decât pentru anii celui de-al doilea razboi mondial. Multă vreme în România nu a existat o
politica specială faţă de ţigani.
Dupa încheierea episodului Transnistria, ţiganii care au supravieţuit deportarii s-au întors în
satele lor, unii dintre nomazi s-au stabilit la periferia Bucureştiului. Uniunea Generală a Rromilor din
România şi-a reluat activitatea, sub conducerea lui Gheorghe Niculescu. În 1948, Uniunea a fost
desfiinţată de autorităţile comuniste.
Din anul 1948, când comunismul s-a instaurat deplin în România, ţiganii nu mai apar în
actele oficiale cu caracter politic. Ei nu au fost trecuţi în rândul naţionalităţilor conlocuitoare. Timp
de aproape trei decenii, pâna la mijlocul anilor ’70, regimul comunist nu s-a preocupat de soarta
acestei populaţii în ansamblul ei şi nu a existat o politică specială faţă de ţigani.
În primii ani ai regimului comunist s-a manifestat, în ce-i priveşte pe ţigani, un fenomen de
neconceput înainte; în aparatul de partid, în miliţie, armata şi organele de securitate au fost angajaţi
un număr relativ mare de ţigani. Această ascensiune a unor ţigani s-a petrecut atât în cadrul politicii
de promovare a minorităţilor nationale, practicată de noua putere în primii sai ani, cât mai ales în
conditţile sociale regimului comunist care urmărea încurajarea categoriilor sărace şi distrugerea
vechii structuri sociale, refractara noilor rânduieli.
Cetaţenii de origine ţigăneasca au cunoscut şi ei efectele pozitive şi negative ale acestor
transformări. Ca parte a populaţiei ţării, ţiganii au fost partaşi la beneficiile şi dezastrele aduse de
noua orânduire.

20
O transformare care a privit numai această populatie a fost sedentarizarea ţiganilor care mai
practicau, într-o formă sau alta, nomadismul. Chiar dacă le-au fost puse la dispozitie case, ţiganii au
continuat să locuiască o vreme în cortul aşezat în curte, casa fiind folosită ca adapost pentru cai.
Sedentarizarea, aşa cum a fost pusă în practica, a avut drept consecinţă şi dispersarea unor grupuri de
ţigani.
În ce priveşte capitolul relaţiilor ţiganilor cu autorităţile în anii regimului comunist trebuie
spus că politica statului, ca şi atitudinea societăţii în ansamblu, a fost cea de asimilare culturală şi
etnica a ţiganilor, considerându-se că ei pot fi „civilizaţi” numai dacă renunţă la patrimoniul lor
cultural şi devin „români” sau „maghiari”.
Politica de asimilare a ţiganilor promovată în România nu a fost una elaborată şi nu a
cunoscut excesele din unele ţări vecine, unde copiii ţigani au fost ridicaţi de la familiile lor şi
crescuţi în institutii de stat, au fost distruse satele ţigăneşti (Ungaria) sau a fost încurajată sterilizarea
femeilor ţigane care aveau mai mult decât un anumit număr de copii (Cehoslovacia). În ultimii ani ai
lui Ceausescu au existat voci în mass-media străina care acuzau regimul politic din România că
promovează o politica antiţigănească şi chiar un rasism antiţigănesc. Este adevarat că Ceausescu a
utilizat diversiunea nationalistă, dar o astfel de acuzaţie nu poate fi sustinută. În România, nu au fost
luate măsuri de ordin rasial şi nici nu au existat legi speciale pentru ţigani. Ţiganii au fost trataţi ca o
minoritate socială care trebuia integrată într-un fel sau altul în noua organizare economică şi socială.
Regimului comunist i se poate reprosa mai degraba neglijarea problemelor populatiei
tiganesti, faptul ca nu s-a preocupat îndeajuns de ameliorarea conditiei sociale si culturale a acesteia,
ca atunci când au fost luate masuri în acest sens, ele nu au tinut cont de specificul diferitelor grupuri
de tigani.
Politica natalista, care a facut sa creasca numarul tiganilor, si tolerarea în anumite limite, în
anii ’80, a speculei, practicata mai ales de tigani au fost interpretata ca o politica favorabila tiganilor.
Ţiganii ajungeau adesea în conflict cu miliţia şi autorităţile locale. Cauza nu era doar
infracţionalitatea ridicată în rândul acestei populaţii. Fie că nu erau „încadraţi în muncă”, fie pentru
că îşi practicau meseria fără autorizaţie, ţiganii au suferit rigorile legilor, fiind consideraţi „paraziţi
sociali”, trimişi la muncă pe santierele de construcţii sau la Canalul Dunare-Marea Neagră. O măsura
care i-a afectat în mod direct pe ţigani a fost confiscarea aurului deţinut de particulari. Ţiganii,
îndeosebi corturari, pentru care aurul era obiect de tezaurizare, şi-au pierdut atunci principalul lor
avut.

21
1.5.2 Etnia rromilor în anii ’90
În ultimii ani situaţia socială a ţiganilor (rromilor) a facut obiectul mai multor cercetări. Cea
mai amplă şi mai riguroasă a fost ancheta întreprinsa în anul 1992 de o echipă de cercetători de la
Universitatea din Bucureşti şi de la Institutul de Cercetarea a Calităţii Vieţii.
Studiul arată că situaţia profesională a rromilor este alarmantă. Populaţia de rromi în marea ei
majoritate nu deţine nici o profesie, 79,4% dintre ei nu au nici o profesie (58% barbati şi 81%
femei); doar 16,1% sunt calificaţi în profesii moderne, iar 3,9% în profesii tradiţionale. La salariaţii
rromi nivelul calificării este extrem de scăzut, marea majoritate ocupând poziţii necalificate 59,4%.
Muncitori calificaţi sunt 38,8%. Doar 1,8% au calificari medii şi superioare.
În ce priveşte veniturile, în general familiile de rromi dispun de surse mixte de venituri, unele
cu caracter regulat altele având un caracter ocazional. Cei mai mulţi dintre ţigani trăiesc cu mult sub
standardele de civilizaţie ale comunităţii rurale şi urbane în care locuiesc. Locuinţa, dotarea
gospodariei cu bunuri de folosinţă îndelungată, îmbrăcămintea, hrana etc., indică un nivel de trai cel
mai adesea scăzut sau foarte scăzut. Si celelalte aspecte ale situaţiei acestei populaţii prezintă
aceleasi caracteristici. Situaţia şcolarizării rromilor este extrem de precară: 22% din ei nu au nici o
clasă – o proporţie a analfabetismului de 27,3%.
La capitolul sănătate, aceasta etnie se confruntă cu probleme de-a dreptul catastrofale. Rromii
au cea mai scăzuta durată medie a vieţii, cel mai mare procent de mortalitate infantil63,1%.
Infracţionalitatea în cadrul populatiei de rromi este în mod indiscutabil mult mai mare decât
la nivelul întregii ţări.
În ultimii ani, în ce priveşte această populaţie au apărut fenomene noi. Astfel libertizarea
după 1989 a regimului economic a permis multor rromi lansarea în afaceri. Rromii au fost între
primii întreprinzători apăruti dupa Revolutie. În ultimii ani a apărut o categorie de rromi bogaţi, care
au facut avere, prin afaceri mai mult sau mai puţin legale.
Fenomenul de îmbogăţire a unor grupuri de rromi priveşte mai cu seama pe protagoniştii
pieţei negre din ultimii ani ai regimului comunist.
Aşa cum arată cercetările sociologice, în ultimii ani s-a produs un indiscutabil regres social-
economic al populaţiei de rromi. Asistăm la o agravare a problemelor sociale, datorită evoluţiilor de
ansamblu din ţară, a trecerii la economia de piaţă dar şidatoria modificăriipoliticii sociale pe care o
promovează statul.

22
Rromii constituie prin saracia si marginalitatea ce caracterizeaza pe cei mai multi dintre ei,
cât şi prin dimensiunile acestei populaţii una din problemele sociale cele mai serioase din România
de azi.

1.6. Rromii şi integrarea socială.


Ceea ce a unit dintotdeauna grupurile de rromi şi le-a dat constiinţa unei identităti ţiganeşti,
pe lângă originea comună, era statutul social marginal, adică izolarea lor ca “tigani” de către
populaţia în mijlocul căreia trăiau. Marginalizarea şi excluderea socială a rromilor au creat, în timp,
un important decalaj socio-cultural între populaţia majoritară şi comunitatea ţiganilor. Diferenţele
dintre rromi şi români persistă şi în societatea actuală, această etnie rămânând în continuare
categoria socială cea mai săracă si forţă de muncă foarte ieftină. Astăzi, în România venitul mediu pe
persoană al rromilor este mult sub cel al societăţii în general şi aperanţa de viaţă este cu peste 10 ani
mai mică. Totuşi, comunitatea rromilor face paşi importanţi spre a deveni o minoritate etnică în
sensul modern al cuvântului, ca membri ai societăţii roâaneşti, şi nu un grup doar tolerat. Integrarea
aduce insă pericolul asimilării, adică pierderii identităţii entice şi culturale. Păstrarea identităţii şi
tradiţiilor minorităţii rrome este strâns legată de păstrarea portului tradiţional. Din păcate, în ziua de
astăzi portul tradiţional nu este acceptat de societatea românească în general. Deşi drepturile omului
sunt universale, ele sunt încălcate mai frecvent, în defavoarea anumitor grupuri. Adesea, aceste
grupuri sunt comunităti sau populaţii minoritare în interiorul unui stat. Deşi nu există o definiţie
standard, un grup minoritar este, în general, “un grup non-dominant de indivizi care au în comun
anumite caractersitici naţionale, entice, religioase sau lingvistice diferite de cele ale majorităţii
populaţiei”. Tratamentul aplicat grupurilor minoritare şi modul de interacţiune cu populaţia
majoritară variază de la stat la stat.
În general, politicile faţă de minorităţi variază de la integrare la segregare sau excludere şi de
la asimilare la acordarea de drepturi. Asimilarea este acea politică adoptată faţă de o minoritate
naţională prin care se incearcă a forţa minoritatea respectivă să adopte cultura dominantă a populaţiei
majoritare. Acest lucru se realizează prin politici coercitive care incearcă să “civilizeze” grupurile
minoritare sau să forţeze membrii grupului minoritar să se conformeze unor norme culturale definite.
Rromii au fost adesea ţinta unor politici de asimilare în multe state europene, în special în
perioada regimurilor comuniste. Integrarea este frecvent considerată o variantă superioară a
asimilării. Politicile de integrare sunt considerate a avea drept rezultat “inserarea cu drepturi depline

23
a individului în societate”, în acelaşi timp respectându-se drepturile individuale, inclusiv cele
culturale.
Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965) formulează ca
prin discriminare se inţelege: “orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţa intemeiată pe rasă,
culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnica, care are drept scop sau efect de a distruge sau
de a compromite recunoaşterea, folosirea sau exercitarea în condiţii de egalitate a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului în domeniile public, social şi cultural, sau în orice domeniu al
vieţii publice”. Prin rasă se inţelege un grup de oameni care au o moştenire biologică comună şi pe
care o transmit generaţiilor următoare. În România, la nivel legislativ şi guvernamental, nu se poate
vorbi despre o discriminare pe considerenţe etnice, dar există o discriminare care este inconştientă
la nivelul omului obişnuit. Astfel, comportamentul nostru, determinat de stereotipuri şi prejudecăţi,
este deseori cauza unei comunicări dificile şi a conflictelor, în special a celor entice. A construi
stereotipuri este o funcţie naturală a minţii umane, care dorind să atenueze anxietatea faţă de
necunoscut, simplifică realitatea complexă, ajută corpul şi mintea noastră să dezvolte răspunsuri
automate la stimuli similari. Dar a construi stereotipuri şi a le utiliza este periculos, deoarece
simplifică realitatea umană complexă, negând unicitatea fiecăruia dintre noi. Stereotipurile entice
conduc deseori la prejudecăti, comportamente care se manifestă prin acţiuni şi emoţii incărcate
negativ.
Centrul de Sociologie Urbană şi Regională a realizat un sondaj de opinie pe un eşantion
reprezentativ la nivel naţional, în decembrie 2005, cercetarea propunându-şi să releve principalele
dimensiuni şi caracteristici ale fenomenului discriminării în România la nivelul anului 2005.
În urma acestui sondaj s-a ajuns la concluzia că există o susţinere mare a unor atitudini
discriminatorii faţă de rromii din România: 81% impărtăsesc prejudecata conform căreia “cei mai
mulţi dintre rromi incalcă legea”, 61% sunt de accord cu afirmaţia “Rromii sunt o ruşine pentru
România”, circa jumătate dintre persoanele investigate sunt de accord cu afirmaţia “Mi-e teamă când
mă intâlnesc cu un grup de rromi pe stradă” şi toti consideră că “rromii nu ar trebui să fie lăsaţi să
călătorească în străinătate că ne fac de râs”. O cincime din populaţie crede că “ar trebui să existe
localuri sau magazine în care rromii să nu fie primiţi”.
Potrivit Direcţiei Consiliului Uniunii Europene 2000/43/EC, privind implementarea
principiului tratamentului egal al persoanelor, indiferent de originea rasială sau etnică, discriminarea
directă are loc atunci când “datorită originii rasiale sau entice, o persoană este tratată mai puţin

24
favorabil faţă de cum este, a fost sau ar fi tratată o altă persoană într-o situaţie similară. Atunci când
un angajator respinge, ca urmare a unei politici, candidaţi rromi pentru postul respectiv sau atunci
când un seviciu de distribuire a locuinţelor acordă rromilor, în mod sistematic şi intenţionat, locuinţe
de nivel inferior, avem de-a face cu exemple de discriminare directă.
Normele de drept internaţional condamnă discriminarea rasială din domenii ca educaţie,
sănătate, accesul la o locuinţă sau la un loc de muncă, precum şi accesul la bunuri publice şi servicii.
Rezolvarea situaţiei rromilor reprezintă un obiectiv fundamental pentru politica României. În acest
sens, statul român îşi propune să aducă la indeplinire următoarele condiţii: prevenirea şi combaterea
discriminării instituţionale şi sociale; păstrarea identităţii etniei rromilor; asigurarea şanselor egale
pentru atingerea unui standard decent de viaţă şi stimularea participării etniei rromilor la viaţa
economică, socială, culturală, educaţională şi politică a societăţii. Succesul acestei strategii nu
depinde numai de Guvern, ci şi de participarea activă a societăţii civile şi, mai ales a comunităţii de
rromi. Pentru combaterea discriminării şi pentru schimbarea stereotipurilor existente este necesar a
inţelege că acest lucru implică responsabilităţi nu numai din partea majorităţii, ci şi din partea
organizaţiilor rromilor, liderilor şi membrilor comunităţii de rromi.
Participarea civică, cu şanse egale a etnicilor rromi într-un sistem democratic, accesul
nediscriminatoriu la o slujbă şi la un trai decent, accesul la serviciile sociale furnizate de stat şi
facilitarea organizării politice şi neguvernamentale a comunităţilor de rromi ar reprezenta drumul
sigur către integrarea rromilor în societatea românească.
Insă, lipsa unei investiţii în educaţie, conjugate cu efectul de marginalizare socială generat
de stereotipuri şi prejudecăţi, înseamnă un acces redus pe piaţa muncii şi implicit o accentuare a
sărăciei în rândul comunităţilor de rromi. Unele studii estimează că numai 10% dintre rromi sunt
angajaţi pe piaţa alba a muncii. Rezultatul acestei situaţii este că cei mai mulţi dintre aceştia nu
beneficiază de asigurările sociale şi protecţia pe care statul o ofera.
Există un număr important de rromi care nu au buletine de identitate sau certificate de
naştere, astfel că adulţii nu pot participa la vot, nu beneficiază de protecţie socială, nu pot cumpăra
ori vinde proprietăţi, iar copiii nu beneficiază de alocaţii sau ajutoare sociale. Doar 27% dintre rromi
au o slujbă constantă, iar din acestia numai 51% desfăşoară o activitate calificată. Doar 50% dintre
copii merg regulat la şcoală, iar gradul de analfabetism în rândul persoanelor peste 45 de ani ajunge
la 30%.

