MANUAL DE GRAMATICĂ AL LIMBII

SPANIOLE
CUPRINS:

 SUBSTANTIVUL
o Formarea pluralui
o Articolele
o Tipuri de substantive
 ADJECTIVUL
o ADJECTIVELE POSESIVE
 ADVERBELE
 COMPARATIVUL ŞI SUPERLATIVUL
o COMPARATIVUL
o SUPERLATIVUL
 NUMERALELE
 DATA
 ORA
 PRONUMELE
o PRONUMELE PERSONAL
o PRONUMELE PERSONALE DUPĂ O PREPOZIŢIE
o PRONUME PERSONALE: COMPLEMENTUL DIRECT ŞI INDIRECT
 Poziţia pronumelor însoţite
o PRONUMELE REFLEXIVE
o PRONUME POSESIVE
 ADJECTIVELE DEMOSTRATIVE
 Ser şi Estar
 FRAZELE INTERROGATIVE
 VERBELE
o INDICATIVUL PREZENT
 VERBELE REGULATE -AR
 VERBELE REGULATE -ER
 VERBELE REGULATE -IR
 VERBELE NEREGULATE
 FOLOSIREA INDICATIVULUI PREZENT
o PREZENTUL CONTINUU (ESTAR + GERUNDIO)
o TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO PERFECTO
o TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO INDEFINIDO
o TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO IMPERFECTO
o VIITORUL
 Folosirea viitorului
o CONDIŢIONALUL
 EXPRIMAREA OBLIGAŢIEI ŞI A NECESITĂŢII
 TENER QUE + Infinitiv
 HAY QUE + Infinitiv
 FORMA PASIVĂ
 PREZENTUL CONJUNCTIVULUI
  IMPERATIVUL
 Imperativul afirmativ
 Imperativul negativ
 SUBJONCTIVUL IMPERFECT

SUBSTANTIVUL
Substantivele pot fi de gen masculin sau feminin.

Exemple:

 Masculin: niño, hombre, teléfono, profesor

 Feminin: niña, mujer, casa, profesora

Formarea pluralui

Dacă un substantiv se termină în vocală, se adaugă ‘s’. Dacă se termină în consoană se adaugă ‘es’.

Exemple:

 Masculin: niños, hombres, teléfonos, profesores

 Feminin: niñas, mujeres, casas, profesoras

Articolele

Articolele hotărâte de gen masculin sunt:

Singular el
Plural los

Exemple:

Singular Plural
el niño los niños
el hombre los hombres
el teléfono los teléfonos
el profesor los profesores

Articolele hotărâte de gen feminin sunt:

Singular la
Plural las

Exemple:

Singular Plural
la niña las niñas
la mujer las mujeres
la casa las casas
la profesora las profesoras

Articolele nehotărâte de gen masculin sunt:

Singular un
Plural unos

Exemple:

un niño unos niños

un hombre unos hombres
un teléfono unos teléfonos
un profesor unos profesores

Articolele nehotărâte de gen feminin sunt:

Singular una
Plural unas

Exemple:

Singular Plural
una niña unas niñas
una mujer unas mujeres
una casa unas casas
una profesora unas profesoras

Tipuri de substantive

Substantivele care se termină în ‘–o’ sunt cel mai ades de gen masculin: el niño; el teléfono; el
periódico; el banco; el cambio; el dinero; el edificio un diccionario; un abrigo; un libro; un piso; un
baño; un litro; un ejemplo

Excepţii: la mano; la foto; la moto; la radio

Substantivele care se termină în ‘–a’ sunt cel mai ades de gen feminin: la niña; la casa; la ventana;
la puerta; la mesa; la luna; la boca una revista; una palabra; una sonrisa; una taza; una camisa; una
carretera

Excepţii: el día; el mapa; el idioma; el programa; substantivele care se termină în ‘-ema’ (de
exemplu: el problema; el tema; el sistema)

Substantivele care se termină în ‘–dad’, ‘-tad’, ‘-ión’ sunt cel mai ades de gen feminin: una ciudad;
la libertad; la igualdad; la televisión; una conversación; una nación

Numai puţine substantive feminine cu ‘a’ sau ‘ha’ accentuat la începutul cuvântului se uneşte (la
singular) cu articolul ‘el’ sau ‘un’: el agua, el ala, el alma, un área, el hambre

Există substantive care pot fi atât de gen masculin, cât şi de gen feminin:
Terminate în ‘–ista’: un/una turista, el/la economista, el/la artista, un/una tenista

