Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea Lucian Blaga

Facultatea de Stiinte Economice Sibiu

TURCIA- viitor stat membru al UE


Introducere

Am ales tema: “Turcia-viitor stat membru al Uniunii Europene” deoarece ni se pare


fascinanta dorinta acerba si incercarea neincetata a acestei tari de religie musulmana, cu teritoriu
apartinand atat de Europa cat si de Asia, de a se alatura unui context socio-politic, cultural, si
anume Uniunea Europeana.
Primul rateu al Turciei de a fi parte a UE a fost in 1963 cand aceasta a semnat un acord
de asociere, insa dupa lovitura de stat militara UE a inghetat relatiile.
O alta incercare, de altfel, fara sorti de izbanda a fost in 1987, cand Turcia a facut oficial
cerere de aderare, dar dupa 10 ani a fost respinsa din cauza drepturilor omului.
Cea de-a treia nereusita, a anului 1999 a fost cauzata de faptul ca ea tot nu indeplinea
criterile politice, chiar daca candidatura ei a fost acceptata.
In cele din urma, abia in decembrie 2004 Consiliul European a luat decizia inceperii
negocierilor de aderare cu Turcia,iar din octombrie 2005 a fost declansat acest proces.
Scurta prezentare a Uniunii Europene

Uniunea Europeană este o entitate politică, socială si economică, dezvoltată în Europa, ce este
compusă din 27 state. Este considerată a fi o constructie sui generis, fiind o confederatie. Începând cu 1
decembrie 2009, Uniunea Europeană are personalitate juridică internatională.
După generaţii de divizare şi război, Uniunea Europeană unifică Europa în mod paşnic. De la
şase membri fondatori, Uniunea Europeană s-a extins la 27 de state membre. În ultimii cincisprezece
ani, forţa gravitaţională a Uniunii Europene a ajutat la transformarea ţărilor din Europa Centrală şi de
Est din regimuri comuniste în democraţii moderne, funcţionale. Recent, a inspirat reforme impresionante
în Turcia, Croaţia şi în alte ţări din Balcanii de Vest. Toţi europenii beneficiază de faptul că au drept
vecini democraţii stabile şi economii de piaţă prospere. Un proces de extindere a Uniunii Europene
administrat cu grijă duce la extinderea păcii, democraţiei, a principiului statului de drept şi a prosperităţii
în Europa.
Extinderea este proiectul cel mai ambiţios întreprins de UE: el reprezintă, de fapt, reunificarea
continentului european, divizat în urma ultimului război mondial. Au existat în trecut şi alte valuri ale
extinderii într-o Europă divizată, dar actualul proces de extindere ajută la îndeplinirea visului părinţilor
fondatori ai UE: o Europă unită şi liberă. În consecinţă, extinderea Uniunii Europene1 este, împlinirea
unei viziuni – o viziune care este mult prea uşor dată uitării atunci când securitatea şi prosperitatea în
Europa sunt considerate a fi ceva de la sine înţeles. Dar dacă ne luăm răgazul necesar pentru a reflecta,
vom vedea că această viziune se confundă cu însuşi scopul urmărit de UE şi de extinderea sa:
reunificarea popoarelor din Europa într-un cadru constituţional care să le încurajeze să muncească
împreună în condiţii de pace şi stabilitate.
În prezent, Uniunea are 27 membri, dintre care sase membri fondatori din 1958:
 Belgia; Franta; Germania; Italia; Luxemburg; Olanda
Alte 21 state au aderat succesiv:
 1973: Danemarca; Irlanda; Regatul Unit
 1981: Grecia
 1986: Portugalia; Spania
 1995: Austria; Finlanda; Suedia
 2004: Cipru; Estonia; Letonia; Lituania; Malta; Polonia; Cehia; Slovacia; Slovenia;
Ungaria
 2007: Bulgaria; România
Sistemul politic al Uniunii Europene este definit într-o serie de tratate. Ultimul dintre aceste
tratate este Tratatul de la Lisabona. Tratatul actual si viitoare stabilesc pentru politica Uniunii Europene
o serie de institutii. Sistemul politic rezultat din aceste acte reflectă prin structura sa principiul
democratic al separării puterilor în stat în puterea legislativă, executivă si juridică, iar în ce priveste
procesul legislativ urmăreste principiile subsidiaritătii si proportionalitătii.
Costurile reale ale extinderii nu pot fi cuantificate prin prisma bugetului UE: efectele cele mai
considerabile ale adaptării au fost deja resimţite în viitoarele state membre.Pentru popoarele din actuala
Uniune Europeană, stabilitatea şi democraţia din Europa Centrală şi de Est au dus deja la obţinerea unor
beneficii semnificative, nu numai pe planul securităţii, ci şi al prosperităţii: dezvoltarea rapidă a

1
Wim Kok, Extinderea Uniunii Europene- realizări şi provocări, Raport prezentat Comisiei Europene
comerţului a contribuit la crearea de oportunităţi pentru libera iniţiativă, investiţii, noi locuri de muncă şi
o creştere economică marcată în Europa Occidentală.