25
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul de Interne, Ministerul Sănătăţii,
Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie au
impus o serie de măsuri, prin care au fost iniţiate programe de muncă modulare care să incurajeze
practicarea de către rromi a meseriilor tradiţionale; de asemenea, sunt sprijinite programele de
calificare profesională şi de angajare a rromilor; prin lege se acordă susţinere financiară iniţiativelor
ce presupun angajarea de şomeri pentru realizarea unor lucrări de interes comunitar; tot prin aceste
programe au fost analizate cazurile de discriminare impotriva rromilor şi propuse măsuri de
sancţionare a poliţistilor ce adoptă practice discriminatorii; de asemenea, a fost organizată o serie de
acţiuni culturale ce promovează identitatea etniei rromilor.Cu toate acestea, identitatea, cultura lor,
în ciuda transformărilor va ramâne net distinctă de cea a populaţiei gazdă care-i inconjuară şi de care
depinde existenţa lor economică, şi acest lucru din cauza tradiţiilor şi rosturilor care caracterizează
această etnie. În intărirea acestei afirmaţii vin mărturiile străinilor diplomaţi, savanţi şi artişti din
ţările Europei Centrale şi de Vest care au străbătut Principatele Române la sfârşitul secolului al
XVIII-lea. Călătorii remarcă trăsăturile rasiale, lingvistice şi culturale ale acestei populaţii, descriu
nomadismul şi primitivismul rromilor, bordeiul, superstţtiile, lenea şi mizeria în care trăiau.
Etnia rromă a avut şi are o problemă de integrare socială, dar în acelasi timp şi restul
comunităţii are o problemă cu cei pe care n-au reuşit pană acum să-i integreze. Individul are
libertatea, în primul rând psihică, curajul să se declare că aparţinând de o minoritate sau alta; atâta
timp cât percepţia asupra ţiganilor este negativă, atâta timp cât există ruşine să fie rromi, e adevarat
că mulţi oameni au o reţinere, o frică de a se declara ca fiind membri ai acestei comunităţi. Populaţia
gazdă trebuie să-i stimuleze pe aceşti oameni să-şi recunoască identitatea. Astfel, se face ceva pentru
comunitatea de rromi şi pentru majoritatea română din această ţară. Daca ei vor avea curajul să-şi
recunoască identitatea, daca vor avea posibilitatea să-şi rezolve propriile probleme, în primul rând ei,
de la invăţământ la identitate naţională, de la problema socială la problema economică, numărul de
infractori va scădea.
În privinţa creşterii nivelului de educaţie pentru copiii rromi, a fost infiinţat Proiectul Şanse
Egale care îşi propune îmbunătăţirea situaţiei extrem de dificilă a copiilor rromi din România prin
implementarea unui model de dezvoltare şcolară, facilitarea schimbării instituţionale şi stimularea
participării elevilor şi a părinţilor de etnie rromă la viaţa şcolară. Strategia adoptată de promotorii
programului e concentrată pe ideea de a produce schimbări instituţionale şi de a incuraja acţiunile ce
vor permite adaptarea crescută a acestora în viaţa şcolii, ca factor decisiv în creşterea gradului de

26
succes al copiilor. Promotorii aşteaptă ca programul să conducă la participare şi rezultate şcolare mai
bune ale copiilor rromi.
Pentru estomparea barierelor care apar pe drumul integrării sociale a rromilor, fiecare dintre
noi ar putea să se concentreze pe fiecare persoană în parte ca individ, căci fiecare dintre noi merită să
fie considerat ca o fiinţă umană unică şi în acelasi timp să recunoască faptul că facem cu toţii parte
simultan din mai multe grupuri şi că nici unul dintre aceste grupuri luate în parte nu poate explica în
totalitate ceea ce suntem.

27
CAPITOLUL II:
INTEGRAREA FAMILIEI DE RROMI ŞI A ETNIEI RROMILOR ÎN MIJLOCUL ETNIEI
MAJORITARE

Putem identifica în centrul modului de viaţă tradiţional, specific populaţiei de rromi, o


strategie de viaţă de tip simbiotic Această strategie de viaţă pare o reprezintă în mai mică măsura
produsul unei dezvoltări culturale iginare, al unor opţuni culturale distincte, ci mai mult rezultatul
sedimentat sub formă de strategie de viaţă, a unei situaţii de excepţie caracterizată prin:
marginalizare, oprimare, menţinere în profesii (funcţii marginale), discriminare, sărăcie. Este
probabil ca originar populaţia de rromi să fi fost caracterizată printr-o specializare în anumite tipuri
de meşteşuguri compelmentare agriculturii tradiţionale şi care implicau un caracter migrator.
Condiţiile sociale şi economice ale Europei medievale i-au transformat însă pe rromi într-o
populaţie marginalizată. Pot fi enumeraţi mai mulţi factori care au acţionat în acest sens. Atitudinea
de superioritate a populaţiilor faţă de o populaţie venită în condiţii de dependenţă cu valurile
migratoare şi care, de la început, a împins pe rromi la marginea comunităţilor.
Faptul că rromii au fost mult timp robi în România a reprezentat o sursă a statutului lor social
scăzut. Profesiile de tip complementar celor agricole şi modul migrator de practicare a lor s-ar putea
să fi reprezentat un factor determinant al resurselor economice modeste şi al statutului social scăzut.
Este însa clar că multe dintre componentele modului de viaţă tradiţional al grupurilor de
rromi s-au cristalizat exprimând situaţia socială specială a acestora. Ele sunt paterrn-uri culturale ale
sărăciei, marginalizării, discriminării. Asemenea pattern-uri pot fi frecvent întâlnite în evoluţia
diferitelor comunităţi. Specific comunităţii de rromi a fost că ea, în întregime şi timp de secole, a fost
menţinută într-o asemenea situaţie de marginalitate. Situaţia de fapt care a prezentat avantajul de a
oferi sansa supravieţuirii secolelor de discriminare, marginalizări şi chiar prigoana, dar totodata a
devenit şi o barieră în calea modernizării.
Comunitatea rromilor a dezvoltat o strategie activă de supravieţuire la marginea societăţii în
condiţii de sărăcie şi de autoizolare. O asemenea strategie, transformată în mod de viaţă, devine la
rândul său un factor extrem de important al menţinerii marginalizării: este o strategie de a trăi la
marginea societăţii este alături de atitudinea comunităţii majoritare un factor inhibitor major al unei
dezvoltări normale. Aceste pattern-uri culturale, rezultat al unor condiţii sociale negative, nu trebuie
în mod nediscriminativ ca parte viabilă a unei moşteniri culturale unice şi indivizibile.

28
2.1. Integrarea economică.
Rromii au dezvoltat o strategie proprie de obţinere a resurselor, specifică unei comunităţi
sărace şi aflate la marginea societăţii, cu caracteristici însemnate de nomadism.
Există mai multe componente ale acestei strategii:
Dezvoltarea unor profesii auxiliare pentru societatea ţărănească şi orăşenească tradiţională şi
din acest motiv, relativ modest recompensate: fierari, căldărari, spoitori (de tingiri, vase de aramă),
cărămidari, fabricarea de unelte din lemn (linguri, albii) piepteni, mături. Este de discutat dacă aceste
meserii, prin ele însele, induceau o viaţă la nivelul sărăciei sau dacă acest lucru se datora mai
degraba asocierii acestor profesii cu grupul etnic care le practica: ţiganii trataţi ca marginali, ca
săraci, cu un statut social inferior, fiind şi plătiţi ca atare. De asemenea, este de dicutat ce factori
blocau în cele mai multe cazuri acumularea şi schimbarea statutului social-economic al unor familii
de rromi.
Satisfacerea unor nevoi colective marginale, prin utilizarea unor resurse sărace, cu potenţial
economic redus ; unde nu există competiţie cu membrii populaţiei dominante: comerţul cu haine
vechi, cu fulgi de pasăre (fulgari); ursari – circari; achiziţionarea şi vânzarea sticlelor goale;
achiziţionarea şi valorificarea oricăror bunuri sau resurse risipite/neexploatate de către colectivitate;
comercializarea unor „fleacuri” ca de exemplu: seminţe, porumb fiert, pietre de baie, gablonturi.
Aceste activităţi sunt relativ marginale având o capacitate de producere de venituri reduse şi
nesigure. Doar o forţă de muncă care se mulţumeşte cu câstiguri relativ reduse şi mai mult sau mai
puţin întâmplatoare poate să exploateze asemenea resurse.
Aceste resurse sunt destul de fluctuante, putând dispărea peste noapte datorită modificărilor
de politica economică sau de condiţii economice. De exemplu, acum aproximativ 20 de ani, sticlele
goale erau recuperate de catre magazinele de stat la preţuri absurd de diferenţiate de la model la
model; în plus existau foarte multe dificultăţi în vinderea lor: nu erau navete pentru a le depozita, nu
aveau gestionarul bani sau existau şi navete şi bani, dar gestionarul avea alta treabă. Toti aceşti
factori descurajau oamenii să se duca să vândă. În această nisă multi rromi şi-au gasit o sursă
importantă de câştig devenind în acele condiţii o profesie foarte raspândită la rromi. Unificarea
preţurilor de achiziţionare şi creşterea acestora a uşurat procesul de valorificare a sticlelor de
populaţia însăşi. Acest lucru a făcut să scadă posibilitatea rromilor de a obţine un profit din această
activitate. De asemenea, modificarea preţurilor la haine, schimbarea calităţii lor, orientarea spre
scăderea durabilităţii duc la dispariţia comerţului cu haine vechi.

29
Aceste tipuri de profesii caracteristice populaţiei de rromi sunt fie specifice sistemului
tradiţional şi deci dispar împreună cu acesta, fie timp-intensive (nu neaparat munco-intensive) şi deci
foarte slab renumerate.
În plus, asemenea activităţi menţin o anumită marginalizare socială şi culturală, cu nivel
economic scăzut, precaritatea statutului social-profesional şi economic. Exploatarea marginală a
colectivităţii prin diferite tehnici ca: cerşit, mici înşelătorii semiacceptate (de ex. vânzări de bijuterii
de argint şi uneori aur falsificate), furturi în cantităţi reduse. Multe din strategiile de procurare a
resurselor din această categorie sunt de tip parazitar. De exemplu: ghicitul care este o activitate,
desigur, bazată pe o relaţie liber consimţită. Dar el dezvoltă o spirală a relaţiei până la obţinerea
prîntr-un anumit tip de presiune, unei sume mai mari decât partenerul ar fi tentat să ofere.
După revoluţie, rromii care întreprind afaceri pe cont propriu reprezintă o proporţie ridicată
în raport cu configuraţia colectivităţii actuale.
Se obţin astfel venituri mai sigure şi uneori foarte mari. Natura acestor activităţi este greu de
precizat. Însă cei mai multi din această categorie au afaceri pe cont propriu cu un statut mai mult sau
mai puţin legal. Asemenea afaceri pe cont propriu pot evolua în direcţia unor activităţi economice
legale, pe linia unei anumite tradiţii, dar încadrate în sistemul social-economic al unei societăţi
moderne sau, dimpotrivă pot evolua în direcţia unei economii subterane împletindu-se cu
criminalitatea.
Activităţile pe cont propriu pot oferi venituri fluctuante şi, mai multe motive, inclusiv
datorită insuficienţei adaptări a legislaţiei la aceste tipuri specifice de activităţi, ele se află la
marginea legalităţii şi adesea dincolo de ea. În momentul de faţă România se confruntă cu mari
dificultăţi economice. Perioada de tranziţie este marcată de o scădere brutală a producţiei agricole şi
industriale şi de o scădere a nivelului de trai cu mai mult de o treime.
Într-un atare context, rromii constituie o categorie deosebit de vulnerabilă şi sunt loviţi în
plin de şomaj. Conform unei anchete mai vechi întreprinse în 1992 de Elena şi Cătălin Zamfir asupra
comunităţii rromilor care trăiesc încă într-un mod mai mult sau mai puţin tradiţional, peste 50%
dintre membrii eşantionului nu aveau un loc de muncă; 42,5% fiind şomeri, 1,2% fiind în închisoari,
5,1% primind pensie. Doar 3% dintre şomerii ţigani beneficiau de ajutor de şomaj, nedispunand de
asigurari sociale.
Restul populaţiei de rromi se împarte în patroni 0,8% şi angajaţi 22,1% sau exercită profesii
liberale 16,9%. Foarte puţini rromi ocupă posturi de răspundere. O consecinţă a perioadei comuniste

30
este pierderea treptată a calificării în activitătile tradiţionale ale rromilor: numai 3,9% din membrii
comunităţii mai sunt astăzi calificaţi în acest gen de profesii.
Factorii care explică rata crescută a şomajului în rândul comunitătii rromilor sunt:
- Lipsa de calificare
Discriminarea directă bazată pe prejudecăti fizice şi morale de tipul: ţiganii sunt murdari, sau
ţiganilor nu le place să muncească.
Delicvenţa este crescută în rândul rromilor. Dar într-un context de criză economică şi de
competiţie profesională, un întreg grup se vede obligat să sufere de pe urma unei proaste reputaţii şi
a neîncrederii, chiar a ostilităţii unora dintre români, care identifica în permanenţă apartenenţa etnica
rromă cu un comportament deviant în mod natural.

