Sunteți pe pagina 1din 13

SNSPA

Facultatea de Științe Politice - Specializarea R.I.S.E.

Ucraina, între Occident și Rusia, între realism și


liberalism

24.05.2015
Abstract

Lucrarea de față își propune o analiză comparativă a celor două mari paradigme

ce constituie bazele Teoriei Relațiilor Internaționale, idealismul și realismul, aplicate

actualei situații tensionate din Ucraina, ce a escaladat la nivel internatțional, implicând

marile puteri.

Analiza se va desfășura prin prezentarea inițială a celor două paradigme, ulterior

realizându-se o prezentare concisă a premiselor, evenimentelor și efectelor crizei, iar, în

final, se vor dezbate cele două întrebări ce se constituie în teza lucrării.

Întrebările fundamentale ce întemeiază analiza sunt: ce înseamnă criza actuală din

Ucraina pentru disputarea scenei internaționale între marile puteri? Ținând seama de

antiteza creată între cele două teorii, care este mai adecvată pentru a înțelege în

profunzime și a contura actuala criză din Ucraina în contextul evoluției sistemului

internațional?

Termeni cheie: teorii, liberalism, realism, Ucraina, criză, conflict, interese, relații

internaționale, pace
Capitolul I - Teorii fundamentale și concepte ale domeniului Relațiilor

Internaționale

În vederea studierii cât mai amănunțite a interacțiunilor dintre state și a

raporturilor de putere dintre acestea, ca actori principali din cadrul sistemului

internațional și a relațiilor acestora cu actorii non-statali, (care, în contemporaneitate, au

început să aibă o influență sporită asupra planului decizional) există două mari paradigme

antitetice centrale, cu un caracter profund filosofic, realismul și liberalismul, care

ghidează comprehensiunea și analiza tuturor conflictelor, evenimentelor și acțiunilor

politice de pe plan extern.

Astfel, putem spune că "nu există o singură teorie viabilă care să explice gama

largă a interacțiunilor internaționale, atât conflictuale, cât și de cooperare"( Goldstein

Joshua, Pevehouse Jon, 2008, pag. 95), ci o multutidine de viziuni, fiecare cu propriile

sale caracteristici bine definite, ce dau un alt înțeles evenimentelor, politicii externe, în

general, și deslușirea conflictelor internaționale.

Poate cea mai dezbătută paradigmă a domeniului Relațiilor Internaționale,

realismul este o teorie apărută ca replică la tradiția liberală, adoptată de unii cercetători

din domeniu și contestată de alții, este o "școală de gândire care explică relațiile

internaționale în termeni de putere. Exercitarea puterii între state este uneori numită

realpolitik sau doar politică de putere. Realiștii sunt adesea pesimiști cu privire la natura

umană"( Goldstein Joshua, Pevehouse Jon, 2008, pag. 95), susținând că "omul este rău și

egoist. Natura însăși sau condițiile în care trăiește omul îl fac pe acesta rău. Natura sa este
inevitabil și fundamental înclinată spre căutarea puterii în raport cu ceilalți, a dominației

sale asupra celorlalți. O astfel de viziune conduce la un război al tuturor împotriva

tuturor."Astfel, în contextul unei lumi în care domină anarhia, "războiul este inevitabil

deoarece nu există niciun alt mijloc viabil de a rezolva interesele conflictuale ale statelor,

actori raționali și egoiști" ( Andrei Mirou și Simona Soare, în Andrei Miroiu și Radu

Ungureanu, 2006, pp. 95)

Pentru a-și susține gândirea politico-filosofică, realiștii au elaborat o serie de

principii, precum faptul că statul este actorul principal în relațiile internaționale, acesta

fiind rațional, unitar și omniscient, existând, de asemenea, o diferență clară între politica

internă și cea externă a unei țări. Mai mult, anarhia este considerată a fi caracteristica

fundamentală a relațiilor internaționale întrucât nu există un guvern mondial, iar

predominantă este politica de securitate națională( high politics), pe când celelalte politici

sunt lăsate pe plan secund( low politics). În cadrul sistemului internațional privit din

perspectiva realistă, în relațiile interstatale predomină conflictul, rivalitatea și teama,

astfel, statele adoptând o politică de maximizare a securității și puterii, configurații ce

reprezintă, pe de o parte, echilibrul puterii, și pe de alta, hegemonia. Astfel, rolul

Dreptului Internațional Public este de a servi intereselor marilor puteri drept instrument,

în timp ce rolul moralei este redus considerabil în relațiile dintre state. Domeniul

politicului pe plan internațional este coordonat de legi obiective.( Cioculescu Șerban

Filip, 2007, pag. 19-20)

În opoziție cu paradigma realistă a Relațiilor Internaționale, se află o altă direcție

de gândire filosfică, ce își trage seva din lucrările marilor gânditori clasici precum

Immanuel Kant, și anume liberalismul sau idealismul wilsonian.