Condiţii pe care trebuie sa le îndeplinească un stat pentru a adera la Uniunea Europeană

Aşa cum este prevăzut în articolul 49 al Tratatului privind Uniunea Europeană (Tratatul UE),
pentru a putea deveni membru al Uniunii, un stat trebuie să fie stat european şi să respecte o serie de
principii: al libertăţii, democraţiei, respectului drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale şi
statului de drept.
La Consiliul European de la Copenhaga, din 1993, s-au stabilit o serie de criterii pe care un stat
trebuie să le îndeplinească pentru a deveni membru al Uniunii Europene:
- criteriul politic: instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept, respectarea
drepturilor omului şi protecţia minorităţilor;
- criteriul economic: o economie de piaţă funcţională, precum şi capacitatea de a face faţă
presiunilor concurenţiale din piaţă internă;
- acceptarea acquis-ului comunitar: capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de stat membru, inclusiv
adeziunea la obiectivele politice, economice şi monetare ale Uniunii Europene.
Aceste criterii au fost denumite criteriile de aderare sau criteriile de la Copenhaga şi au fost
confirmate în decembrie 1995 de către Consiliul European de la Madrid, care, în plus, a subliniat
importanţa adaptării structurilor administrative ale statelor candidate în vederea creării condiţiilor pentru
o integrare graduală, armonioasă.
Îndeplinirea criteriului politic reprezintă o condiţie pentru deschiderea negocierilor de aderare,
această decizie fiind luată în Consiliul European. Îndeplinirea celorlalte criterii este monitorizată apoi de
către Comisia Europeană, iar rezultatul acestei monitorizări este prezentat în Rapoartele de Ţară.

Etapele procesului de aderare la Uniunea Europeană


Statul respectiv trebuie să depună o cerere de aderare, la Consiliul UE 2. Comisia Europeană
publică apoi o opinie referitor la aceasta, iar Parlamentul European trebuie, conform procedurilor, să dea
avizul conform. Dacă opinia Comisiei este pozitivă, Consiliul decide, prin vot în unanimitate, dacă i se
acordă ţării respective statutul de ţară candidată şi, nu neapărat la aceeaşi dată, deschiderea negocierilor
de aderare.
Rezultatele negocierilor pentru toate capitolele sunt incluse, după încheierea acestora, într-un
proiect de Tratat de Aderare, convenit între Consiliu şi statul în curs de aderare.
Turcia este asociată la Comunitatea Economică Europeană din 1963. În 1995 s-a constituit o uniune
vamală iar în decembrie 1999 Consiliul European de la Helsinki acordă Turciei statutul oficial de ţară
candidat la aderare: Turcia este o ţară candidat care are vocaţia de a se alipi la Uniune pe baza aceloraşi
criterii precum cele care se aplică altor ţări candidate.
Consiliul European de la Copenhaga din decembrie 2002 a încurajat Turcia să continue procesul ei
de reformă: el a solicitat în special guvernului turc să remedieze rapid toate insuficienţele ce persistau în ceea
ce priveşte criteriile politice, amintind că aderarea cere din partea unei ţări candidat ca ea să aibă instituţii
stabile care garantează democraţia, domnia legii, drepturile omului, respectarea minorităţilor şi protecţia lor.
El a conchis că dacă în decembrie 2004 Consiliul European decidea, pe baza unui raport şi a unei
recomandări a Comisiei, că Turcia satisfăcea criteriile politice de la Copenhaga, Uniunea Europeană ar
începe neîntârziat negocierile de aderare cu această ţară.
2
Statele care au depus o cerere de aderare sunt denumite “state solicitante”.
Comisia Europeană a prezentat la 6 octombrie 2004 raportul ei privind progresele făcute de Turcia
spre democraţie şi o recomandare privind deschiderea negocierilor de aderare. Pe baza acestei recomandări,
Consiliul European reunit la Bruxelles la 16 şi 17 decembrie 2004 a decis începerea de la 3 octombrie 2005 a
negocierilor de aderare a Turciei la Uniunea Europeană.
Perspectiva , chiar îndepărtată, a aderării Turciei la Uniunea Europeană nu a fost lipsită de
pasiuni. Dată fiind mărimea ei, populaţia sa, localizarea ei geografică, potenţialul ei economic şi
militar, precum şi caracteristicile sale culturale şi religioase, aderarea Turciei ar fi fără precedent.
Dacă progresele economice ale acestui stat par incontestabile, incertitudinile instituţionale şi
bugetare legate de intrarea sa eventuală nu sunt mai slabe. Pe plan instituţional, intrarea unei ţări
atât de populate (70 milioane de locuitori), care poate în mod legitim să pretindă numărul cel mai
mare de voturi în Consiliu şi cea mai mare reprezentare în Parlamentul European, are obligatoriu un
rol important în luarea deciziei.