2.2. Integrarea socială.


Rromii au dezvoltat pattern-uri de comportare specifice, explicabile pare-se ca mijloc de
adaptare activă prin asumare a situaţiei de marginalitate. Aceste pattern-uri de comportare şi
relaţionare prezintă un anumit succes, fapt care le-a şi întărit şi amplificat.
Automarginalizarea prin propriul comportament este un mod de obţinere a acceptării şi a
toleranţei şi deci un preţ al acesteia. Ea se plăteşte prin descriminarea inevitabilă din partea
populaţiei majoritare şi prin eliminarea şansei de depăşire a situaţiei de marginalizare.
Însăşi îmbrăcămintea şi chiar caracterul „murdar” care împiedică contactul.
În consecinţă recunoaşterea explicită a diferenţei de restul comunităţii asociată cu asumarea
unui statut de inferioritate.
Atitudinea specifică defensiv-ofensivă: autodenigrarea şi autoevaluarea negativă –
transmiterea mesajului neviolenţei, dar combinată cu presiuni de obţinere a unor surse: cerşetorie,
vorbă multă, rugăminte – este ceea ce se numeşte de regulă „ţigănie” – autoînjosire pentru a stârni
mila şi a convinge a da una din resursele disponobile: murdari, zdrenţuiţi.
Tendinţa de lamentare, de subliniere a sărăciei pentru a obţine milă şi, deci ajutor. Aceste
strategii sunt de natura a întretine o imagine negativă asupra comunităţii şi de a stimula un anumit tip
de comportament care este el însuşi marginalizator.
Asumarea explicită a unei modalităţi specifice de obţinere a unui transfer de resurse de la
colectivitate: nu prin forţă, nu prin agresiune, nu prin marea hoţie şi marea crimă – care ar atrage
reacţia promptă şi dură a populaţiei majoritare şi a organelor sale de represiune – ci prin „mica

31
ciupeală”. Acest comportament intenţionează să obtină o oarecare toleranţă şi acceptare. Nu se
revendică drepturi, nu se afirmă capacităţi competitive, ci se solicită acceptare, ajutor din milă
eventual, acceptarea devianţei moderate.
Solidaritatea internă de grup: Societăţile moderne au transferat autoritatea de la comunitatea
naturală, organică la organismele specializate ale statului. Pentru sfat nu exista decât individul, iar
solidaritatea grupului, sursa de posibila rezistenţă, este descurajată.
Comunităţile de rromi au preferat să se menţină, pe cât posibil în afara autorităţii statale.
Solidaritatea ridicată a comunităţilor de rromi are o dublă funcţie: de apărare împotriva amestecului
autorităţii statale percepută ostilă şi străină şi de promovare a unor forme de autoritate difuză.
Obligaţiile morale reciproce sunt puternice. Juramântul este încă un garant de autoritate al
obligaţiilor asumate şi a corectitudinii. Solidaritatea de grup – în formele ei tradiţionale – reprezintă
şi un factor al menţinerii separării de colectivitatea majoritară. Rromii preferă modul propriu,
tradiţional, de a judeca delictele în cadrul comunităţii fără recurgerea la instanţele statale, percepute
a fi părtinitoare şi în general ostile comunităţii tigăneşti.
- Atitudine ambivalenta faţă de autoritate:
Autoritatea statală şi legea sunt acceptate, dar mai mult ca ceva exterior, ca o putere străina
pe care nu o poţi influenţa ci doar ocoli, păcăli sau îmbuna. O asemenea atitudine este întărita şi de
faptul că cel mai adesea legalitatea promovată de populaţia majoritară nu ia în consideraţie specificul
multor activităţi economice ale comunitătii de rromi, creându-se astfel în mod artificial ilegalitate,
devianţă, criminalitate.
- Interesul scăzut pentru şcoala:
Şcoala nu este perceputa ca având o contribuţie la formarea socială şi profesională a
persoanei, ci mai degrabă ca o cale de a ieşi din comunitate, de a se asimila populaţiei majoritare de
nerromi. Modalitatile de obţinere a resurselor sunt învăţate în familie-comunitate, iar nu în forme
organizate de şcolarizare. Pentru modul tradiţional de viaţă al rromilor şcoala nu este relevantă.
- Locuinţa:
Locuinţa nu a reprezentat pentru modul de viaţă tradiţional al rromilor o valoare specială.
Locuinţa este neîngrijită, dărăpănătă, degradată, murdară, la fel ca şi spaţiile din jur. Spaţiile comune
ale blocurilor sunt murdare, degradate, curţile neîngrijite şi lăsate în paragină.
- Atitudinea faţă de sărăcie:

32
Sărăcia nu este specifică numai rromilor. Diferenţa stă mai mult în atitudinea faţă de sărăcie.
Este nevoie să luăm în considerare un mod de viaţă specific în sărăcie. La aceleaşi resurse
economice, între români şi rromi există o diferenţă marcantă.
Multe dintre caracteristicile specifice modului sărac de viaţă au fost înregistrate şi la familiile
care dispuneau de resurse financiare substanţiale. Cheltuirea banilor nu are loc după pattern-ul
obişnuit. Mai ales în regimul comunist, cei mai mulţi rromi aveau un salariu relativ egal cu cel
al restului populaţiei şi totuşi condiţiile lor de viaţă erau sensibil mai scăzute.
Sărăcia produce direct un pattern sărac de viaţă. Ea produce şi un efect derivat:
dezorganizarea socială şi umană, lipsa de perspectivă, resemnarea, lipsa de încredere în propriile
posibilităţi. Dacă tradiţia este responsabilă în cea mai mare parte de stilul de viaţă al rromilor,
standardul de viaţă actual este factorul cheie care blochează schimbarea acestuia.
Strategia adoptată de a face faţă situaţiei a creat şi o serie de pattern-uri culturale şi
caracteristici care pot susţine o evoluţie socială pozitivă şi rapidă: spiritul de inventivitate, spiritul
întreprinzător, capacitate de adaptare rapidă la situaţii noi de viaţă, de a identifica resurse, spirit
deschis şi nobil, înalt profesionalism într-o serie de mestesuguri tradiţionale, grija pentru copii,
coeziune ridicată a familiei; nu de puţine ori ca o reacţie de apărare împotriva stereotipurilor
colectivităţii, pot fi găsite atitudini de corectitudine şi cinste exemplară, solidaritate comunitară.
Toate aceste caracteristici pozitive sunt premise bune ale dezvoltării care pot fi valorificate
doar în condiţiile în care s-ar adopta un mod modern de viaţă.
- Fenomenul de respingere:
Situaţia actuală a rromilor în România este una paradoxală.
Căderea regimului comunist le-a permis ţiganilor să dobândească statutul de minoritate
naţională, iar eforturile depuse pe plan internaţional au dus la recunoaşterea specificităţii şi
importanţei lor la nivel european, însă în acelaşi timp, rromii au devenit ţinta reacţiilor rasiste şi
intolerante. Controlul strict impus de regimurile comuniste împiedică în general izbucnirea
eventualelor explozii de violenţă împotriva rromilor.
Odată cu prabuşirea comunismului şi apariţia noilor dificultăti economice s-a favorizat
reapariţia tensiunilor interetnice, agravate de tensiunile sociale născute din haosul politic şi
economic. Libertatea de expresie, introdusă de regimurile postcomuniste, este cu dublu tăiş căci unii
văd în ea posibilitatea de a-şi afişa deschis sentimentele rasiste.

33
Chiar daca rromii nu sunt singurele victime ale acestui tip de atitudini, numărul lor mare,
lipsa de organizare politica, indiferenta autoritatilor au facut din ei tintele predilecte ale
manifestarilor rasiste.
Într-un context de criză economică, invidia stă adesea la origininea dispreţului faţă de rromi.
Opinia publică îi percepe pe rromi ca pe nişte îmbogăţiţi de pe urma pieţei negre şi a altor
activităţi ilegale. Presa le descrie locuinţele somptuoase, maşinile de lux şi nivelul de trai foarte
ridicat, ori dacă e mai puţin adevărat ca în majoritate această comunitate trăieşte în condiţii deloc de
invidiat.
Conflicte violente împotriva rromilor s-au declanşat adesea, la originea atacurilor se află o
infracţiune comisă de un rrom sau o dispută care izbucnise între un rrom şi un român.
Cel mai adesea, delincvenţa rromilor şi comportamentul lor social sunt motivele invocate de
populaţiile înconjurătoare pentru a-şi justifica reacţiile violente.
Din pricina degradării condiţiilor de viaţă, unele medii de informare încearcă să deturneze
atenţia şi nemulţumirea populaţiei către marginalizarea sau, dimpotrivă către bunăstarea rromilor,
acuzaţi de toate relele din România. Atitudinea mass-mediei dovedeşte cât de adânc sunt
înrădăcinate prejudecăţile în mentalitatea şi în istoria românilor. Lipsa de profesionalism şi utilizarea
vechilor practici în mediile actuale de informare nu rezolvă nimic.
În general, foarte puţine sunt cele care tratează cu seriozitate şi în mod constructiv problema
rromilor, abordarea negativă, asociată pasivităţii autorităţilor, nu face decât să învenineze situaţia şi
riscă să stârneasca în orice moment noi violenţe.
După revoluţia din ’89 a fost adoptat un decret-lege care reglementa reprezentarea
minorităţilor în Consiliul Provizioriu de Uniune Naţională. Astfel au putut fi incluse în Consiliu 12
grupuri minoritare printre care şi Uniunea Democratică a Rromilor din România.
Constituţia din 1991 prevede reprezentarea în Parlament a organizaţiilor cetăţenilor
aparţinând minorităţilor naţionale care nu au putut obţine în alegeri numărul de voturi necesar pentru
ocuparea unui mandat. Comunitatea rromilor este categoric subreprezentată în posturile
administrative locale, comparativ cu celelalte minorităţi naţionale. Rromii fac parte dintre
minorităţile transnaţionale care nu posedă un teritoriu de referinţă şi care împrumută din culturile şi
caracteristicile celor alături de care trăiesc. În plus, comunitatea rromă este divizată într-o
multitudine de grupuri, adesea puse unele altora, fapt ce împiedica elaborarea unor strategii comune.

34
Lipsa de educaţie constituie un handicap suplimentar pentru o participare satisfacatoare la
viaţa publică şi politică.
Absenţa unui program global destinat comunităţii rromilor se explica prin caracterul
eterogenal acestei populaţii şi deci, a nevoilor sale. Dacă este adevărat că rromii sunt foarte divizaţi
şi prezintă caracteristici diferite în funcţie de regiuni şi grupuri, pot fi totuşi identificate o serie de
probleme comune.
Astfel, este regretabil că nu a fost iniţiat nici un program general privind educaţia acestei
comunităţi. S-a optat şi în această privinţă pentru măsuri punctuale, adesea derizorii în raport cu
amploarea problemei. Absenţa unei politici specifice şi a unor programe guvernamentale destinate
rromilor demostrează necesitatea apariţiei unor iniţiative individuale sau colective pentru
îmbunătăţirea situaţiei acestei comunităţi.
Legând caracterul etnic al unor conflicte, autorităţile contribuie la consolidarea unor
conştiinţe colective ostile rromilor şi la convingerea colectivităţii că atitudinea ei este îndreptăţită.
Dacă aceşti factori nu sunt propice revendicărilor minorităţilor şi influentează politica
Guvernului nu e sigur că în schimb, prin retragerea elementelor naţionaliste de la guvernare, politica
pe care ar duce-o partidul preşedintelui ar fi foarte diferită, în ceea ce priveşte rromii, de cea pe care
o face astăzi.
Nesiguranţa şi dificultăţile economice i-au determinat pe numeroşi rromi să caute o viaţă mai uşoară
în Europa de Vest. Motivaţiile economice ocupă astăzi un loc esenţial printre cauzele plecării.
Înainte de prăbuşirea regimurilor comuniste în Europa de Est rromii care cereau azil politic
obţineau adesea statutul de refugiaţi sau, cel putin un permis de şedere temporară. Începând din 1989
însă, ţările Europei Occidentale consideră majoritatea ţărilor din Europa de Est (printre care şi
România) ca ţări stabile şi democratice. Din acest moment imigraţia din Europa de Răsărit pare în
principal motivată de raţiuni economice. Nu se poate vorbi în nici un caz de o persecutare a rromilor
de către stat cu toate că s-au constatat comportamente discriminatorii, în special în instrumentarea
judiciară a violenţelor comise împotriva rromilor.
Loviţi din plin de criză şi de insecuritate, o parte dintre rromi preferă să invoce drepturile
omului, sperând să obţină astfel statutul de refugiat şi să scape de dificultăţile economice din ţară.
Totuşi, şansele lor de a dobândi un astfel de statut sunt cvasi-nule.
Refugiaţii rromi şi asociaţiile lor cer permisiunea de a se stabili în ţările din Europa de Vest
pe baza dreptului de liberă circulaţie. Unii solicită permise de refugiaţi pentru a obţine dreptul de

35
şedere în Occident. Alţii încearcă să-şi legalizeze situaţia sau să profite de condiţiile de viaţă mai
bune, revendicând dreptul de a călători liber şi un statut în concordanţă cu transnaţionalitatea
poporului lor.
Ţările din Europa Occidentala nu sunt, aşadar gazda pe care şi-o imagineazş rromii şi ţiganii
români stabiliţi în aceste ţări suferă de aceeaşi marginalizare economică şi socială.
Lipsa actelor de identitate, muncă la negru, tensiunile între ei şi populaţiile din jur sau
presiunile serviciilor de asigurări sociale sunt probleme noi cărora trebuie să le facă faţă.
În concluzie, tradiţia democratică din România nu le-a adus beneficii rromilor. Unii chiar
regretă vremea comuniştilor când, desigur nu erau recunoscuţi ca minoritate naţională, dar când
politicile de asimilare le ofereau cel puţin o siguranţă materială.
Perioada postcomunistă a fost pentru ei bogată în schimbări şi paradoxuri. Pe de o parte, ea
le-a permis recunoaşterea identităţii ţigăneşti din punct de vedere politic şi cultural; pe de altă parte,
a accentuat marginalizarea economică şi socială şi respingerea acestei comunităţi.
În contextul actual, chestiunea rromilor nu este simplă. Se combină aici mai mulţi factori de
natură economică şi socială şi, dacă problema etnică nu poate fi ignorată, ea derivă în parte din criza
pe care o traversează România şi care afecteaza în mod deosebit populaţia rromilor.
În peisajul bulversarilor actuale, orientările naţionaliste şi xenofobe au revenit în forţă găsind
un teren foarte propice într-o ţară slăbita şi marcată de resentimente. Tranziţia spre democraţie a
creat un spaţiu de libertate din care a irupt un proces de etnogeneză a identităţii rrome. Dar acestă
etnogeneză are nevoie şi de un suflet pentru a căpăta viaţă, ceea ce presupune ca ea să depăşească
domeniul reflecţiei intelectuale pentru a se înscrie în cotidianul rromilor. Va fi nevoie, în orice caz
de timp pentru a şterge sechelele politicii de asimilare.
Deocamdată lupta pentru afirmarea unei etnicităţi pozitive trece prin revalorizarea imaginii şi
situaţiei sociale a rromilor în România. Eforturile în acest sens trebuie să vină atât din partea
rromilor, cât şi din cea a restului populaţiei şi autorităţilor, iar aici este de luptat energic cu povara
istoriei şi a mentalităţilor.
Dacă România doreşte cu adevărat să se ridice la nivelul democraţiilor autentice, ea va trebui
să accepte în sfârşit problema ţigănească sub toate aspectele. Este o chestiune de onestitate, de
moralitate, dar şi de responsabilitate politică deoarece problema ţiganilor este una din problemele
delicate care ameninţă stabilitatea internă a ţării, care îi prejudiciază reputaţia în străinătate şi care ar
putea, daca situaţia s-ar agrava, să degenereze în chip dramatic.

36
2.1.1 Legislaţia privind integrarea familiilor de rromi
Principalul document de politică publică în domeniul incluziunii sociale a romilor din
România a fost Strategia Guvernului României de îmbunătătire a situatiei romilor, adoptată prin
Hotărârea Guvernului nr.430/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit Programului de guvernare pentru perioada 2009-2012, problematica legată de
incluziunea socială a romilor se regăseşte în strategiile ministerelor de resort şi cuprinde măsuri
destinate romilor în domeniile: educatie, ocupare, sănătate, locuire.
Potrivit acestuia „problematica legată de comunitatea romilor reprezintă un domeniu aparte,
care necesită atât eforturi pe plan intern, cât şi corelarea cu eforturile europene de eliminare a
decalajelor în societate. Sunt considerate necesare aplicarea mult mai eficientă a Strategiei nationale
şi reorientarea acestei strategii spre programe specifice, menite să asigure îmbunătătirea substantială
a situatiei romilor, prin:

• consolidarea structurilor de implementare a strategiei nationale pentru romi la nivel local;


• realizarea unui parteneriat viabil între structurile administratiei publice şi comunitătile de romi;
• rezolvarea problemelor legate de proprietate asupra terenurilor şi locuintelor detinute de romi şi
implementarea unor programe de reabilitare a locuintelor din zonele locuite de romi prin asigurarea
energiei electrice, a apei potabile, a canalizării, a gazului metan, a salubritătii;
• eficientizarea măsurilor ce vizează aspecte sectoriale (accesul pe piata muncii, promovarea de
activităti generatoare de venit, accesul la servicii medicale, reducerea abandonului şcolar,
promovarea valorilor artistice, crearea unor programe de educatie civică, prevenirea
infractionalitătii).” Strategia Natională de incluziune a cetătenilor români apartinând minoritătii
rome se înscrie în cadrul mai larg al documentelor programatice adoptate atât la nivel national cât şi
european şi international, prin caracterul complementar al măsurilor de incluziune prevăzute în
cadrul acestora.
Astfel, Strategia Uniunii Europene de creştere economică pentru următorii 10 ani - Strategia Europa
2020 - prevede obiective clare pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. În
practică, Uniunea a stabilit cinci obiective majore – privind ocuparea fortei de muncă, inovarea,
educatia, incluziunea socială şi mediul/energia - care urmează să fie îndeplinite până în 2020.
Obiectivul social pentru UE la nivelul anului 2020 este unul ambitios şi urmăreşte reducerea cu 20

37
de milioane a numărului de cetăteni europeni expuşi riscului sărăciei, asigurarea coeziunii
economice, sociale şi teritoriale şi sprijinirea categoriilor supuse riscului de excluziune socială. .
Statele membre au adoptat, în cadrul Programelor tationale de Reformă, propriile lor
obiective nationale în aceste domenii. In mod concret, Programul National de Reformă 2011-2013 al
României prevede reducerea cu 580.000 a numărului de persoane aflate în risc de sărăcie şi
excluziune socială fatăde anul 2008 şi crearea cadrului adecvat pentru facilitarea accesului şi a
participării pe piata muncii a persoanelor apartinând grupurilor vulnerabile, inclusiv apartinând
comunitătilor de romi. Strategia Guvernului este perfect compatibilă şi cu liniile de actiune
prevăzute în cadrul altor documente programatice nationale, precum;
- Deceniului de Incluziune a Romilor 2005-2015 - angajament politic asumat în anul 2003 la
nivel international de către guvernele a nouă state din regiune printre care şi România;
- Planul National de Dezvoltare - document de planificare strategică şi programare financiară
multianuală care are ca scop să orienteze şi să stimuleze până în 2013 dezvoltarea economică şi
socială a României pentru atingerea obiectivului de realizare a coeziunii economice şi sociale.
- Planul national anti-sărăcie şi promovare a incluziunii sociale7
- Document care are ca obiectiv crearea unei societăti active din punct de vedere economic,
social şi politic, cu un nivel ridicat de responsabilitate colectivă şi individuală, coezivă social.