Terminate în ’–ante’: el/la cantante, un/una representante, el/la estudiante

Pentru substantivele terminate în ‘–e’ sau într-o consoană nu există nici un fel de reguli. el coche, la
calle; el golpe, la gripe; el arroz, la voz; el fin, la crin

NOTA 1: Există o tendinţă modernă de a crea genul feminin din substantive care în trecut au fost de
genul masculin (de exemplu: el abogado –- la abogada, el médico -– la médica). O altă tendinţă
modernă este de a nu folosi genul masculin dacă nu se cunoaşte sxul persoanei. Pentru aceasta se
folosesc diferite forme. De exemplu: el/la pasajer/a, sau se repetă ambele forme (el pasajero o la
pasajera).

De obicei, se foloseşte numărul plural masculin dacă este vorba de o pereche sau un grup de
persoane alcătuit din bărbaţi şi femei.

De exemplu:

 el padre y la madre – los padres

 el rey y la reina – los reyes
 la abuela y el abuelo --los abuelos
 la tía y el tío – los tíos
 dos niños y ocho niñas – diez niños

O altă tendinţă modernă este de a evita folosirea pluralului comun şi folosirea joncţiunii: los
pasajeros y las pasajeras; los/las pasajeros/as; l@s pasajer@s

NOTA 2:

 A + EL se abreviază în AL: Voy a el cine. = Voy al cine.

 DE + EL se abreviază în DEL: Voy de el hotel a el cine. = Voy del hotel al cine.

ADJECTIVUL
Adjectivul se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat. Adjectivul se aşează cel mai ades
după substantivul determinat. Adjectivele care se termină în consoană, în ‘–ista’, sau în ‘e’ nu au
gen feminin şi masculin. Schimbă numai numărul.

Forma masculină singular:

 un coche bonito
 un niño simpático
 el hombre rico
 el ministro nuevo
 un libro interesante
 el autobús azul
 un político nacionalista

Forma feminină singular:

  una casa bonita
 una niña simpática
 la mujer rica
 la ministra nueva
 una clase interesante
 la casa azul
 una ministra pacifista

Adjectivele ‘bueno’, ‘malo’, ‘grande’ se pot afla în faţa substantivului. În acest caz, masculinul
singular al ‘bueno’ şi ‘malo’ se schimbă în ‘buen’ şi ‘mal’ şi ‘grande’ se schimbă în ‘gran’ la
masculin şi feminin.

Exemple:

 un día bueno – un buen día

 tiempo malo – mal tiempo
 un problema grande – un gran problema
 una parte grande – una gran parte

Numărul plural se formează după aceleaşi reguli ca şi sustantivul:

 adăugând ‘s’ dacă adjectivul se termină în vocală ‘o’,‘a’, ‘e’

 adăugând ‘es’ dacă adjectivul se termină în consoană.

Forma masculină plural:

 unos coches bonitos

 unos niños simpáticos
 los hombres ricos
 los ministros nuevos
 unos libros interesantes
 los autobuses azules

Forma femenină plural:

 unas casas bonitas

 unas niñas simpáticas
 las mujeres ricas
 las ministras nuevas
 unas clases interesantes
 las casas azules

Adjectivele care exprimă naţionalitatea şi care sunt terminate în consoană adaugă un ‘a’ pentru a
forma femininul:

Singular Plural
español-española españoles-españolas
inglés-inglesa ingleses-inglesas
francés-francesa franceses-francesas
Unele au gen invariabil: iraní, iraquí, belga, estadounidense, canadiense

Celelalte respectă regulile de formare a genului:

Singular Plural
italiano-italiana italianos-italianas
checo-checa checos-checas
noruego-noruega noruegos-noruegas
eslovaco-eslovaca eslovacos-eslovacas

ADJECTIVELE POSESIVE

În spaniolă, adjectivele posesive se acordă cu substantivul determinat. Toate adjectivele posesive se

acordă în număr. La prima şi a doua persoană plural se acordă şi în gen.