Scurta prezentare a Turciei

Turcia este o ţară în sud-estul Europei şi Peninsula Anatolia din Asia. Este continuatoarea
statului istoric numit Imperiul otoman.
Republica Turcia a fost intemeiata la 29 octombrie 1923. Cu o suprafaţă mai mare decât orice
ţară din Uniunea Europeană, cu o populaţie de 75 de milioane de locuitori, în mare majoritate
musulmani, şi situată la intersecţia dintre Occident şi lumea islamica, Turcia are o importanţă
geostrategică deosebită pentru democraţiile occidentale, fiind considerată unul dintre statele pivot ale
lumii, de origine islamică. Este situat la o răscruce de civilizaţii, religii şi rute comerciale.
Republica a insemnat un nou mod de viata pentru cetatenii turci. La baza acestuia se afla
principiul conform caruia suveranitatea se bazeaza pe vointa poporului. Un alt aspect important se refera
la faptul ca perioada Republicii a fost cea mai lunga perioada de pace in istoria Turciei. Datorita acestei
perioade de pace au avut loc in Turcia evolutii deosebit de importante. In lumina obiectivului definit de
intemeietorul Republicii, marele om de stat Mustafa Kemal AtatUrk, "de a atinge nivelul civilizatiei
contemporane", s-au realizat reforme foarte importante, au avut loc mari schimbari. Astazi, Tucia este
tara democratica, laica, care a adoptat principiile statului de drept, in care sunt respectate drepturile
omului. Cu aceste caracteristici, Turcia, a carei populatie este majoritar musulmana, a demonstrat ca
democratia si islamul pot coexista. In cadrul transformarilor care au avut loc de la inceputurile
Republicii s-a evidentiat vocatia europeana a Turciei.
In acest sens, in perioada Republicii, Turcia a devenit membru al tuturor institutiilor europene
importante. Vocatia europeana a Turciei se evidentiaza clar in cadrul relatiilor sale cu Uniunea
Europeana. La reuniunea la nivel inalt a Uniunii Europene de la Helsinki, din anul 1999, Turcia a fost
recunoscuta ca tara candidata.
Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea Europeană. Ambitiile europene ale Turciei
datează de la Acordurile de la Ankara din 1963. Turcia a început negocieri preliminare la 3 octombrie
2005. Totusi, analistii consideră ca această tară nu va adera mai devreme de 2015, datorită numărului
mare de reforme economice si sociale care trebuie întreprinse. De la acordarea statutului de tară
candidată, Turcia a implementat reforme permanente în privinta drepturilor omului, a abolit pedeapsa cu
moartea, a oferit drepturi culturale minoritătii kurde si a avansat în rezolvarea diferendului cipriot.
Totusi, datorită diferentelor religioase si culturale în relatie cu restul Europei, Turcia se loveste de o
opozitie puternică din partea guvernelor conservatoare si religioase ale statelor membre, în special
Franta, Germania, Austria, Grecia, Cipru si Slovenia.
UE nu este o comunitate construită pe religie. Uniunea se bazează pe valori europene comune
precum respectul demnităţii umane, statul de drept, toleranţă şi nediscriminare. În calitate de comunitate
de valori, unul dintre atuurile noastre este unitatea în diversitate.
Aproximativ 12 milioane de musulmani trăiesc în statele UE – mulţi dintre ei cetăţeni ai statelor
respective – împreună cu cetăţeni de alte credinţe sau care nu au nici o credinţă. Toleranţa religioasă şi
respectul pentru diversitate sunt valori de bază ale Uniunii: Europa a avut prea multe războaie religioase
în trecut. Prin urmare, credinţa religioasă nu a reprezentat niciodată un criteriu de aderare. Turcia este un
stat laic, unde o mare parte din populaţie este musulmană, majoritatea aparţinând ramurii moderate a
Islamului.
Totuşi, libertatea religioasă, protecţia minorităţilor şi nediscriminarea sunt criterii politice cheie
pentru a deveni membru. Ca o condiţie necesară, Turcia trebuie să îmbunătăţească în mod substanţial
respectul faţă de drepturile comunităţilor religioase altele decât cele musulmane pentru a atinge
standardele europene.
Aderarea Turciei va conduce la rezultate importante atat din punctul de vedere al Turciei, cat si
al Uniunii Europene. In acest fel, aderarea Turciei la Uniunea Europeana va avea o mare influenta pe
calea realizarii concilierii dintre civilizatii.
Acceptarea Turciei ca posibil membru va impinge granitele Uniunii pana in Caucaz si Orientul
Mijlociu. Turcia este diferita de toate celelalte state. Este cea mai mare si cea mai saraca tara, care a fost
invitata pentru inceperea negocierilor, si, totodata, cea mai diferita din punct de vedere cultural. In
ultimii ani, Turcia s-a transformat profund, insa mai are inca multe etape de parcurs pana cand va ajunge
sa indeplineasca toate cerintele impuse pentru aderare.