2.2 Discriminarea rasială


Conform Constituţiei discriminarea etnică sau religioasă este interzisă; cu toate acestea,
discriminarea este des întâlnită în cazul angajării, legislaţia în acest domeniu fiind defectuoasă. Unul
dintre cele mai evidente aspecte problematice îl reprezintă anunţurile din ziare, unde se oferă locuri
de muncă, dar în care se specifică în mod clar ca nu doresc rromi.
Această situaţie este monitorizată de asociaţiile rromilor (politice şi civice) şi sunt semnalate
imediat. Un alt aspect de menţionat este faptul că atunci când patronii sunt nevoiţi să reducă
personalul, rromii sunt primii care sunt disponibilizaţi, în ciuda faptului că au aceleaşi drepturi
constituţionale ca şi ceilalţi cetăţeni români. De aceea, rromii care se bucură de o oarecare securitate
a locului de muncă tind să efectueze munci manuale, necalificate, cum ar fi măturarea străzilor. Alţii
lucrează pentru ei înşişi, fiind tâmplari calificaţi sau comercianţi.
Deşi nu există date disponibile pentru a susţine următoarea afirmaţie, un număr relativ
restrâns de rromi sunt priviţi ca ducând „un stil de viaţă foarte confortabil”. Se consideră că peste

38
60% trăiesc la limita sărăciei. S-au înfinţat unele cooperative ale rromilor de cultivarea pământului
sau de prelucrarea a metalelor, care au înregistrat succes, dar ele tind să fie mai degrabă o excepţie
decât o regulă.
În mai multe ţări, victimele se confruntă cu importante obstacole în eforturile lor de a asigura
respectarea legii cu privire la aceste atacuri. Un exemplu demn este România unde, între 1990 şi
1996 comunităţile de rromi au fost victimele unui număr considerabil de incidente, în care unii şi-au
pierdut vieţile, în vreme ce casele multora au fost incendiate. Doar în câteva cazuri din cele amintite
s-au emis acuzaţii, fiind aduşi în instanţă doar unii dintre cei despre care se credea ca au fost
implicaţi, puţini dintre ei fiind şi condamnaţi.
În afară de cele menţionate, se adaugă şi faptul că unii rromi sunt excluşi din cadrul asistenţei
medicale publice pentru că nu posedă certificate de naştere, buletine de identitate sau alte dovezi
oficiale cu privire la înregistrarea rezidenţei lor.
Asistenţa medicală publică este oferită, conform legilor în vigoare, tuturor cetăţenilor care
sunt încadraţi în muncă, care plătesc taxe, şi sunt înregistraţi oficial ca şomeri. Mulţi rromi din zonă
nu sunt însă înregistraţi oficial şi din această cauză, conform Casei de Asigurări Medicale, nu pot
beneficia de asistenţă medicală gratuită.
De cele mai multe ori, femeile roma sunt conştiente de nevoia de a-şi schimba modul de trai
pe perioada sarcinii, inclusiv în ceea ce priveşte alimentaţia, necesarul de vitamine, efortul fizic şi
muncă. Aceasta situaţie a fost prezentata într-un proiect comun UNICEF/Rromani CRISS care a avut
ca subiect problema sănătăţii, proiectul desfăşurându-se în Balta Arsa, România. Femeile roma,
comparativ cu celelalte femei, dau o importanţă mai mică îngrijirii prenatale. Tendinţa aceasta este
influenţată de aceiaşi factori care afectează îngrijirea lor medicală în general şi anume lipsa
fondurilor sau neîncrederea în instituţiile medicale ce nu aparţin de comunitatea rromă. În plus,
femeile nu acordă prioritate propriei nevoi de ajutor medical, studiile sugerând că multe dintre ele nu
concep sănătatea proprie ca factor semnificativ în luarea deciziilor.
În decursul acestor zece ani, de la revoluţie şi până acum, gradul discriminării populaţiei
rromă s-a accentuat tot mai mult, în numeroase ocazii ajungându-se până la violenţa fizică din partea
comunităţii. Li s-au ars casele pâna la temelii, după care au fost forţaţi să părăsească satele în care
locuiau, unele atacuri soldându-se chiar şi cu morţi în rândurile rromilor.
Centrul European pentru Drepturile Rromilor a facut în 1996 o cercetare menită să identifice

39
faptele ce au avut loc în România, descoperind că acest model se află într-un proces de schimbare şi
ca raidurile poliţiei în comunităţi împotriva rromilor. Scăderea numărului actelor de violenţă
îndreptate împotriva maselor a lăsat multe cazuri nerezolvate în care făptaşii de altă etnie decât
rromă încă nu au fost aduşi în faţa Justiţiei. Din păcate, cei care au comis acte incriminatorii
împotriva rromilor sunt foarte rar traşi la răspundere (în cazul în care sunt traşi la răspundere
vreodată).
Departe de a fi integraţi, marea majoritate a rromilor din România sunt consideraţi patria
societăţii. Stereotipurile abundă, iar mass media nu face nimic pentru a stavili actele de discriminare.
Mai mult, organismele statului tind să îi considere pe rromi ca pe o problemă socială şi să îi trateze
ca atare. Atâta timp cât această atitudine continuă, rromii nu vor fi niciodată acceptaţi sau integraţi în
celelalte comunităţi din România.

40
CAPITOLUL III :
POSIBILITĂŢI DE EDUCAŢIE PENTRU MINORITĂŢI

Şcoala reprezintă o sursă importantă atât profesional-economică, cât şi a modernizării


modului de viaţă. Şi invers, lipsa şcolii este o piedică importantă în schimbarea modului de viaţă, în
adaptarea eficace pe termen lung la condiţiile social-economice aflate în schimbare rapidă. Proporţia
analfabeţilor (cei care nu au mers deloc la şcoala sau, probabil forţaţi mult de autorităţile locale, au
urmat câteva clase, dar nu au terminat ciclul primar) este foarte ridicată.Există o tendinţă de creştere
a participării şcolare la copiii care în 1992 aveau 10-16 ani faţă de generaţia matură. Generaţia de
copii care a ajuns însa la vârsta şcolara după revoluţie pare să fi regresat dramatic din acest punct de
vedere, gradul de şcolaritate al noii generaţii, acum în formare, părând a fi mai mult scăzut decât cel
al generaţiei mature.
Astfel, la 7-8 ani când se presupune că toti copiii trebuie să fie la şcoală, 34,2% nu au fost
niciodata la şcoală, iar 7,5% au întrerupt deja şcoala, ceea ce practic înseamnă acelaşi lucru.Dacă
luăm în considerare, pe lânga cei care nu au mers deloc la şcoală, pe cei care au întrerupt şcoala
înainte de a termina ciclul primar de 4 clase, situaţia pare a fi mai îngrijoratoare. Această tendinţă de
scădere a participării şcolare este confirmată şi indirect de proporţia pe vârste a copiilor care
frecventează şcoala „regulat”. Participarea şcolară variază semnificativ în raport cu diferitele
caracteristici ale familiilor de rromi. Nivelul şcolar al mamei aduce o contribuţie importantă la
explicarea variaţiei nivelului şcolar al copiilor. Este foarte clar că mulţi copii rromi au probleme
deosebite din acest punct de vedere:
- lipsa de îmbrăcăminte este o problemă a multora dintre copii rromi;
- lipsa sprijinului părinţilor în participarea şcolară;
- lipsa condiţiilor necesare învăţării: cărţi, caiete, lipsa unei atmosfere acasă care să
favorizeze studiul: locuinţe supraaglomerate.
- atitudinea colegilor şi profesorilor poate fi un factor crucial în împingerea copiilor rromi în
afara şcolii. Rămânerile în urmă datorită absenţelor şi a lipsei de sprijin de acasă se acumulează
rapid, făcând la un moment dat imposibilă menţinerea ritmului de învăţare. Aceasta produce o
alienare progresivă a copilului faţă de şcoală, o antagonizare a relaţiilor sale cu şcoala, o
marginalizare faţă de colegi.

41
Excluderea şcolară a rromilor nu are loc prîntr-un act discriminatoriu explicit şi intenţionat,
ci mai degrabă rezultatul unui proces progresiv de marginalizare/ automarginalizare.
Această supoziţie este confirmată şi de percepţia părinţilor rromi asupra atitudinii şcolii faţă
de copiii lor.
În general, deci, părinţii nu consideră că şcoala tratează inacceptabil pe copiii lor. Asta nu
înseamnă că în şcoală nu pot fi identificate o serie de procese mai puţin vizibile cu ochiul liber, care
îl îndepartează pe copil de şcoală. Mai mult, parinţii îşi asumă în mare măsură responsabilitatea
pentru neparticiparea şcolară a copiilor şi consideră că nu există manifestări de discriminare
accentuate.
În 1999, au fost aleşi 20 de inspectori rromi şi 18 de alte etnii pentru a se ocupa de educaţia
rromilor, dar acest program reformator nu-şi propusese să rezolve problema dreptului de a învăţa în
limba maternă (români, în acest caz). Scopul său era de a dezvolta programe de recuperare a elevilor
proliferând acele „materii speciale” care nu faceau decât să descurajeze studierea în limba maternă,
pe de altă parte, inspectorii rromă au înregistrat dificultăţi în introducerea limbii romani chiar şi ca
obiect opţional.(Ionescu,V-Adnotari la raportul pe anul 2000 al Ministerului Afacerilor
Externe”Informaţii despre legislaţie şi alte măsuri care s-au luat în vederea modificării principiilor
enunţate de Convenţia pentru Protecţia Minorităţilor din România”).
Îndrumarea copiilor rromi spre educaţia religioasă şi vocaţională a fost făcuta, la fel ca şi
readucerea la şcoală a unor tineri rromi care îşi abandonaseră studiile, prin emiterea unor ordine ale
Ministerului Educaţiei Naţionale în anii 1999 şi 2000. Într-un raport al Ministerului Afacerilor
Externe Vasile Ionescu neagă acest fapt, el susţinând că educaţia religioasă şi profesională sunt
prioritare.Un aspect demn de notat din cadrul sistemului educaţional (cu privire la minorităţi) este
faptul că, din diverse motive, mulţi copii rromi din România nu merg deloc la şcoală. Sistemul însuşi
practică discriminarea pe o arie largă. Există multe cazuri în care copiii rromi nu au voie sa mearga
la şcoală deoarece nu au permis de rezidenţă, document pe care legea îl pretinde pentru a putea
înscrie un copil la şcoala. După cum am menţionat mai devreme, violenţa comunitară de la începutul
anilor 1990 a distrus multe case ale etnicilor rromi şi a dus la expulzarea unor comunităţi întregi.
Aceşti oameni s-au mutat în oraşe mai mari şi locuiesc acum în case improvizate pentru care
nu pot obţine permis de rezidenţă. Certificatele de naştere sunt o altă povară care trebuie depăşită,
multi copii rromi neavând astfel de certificate pentru că majoritatea mamelor nu înregistrează
naşterile. Copiii rromi care merg la şcoală au de înfruntat alte tipuri de discriminare: de la separarea

42
în cadrul şcolii până la refuzul de a fi acceptaţi în şcoală. În unele şcoli clasele se formează în aşa fel
încât elevii rromi sunt predominanţi sau în totalitate. Adeseori, atât profesorii cât şi ceilalti copii au
un comportament discriminator faţă de aceştia, fiind deseori ignoraţi de profesori şi insultaţi de
elevi. Comunicarea dintre profesori şi părinţii de etnie rromă este una adeseori deficitară sau
inexistentă, ceea ce îi determina pe părinţii care sunt interesaţi de educaţia copiilor lor să-şi piardă
rabdarea cu sistemul. Unii profesori consideră bătaia ca o „metodă” de educare astfel, este de înţeles
de ce în aceste condiţii, copiii nu doresc sa mearga la şcoală.
Barierele rasiale cu care trebuiau să se confrunte copiii rromi din oraşul Timişoara, i-a
determinat pe mai mulşi părinţi să convingă o educatoare de etnie rroma Letitia Mark, să înfiinţeze
un program educaţional la ea acasă. Cu fonduri din partea Fundaţiei pentru o Societate Deschisă,
Asociaţia Ţigăncilor „Pentru copiii noştri” a inaugurat acest program în iunie 1997. Activitatea
principală este predarea în particular pentru copiii rromi ai căror parinţi sunt analfabeţi şi deci
incapabili să-i ajute la temele de acasă. Dacă acest program n-ar fi existat, mulţi copii ar fi renunşat
la şcoală datorită tratamentului rasist de care aveau parte din partea profesorilor şi a colegilor.
Programul cuprinde şi un modul ce se adreseaza copiilor mai mari şi care au renunţat la şcoală cu
mai mulţi ani în urmă fiind practic analfabeţi. Unii dintre aceşti adolescenţi se pregătesc să susţină
examene de echivalenţă care le vor permite obţinerea unei diplome. Situat în proximitatea graniţei de
vest a României, oraşul Timişoara găzduieşte un număr mare de familii de etnie rromă care au
emigrat în străinătate, mai ales în ţările occidentale şi care au fost trimise înapoi, forţat de către ţările
în care au emigrat. În multe cazuri, părinţii care au încercat, la întoarcere, să-şi reînscrie copiii la
şcolile de stat au întâmpinat rezistenţă.
Proiectul a primit aproximativ 12.000 USD în fiecare an de la Fundaţia pentru o Societate
Deschisă România – Programul pentru Rromi -, cu scopul de a susţine activităţile desăşurate în
această şcoală. Ministerul Educaţiei Naţionale nu a dat nici un semn cum ar prelua aceste activităţi
(Moisa.F.2000).
Deoarece au pierdut câtiva ani de şcoală în timp ce au fost în străinătate, dacă li s-ar fi permis
să se înscrie, aceşti copii ar fi fost mai mari decât majoritatea colegilor de clasă. Deşi acest aspect nu
trebuia să împiedice înscrierea lor, multora li s-a negat dreptul pe motiv că erau „prea mari”. Aşa
cum sugerează şi aceste exemple, în toate şcolile de stat din Timişoara exista o discriminare vis-a-vis
de etnicii rromă.