Pronume Posesivul Singular Posesivul Plural

Yo mi mis
Tú tu tus
Él, ella, usted su sus
Nosotros / Nosotras nuestro, nuestra nuestros, nuestras
Vosotros / Vosotras vuestro, vuestra vuestros, vuestras
Ellos, ellas ustedes, su sus

Exemple:

 mi hermano, mi hermana, mis hermanos, mis hermanas

 tu amigo checo, tu amiga checa, tus amigos checos, tus amigas checas
 nuestro piso, nuestra casa, nuestros profesores, nuestras profesoras
 vuestro hotel, vuestra ciudad, vuestros pasaportes, vuestras maletas
 su pueblo, su ciudad, sus libros, sus casas

NOTĂ: ‘su’ / ‘sus’ se pot referi la: él, ella, usted, ellos, ellas sau ustedes

(Pentru informaţii suplimentare privind pronumele, vedeţi secţia dedicată pronumelor).

ADVERBELE
Multe adverbe se formează direct din adjective. Se adaugă ‘–mente’ la genul feminin al
adjectivului:

rápida –- rápidamente, precisa –- precisamente, segura –- seguramente

Dacă adjectivul nu are gen feminin, se adaugă `–mente’ la forma singulară invariabilă:

 fácil –- fácilmente
 total -– totalmente
 simple -– simplemente
 real -– realmente
COMPARATIVUL ŞI SUPERLATIVUL
COMPARATIVUL

a) Pentru a compara lucruri diferite se foloseşte más / menos que

 Madrid es más grande que Salamanca. – Salamanca es menos grande que Madrid.
 La ciudad es más ruidosa que el campo. – El campo es menos ruidoso que la ciudad.
 Nosotros trabajamos más que vosotros. – Vosotros trabajáis menos que nosotros.
 Mi hermano tiene más dinero que yo. – Yo tengo menos dinero que mi hermano.

b) Pentru a exprima egalitatea a două lucruri se foloseşte:

Adjective şi adverbe: ‘igual de ... que’, sau ‘tan ... como’

 Paco es igual de alto que Juan.

 Paco es tan alto como Juan.

Cu verbele: ‘igual ... que’ şi ‘tanto ... como’

 Mi hija se llama igual que mi madre.

 Mi hijo come tanto como su padre.

SUPERLATIVUL

‘más’ şi ‘menos’ se folosesc şi pentru a face diferenţa dintre o persoană sau un lucru faţă de un
grup:

 Pepe es el alumno más inteligente de la clase.

 El Monte Everest es la montaña más alta del mundo.

Pentru a exprima gradul cele mai înalt al calităţii, fără a face comparaţie cu altele, se foloseşte ‘muy
+ adjectiv’ sau ‘-ísimo / -ísima / -ísimos -ísimas<<’

 muy guapo – guapísimo

 muy grande – grandísimo
 muy alta – altísima
 muy delgados – delgadísimos
 muy caras – carísimas

Bueno, malo, grande, pequeño, bien şi mal au forme neregulate:

 más bueno / más bien = mejor

 más malo / más mal = peor
 más grande = mayor
 más pequeño = menor

NUMERALELE
0 cero 11 once 30 treinta 81 ochenta y uno
1 uno 12 doce 31 treinta y uno 90 noventa
2 dos 13 trece 40 cuarenta 91 noventa y uno
3 tres 14 catorce 41 cuarenta y uno 100 cien
4 cuatro 15 quince 50 cincuenta 101 ciento uno
5 cinco 16 dieciséis 51 cincuenta y uno 1.000 mil
6 seis 17 diecisiete 60 sesenta 1.001 mil uno
7 siete 18 dieciocho 61 sesenta y uno 2.000 dos mil
8 ocho 19 diecinueve 70 setenta 1.000.000 un millón
9 nueve 20 veinte 71 setenta y uno
10 diez 21 veintiuno 80 ochenta

Cuvântul cien se utilizează numai pentru exprimarea numeralului 100 (de exemplu ‘Cien euros’).
Pentru celelalte se foloseşte: ciento uno, ciento dos, etc.

‘y’ se foloseşte în zecimi începând de la treizeci: treinta y uno, cuarenta y uno, cincuenta y uno,
sesenta y uno, setenta y uno, ochenta y uno, noventa y uno.

Numeralele nu au gen cu excepţia sutelor:

 200 doscientos hombres -– doscientas mujeres

 300 trescientos – trescientas
 400 cuatrocientos – cuatrocientas
 500 quinientos – quinientas
 600 seiscientos – seiscientas
 700 setecientos – setecientas
 800 ochocientos – ochocientas
 900 novecientos – novecientas

Până la numărul 10 numeralele ordinales sunt:

1º primero primera primeros primeras

2ª segundo segunda segundos segundas
3ª tercero tercera terceros terceras
4º cuarto cuarta cuartos cuartas
5º quinto quinta quintos quintas
6º sexto sexta sextos sextas
7º séptimo séptima séptimos séptimas
8º octavo octava octavos octavas
9º noveno novena novenos novenas
10º décimo décima décimos décimas

Începând cu numărul 11 numeralele ordinale se folosesc rar. Se folosesc numeralele cardinale.