Perspectivele negocierilor aderarii Turciei la UE

Divergenţele dintre UE şi Turcia există în două domenii. În primul rând este vorba de reforma
politică a Turciei. Referirile se fac la articolul 301 al Codului penal al acestei ţări. Se consideră că
articolul respectiv limitează grav libertarea cuvântului şi UE insistă ca Turcia să-l modifice sau să-l
anuleze. Se poate spune că articolul respectiv a devenit un important reper pentru UE prin care
organizaţia judecă dacă Turcia a realizat reforma politică conform standardelor europene.
În al doilea rând este în discuţie situaţia Ciprului. Aceasta este un factor-cheie care asigură
desfăşurarea în condiţii bune sau nu a negocierilor privind aderarea Turciei la organizaţia europeană.
După 1974 Ciprul s-a scindat. În sud există Republica Cipru, a etniei greceşti şi recunoscută de
comunitatea internaţională. Iar în nord există Republica Turcă a Ciprului de Nord, care este recunoscută
doar de Ankara.
Factori care indica un posibil succes al integrarii Turciei:
1)În primul rând, Turcia şi-a demonstrat dorinţa de a se adapta la standardele europene şi a
înregistrat progrese certe în democratizare şi în respectarea drepturilor omului.
2) În al doilea rând, deşi religia populaţiei este Islamul, Turcia are o puternică tradiţie seculară.
3)Şi în al treilea rând, Turcia este membru NATO, apărând Europa căreia acum încearcă să i se
alăture. Iar acest lucru va conta.
Turcia- trei probleme de bază privind adrerarea Uniunii Europene
În primul rand, este problema eventualei migratii a fortei de munca din Turcia, in special spre
statele din Europa de Vest, apoi costul primirii Turciei in Uniunea Europeană si, la urma, dileme ale
identitatii culturale. Acestea sunt chestiuni foarte delicate, care alimenteaza impotrivirea fata de
perspectiva aderarii Turciei.
Cadrul negocierilor de aderare stabileste unele masuri de salvgardare in privinta celor trei teme.
Ca si in cazul statelor din cel mai recent val de aderare, se specifica posibilitatea membrilor de a impune
restrictii circulatiei libere a fortei de munca.
Problema costurilor integrarii Turciei este contestabila. Prin aderarea Turciei, suprafaţa UE-27 ar
creşte cu 18,3%, iar populaţia sa cu 14,7%, în timp ce PIB-ul pe cap de locuitor ar scădea cu 10,5%. Prin
aderarea altor state din Balcanii occidentali, suprafaţa UE-27 ar creşte cu 4,8% iar populaţia sa cu 4%, în
timp ce PIB-ul pe cap de locuitor ar scădea cu 3,5%. De aceea multi europeni considera ca Turcia este o
tara saraca. Daca adaugam si parerile potrivit carora Turcia este o tara mult prea diferita, chiar
neeuropeana, avem explicatia pentru care procesul de negocieri a fost definit drept unul cu “final
deschis”.
Cadrul de negocieri acorda importanta dezvoltarii unui dialog politic si civic pentru cresterea
sprijinului din partea cetatenilor europeni. În ultimul rand, bineinteles, Guvernul si UE vor trebui sa
controleze tensiunile care vor aparea din partea celor care se opun aderarii si care propun un parteneriat
privilegiat in locul aderarii. Pana in prezent, nici Consiliul European, nici Parlamentul European nu au
pus aceasta optiune in termeni oficiali, chiar daca au existat tentative.