Acest curent de gândire filosofică susține ideea că războiul trebuie să fie

considerat blamabil și chiar să fie eliminat integral, considerând că "omul nu este în mod

necesar înclinat spre conflict, ci, dimpotrivă, înclinația lui naturală este mai degrabă către

pace" (Andrei Mirou și Simona Soare, în Andrei Miroiu și Radu Ungureanu, 2006, pp.

96).

Astfel, din perspectiva lui Scott Burchill, pacea este considerată o stare naturală a

lucrurilor, putând deveni perpetuă, așa cum spunea și Kant. Armonia și cooperarea sunt

caracteristicile fundamentale ale sistemului internațional, iar războiul este considerat

irațional, "o invenție artificială, o "pată care poate fi eliminată din experiența umană".

( Burchill Scott, Linklater Andrew, Devetak Richard, Donnelly Jack, Paterson Matthew,

Reus-Smit Christian, True Jacqui, 2008, pag. 74)

De asemenea, pentru liberali, pacea este consolidată de renunțarea la diplomația

secretă, comerțul liber între țări, descoperirea intereselor comune între națiuni,

armonizarea intereselor statelor, securitatea colectivă(Cioculescu Șerban Filip, 2007, pag.

19), care poate conduce la crearea unei comunități internaționale.

Conceptul de raționalitate din perspectiva liberală se concretizează prin faptul că

actorii internaționali raționali reușesc să abandoneze pentru o perioadă scurtă de timp

propriile interese pentru a asigura bunăstarea pe termen lung a comunității din care fac

parte.( Goldstein Joshua, Pevehouse Jon, 2008, pag.151)

Așadar, crizele( precum cea din Ucraina), războaiele, pacea, alianțele, politicile

statelor reprezintă doar câteva dintre aspectele interpretate și analizate prin prisma

paradigmelor Teoriei Relațiilor Internaționale( liberalism, realism). Astfel, un fenomen al

perioadei contemporane, care ar putea fi analizat, interpretat și înțeles prin intermediul


teoriilor relațiilor internaționale este reprezentat de criza/ conflictul din Ucraina, cu toate

episoadele sale foarte tensionate precum anexarea Crimeei de către Rusia.

Capitolul II- Criza din Ucraina(prezentare de ansamblu)- premise, efecte asupra

Sistemului Internațional

Pe birourile marilor lideri politici din Europa și SUA se află, în ultimii ani, în

centrul atenției situația extrem de tensionată din Ucraina, care nu dă semne de acalmie, ba

chiar pare că duce la destrămarea teritorială a statului ucrainean și că împarte sistemul

internațional în două tabere, ce ne aduc aminte de perioada Războiului Rece:

Occident( SUA și UE) și Rusia, care aduce din nou în prim-planul relațiilor internaționale

tendințele hegemonice și imperialiste, încercând să întoarcă Ucraina din drumul

european, de tranziție către democrație.

Mai mult, luând în considerare poziția geo-strategică a Ucrainei , actuala criză

poate fi, de fapt, lupta celor doi actori mondiali( Rusia și SUA), la care se adaugă și

Uniunea Europeană pentru a-și menține sau chiar lărgi sferele de influență în sistemul

internațional( http://ro.blastingnews.com/international/2015/01/criza-ucraineana-nu-da-

semne-de-detensionare-00234473.html, publicat la data de 16/01/2015, accesat la

24/05/2015).

Conform Deutche Welle, criza din Ucraina, care în momentul de față s-a

preschimbat într-un conflict cu implicații la nivelul întregului sistem internațional, a


debutat cu protestele împotriva președintelui ucrainean, Viktor Ianukovici, care a refuzat

să semneze, la sfârșitul anului 2013, Acordul de Asociere cu UE(negociat din 2007),

îndreptându-și privirea către Rusia. Astfel, demonstrațiile împotriva președintelui pro-rus

au continuat, escaladând către un război civil, societatea ucraineană fiind împărțită în mai

multe tabere: pro-ruși, ultra-naționaliști și cetățenii care se poziționează în acest conflict

de partea UE și SUA. Punctul cel mai fierbinte al luptelor era localizat în Piața

Independenței din Kiev, fiind supranumit "Maidan"( figuri reprezentative: Vitali Kliciko,

Oleg Tiagnibok si Arseni Iațeniuk).