 “Carlos V” se lee Carlos Quinto.

 “Alfonso XIII” se lee Alfonso Trece.

DATA
Data se exprimă cu ajutorul numeralelor cardinale.

“¿Qué día es hoy?”

“Tres de abril.”

Dacă ne referim la o dată concretă, folosim articolul ‘el’ şi se adaugă prepoziţia ‘de’ înaintea
denumirii lunii şi anului.

“Yo nací el 3 de marzo de 1968.”

Articolul ‘el’ se foloseşte şi pentru zilele săptămânii: “El viernes voy al oculista.”

ORA
Întrebarea pentru oră este întotdeauna la singular: ‘¿Qué hora es?’ Răspundem întotdeauna la plural:
‘Son las dos.’, cu excepţia orei unu: ‘Es la una.’

Pentru a afla când se produce o acţiune folosim: “¿A qué hora......?” Şi răspundem: “A la / las.....”

Pentru a exprima ora folosim:

 1.00 – Es la una / Es la una en punto

 1.05 – Es la una y cinco
 2.10 – Son las dos y diez
 3.15 – Son las tres y cuarto
 4.20 – Son las cuatro y veinte
 5.25 – Son las cinco y veinticinco
 6.30 – Son las seis y media
 7.35 – Son las ocho menos veinticinco
 8.40 – Son las nueve menos veinte
 9.45 – Son las diez menos cuarto
 10.50 – Son las once menos diez
 11.55 – Son las doce menos cinco
 12.00 – Son las doce / Son las doce en punto

Pentru a exprima um moment din cursul zilei folosim prepoziţia ‘de’:

 Las tres de la mañana (3:00)

 Las cinco de la tarde (17:00)
 Las diez y media de la noche (22:30)

Dacă nu este stabilită ora, folosim prepoziţia ‘por’ înaintea părţii zilei:

 Por la mañana
 Por la tarde
 Por la noche

PRONUMELE
PRONUMELE PERSONAL

Singular Plural
yo nosotros / nosotras
tú vosotros / vosotras
él, ella, usted ellos, ellas, ustedes

Dacă ne adresăm unei persoane într-un mod confidenţial şi neformal folosim ‘tú’la singular şi
‘vosotros’ (masculin) sau ‘vosotras’ (feminin) la plural.

Formele de politeţe sau formale sunt ‘usted’ la singular şi ‘ustedes’ la plural. De obicei se scriu Vd.
şi Vds. şi se folosesc cu verbul la persoana a treia. Pronumele personale, de regulă, nu se folosesc,
terminaţia verbului indicând persoana gramaticală.

‘¿Dónde vives?’ – ‘Vivo en Avilés y trabajo en Gijón.’

Pronumele personal se poate folosi dacă dorim să accentuăm o persoană, informaţii, opinii etc..
pentru a evita ambiguitatea:

 ¿Cómo os llamáis? – Yo me llamo Raquel y ella se llama Elena.

 ¿Qué estudiáis? – Yo estudio Medicina y él estudia farmacia.

PRONUMELE PERSONALE DUPĂ O PREPOZIŢIE

Prima şi a doua persoană a singularului se shimbă. Celelalte persoane rămân neschimbate. După
prepoziţiile (a, para, de, por etc.) se folosesc formele ‘mí’ şi ‘tí’.

Pronume personal yo, tú

Pronume după prepoziţie mí, tí

Exemple:

 Esta carta es para tí.

 El jefe habla muy bien de tí.

Dar:

 Esta carta es para él / ella / Vd.

 El jefe habla muy bien de nosotros nosotras / vosotros / vosotras /ellos / ellas / Vds.<<

În cazul prepoziţiei ‘con’ se folosesc formele speciale: conmigo y contigo.

Exemple:

 ¿Quieres ir conmigo? - Sí, quiero ir contigo.