43
Pentru ei era un lucru obişnuit să fie trimişi să stea în spatele clasei unde erau ignoraţi de
profesori.
Există sesizări frecvente în care copiii rromi se plâng de colegii lor de altă etnie spunând că
au fost agresaşi fizic, sau chiar ca au fost loviţi de către profesori. În urma unor astfel de exeprienţe,
unii elevi rromi nu au mai dorit să se întoarca la şcoală. Florin Moisa argumentează că există multe
cazuri în care aceste probleme „tehnice” au fost depăşite de către directorii şi profesorii din diferite
şcoli, care au înţeles importanţa educaţiei pentru copiii rromi.
Comunitatea rroma este de-a lungul istoriei, cea mai puţin educată minoritate din România.
Mulţi dintre cei care au primit o educaţie, nu au terminat decât şcoala primară.
Foarte puţini etnici rromi reusesc să termine liceul şi chiar şi mai puţini ajung la universitate.
Numărul analfabeţilor din cadrul acestei comunităţi este semnificativ: 44% din bărbaţi şi
59% din femei sunt analfabeţi (Zamfir E.si Zamfir C.,p.39). În timpul regimului comunist educaţia
era obligatorie pentru toţi copiii până la vârsta de 15 ani (primele opt clase) o politică care, daca s-ar
fi aplicat şi minorităţii rromă, nu ar fi lăsat loc discriminării. Înainte de 1989 au existat multe
rapoarte întocmite de profesori în care copii rromi erau discriminaţi pentru felul cum erau îmbrăcaţi.
Sărăcia era vazută ca fiind sinonim al prostiei şi din această cauză, mulţi copii rromi au fost aşezaţi
în spatele clasei. Limba de predare era româna şi, deşi teoretic elevii puteau învăţa în limba lor
maternă, rromani nu a fost introdusă în şcoli numai după 1990.
Un aspect important în problema educaţiei este faptul că, legal copiii care au lipsit trei ani din
şcolile de stat nu îşi pot relua studiile. Acum se propune reducerea acestei perioade la doi ani. Cu
toate acestea, fără o educaţie de cel puţin opt clase, rromii nu pot fi angajaţi legal de nici o firma şi
deci nu pot obţine carte de muncă, care teoretic îi dă dreptul deţinătorului să aibă pensie, ajutor de
şomaj şi asigurare medicală precum şi salariul mediu stabilit de Guvern pentru fiecare tip de
angajare.

3.1. Gradiniţa şi educaţia primară


Pâna la vârsta de 7 ani, majoritatea copiilor din România merg la gradiniţă. În vreme ce
accentul în aceste instituţii nu este de factura academică, ele reprezintă un pas nelipsit în procesul de
pregătire pentru primii ani de şcoală.

44
Copiii învaţă cum să se poarte în societate, cum să stea în bancă şi cum să fie atenţi fără să
distragă atenţia celorlalti colegi şi, poate cel mai important ei învaţă cum să se poarte în prezenţa
altor copii de vârsta lor.
Rezultatele cercetării publicate în 1992 arată că 29,9% din copiii rromi cu vârsta cuprinsă
între 7 şi 9 ani nu au mers niciodata la şcoală. În cazul grupei de vârstă 10-16 ani, cifra a fost de
17,2%. Aceşti copii au ratat astfel dezvoltarea deprinderilor comportamentale şi sociale.
Nefrecventarea claselor primare (I - IV) a avut drept consecinţă lipsa cunoştinţelor elementare în
ceea ce priveşte cititul, scrisul şi aritmetica,predate în cursul acestor ani. Mai mult, simpla
frecventare a unei şcoli nu înseamnă neaparat că un copil îşi va termina studiile.
Situaţia actuală se înrăutaţeşte treptat; acest declin se poate explica prîntr-o serie de factori şi
influenţe atât inerente cât şi exterioare minorităţii rromă. Creşterea numărului atacurilor violente
asupra comunităţilor rromă, din 1990 încoaceă are repercursiuni asupra procesului educaţional.
Mulţi părinţi au declarat că nu îndrăznesc să-şi trimită copiii la şoală deoarece se tem pentru
siguranţa lor chiar şi copiii au reţineri în a frecventa şcoala în asemenea condiţii. Din păcate,
populaţia majoritară are tendinţa de a privi acest lucru ca un pretext de care etnicii rromi se folosesc
pentru a nu-şi trimite copiii la şcoală o parere care exprima clar vechiul stereotip „ei nu doresc să
înveţe”. Factorii economici şi sociali joacă un rol important în lipsa de educaţie a rromilor. Exista
consideraţii de ordin practic de care trebuie ţinut cont atunci când trimiţi un copil la şcoală, mulţi
părinti neavând banii necesari pentru a le cumpăra haine sau rechizite copiilor. Şcolile nu sunt
finanţate suficient, deci nu pot acoperi aceste nevoi elementare iar părinţii rromi nu vor să-şi lase
copiii să meargă la şcoală îmbracaţi cu haine vechi sau murdare. Copiii care frecventează şcoala sunt
adesea batjocoriţi de către colegii lor sau se simt „diferiţi” de ei; nu se adaptează la mediul şcolar şi
deci nu doresc să mai meargă la şcoală. Uneori copiii primesc ajutoare haine şi încălţăminte, dar de
cele mai multe ori, din caza lipsei de organizare, acestea nu li se potrivesc. Părinţii lor vând aceste
lucruri, ceea ce îi determină pe profesori să creada că rromii nu pot fi ajutaţi. (Save the Children-
Romania1998. Copii rromi din România: raport de cercetare).
Există şi alte probleme de natura logistică. Adeseori, din caza faptului că rromii trăiesc la
periferie, în unele cazuri mai departe de comunitate, accesul copiilor la şcoala este foarte dificil, mai
ales pe vreme nefavorabilă (Save the Children-Romania 1998 - Copii rromi din România - raport de
cercetare).

45
Una dintre problemele copiilor rromi care vor să urmeze o şcoală constă în lipsa unei tradiţii
în ceea ce priveşte educaţia.
Deseori, succesul unui copil la şcoala depinde de mediul familial care trebuie să fie unul
potrivit, în care membrii familiei să fie dispuşi şi capabili sş ajute copilul la efectuarea temelor de
acasă. În multe cazuri părinţii rromi nu preţuiesc valoarea educaţiei pentru că nici ei nu au avut parte
de una. În plus, un copil care fie este la şcoală, fie îşi face temele nu poate ajuta la treburile casei şi
nici nu poate câştiga banii de care au atâta nevoie. Avantajele unei educaţii pe termen lung nu sunt
atât de convingatoare când sunt comparate cu rezultatele pe termen scurt survenite în urma muncii
sezoniere care satisfac nevoile materiale imediate.
Aceasta este o caracteristică nu numai a comunităţilor rromă ci şi a culturii care se dezvoltă
în comunităţile afectate de sărăcie.
Comunităţile rroma tradiţionaliste interzic băieţilor şi fetelor să stea împreună daca nu sunt
supravegheaţi de un adult. Şcoala modernă cu clase mixte inspiră neîncredere.
O altă dificultate este limba. Elevii rromi care vorbesc limba rromani acasă constată că nu
sunt în stare să ţina ritmul clasei deoarece nu vorbesc destul de bine limba română. În fiecare clasă
sunt multi elevi şi nici chiar profesorii bine intentionaţi nu pot acorda atenţie specială fiecăruia.
Astfel, elevii rromi tind să rămână din ce în ce mai în urmă, până ce, în final renunţă fără a fi
încheiat opt clase, educaţia minimă necesară pentru a se putea angaja în România.

3.2. Ciclul gimnazial şi liceul


Educaţia secundară în România cuprinde clasele V – XII, primele patru fiind vitale pentru
ca un copil să aibă o şansă de a se angaja. Din păcate, datorită motivelor menţionate mai sus puţini
copii rromi ajung să-şi înceapa şcoala secundară, dar şi mai puţini o termină.
Pentru mulţi dintre ei, saltul de la clasa a IV-a la clasa a V-a este prea mare. Prima implică
instituţia menţionată mai sus, cu un singur profesor la clasă, cea de-a doua un salt la opt materii
diferite, fiecare cu un profesor diferit, astfel fiind foarte greu pentru elevi să stabilească o relaţie
personală cu aceştia. Ajutorul primit din partea familiei este şi mai important în perioada acestor ani
deoarece atenţia pe care o primeşte fiecare elev la clasă este foarte mică. Deşi cu problema aceasta se
confruntă şi ceilalti elevi, copiii rromi se bucură de foarte puţină atenţie, ceea ce face ca rata
absenteismului şi a abandonului să fie foarte ridicată.

46
CAPITOLUL IV:
STUDII DE CAZ.

STUDIUL I: Ancheta socială privind familia R.I.

I. Date despre copil:


Nume si prenume: C
Data şi locul nasterii: Vaslui
Stare de sănatate: bună
Etnie: rromă
Instituţia de ocrotire: D.A.S.P.C-Vaslui

II. Date despre parinti:


Mama:
Nume si prenume: B.P.
Data si locul nasterii: Vaslui
CNP: -
Domiciliul legal: -
Stare civila: necasatorita
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

Tata:
Nume si prenume: R.I.
Data si locul nasterii: Vaslui
CNP: -
Domiciliul legal: -
Stare civila: necasatorit
Studii: -
Ocupatie: -

47
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

Fratii:
Nume si prenume: G
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma
Institutia de ocrotire: D.A.S.P.C-Vaslui

Nume si prenume: E
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

Nume si prenume: D.
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

Nume si prenume: C.
Data si locul nasterii: Vaslui

48
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

Nume si prenume: M.
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

III. Condiţii de locuit


Familia I. nu detine casa proprietate personala, locuieste în casa lui S.M. (mama lui R.I.),
împreuna cu ea.
Casa este compusa dintr-o singura încapere, un hol si un paravan. În paravan locuieste S.M.
Cealalta camera este mobilata cu trei paturi din scânduri acoperite cu paturi vechi si rupte, o masa,
iar pe pamântul denivelat si umed este asternuta o patura. Casa nu este iluminata electric.
Peretii se darâma, iar în locul geamurilor sunt puse bucati de cârpa.
Din cauza conditiilor de viata necorespunzatoare, B.P. si R.I. au abandonat copilul care acum
se afla în D.A.S.P.C-Vaslui. Acestia mai un copil în D.A.S.P.C-Vaslui . Cei doi nu mai pastreaza
legatura cu ceilalti doi copii si nu vor sa-i aduca înapoi în familia de origine.

IV. Situaţia materială a familiei


Cei doi presteaza munci pe la vecini, iar banii câstigati îi chestuie pe mâncare. Ei au zis ca
nu-si permit sa mai întretina si ceilalti doi copii pe care i-au abandonat.

49
Profil psihologic

Nume si prenume: C
Caracteristici psihosociale:
1. Dezvoltare psihomotorica:
- dezvoltare staturo-ponderala normala
2. Dezvoltare cognitiva
- reactivitate scazuta la stimulare
- limbaj – bine dezvoltat
3. Dezvoltare afectiv-emotionala
- nevoie excesiva de atentie
- cauta permanent afectiune, atasament
4. Dezvoltare social-adaptiva
- manifesta atractivitate si prietenie fata de straini
- dificultati în integrare
5. Aparatul de lucru investigativ
- conversatia
- observatia
6. Concluzii si recomandari:
- Se remarca dificultati de adaptare si întârziere în dezvoltare datorate lipsei de stimulare.
- Se recomanda integrarea copilului într-un mediu socio-familial corespunzator necesitatilor
si intereselor sale.

Servicii pentru copil

1.Protectia copilului
- culegerea de informatii suficiente pentru a permite adoptarea unei decizii asupra copilului;
- evaluarea informatiilor culese pentru a ne asigura ca fetita se afla în dificultate;
-cunoasterea mediului de provenienta a copilului;
- evaluarea consecintelor modului de crestere si îngrijire oferit copilului.

50
2. Educatia formala si non-formala/informala
- spijinirea si îndrumarea studiului individual în mediu familial adecvat copilului

3. Sanatate
- identificarea riscurilor probabile de îmbolnavire în vederea evaluarii nevoilor medicale ale
copilului;
- investigarea clinica de specialitate
- administrarea corecta a tratamentului prescris de medic în situatiile indicate de acesta.

4. Suport
- sustinerea emotionala pentru depasirea situatiilor de criza;
- asigurarea masurilor corespunzatoare satisfacerii nevoilor fizice, emotionale si de sanatate a
copilului.

5. Referirea cazului
- adunarea si prezentarea datelor care sa serveasca copilului cu privire la intentiile familiei naturale;

6. Înregistrarea si raportarea cazului


- colectarea informatiilor de catre specialistii care monitorizeaza cazul;
- analiza datelor prin determinarea preluarii cazului si gradului de urgenta a interventiei;
- plasarea copilului într-un mediu familial securizat.

7. Investigarea si evaluarea initiala


- dezvoltarea unui plan de investigare, cu privire la persoanele care vor fi intervievate în cadrul
familiei largite.

8. Evaluarea copilului si a familiei


- evaluarea psiho-sociala a familiei de origine a copilului;
-evaluarea psihologica initiala;
- evaluarea psihologica postinterventie.

51
9. Consiliere si terapie
- primirea informatiei de referinta;
- evaluarea oricarei situatii de dificultate si validarea ipotezelor;
- selectarea mijloacelor adecvate pentru desfasurarea consilierii;
- implicarea si sustinerea copilului pentru urmatoarele etape:
sa dobândeasca un anumit nivel congruenta cu privire la gânduri, emotii si comportamente;
sa se simta bine cu el însusi;
sa-si accepte limitele si rezistentele lui.

10. Monitorizare
- observarea evolutiei si progreselor facute de catre copil.

Servicii pentru familie

1. Protectia copilului
- restabiliarea relatiilor copil-familie;
- facilitarea contractelor reciproce;
- identificarea alternativelor de protectie pentru copil;

2. Educatia formala si non-formala/informala


- informarea si responsabilizarea parintilor;
- suport pentru depasirea situatiilor de criza.
3. Sanatatea
- informarea/educarea parintilor pentru o viata sanatoasa.
4. Altele
- informarea familiei cu privire la evolutia copilului.

52
STUDIUL II: Ancheta sociala privind familia T.G.

I. Date despre copil:

Nume si prenume: V
Data si locul nasterii: Vaslui
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma
Institutia de ocrotire: D.A.S.P.C-Vaslui

II. Date despre parinti:

Mama:
Nume si prenume: M.I.
Data si locul nasterii:Vaslui
CNP: -
Domiciliul legal: -
Stare civila: necasatorita
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

Tata:
Nume si prenume: T.G.
Data si locul nasterii:Vaslui
CNP: -
Domiciliul legal: -
Stare civila: necasatorit
Studii: -
Ocupatie: -

53
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

Fratii:
Nume si prenume: L.
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

Nume si prenume: D.
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

Nume si prenume: S.
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

Nume si prenume: I.
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -

54
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

III. Conditii de locuit


Familia nu are locuinta proprietate personala, locuieste într-o casa formata din doua camere
saracacios mobilate.
Cei doi au abandonat copilul pentru ca nu au ce sa-l întretina. Nu au sursa de caldura sigura
si apa. Camerele nu sunt curate si nu sunt dotate corespunzator
Ei nu mai vor copilul si sunt de acord sa fie dat spre adoptie. Momentan nu s-a gasit nici o
familie sa-l adopte.

IV. Situatia materiala a familiei


Familia nu detine teren agricol, animale si alte bunuri. Veniturile sunt obtinute din munci
ocazionale pe la vecini.
Nu beneficiaza de nici un ajutor social.