Sub presiunea protestelor și a intervențiilor din statele occidentale, în 21

februarie, după o lungă perioadă de asuprire a cetățenilor revoltați, guvernul și politicienii

opoziției încep negocierile cu medierea UE și Rusiei. De altfel, președintele Ianukovici

anunță organizarea alegerilor anticipate , însă acesta este demis prin vot majoritar în

Parlament, iar "legislativul îl desemnează pe Alexander Turcinov drept preşedinte

interimar. Acesta anunţă promovarea unei politici pro-

occidentale"(http://www.dw.de/criza-din-ucraina-o-cronologie-a-evenimentelor/a-

17613460, publicat la data de 05.05.2014, accesat la 25.05.2015), iar politicianul pro-

european, Arseni Iațeniuk devine prin-ministru interimar.

În urma evenimentelor de pe plan intern ce îndreptau Ucraina către o politică pro-

europeană, Președintele Rusiei, Vladimir Putin, organizează numeroase manevre militare

la granița cu Ucraina , însă cel mai tensionat punct al întregului conflict se află în capitala

peninsulei Crimeea unde sediile Guvernului și Parlamentului sunt asediate de "miliții pro-

ruse". Acest moment marchează clivajul dintre cei care demonstrează împotriva scindării

Ucrainei și cei care doresc anexarea Crimeei de către Rusia, motiv pentru care, sub
teroarea prezenței trupelor rusești pe teritoriul Crimeei, este organizat în data de 16

martie 2014 un plebiscit care dovedește că majoritatea este de acord cu separarea Crimeei

de Ucraina. Astfel, Putin semnează un document care prevede alipirea acestei peninsule

la Federația Rusă. Orice încercare a liderilor occidentali de a amenința Moscova cu

sancțiuni economice, financiare, politice eșuează.

În acest context, Rusia este exclusă din G8, NATO încetează relațiile cu Moscova, iar

ONU condamnă anexarea Crimeei. În ciuda acestor reacții și a negocierilor ce au avut loc

la Geneva, trupele rusești continuă să ocupe teritorii( Donetk, Sloviansk, Odessa) și

sediile administrațiilor locale.

În momentul de față, în urma semnării Acordului de la Minsk în care Germania s-

a implicat în mod fundamental, face ca întreaga poveste ucraineană să afecteze sistemul

internațional pe toate planurile( economic, geostrategic, politic, financiar). Așa cum

menționa Gen. Alexandru Grumaz într-un editorial pentru Adevarul.ro, "criza ucraineană

nu s-a încheiat, iar pe termen scurt sunt destule probleme de rezolvat. Zgomotul armelor

s-a oprit, dar pacea este departe de a se fi instalat."(

http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/politic/16783-gen-alexandru-grumaz-criza-din-

ucraina-a-dezvluit-c-in-europa-exist-o-alt-alianax-care-conduce-rusia-germania-i-care-

decide-cine-este-inuntru-i-cine-afar-impunand-condiiile-.html, publicat la data de

11.03.2015, accesat la 25.05.2015).

Capitolul III - Realism sau liberalism în explicarea crizei din Ucraina?


Problematica Ucrainei, atât de disputată pe scena internațională, poate fi abordată

din multe perspective teoretice, însă dacă analizăm modul în care acționează și se

pozitionează marile puteri implicate în această criză, putem ajunge la concluzia că mare

parte a demersurilor se încadrează în criteriile paradigmei realiste, paradigmă a teoriei

Relațiilor Internaționale ale cărei principii corespund în mare măsură cu evoluția

sistemică actuală, în care, pe fundalul unor conflicte și neînțelegeri istorice între Rusia și

statele occidentale(SUA și UE), Ucraina a devenit un simplu "teatru de război" al marilor

interese. Însă, nici elementele liberale nu sunt neglijabile.

Pe de-o parte, având în vedere faptul că Ucraina este un stat cu resurse de subsol

uriașe și cu o poziție geostrategică deosebită, fiind considerată la "periferia" Europei și

fiind situată între U.E. și Federația Rusă, putem observa interesele evidente ale Rusiei în

maximizarea puterii și a obținerii unui avantaj geostrategic și economic față de puterile

vestice pentru a crea o lume unipolară, în care aceasta să fie hegemonul, principiu

fundamental al gândirii formulate de realiști. În acest sens, anexarea forțată a peninsulei

Crimeea este o dovadă clară a tendințelor neoimperialiste ale Rusiei.

De asemenea, rivalitatea, conflictele, teama și interesele naționale egoiste pot fi

considerate câteva dintre principiile pe care se bazează relațiile interstatale în epoca

contemporană, iar punctul fierbinte al Europei, Ucraina( în special Crimeea) este scânteia

care a redeclanșat acest tip de interacțiuni bazate pe neîncredere, teamă, conservarea

propriilor avantaje și profituri. Astfel, conform spuselor lui Alexandru Grumaz, fiecare

stat își urmărește propriul interes în economia acestei crize, respectiv SUA care sunt strict

interesate să diminueze cât se poate de mult influența Rusiei în sistemul internațional, iar

Germania duce o politică prin care încearcă protejarea marilor investiții nemțești de pe
teritoriul rusesc, dorind "o relație privilegiată de business cu Kremlinul". Mai mult,

Germania a reacționat negativ la sancțiunile economice la adresa Rusiei, care afectau

parcursul companiilor germane ce operează pe teritoriul Rusiei( Volkswagen, Metro,

Lufthansa, HeidelbergCement), ( http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/politic/16783-

gen-alexandru-grumaz-criza-din-ucraina-a-dezvluit-c-in-europa-exist-o-alt-alianax-care-

conduce-rusia-germania-i-care-decide-cine-este-inuntru-i-cine-afar-impunand-

condiiile-.html, pub. la 11.03.2015, accesat la 25.05.2015).