PRONUME PERSONALE: COMPLEMENTUL DIRECT ŞI INDIRECT

Formele pronumelor la persoana întâi şi a doua sunt aceleaşi ca şi pentru complementul direct şi
indirect; se schimbă numai persoana a treia.
Subiect Complement Indirect (dativ) Complement Direct (acuzativ)
yo me me
tú te te
él le lo
ella le la
usted le lo
nosotros / as nos nos
vosotros / as os os
ellos les los
ellas les las
ustedes les los

Exemple complement direct:

 ¿Quién es Alberto? – No sé. No lo conozco.

 ¿Quién es María? – No sé. No la conozco.
 ¿Quiénes son Alberto y María? – No sé. No los conozco.
 ¿Dónde están mis libros? – No los encuentro.
 ¿Dónde están mis gafas? – No las encuentro.

Exemple complement indirect:

 ¿Me das un beso?

 Claudio nos ha enviado una carta.
 Os doy mi número de teléfono.
 Les enviaré un email mañana.

Poziţia pronumelor însoţite

a. La sfârşitul infinitivului (sau înaintea verbelor cum ar fi ‘poder’, ‘querer’ urmate de

infinitiv)
o No puedo hacerlo. – No lo puedo hacer.
o El jefe quiere verte. – El jefe te quiere ver.
b. La sfârşitul gerunziului (sau înaintea verbelor ‘estar’ urmate de gerunziu:
o Estoy pensándolo. Lo estoy pensando.
c. Înaintea verbului conjugadt, dar după negaţie:
o Las veré mañana. – No las veré mañana.
o Te quiero. – No te quiero.
d. Înaintea verbului auxiliar în timpuri compuse:
o ¿Dónde están mis libros? -– Los he puesto sobre la mesa.
o ¿Has escrito a Tomás? -– Sí, le he enviado un email ayer.
e. La sfârşitul unui verb la imperativ:
o ¡Házlo ahora!
o ¡Contéstame!
f. Între negaţie şi verb la modul imperativ negativ:
o ¡No lo hagas ahora!
o ¡No me contestes!
Dacă într-o propoziţie se întâlnesc două pronume, cel din dativ se aşează în faţa celui la acuzativ. În
acest caz ‘le’ sau ‘les’ se transformă în ‘se’.

Exemple:

 ¿Te gusta este libro? Te lo regalo.

 ¿Le gusta a Vd. este libro? Se lo regalo.
 Este jersey es muy bonito. Me lo ha regalado mi mujer.
 ¿Has dado el libro a Jaime? – Sí, se lo he dado.
 Nos lo dirán mañana.

PRONUMELE REFLEXIVE

Unele verbe se folosesc cu pronume reflexive. Aceste verbe adaugă –se la infinitiv, de exemplu:
llamarse, levantarse, sentarse, ducharse. Pronumele reflexive au aceeaşi poziţie ca şi pronumele
personale cu funcţie de complement (vedeţi mai sus). Pronumele reflexive sunt:

Subiect Pronume reflexiv

yo me
tú te
el, ella, Vd. se
nosotros as<< nos
vosotros as<< os
ellos, ellas, Vds. se

Exemple:

 Me llamo Pepe.
 ¿Cómo te llamas?
 ¿Cómo se llama tu amigo?
 ¿Dónde podemos sentarnos?
 ¿Dónde nos podemos sentar?
 ¿Tu hermana no se ha levantado todavía?
 ¡Siéntate!
 ¡Siéntese Vd.!
 ¡No te vayas!
 María y Pepe van a casarse en mayo.
 María y Pepe se van a casar en mayo.

PRONUME POSESIVE

Dacă se ştie despre ce este vorba şi nu dorim să repetăm substantivul, se poate folosi pronumele
posesiv. Pronumele posesiv se acordă în gen şi număr cu substantivul substituit.

(el) mío (la) mía (los) míos (las) mías

(el) tuyo (la) tuya (los) tuyos (las) tuyas
(el) suyo (la) suya (los) suyos (las) suyas
(el) nuestro (la) nuestra (los) nuestros (las) nuestras
(el) vuestro (la) vuestra (los) vuestros (las) vuestras
Exemple:

 ¿De quién es esta casa? – Es mía.

 Mi padre tiene más dinero que el tuyo.
 ¿Es vuestro este dinero? – Sí, es nuestro.
 ¿Estas cosas son vuestras? – No, no son nuestras. Son suyas.

‘suyo’ etc. pot fi aceleaşi pentru ambele genuri, de aceea le putem folosi: de él, de ella, de Vd., de
ellos, de ellas, de Vds.

Exemple:

 ¿Estas cosas son vuestras? – No, no son nuestras. Son de ellos.