Argumente contra in privinta aderarii Turciei la UE


Un prim argument contra aderarii Turciei la UE ar fi chestiunea practicarii torturii, si a pedepsei
cu moartea. O alta chestiune este cea privind economia subterana care reprezinta potrivit statisticilor,
intre 40-60% din PIB. Mai exista si alte argumente cum ar fi: coruptia face ravagii, mai mult de jumatate
din femei sunt analfabete, structura bancara turca este inca fragila si economia nu a inregistrat in ultimul
deceniu cresteri din cauza inflatiei galopante.
Se considera ca aderarea Turciei la Uniunea Europeana va conduce la distrugerea acesteia.
Argumente pro in privinta aderarii Turciei la UE
Fostul presedinte francez Jacques Chirac sustinea in perioada mandatului, ca Europa nu va reusi
sa castige lupta impotriva terorismului islamic daca nu va avea aliati in lumea musulmana.
Italia trece de partea Turciei. Turcia trebuie sa faca eforturi serioase pentru a indeplinii cerintele
de aderare la UE, incluzand adoptarea a 80 de mii de pagini de legislatie europeana. Comisia europeana
a promis ca va monitoriza indeaproape procesul de aderare a Turciei. Daca se vor remarca ramaneri in
urma acestea vor fi sanctionate prompt. Ministrul italian spune ca aderarea Turciei ar fi o oportunitate
de relansare a intregului proiect european. El a mai solicitat partenerilor europeni sa puna capat
incertitudinilor si egoismului.
Traian Basescu a spus ca "Romania va fi un sustinator constant si fara rezerve al aderarii Turciei
la Uniunea Europeana, in momentul in care toate conditiile de aderare vor fi indeplinite
Fostul premier Calin Popescu-Tariceanu a dat asigurari ca „Romania sustine aderarea Turciei la
Uniunea Europeana”3, exprimand disponibilitatea de a pune la dispozitie expertiza si sprijinul tehnic de
care partea turca are nevoie, inclusiv prin proiecte de twining.
La randul sau, presedintele turc a afirmat ca Romania este „un vecin important, o tara prietena
Turciei”. „Noul statut al Romaniei de membru UE este important pentru Turcia, pentru ca ne bazam pe
dvs. pentru sustinerea parcursului european al Turciei”4, a subliniat presedintele Abdullah Gül.
Turcia si Romania sunt una pentru cealalta cei mai mari parteneri comerciali in zona Balcanilor.
Volumul schimburilor comerciale dintre  cele doua tari a ajuns, la sfarsitul anului 2007, la 6,7 miliarde
dolari. Obiectivul stabilit in privinta volumului schimburilor comerciale pentru 2010 e de 10 miliarde

3
Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, RADOR
4
Presedintia Turciei, Presedintele Abdullah Gül
dolari. In acest moment, in Romania sunt peste 10.000 de companii turce inregistrate. Un total de 68
companii turce de constructii din Romania au preluat 103 proiecte, in valoare de 3,1 miliarde dolari.

Interese americane

Statele Unite au presat puternic pentru integrarea Turciei in UE. Fiind o tara musulmana,
seculara si prooccidentala, avand relatii detensionate cu lumea araba si cu statul Israel si avand granite
comune cu Iran, Irak si Siria, Turcia este considerata un aliat de mare valoare pentru Statele Unite.
Parteneriatul turco-american a fost si ramane esential pentru strategia globala a Americii.
O mare parte dintre mahomedani percep ocuparea militara americana in Irak si in Afganistan,
precum si declansarea "razboiului antiterorist" ca o cruciada impotriva religiei lor. In consecinta,
integrarea Turciei in UE, o comunitate prestigioasa de tari crestine, ar demonstra omenirii ca
occidentalii nu au declarat razboi general impotriva musulmanilor.
Din nefericire, insistentele americanilor in favoarea aderarii Turciei la UE au fost respinse de
europeni. Iar turcii sunt mult mai putin receptivi la presiunile Washingtonului, pe motiv ca SUA, in
virtutea razboiului impotriva terorismului islamic, nu apara suficient intersele de securitate ale Turciei.
Un aspect deosebit de iritant in relatiile turco-americane este pericolul nationalismului kurd.