Profil psihologic
Nume si prenume: V.
Caracteristici psihosociale:
1. Dezvoltare psihomotorica:
- dezvoltare staturo-ponderala normala
2. Dezvoltare cognitiva
- limbaj – bine dezvoltat
3. Dezvoltare afectiv-emotionala
- nevoie excesiva de atentie
- cauta permanent afectiune, atasament
4. Dezvoltare social-adaptiva
- manifesta atractivitate si prietenie fata de straini

55
- dificultati în integrare
5. Aparatul de lucru investigativ
- conversatia
- observatia
6. Concluzii si recomandari:
- Se remarca dificultati de adaptare si întârziere în dezvoltare datorate lipsei de stimulare.
- Se recomanda integrarea copilului într-un mediu socio-familial corespunzator
necesitatilor si intereselor sale.

Servicii pentru copil

1.Protectia copilului
-culegerea de informatii suficiente pentru a permite adoptarea unei decizii asupra copilului;
- evaluarea informatiilor culese pentru a ne asigura ca fetita se afla în dificultate;
- cunoasterea mediului de provenienta a copilului;
- evaluarea consecintelor modului de crestere si îngrijire oferit copilului.

2. Educatia formala si non-formala/informala


- spijinirea si îndrumarea studiului individual în mediu familial adecvat copilului

3. Sanatate
- identificarea riscurilor probabile de îmbolnavire în vederea evaluarii nevoilor medicale ale
copilului;
- investigarea clinica de specialitate
- administrarea corecta a tratamentului prescris de medic în situatiile indicate de acesta.

4. Suport
- sustinerea emotionala pentru depasirea situatiilor de criza;
- asigurarea masurilor corespunzatoare satisfacerii nevoilor fizice, emotionale si de sanatate a
copilului.

56
5. Referirea cazului
- adunarea si prezentarea datelor care sa serveasca copilului cu privire la intentiile familiei naturale;

6. Înregistrarea si raportarea cazului


- colectarea informatiilor de catre specialistii care monitorizeaza cazul;
- analiza datelor prin determinarea preluarii cazului si gradului de urgenta a interventiei;
- plasarea copilului într-un mediu familial securizat.

7. Investigarea si evaluarea initiala


- dezvoltarea unui plan de investigare, cu privire la persoanele care vor fi intervievate în cadrul
familiei largite

8. Evaluarea copilului si a familiei


- evaluarea psiho-sociala a familiei de origine a copilului;
- evaluarea psihologica initiala;
- evaluarea psihologica postinterventie

9. Consiliere si terapie
- primirea informatiei de referinta;
- evaluarea oricarei situatii de dificultate si validarea ipotezelor;
- selectarea mijloacelor adecvate pentru desfasurarea consilierii;
- implicarea si sustinerea copilului pentru urmatoarele etape:
- sa dobândeasca un anumit nivel congruenta cu privire la gânduri, emotii si comportamente;
- sa se simta bine cu el însusi;
- sa-si accepte limitele si rezistentele lui.

10. Monitorizare
- observarea evolutiei si progreselor facute de catre copil.

57
Servicii pentru familie

1. Protectia copilului
- restabiliarea relatiilor copil-familie;
- facilitarea contractelor reciproce;
- identificarea alternativelor de protectie pentru copil;

2. Educatia formala si non-formala/informala


- informarea si responsabilizarea parintilor;
- suport pentru depasirea situatiilor de criza.

3. Sanatatea
- informarea/educarea parintilor pentru o viata sanatoasa.

4. Altele
- informarea familiei cu privire la evolutia copilului.

58
STUDIUL III: Ancheta sociala privind familia R.S.

I. Date despre copil:

Nume si prenume: I
Data si locul nasterii: Vaslui
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma
Institutia de ocrotire: D.A.S.P.C-Vaslui

II. Date despre parinti

Mama:

Nume si prenume: C.N.


Data si locul nasterii:Vaslui
CNP: -
Domiciliul legal: -
Stare civila: necasatorita
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

Tata:

Nume si prenume: R.S.


Data si locul nasterii:Vaslui
CNP: -
Domiciliul legal: -
Stare civila: necasatorit

59
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

Fratii:
Nume si prenume: M.
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma
Nume si prenume: C.
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma
Nume si prenume: V.
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

III. Conditii de locuit


Familia detine proprietate personala formata dintr-o camera, bucatarie si hol.

60
Nu este iluminata electric si nici sursa de caldura nu au. Au doar un singur pat unde dorm
copiii, iar parintii dorm pe jos, si o mobila uzata.
Au abandonat copilul pentru ca au cu ce sa-l creasca. Ceilalti copii sunt neîngrijiti si nu
frecventeaza scoala.

IV.Situatia materiala a familiei


Cei doi nu realizeaza venituri, nu sunt beneficiari ai ajutorului social, traind doar din banii
obtinuti din prestarea de munci ocazionale

Profil psihologic

Nume si prenume: I.
Caracteristici psihosociale:
1. Dezvoltare psihomotorica:
- dezvoltare staturo-ponderala normala
2. Dezvoltare cognitiva
- limbaj – bine dezvoltat
3. Dezvoltare afectiv-emotionala
- nevoie excesiva de atentie
- cauta permanent afectiune, atasament
4. Dezvoltare social-adaptiva
- manifesta atractivitate si prietenie fata de straini
- dificultati în integrare
5. Aparatul de lucru investigativ
- conversatia
- observatia
6. Concluzii si recomandari:
- Se remarca dificultati de adaptare si întârziere în dezvoltare datorate lipsei de stimulare.
- Se recomanda integrarea copilului într-un mediu socio-familial corespunzator necesitatilor
si intereselor sale.

61
Servicii pentru copil

1.Protectia copilului
- culegerea de informatii suficiente pentru a permite adoptarea unei decizii asupra copilului;
- evaluarea informatiilor culese pentru a ne asigura ca fetita se afla în dificultate;
- cunoasterea mediului de provenienta a copilului;
- evaluarea consecintelor modului de crestere si îngrijire oferit copilului.
2. Educatia formala si non-formala/informala
- spijinirea si îndrumarea studiului individual în mediu familial adecvat copilului
3. Sanatate
- identificarea riscurilor probabile de îmbolnavire în vederea evaluarii nevoilor medicale ale
copilului;
- investigarea clinica de specialitate
- administrarea corecta a tratamentului prescris de medic în situatiile indicate de acesta.
4. Suport
- sustinerea emotionala pentru depasirea situatiilor de criza;
- asigurarea masurilor corespunzatoare satisfacerii nevoilor fizice, emotionale si de sanatate a
copilului.
5. Referirea cazului
- adunarea si prezentarea datelor care sa serveasca copilului cu privire la intentiile familiei naturale;
6. Înregistrarea si raportarea cazului
- colectarea informatiilor de catre specialistii care monitorizeaza cazul;
- analiza datelor prin determinarea preluarii cazului si gradului de urgenta a interventiei;
- plasarea copilului într-un mediu familial securizat.
7. Investigarea si evaluarea initiala
- dezvoltarea unui plan de investigare, cu privire la persoanele care vor fi intervievate în cadrul
familiei largite
8. Evaluarea copilului si a familiei
- evaluarea psiho-sociala a familiei de origine a copilului;
-evaluarea psihologica initiala;
- evaluarea psihologica postinterventie.

62
9. Consiliere si terapie
- primirea informatiei de referinta;
- evaluarea oricarei situatii de dificultate si validarea ipotezelor;
- selectarea mijloacelor adecvate pentru desfasurarea consilierii;
- implicarea si sustinerea copilului pentru urmatoarele etape:
-sa dobândeasca un anumit nivel congruenta cu privire la gânduri, emotii si comportamente;
- sa se simta bine cu el însusi;
-sa-si accepte limitele si rezistentele lui.
10. Monitorizare
- observarea evolutiei si progreselor facute de catre copil.

Servicii pentru familie

1. Protectia copilului
- restabiliarea relatiilor copil-familie;
- facilitarea contractelor reciproce;
- identificarea alternativelor de protectie pentru copil;

2. Educatia formala si non-formala/informala


- informarea si responsabilizarea parintilor;
- suport pentru depasirea situatiilor de criza.

3. Sanatatea
- informarea/educarea parintilor pentru o viata sanatoasa.

4. Altele
- informarea familiei cu privire la evolutia copilului.

63
STUDIUL IV: Ancheta sociala pivind familia I.U.

I. Date despre copil:


Nume si prenume: G.
Data si locul nasterii: Vaslui
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma
Institutia de ocrotire: D.A.S.P.C-Vaslui

II. Date despre parinti:

Mama:
Nume si prenume: D.M.
Data si locul nasterii: Vaslui
CNP: -
Domiciliul legal: -
Stare civila: casatorita
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

Tata:
Nume si prenume: D.N.
Data si locul nasterii:Vaslui
CNP: -
Domiciliul legal: -
Stare civila: casatorit
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna

64
Etnie: rroma

Fratii:
Nume si prenume: M.
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma
Nume si prenume: L.
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma
Nume si prenume: C.
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

III.Conditii de locuit
Familia locuieste într-o casa proprietate personala. Casa este compusa dintr-o camera
si un paravan. Camera este dotata cu doua paturi improvizate din scânduri, o masa, un dulap si o
plita.
Nu exista podea pe jos, singura sursa de încalzire este plita care aproape se darâma.

65
IV.Situatia materiala a familiei
Cei doi nu beneficiaza de ajutor, copiii nu merg la scoala, iar singurii bani care vin în familie
sunt din munci ocazionale si uneori din cersit.

Profil psihologic

Nume si prenume: I.
Caracteristici psihosociale:
1. Dezvoltare psihomotorica:
- dezvoltare staturo-ponderala normala
2. Dezvoltare cognitiva
- limbaj – bine dezvoltat
3. Dezvoltare afectiv-emotionala
- nevoie excesiva de atentie
- cauta permanent afectiune, atasament
4. Dezvoltare social-adaptiva
- manifesta atractivitate si prietenie fata de straini
- dificultati în integrare
5. Aparatul de lucru investigativ
- conversatia
- observatia
6. Concluzii si recomandari:
- Se remarca dificultati de adaptare si întârziere în dezvoltare datorate lipsei de stimulare.
- Se recomanda integrarea copilului într-un mediu socio-familial corespunzator necesitatilor
si intereselor sale.

Servicii pentru copil

1.Protectia copilului
-culegerea de informatii suficiente pentru a permite adoptarea unei decizii asupra copilului;
- evaluarea informatiilor culese pentru a ne asigura ca fetita se afla în dificultate;
-cunoasterea mediului de provenienta a copilului;
- evaluarea consecintelor modului de crestere si îngrijire oferit copilului.

2. Educatia formala si non-formala/informala


- spijinirea si îndrumarea studiului individual în mediu familial adecvat copilului

66
3. Sanatate
- identificarea riscurilor probabile de îmbolnavire în vederea evaluarii nevoilor medicale ale
copilului;
- investigarea clinica de specialitate
- administrarea corecta a tratamentului prescris de medic în situatiile indicate de acesta.

4. Suport
- sustinerea emotionala pentru depasirea situatiilor de criza;
- asigurarea masurilor corespunzatoare satisfacerii nevoilor fizice, emotionale si de sanatate a
copilului.

5. Referirea cazului
- adunarea si prezentarea datelor care sa serveasca copilului cu privire la intentiile familiei naturale;

6. Înregistrarea si raportarea cazului


- colectarea informatiilor de catre specialistii care monitorizeaza cazul;
- analiza datelor – prin determinarea preluarii cazului si gradului de urgenta a interventiei;
- plasarea copilului într-un mediu familial securizat.

7. Investigarea si evaluarea initiala


- dezvoltarea unui plan de investigare, cu privire la persoanele care vor fi intervievate în
cadrul familiei largite

8. Evaluarea copilului si a familiei


- evaluarea psiho-sociala a familiei de origine a copilului;
-evaluarea psihologica initiala;
- evaluarea psihologica postinterventie

9. Consiliere si terapie
-primirea informatiei de referinta;
- evaluarea oricarei situatii de dificultate si validarea ipotezelor;

67
- selectarea mijloacelor adecvate pentru desfasurarea consilierii;
- implicarea si sustinerea copilului pentru urmatoarele etape:
-sa dobândeasca un anumit nivel congruenta cu privire la gânduri, emotii si comportamente;
- sa se simta bine cu el însusi;
-sa-si accepte limitele si rezistentele lui.

10. Monitorizare
- observarea evolutiei si progreselor facute de catre copil.

Servicii pentru familie

1. Protectia copilului
- restabiliarea relatiilor copil-familie;
- facilitarea contractelor reciproce;
- identificarea alternativelor de protectie pentru copil;

2. Educatia formala si non-formala/informala


- informarea si responsabilizarea parintilor;
- suport pentru depasirea situatiilor de criza.

3. Sanatatea
- informarea/educarea parintilor pentru o viata sanatoasa.

4. Altele
- informarea familiei cu privire la evolutia copilului.

68
STUDIUL V: Ancheta sociala privind familia A.G.

I. Date despre copil:

Nume si prenume: R.
Data si locul nasterii: Vaslui
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma
Institutia de ocrotire: D.A.S.P.C.-Vaslui

II. Date despre parinti:


Mama:
Nume si prenume: A.F.
Data si locul nasterii: Vaslui
CNP: -
Domiciliul legal: -
Stare civila: casatorita
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma
Tata:
Nume si prenume: A.G.
Data si locul nasterii:Vaslui
CNP: -
Domiciliul legal: -
Stare civila: casatorit
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna

69
Etnie: rroma
Fratii:
Nume si prenume: I.
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma
Nume si prenume: E.
Data si locul nasterii: Vaslui
Domiciliul legal: -
Studii: -
Ocupatie: -
Stare de sanatate: buna
Etnie: rroma

III. Conditii de locuit


Familia locuieste într-o casa parasita.. Nu au geamuri, în locul geamurilor fiind puse bucati
de celofan. Casa este mobilata doar cu un pat, o masa si un dulap.
Sursa de apa este la 1 km distanta de casa. Nu au animale. Casa nu este înconjurata cu gard.

IV. Situatia materiala a familiei


Veniturile familiei sunt provin din vânzarea de fier vechi si de materiale plastice de pe
la gunoi, si din cersit.

Profil psihologic

Nume si prenume: I.
Caracteristici psihosociale:
7. Dezvoltare psihomotorica:
- dezvoltare staturo-ponderala normala
8. Dezvoltare cognitiva

70
- limbaj – bine dezvoltat
9. Dezvoltare afectiv-emotionala
- nevoie excesiva de atentie
- cauta permanent afectiune, atasament
10. Dezvoltare social-adaptiva
- manifesta atractivitate si prietenie fata de straini
- dificultati în integrare
11. Aparatul de lucru investigativ
- conversatia
- observatia
12. Concluzii si recomandari:
- Se remarca dificultati de adaptare si întârziere în dezvoltare datorate lipsei de stimulare.
- Se recomanda integrarea copilului într-un mediu socio-familial corespunzator necesitatilor
si intereselor sale.

Servicii pentru copil

1.Protectia copilului
- culegerea de informatii suficiente pentru a permite adoptarea unei decizii asupra copilul
- evaluarea informatiilor culese pentru a ne asigura ca fetita se afla în dificultate;
- cunoasterea mediului de provenienta a copilului;
- evaluarea consecintelor modului de crestere si îngrijire oferit copilului.

2. Educatia formala si non-formala/informala


- spijinirea si îndrumarea studiului individual în mediu familial adecvat copilului

3. Sanatate
- identificarea riscurilor probabile de îmbolnavire în vederea evaluarii nevoilor medicale ale
copilului;
- investigarea clinica de specialitate
- administrarea corecta a tratamentului prescris de medic în situatiile indicate de acesta.

71
4. Suport
- sustinerea emotionala pentru depasirea situatiilor de criza;
- asigurarea masurilor corespunzatoare satisfacerii nevoilor fizice, emotionale si de sanatate a
copilului.