Totodată, aceastaă criză imprevizibilă și cu o evoluție periculoasă la nivel

sistemic și sub-sistemic poate avea drept cauză, la nivel teoretic, anarhia ce domina

relațiile internaționale, neexistând un guvern mondial care să țină în frâu astfel de

conflicte, ba chiar să le elimine de pe scena internațională.

Pe de altă parte, putem considera și existența unei influențe liberale în încercările

de soluționare a crizei din Ucraina. În acest sens, reuniunea de la Geneva din primăvara

anului 2014 a încercat, prin intermediul SUA și UE să conducă, precum spunea

Secretarul de Stat american John Kerry, la "un dialog real între Rusia și Ucraina" și prin

aceasta să ajungă la niște puncte și interese comune, care să garanteze, măcar pe termen

scurt, o detensionare care să armonizeze sistemul internațional.

(http://stirileprotv.ro/stiri/international/reuniune-la-geneva-pe-tema-crizei-din-ucraina-

sua-si-ue-vor-incerca-medierea-conflictului-moscova-kiev.html, publicat la 17.04.2014,

accesat la 25.05.2015). Tot în spirit liberal, idealist, putem spune că sunt cele două

acorduri de la Minsk( Minsk 1 și Minsk II), care, din păcate au eșuat, dar tot prin forțele

adunate ale statelor occidentale au încercat să aducă pacea în Ucraina, considerând

conflictul "blamabil" și neconstructiv pentru actuala situație internațională.


În concluzie, cele două paradigme antitetice, realismul și liberalismul, dar

esențiale în înțelegerea și explicarea evoluției sistemului internațional din

contemporaneitate pot influența în mod diferit viziunea asupra situației tensionate din

Ucraina. Astfel, din perspectiva mea, implicațiile la nivel global și regional ale acestei

crize sunt mult mai profund relevate de teoria realistă, ce prezintă ca actor internațional

principal cu interese proprii și egoiste, statul.


Bibliografie:

1) Goldstein Joshua, Pevehouse Jon, "Relații internaționale", traducere de

Cozianu Andreea-Ioana, Farca Elena și Straub Adriana, editura Polirom,

seria Collegium, 2008, Iași,

2) Andrei Mirou și Simona Soare, “Realismul”, în Andrei Miroiu și Radu

Ungureanu, "Manual de Relații Internaționale", editura Polirom, seria

Collegium, 2006, Iași.

3) Burchill Scott, Linklater Andrew, Devetak Richard, Donnelly Jack,

Paterson Matthew, Reus-Smit Christian, True Jacqui, "Teorii ale Relațiilor

Internaționale", traducere Ruxandra Ivan( coordonator), Inst. European,

2008, Iași.

4) Cioculescu Șerban Filip, "Introducere în Teoria Relațiilor Internaționale",

editura Militară, București, 2007.

5) Günther Birkenstock/ Medana Weident," Criza din Ucraina: O cronologie

a evenimentelor" ,http://www.dw.de/criza-din-ucraina-o-cronologie-a-

evenimentelor/a-17613460, publicat la data de 05.05.2014, accesat la

25.05.2015

6) Grațian Badiu, "Criza ucraineană nu dă semne de detensionare"

http://ro.blastingnews.com/international/2015/01/criza-ucraineana-nu-da-
semne-de-detensionare-00234473.html, publicat la data de 16/01/2015,

accesat la 24/05/2015

7) http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/politic/16783-gen-alexandru-

grumaz-criza-din-ucraina-a-dezvluit-c-in-europa-exist-o-alt-alianax-care-

conduce-rusia-germania-i-care-decide-cine-este-inuntru-i-cine-afar-

impunand-condiiile-.html, publicat la data de 11.03.2015, accesat la

25.05.2015

8) " Reuniune la Geneva pe tema crizei din Ucraina. SUA și UE vor încerca

medierea conflictului Moscova - Kiev"

http://stirileprotv.ro/stiri/international/reuniune-la-geneva-pe-tema-crizei

din-ucraina-sua-si-ue-vor-incerca-medierea-conflictului-moscova-

kiev.html, publicat la 17.04.2014, accesat la 25.05.2015.