Fronda vizelor
Ministrul de externe turc a cerut recent Uniunii Europene sa permita circulatia fara vize a
cetatenilor tarii sale, dupa intrarea in vigoare a unei masuri similare privind Serbia, Muntenegru si
Macedonia. Ahmet Davutoglu considera ca este inacceptabil ca anumitor state din Balcani, care se afla
in stadiile initiale ale procesului de aderare si nu au inceput negocierile de aderare la spatiul comunitar,
sa li se ofere privilegiul eliminarii vizelor, in timp ce cetatenilor turci li se solicita vize, desi negocierile
dintre Ankara si Bruxelles-ul sunt mult mai avansate. Reamintim ca Turcia a lansat negocierile de
aderare la UE in 2005, oficialii turci exprimandu-si frecvent nemultumirea fata de ceea ce ei considera a
fi ritmul lent al discutiilor.

Ministrul turc de Externe a avertizat tari ca Franta, care se opun aderarii Turciei la UE, subliniind
ca aceasta atitudine franeaza reformele din Turcia si descurajeaza populatia, relateaza AFP. “Vocile
negative pe care le tot auzim din partea unora dintre statele din UE provoaca indoieli in randul
cetatenilor nostri si lezeaza eforturile de continuare a reformelor”, a declarat Ahmet Davutoglü intr-un
recent interviu acordat mass-media suedeze. La randul sau vicepresedintele Comisiei Europene, Günter
Verheugen, a declarat ca Uniunea Europeana are mai multa nevoie de Turcia decat invers. “Noi avem
mai multa nevoie de Turcia decat are ea nevoie de noi”, a afirmat Verheugen. 5 “Are o importanta
strategica primordiala (…). Vorbesc de securitatea din toata regiunea. Nu trebuie decat sa ne imaginam
ce s-ar intampla daca Turcia ar urma o alta cale decat cea a unei ancorari solide in comunitatea statelor
occidentale. Ar fi un risc foarte mare pentru noi, pe care este mai bine sa nu ni-l asumam”, a adaugat el.
Aderarea Turciei la UE “ar fi un avantaj enorm (pentru blocul european – n.red.), ar ajuta la
reglementarea fara conflicte a relatiilor dintre democratiile occidentale si lumea musulmana din secolul
al XXI-lea”, a spus el. Insa “nu trebuie sa existe un discount, conditii de aderare mai usoare pentru
Turcia, tocmai pentru ca este importanta din punct de vedere strategic pentru Uniunea Europeana”, a
subliniat Verheugen.6

5
Postului german de radio Deutschlandfunk.
6
http://karadeniz-press.ro/kara/turcia-respinsa-de-ue/
Concluzii

 
Noi credem ca Turcia va fi o viitoare tara europeana pentru ca UE nu este o comunitate
construită pe religie. Uniunea se bazează pe valori europene comune precum respectul demnităţii
umane, statul de drept, toleranţă şi nediscriminare. În calitate de comunitate de valori, unul dintre
atuurile noastre este unitatea în diversitate.
Ca sa-si mentina alianta strategica cu Ankara, europenii si americanii trebuie sa-si reevalueze
atitudinea fata de Turcia, sa nu subestimeze resentimentele nationaliste ale turcilor si sa le respecte
interesele de securitate.
Libertatea religioasă, protecţia minorităţilor şi nediscriminarea sunt criterii politice cheie pentru a
deveni membru. Ca o condiţie necesară, Turcia trebuie să îmbunătăţească în mod substanţial respectul
faţă de drepturile comunităţilor religioase altele decât cele musulmane pentru a atinge standardele
europene.
O întârziere a extinderii sau abandonarea acesteia, ca rezultat al neratificării de către statele
membre UE, ar constitui un eşec politic major pentru Europa. Într-o asemenea situaţie, atât Uniunea
Europeană, cât şi ţările candidate ar avea de suportat costurile.
De aceea , părerea noastra este că Uniunea Europeană ar trebui să desfăşoare în continuare
procesul de extindere, deoarece acest fapt ar fi foarte benefic pentru ţările candidate, întrucât tot acest
procedeu de integrare în Uniunea Europeană nu face decât sa le ajute să se dezvolte şi mai mult. Chiar
dacă beneficiile aderării la Uniunea Europeană a acestor state, nu sunt vizibile imediat, acestea se vor
observa în viitor când vor fi duse la îndeplinire toate reformele economice, politice, culturale si sociale.