5. Referirea cazului
- adunarea si prezentarea datelor care sa serveasca copilului cu privire la intentiile familiei naturale;
6. Înregistrarea si raportarea cazului
- colectarea informatiilor de catre specialistii care monitorizeaza cazul;
- analiza datelor prin determinarea preluarii cazului si gradului de urgenta a interventiei;
- plasarea copilului într-un mediu familial securizat.

7. Investigarea si evaluarea initiala


- dezvoltarea unui plan de investigare, cu privire la persoanele care vor fi intervievate în cadrul
familiei largite

8. Evaluarea copilului si a familiei


- evaluarea psiho-sociala a familiei de origine a copilului;
-evaluarea psihologica initiala;
- evaluarea psihologica postinterventie

9. Consiliere si terapie
-primirea informatiei de referinta;
- evaluarea oricarei situatii de dificultate si validarea ipotezelor;
- selectarea mijloacelor adecvate pentru desfasurarea consilierii;
- implicarea si sustinerea copilului pentru urmatoarele etape:
-sa dobândeasca un anumit nivel congruenta cu privire la gânduri, emotii si comportamente;
- sa se simta bine cu el însusi;
-sa-si accepte limitele si rezistentele lui.

72
10. Monitorizare
- observarea evolutiei si progreselor facute de catre copil.

Servicii pentru familie

1. Protectia copilului
- restabiliarea relatiilor copil-familie;
- facilitarea contractelor reciproce;
- identificarea alternativelor de protectie pentru copil;

2. Educatia formala si non-formala/informala


- informarea si responsabilizarea parintilor;
- suport pentru depasirea situatiilor de criza.

3. Sanatatea
- informarea/educarea parintilor pentru o viata sanatoasa.

4. Altele
- informarea familiei cu privire la evoluţia copilului.

73
CONCLUZII

Aceste studii relevă faptul că majoritatea traiesc intr-o saracie severa iar rromii cu vârste
cuprinse între 15 şi 55 ani nu sunt angajati, neavand un serviciu stabil. 
Multi rromi din judeţul Vaslui locuiesc numai in asezari de rromi, la marginea orasului.
Aceste asezari duc lipsa de instalatii tehnico-sanitare, nu au electricitate si gaz, iar majoritatea
caselor pot fi descrise ca fiind simple baraci, construite ilegal, sau pe pământul pe care ocupanţii nu
il deţineau.
Aceştia se confruntă si cu o lipsă totală de acces la un sistem adecvat de sănătate din cauza
izolaţiei lor si a faptului ca ingrijirea medicala din România necesită acte de identitate de baza, pe
care înca nu le au in ciuda eforturilor guvernamentale de a le oferi în comunităţile de rromi.
Şcoala este una dintre cele mai mari probleme ce îi impiedica pe rromi sa-şi imbunatăţească
viaţa. Lipsa resurselor şi lipsa unei intelegeri faţă de importanţa educaţiei din partea parinţilor
needucaţi la randul lor, duce la abandonul şcolar al copiilor, sau chiar la neinscrierea acestora la
şcoală. Conform studiului,  o parte dintre aceşti rromi nu ştiu să scrie sau să citească. 
Trebuie să fim interesaţi de diminuarea acestor probleme. Decada de Incluziune a Rromilor
(2005-2015) este un program oficial european ce urmareste creerea de resurse pentru integrarea
rromilor. Progresul are loc insă încet, secole de promisiuni neindeplinite au lasat mulţi rromi sceptici
în privinţa oricaror alte încercari de ajutorare. De aceea una dintre cele mai mari provocări cu care ne
confruntăm este chiar convingerea rromilor ca integrarea in societatea romaneasca si europeană ar
trebui sa fie în interesul lor.

74
PROIECTUL

TITLUL: “ŞCOALA ŞI PENTRU COPII RROMI”

LOCUL DE DESFĂŞURARE: LOCALITATEA VALEA MARE, COM. IVĂNEŞTI, JUD.


VASLUI

1. Justificarea proiectului
În contextul evoluţiei contemporane, menţinerea armoniei în familie şi a procesului
educaţional al copiilor rromi este o activitate complexă deoarece mobilitatea lucrurilor primează.
Acest program este un punct de pornire pentru familiile de rromi care conştientizează că nu
este o meserie de părinte care se învaţă prin şcolarizare şi mai ales pentru cei care înteleg necesitatea
îmbunătăţirii modelului de părinte, moştenit din propria copilărie. Părinţii rromi nu trebuie să uite că
ei s-au născut şi au crescut într-o lume imobilă dar trebuie să educe copii într-o lume bulversată
mereu în schimbare, mereu ridicând alte probleme de adaptare.
Punctul pozitiv al programului “ŞCOALA ŞI PENTRU COPII RROMI” constă în legăturile
create între părinţii participanţi prin constituirea unor grupuri de suport în care fiecare învaţă şi din
experienţa celuilalt ce înseamnă să fii părinte şi nu numai. Orice problemă este uşoară dacă cineva îţi
poate arăta metodologia rezolvării ei. Astfel, oferirea de informaţii şi conştientizarea alternativelor
pozitive pot ajuta părinţii copiilor rromi la îmbunatăţirea calităţii vieţii lor şi implicit a copiilor.
Programul pune accent pe cunoaşterea de şine şi dezvoltarea personală pentru ca părintele să
poata acorda atenţia necesară dezvoltării normale a copilului rrom. Părinţii rromi pot decoperi că nu
există bucurie şi satisfacţie mai mare decât aceea de a combina bucuria cu educarea copiilor.
Inexistenţa unor astfel de centre determină o slabă cunoaştere a problemelor cu care se
confruntă parinţii în educaţie şi mai ales lipsa insuşirii de către acestea a unor tehnici care ar putea să
le uşureze rolul lor în educaţie.

2. Misiune
Prin înfiinţarea programului “ŞCOALA ŞI PENTRU COPII RROMI” se doreşte crearea unui
mediu care să confere părinţilor, precum şi viitorilor părinţi rromi interesaţi, posibilitatea de a-şi
însuşi informaţii cu privire la modalitatea de a creşte, educa şi conduce copilul, respectiv viitorul

75
copil, către o maturitate sănătoasă din punct de vedere moral, intelectual şi afectiv-emoţional. De
asemenea programul poate oferi consultanţă legată de tot ce reprezintă să fii părinte şi mai ales
pentru părinţii prea tineri, fără ajutorul familiei de origine.

3. Obiective pe termen scurt pentru părinţii copiilor.


- formarea în cadrul şcolii primare din localitatea VALEA MARE a unui grup de lucru format din
educatori, specialişti în asistenţă socială, medicină şi psihologie, cu participarea parinţilor a căror
copii îşi desfaşoară activitatea în cadrul instituţiei;
- atragerea către seminariile grupului de lucru şi a ţinerilor parinţi rromi, a viitorilor părinţi rromi,
precum şi a altor persoane interesate de subiecte puse în discuţie;
- realizarea de parteneriate cu diverse ONG-uri sau cu alte instituţii ce au ca profil asistenţa socială
sau protecţia drepturilor copilului indiferent de etnie.
- oferirea de suport tehnic, training, consultanţă, materiale informative şi didactice pentru
dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor parinţilor rromi.

4. Obiective pe termen lung pentru părintii copiilor.


- părintii participanţi sa înveţe abilităţi eficiente pentru rolul de părinte şi tehnici eficiente de
disciplinare;
- să conştientizeze cât e de important ca ei să aibă încredere în propriile forţe pentru a reuşi să-şi
îngrijească copii mai bine;
- să-şi dezvolte abilităţi pozitive de comunicare;
- să construiască o reţea de sprijin şi suport care îi vor ajuta să menţina relaţiile în eventualitatea
apariţiei unor probleme de educaţie după terminarea cursului;
- extinderea influenţei programului “ŞCOALA ŞI PENTRU COPII RROMI” şi în alte zone
geografice (pentru început în alte localităţi din judeţ, urmând apoi să se încerce abordarea altor
judeţe);
- abordarea de diverse metode de sensibilizare a părinţilor şi de informare a acestora cu privire la
modalităţile recomandate de creştere a copiilor sanatoşi moral, intelectual şi emoţional.

5. Beneficiari
- direcţi: reprezintă familiile cu copii de vârsta şcolară a claselor I-IV;

76
- indirecţi: membrii comunităţii locale prin îmbunătăţirea mentalităţii

6.Scop
1) Dezvoltarea şi validarea programului “ŞCOALA ŞI PENTRU COPII RROMI”
Centru de suport educativ pentru facilitarea integrării şcolare, adresat cu prioritate copiilor
romi, în varstă de 7-11 ani, care nu au beneficiat anterior de educaţie şcolară.
2) Pregătirea pentru mediul şcolar, favorizând integrarea şi reuşita şcolară a copiilor rromi cu vârste
cuprinse între 6-12 ani, care nu au frecventat grădiniţa sau şcoala (sau care au abandonat de
timpuriu).

7.Grup-ţintă
Este alcătuit atât din copii în vârsta de 7-11 ani, care nu au urmat până în prezent grădiniţa
sau şcoala sau care au abandonat fără a absolvi clasa I, cât şi din părinţi şi tineri neşcolarizaţi.

8. Obiective
1. Proiectarea şi realizarea unui program intensiv de pregătire pentru şcoală (4 săptămâni) a copiilor
în vârstă de 7 –11 ani care nu au frecventat gradiniţa sau şcoala sau care au abandonat fără a absolvi
clasa I;
2. Elaborarea şi aplicarea experimentală a unui program educativ adaptat specificului pregătirii
intensive de vară, pentru a fi preluat de MEC şi validat, în vederea utilizării ulterioare în cadrul
sistemului naţional de educaţie;
3. Desfaşurarea unei activităţi de sprijin din partea unui cadru didactic calificat, pentru facilitarea
integrării şcolare a copiilor care au beneficiat de programul intensiv de vară, pe parcursul anului
şcolar 2010-2011 ;
4. Monitorizarea şi evaluarea continuă a progresului şcolar al copiilor, pe parcursul anului şcolar
2010-2011;
5. Ameliorarea relaţiilor cu familia şi dezvoltarea atitudinilor pozitive faţă de şcoală;
6. Evaluarea finală a programului şi validarea acestuia ca program educaţional instituţionalizat.
7. Atragerea şi menţinerea în sistemul educaţional a copiilor rromi şi a altor categorii defavorizate,
inclusiv a preşcolarilor, vederea diminuării abandonului şcolar cu cel putin 50% prin:

77
- Cultivarea de convingeri la copiii, tinerii şi familiile de rromi asupra necesităţii şi importanţei
pregătirii şcolare, prin latura educaţională a activităţii didactice din unităţile şcolare şi prin munca
mediatorilor şcolari coloniile şi cartierele vizate;
- Contracararea fenomenului de diminuare sau chiar de dispariţie a sentimentului aparteneţei la etnie,
cauză a fenomenului de automarginalizare, prin revelarea etnoculturii rromani şi valorificarea ei prin
activitatea curriculară şi extracurriculară;
- Combaterea şi contracararea oricărei forme de xenofobie, rasism şi intoleranţă din sistemul
educaţional atât din partea elevilor majoritari, cât şi al cadrelor didactice prin activităţi educative
comune, training;
- Corelarea CDS cu cerinţele educaţionale ale comunităţilor locale prin cultivarea la un nivel
calitativ superior al tradiţiilor compatibile cu idealul educaţional al societăţii contemporane,
valorifică elementele specifice locale de morala tradiţională, limba, literatura, coregrafie, muzica şi
cultura materială;
- Crearea premiselor armonizării în mai mare măsura a curriculumului naţional cu specificul
ataşamentului pentru rromi prin elaborarea de material bibliografic şi didactic adecvat, colaborare cu
resorturile specializate din MECTS.
8. Ridicarea calitativă a procesului educaţional adresat segmentului de populaţie şcolară pentru ca
peste doi-trei ani să nu mai fie necesara acordarea de locuri subvenţionate pentru rromi prin:
- Racordarea tradiţiei la modernitate, prin actul educaţional, în vederea adaptării tinerilor rromi la
viaţa contemporană în sens benefic.
- Crearea cadrului ambiental favorabil educaţiei tuturor categoriilor sociale prinamenajări şi dotări în
mod egal pentru toate clasele, indiferent de componenţa socială şi etnică;
- Echilibrarea raportului echitate/calitate prevăzut de standardele de performanţă ale Uniunii
Europene şi în domeniul programului pentru rromi.
9. Acordarea celei de a doua sanse celor care nu au pătruns sau au ieşit din sistemul educaţional, în
vederea inserţiei profesionale şi a integrării sociale a acestora prin:
- Cuprinderea în clasa I-a celor care au depaşit vârsta cu un an sau doi (în clasele
existente);
- Favorizarea şi stimularea accesului la educaţie a copiilor preşcolari, premisă a asigurării succesului
în ciclul primar şi în continuare.

78
10. Egalizarea şanselor în educaţie a categoriilor defavorizate şi prin corelarea schemei de
management a grantului cu nevoile reale ale unitaţilor;
11. Asigurarea accesului la educaţie pentru copiii de vârsta preşcolară şi şcolară din comunităţi
defavorizate, în mod special din familii de rromi;
- Identificarea grupurilor ţintă şi evaluarea nevoilor beneficiarilor direcţi;
- Stabilirea pachetului de servicii pentru fiecare categorie de beneficiari şi crearea acestor servicii în
cadrul unităţilor implicate în proiect;
- Asigurarea sprijinului educaţional diferenţiat pentru copiii din grupul ţintă;
- Facilitarea accesului copiilor de vârsta preşcolară din familii în dificultate şi în situaţiile de risc la
învătământul preşcolar;
- Formarea de personal în domeniul educaţiei multi- şi interculturale şi pentru consilierea şi
sprijinirea copiilor şi familiilor în dificultate.
12. Diversificarea pachetului de servicii oferite de şcoală elevilor şi părinţilor din comunităţile
defavorizate;
- Crearea de centre de zi pentru integrare şcolară în unităţile implicate în proiect;
- Organizarea unor cursuri de formare a părintilor de tip ,,şcoala părinţilor”;
- Asigurarea programelor de remediere şcolară şi acompaniere educaţională pe toată durata
proiectului;
- Iniţierea şi organizarea unor programe educaţionale extraşcolare cu implicarea parinţilor şi a
comunităţii locale;
- Asigurarea unei mese zilnice pe întreaga durată a proiectului pentru copiii din grupul ţintă;
13. Reducerea riscului de abandon şcolar, marginalizare şi excludere socială.
- Implicarea comunităţii în educaţia copiilor prin stabilirea unor parteneriate formalizate cu actorii
comunitari pentru evitarea abandonului şcolar, a marginalizării şi excluderii
cu precizarea de responsabilităţi concrete;
- Responsabilizarea familiei faţă de situaţia educaţională a copilului pe baza de contract pentru
includerea în rândul beneficiarilor;

9. Rezultate aşteptate.
1. Adaptarea sporită la cerinţele vieţii şcolare (în urma programului intensiv de pregătire pentru
şcoala) prin:

79
- acomodarea cu un cadru instituţional (fizic) – şcoală (sala de clasa, bancă, scaunul, materiale
didactice, rechizite, manuale etc);
- obişnuirea cu un program şi o atmosfera de grup social (norme, reguli, atitudini, conduite etc);
- familiarizarea cu alte figuri ale autorităţii adultului decât cea a părintelui;
- intrarea în contact şi interrelaţionarea cu alţi semeni decât fraţii, surorile sau vecinii de vârstă
apropiată;
- eliminarea sau diminuarea unor posibile bariere lingvistice;
- Creşterea numărului de copii romi care se înscriu la şcoală;
- Prevenirea eşecului şcolar şi reducerea ratei abandonului (în timpul sau dupa clasa I a);
- Cunoaşterea interculturală, deschiderea către alte culturi, formarea unor prietenii care să îi ajute
într-o mai bună adaptare la viaţa scolară;
- Conştientizarea importanţei şcolii în rândurile copiilor romi;
- Sensibilizarea şi schimbarea atitudinii cadrelor didactice cu privire la educaţia copiilor rromi;

10. Indicatori de evaluare ai proiectului.


2. Înscrierea la şcoală a minim 80% dintre copiii rromi participanţi în cadrul programului “ŞCOALA
ŞI PENTRU COPII RROMI”;
- mai bună adaptare la cerinţele şcolii (creşterea gradului de participare activă la lecţii şi obţinerea
unor rezultate şcolare satisfacatoare în clasa I-a);
- Prevenirea abandonului şcolar timpuriu (în cazul grupului-ţintă) prin promovarea elevilor înscrişi
în procent de minim 80%;
- Îmbunătătirea comunicării între copiii rromi şi ceilalţi copii din clasă sau scoală şi legarea unor
prietenii între aceştia;
- Creşterea numărului de copii – în principal copii rromi care frecventează grupa mare/pregatitoare
de gradiniţă;

11. Activităţi.
3. Recensământul copiilor cu vârste între 6-12 ani, care nu au frecventat gradiniţa sau şcoala sau care
au abandonat înainte de a absolvi clasa I-a.
- Evaluarea copiilor (dezvoltarea fizică generală, dezvoltarea intelectuală şi emotional-afectivă a
copiilor, alte informaţii);

80
- Durata seminarului: două zile;
- Conţinuturile formării: noţiuni de managementul clasei (stil didactic, strategii didactice, învaţare
prin cooperare), elemente de educaţie interculturala, rolul mediatorului şcolar, evaluarea rezultatelor
şcolare ale copiilor, modalităţi de adaptare a curriculum-ului la nevoile şi particularităţile elevilor;
4. Programul de pregătire pentru şcoală al copiilor romi.
- Durata activităţilor a crescut treptat, de la 4 ore pe zi în prima săptamâna, la 5 ore în a doua şi a
treia şi 6 ore în ultima săptămână.
- Copiii au primit rechizite: creioane, creioane colorate, plastilină, cărţi de colorat, acuarele, stilou,
echipament sportiv etc.;
- Servirea mesei (prin Programul CORNUL ŞI LAPTELE) la şcoală a fost un element valorificat din
punct de vedere educativ şi a reprezentat un mijloc eficient de formare a unor deprinderi igienico-
sanitare şi de exersare a unor comportamente corespunzătoare.

12. Asigurarea igienei


a) Monitorizarea programului de vară (vizite săptămânale);
b) Centrul de Sprijin Educativ.
- Responsabil: înv. Doroftei Maria, Şcoala cu clasele I-IV VALEA MARE;
- Activitate: 3h pe zi, pe tot parcursul anului şcolar (luni-vineri);
- Tipuri de activităţi: activităţi-suport pentru şcoală – citit-scris, calcul, numărare;
activităţi practice (educaţie plastică, educaţie muzicală, educaţie fizică, educaţie sanitară – pieptănat,
spălatul mâinilor, feţei, dinţilor etc-, comunicare)
c) Seminar de evaluare intermediară (12 mai 2014);
d) Monitorizarea activităţii CSE şi a evolutţei copiilor (vizite lunare de monitorizare, raport de
activitate al învăţătorilor);
e) Seminar de evaluare – 28 mai-2014;

81
CONCLUZII ŞI PĂRERI

Oficial, potrivit recensamântului din 1992, în România exista 409.723 cetaţeni rromi,
reprezentând 1,8% din populatia totală. Totuşi, datorita unor motive cum ar fi securitatea personală
şi analfabetismul, aceasta cifra nu este exactă, iar organizaţiile rromă dau o cifra undeva între 1,8 şi
2,5 milioane, numarul exact al cetaţenilor rromi fiind în prezent necunoscut.
Rromii locuiesc în toate regiunile ţării. Datorita violentei comunitare şi a tratamentului
necorespunzator din partea poliţiei din 1990 încoace, multi şi-au părasit casele şi s-au mutat în alte
zone, în case improvizate la marginea aşezărilor, pentru care nu pot primi permise de rezidenţă. Din
acest motiv este imposibil să se estimeze numarul exact al rromilor din orice parte a ţării.
Membrii minoritatii întâmpina probleme în toate aspectele vieţii. În trecut erau trataţi
asemenea proprietăţii care poate fi vândută si cumparata dupa bunul plac al proprietarului, pentru că
apoi sa fie consideraţi cetăţeni de rang inferior, ei au petrecut secole opunându-se opresiunii.
Standardele de viaţă sunt joase, lipsa instalaţiilor sanitare şi a constientizării importantei igienei duc
la extinderea bolilor si la o rată a mortalităţii infantile foarte ridicată.
Vârsta medie la casatorie este mult mai mica decât în cazul populaţiei majoritare. Fetele se
căsătoresc de obicei la 13, 14 ani. Nu numai că acestea le scurtează durata copilariei, dar conduce la
o crestere inevitabilă a familiilor, înrautaţiind problemele cauzate de sărăcie.
Sărăcia din cadrul comunitaţilor rroma duce la apariţia altor probleme. Standardele de igienă
tind să fie joase, deseori datorită lipsei apei curente si a electricităţii, calitatea si cantitatea
alimentelor tinde să se înrautaţeasca în multe comunitaţi de rromi pe parcursul iernii, iar carnea si
propdusele lactate sunt inaccesibile tot timpul. În astfel de condiţii, marimea familiei si lipsa
educaţiei medicale sunt factori importanţi care contribuie la condiţii precum malnutriţia, anemia,
handicapuri de înalţime si greutate. Mulţi copii rromi nu sunt vaccinaţi, datorită faptului ca părinţilor
lor nu li se impune importanţa acestei actiuni.
Accesul la asitenţa medicală este îngreunat de faptul că un numar mare de rromi nu posedă
actele necesare. Cei care le au sunt deseori rezidenţi ilegali într-o zonă diferită de cea pentru care au
acte, deci personalul medical nu are acces la fişa lor medicală. Conform legii 95/2006 privind
asigurarile sociale si medicale, problemele cu privire la reşedinţă permanentă cuplată cu lipsa unui
venit care ar face posibilă plătirea asigurarii medicale au ca rezultat lipsa unui medic de familie

82
pentru majoritatea familiilor de rromi. Cumpărarea medicamentelor este o problemă de vreme ce
preţurile sunt mari, mai ales că rromii cred că un medicament mai scump este mai eficient.
Situatia comunităţii rroma din România s-a deteriorat brusc dupa 1989. Întru-un climat al
schimbărilor, care permitea altor minorităţi să spere la un viitor mai bun, rromii au fost supusi
discriminărilor, săraciei şi în unele cazuri mortii.
Rromii din România sunt dezavantajati din punct de vedere al educaţiei. Discriminarea este
raspândita, atât în cadrul sistemului la care un individ trebuie sa recurga pentru a intra în scoala,
precum si în cadrul scolilor determinând multi copii sa nu se înscrie. Educatia este de asemenea
afectata de saracia cronica din majoritatea comunitatilor. Copiii care reusesc sa înceapa scoala,
deseori nu promoveaza ciclul gimnazial si, din acest motiv, este foarte dificil pentru ei sa îsi
gaseasca de lucru. Aceasta, în schimb, tinde sa conduca la o crestere a ratei criminalitatii si
perpetuarea saraciei. Discriminarea este o problema a rromilor din România si în alte domenii si
îmbraca forma atât a violentei fizice cât si a tratamentului necorespunzator din partea autoritatilor.
Violenta comunitara, manifestata sub forma raidurilor întreprinse de politie, reprezinta o
serie regulata de abuzuri suferite de rromi din 1990 încoace. Toata comunitatea a fost etichetata
drept criminala si au fost expulzati din zone în care traiau de decenii, singura lor crima fiind etnia.
Acesti oameni au fost fortati sa se mute la oras pentru a cauta un loc de munca, aceia dintre ei care
sunt calificati si solicita un loc de munca, descopera ca si în acest caz etnia lor este problema.
Sunt necesare schimbari radicale, atât în cadrul comunitatii rroma cât si în afara lor, pentru a
îmbunatati situatia. Reprezentatii autoritaţilor implicaţi în procesul educatiei trebuie sa arate o
întelegere mai profunda a problemelor specifice ale minoritatii şi, în multe cazuri, trebuie depăşite
prejudecaţile. Încadrul comunitatii rromă este nevoie de întelegere, comunitatea trebuind sa înteleaga
avantajele educaţiei si cele care decurg din acordarea sprijinului pentru asigurarea accesului la
educatie. În cazurile în care există lipsa de comunicare între profesori şi parinţii rromi, ambele părţi
ar trebui sa depaseasca acest neajuns în interesul copilului. Organizatiile non-guvernamentale pot
ajuta de asemenea prin promovarea programelor educationale special concepute pentru a satisface
nevoile rromilor. Daca acesti pasi împreuna cu altii de acest fel nu sunt facuti, spirala descendentă
în, momentul de faţa în domeniul educaţiei copiilor rromi va continua să coboare, conducând la o
săracie mai mare, la cresterea nivelurilor criminalităţii si a şomajului, astfel întarind unul din cele
mai consistente stereotipuri despre rromi.

83
Privite în ansamblu, problemele cu care au de-a face etnia rroma din România sunt foarte
serioase cu toate acestea daca indivizii ar fi mai deschisi la întelegerea diferentelor
dintre comunitati, s-ar putea gasi solutii.
Educatia este în mod evident necesara pentru a înlatura prejudecatile si rasismul, copiii nu se
nasc rasisti –ei învata discursul rasist acasa sau din alte surse. Integrarea copiilor rromi sau de alte
etnii este necesara înca din primii ani de scoala, astfel încât ambii sa învete cum sa se comporte unul
cu celalalt. Din pacate, acest lucru este aproape imposibil de realizat data fiind starea actuala a
sistemului educational.
Presa are de asemenea un rol vital. Televiziunea a fost acuzata de o discriminare similara
celei din presa scrisa în ceea ce priveste creionarea portretului comunitatii rrome. În 13 iunie 1990,
dl. Emanoil Valeriu, directorul Televiziunii Române Naţionale, a anuntat în emisie ca rromii au
atacat si devastat studiourile de televiziune, chemând populatia româna sa apere studiourile.
Enunţarea unui atât de mare neadevăr la televizor, nu putea fi facută decât cu un singur scop –
provocarea de noi sentimente anti-rromă în mijlocul populatiei. Acţiunea domnului Valeriu a
determinat Federaţia Etnică a Rromilor saă depună o plângere împotriva celui mai sus amintit pentru
încalcari ale Codului Penal; imediat, procuratura a anulat această plângere.
Reportajele despre rromi transmise de canalele de televiziune de stat în emisiunile de ştiri
realizate prin focalizarea imaginii pe rromi participanţi la demonstraţiile politice, compromiţând
astfel imaginea opoziţiei. Se întreţin astfel cele mai răspândite stereotipuri existente – criminalitatea
şi sărăcia.
Aceasta dovedeşte în mod evident că ziariştilor români le lipseşte într-o oarecare măsură
simţul responsabilitaţii. În cadrul oricarui stat, mass-media este un factor deosebit de important în
procesul manipulării şi poate forma o imagine publică cu consecinşe dezastruoase. Atât Guvernul
României cât şi presa însaşi ar trebui să recunoască acest potenţial şi să încerce, din considerente
legate de stabilitate, o prezentare mai echilibrata şi nepartinitoare a etniei rromă şi a celorlalte
minorităţi.
Formarea unei clase intelectuale în cadrul rromilor din România nu ar aduce decât beneficii
uriaşe minoritătii. Rromii care sunt capabili, atât din punct de vedere al inteligenţei cât şi social, de a
interacţiona cu cetăţenii de alte etnii la un nivel intelectual şi politic, ar putea ajuta foarte mult la
constientizarea problemelor minoritaţii şi la promovarea unei înţelegeri pe o scara cât mai largă a
modului de viaţă specific rromilor.

84
De asemenea, educaţia este un factor necesar în cadrul comunitatilor rroma. O plângere
adesea întâlnită impotriva rromilor este aceea că ei nu respectă legile celorlalte comunităţi, ceea ce
nu se poate spune că nu se întâmpla câteodată. Dar, daca se doreşte o înţelegere cu adevarat a
fenomenului, atunci eforturile trebuie ăa vina din ambele părţi, atribuirea vinei doar uneia (în speţa
comunităţilor de alte etnii decât cea rromă) fiind o cale sigură spre eşec.

85
ANEXE

ANEXA 1
Profil psihologic

Nume şi prenume:
Caracteristici psihosociale:
7. Dezvoltare psihomotorică
8. Dezvoltare cognitivă
9. Dezvoltare afectiv-emotională
10. Dezvoltare social-adaptivă
11. Aparatul de lucru investigativ
12. Concluzii şi recomandări

86
ANEXA 2
Fişa de evaluare a copilului

1. Date despre membrii familiei


2. Motivul internării copilului într-o instituţie
3. Antecedente medicale ale copilului
4. Factori ereditari cu efecte asupra copilului
5. Vizitele efectuate de părinţi
6. Instituţii care sunt în legatură cu copilul si măsurile luate
7. Dezvoltarea copilului:
- dezvoltarea afectiv-emotională
- dezvoltarea intelectuală
- comportament social
- abilitaţi, aptitudini, interese
8. Evoluţia în centru
9. Recomandarea psihologului

87
BIBLIOGRAFIE:

1. Achim, V., Ţiganii în istoria României, Editura Bucureşti, 1963;


2. Abraham, D., Badescu, Ilie and Chelcea, Septimiu, Relaţii interetnice în România: Diagnoze
sociologice şi evaluarea tendintelor, Editura Carpatica, 1995;
3. Amza, T., Tiganii – necunoscuţi de lânga noi, Editura Atlas Lex, Bucuresti 1996;
4. Burtea, V., Rromii în sincronia şi diacronia populatiilor de contact, Editura Lumina Lex,Bucureşti,
2002;
5. Burtea, V., Şansele populaţiei de rromi în Revista de Cercetări Sociale nr. 3, 1997;
6. Cantemir, D., Descrierea Moldovei, Editura Tineretului, Bucureşti 1961;
7. Cherata, L., Istoria ţiganilor, origine, specific, limba, Editura Z, Bucureşti 1973;
8. Convenţia Internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată la
Adunarea Generală a O.N.U., la 21 decembrie 1965;
9. Convenţia Internaţională privind discriminarea în domeniul ocuparii forţei de muncă si exercitării
profesiei, nr. 111/1958 – Organizarea Internaţională a Muncii (O.I.M.), 1958, nr. 81/1973;
10. Crisan, N., Tiganii: Mit si Realitate, Editura Albatros, Bucureşti 1999;
11. Crowe, D.A., The Gypsy Historical Experience în România, 1991;
12. Iorga, N., Anciens documents de droit roumain, Editura Paris, Bucureşti, 1930;
13. Kenrick, D., Historical Dictionary of the Gypsies (Romanies), 1998;
14. Ponce, E., Ţiganii din România – o minoritate în tranziţie, Editura Compania,Bucureşti,1999;
15. Merfea, M., Tiganii – integrarea socială a rromilor, Editura Bârsa, Braşov, 1991;
16. Miftode, V., Migraţiile şi dezvoltarea urbană, Editura Junimea, 1978;
17. Moisa, F., Experienţe, realizări si perspective asupra programelor pentru rromi, Cluj, 2000;
18. Romanescu,A., V., Andreescu, V., Stilul si modul de viaţă al rromilor din unele comunităţi
urbane şi rurale, în Revista Sociologie Românească nr. 2-3, 1994;
19. Situaţia copilului şi a familiei în România UNICEF, Guvernul României, iulie, 1997;
20. Ştefănescu, A., Mănăstirea Tismana, Bucureşti, 1990;
21. Zamfir, C., Dimensiuni ale sărăciei, Editura Export,1994;
22. www.cedu.ro;
23. www.egale.ro.

88