 ¿Estos zapatos son tuyos? – No, son de él.

Aceste forme se pot folosi după un substantiv. În acest caz se numesc ‘adjective posesive accentuate
sau dure’.

Exemple:

 un amigo mío
 la profesora nuestra
 unas amigas suyas
 cuatro alumnos suyos

ADJECTIVELE DEMOSTRATIVE
Adjectivele demostrative se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat. Se folosesc pentru
exprimarea distanţei faţă de cel care vorbeşte.

Aproape:

Masculin este, estos

Feminin esta, estas

Departe:

Masculin ese, esos

Feminin esa, esas

Şi mai departe:

Masculin aquel, aquellos

Feminin aquella, aquellas

Exemple:

 Este tren va a Madrid.

 Estos libros son míos.
  Esta habitación es muy bonita.
 Estas gafas son mías.
 Ese hombre se llama Paco.
 Esa puerta no abre bien.

Pronumele demostrative au aceeaşi formă, dar pot fi accentuate.

Exemple:

 ¿Qué color prefieres? ¿Éste o ése?

 ¿Te gustan estas flores, o prefieres aquéllas?

Există trei pronume demostrative invariabile şi ‘neutre’ – nici masculine, nici feminine: ‘esto’
indică ‘esta cosa’, ‘eso’ indică ‘esa cosa’, ‘aquello’ indică ‘aquella cosa’.

Exemple:

 ¿Qué es esto? Esto es un teléfono.

 No me gusta eso.
 Eso es imposible.
 Aquello es una iglesia.

Ser şi Estar
Aceste două verbe corespund verbului ‘to be’ în engleză, ‘être’ în franceză, ‘sein’ în germană, ‘a fi’
în română.

Conjugarea la prezentul indicativ este:

SER ESTAR
yo soy estoy
tú eres estás
él es está
ella es está
Vd. es está
nosotros somos estamos
vosotros sois estáis
ellos son están
ellas son están
Vds. son están

Verbul ‘ser’ exprimă lucruri permanente: identitatea, profesia, naţionalitatea, o caracteristică

permanentă.

Exemple:

 Identitatea: Yo soy Beatriz. Esta es mi amiga Elena.

 Originea: ¿Sois ingleses o irlandeses? – Somos americanos.
 Profesia: Mis hermanos son ingenieros.
  Caracteristica: Mi marido es ciego.
 Materialul: Esta mesa es de madera.
 Forma: Es rectangular.
 Culoarea: Es negra.
 Marca: Es un Ford.
 Data, ora: Son las cinco.

Verbul ‘estar’ exprimă o situaţie sau o stare temporară.

Situaţia (exemple):

 ¿Dónde está el jefe? -– Está tomando un café en el bar.

 Estamos aquí de vacaciones.
 La farmacia está muy cerca.
 ¿Dónde están mis llaves?

Starea (exemple):

 Estoy muy cansada.

 María siempre está de buen humor.
 Shh, está dormido.
 Luis es el que está sentado a la derecha.

FRAZELE INTERROGATIVE
În cazul în care la întrebări putem răspunde cu da / nu, aceste întrebări au o structură specială. În
limba vorbită intonaţia ascendentă le distinge de frazele afirmative. În forma scrisă se adaugă
semnul întrebării la începutul şi sfârşitul propoziţiei ¿ ...?

Exemple:

 ¿Vienes?
 ¿Vamos a la playa mañana?

Se poate pune o întrebare şi prin inversarea subiectului cu verbul, sensul este acelaşi:

 ¿Ha llegado el jefe? ¿El jefe ha llegado?

Interogativele se scriu cu accent şi se aşează la începutul întrebării:

dónde unde
cuándo când
cómo cum
por qué de ce
qué ce
cuál care
cuáles (plural) care
quién cine
quienes (plural) cine
cuánto (masc.) cât
cuánta (fem.) cât
cuántos (masc. pl.) cât
cuantas (fem. pl.) cât

VERBELE
Verbele se clasifică în trei tipuri de conjugări, în funcţie de terminaţia lor:

1: Verbe terminate în ‘–ar’. Exemplu: estudiar, hablar, jugar, trabajar, cantar

2: Verbe terminate în ‘–er’. Exemplu: aprender, comer, leer, correr, ver

3: Verbe terminate în ‘–ir’. Exemplu: vivir, decidir, escribir, salir, pedir

Verbele se conjugă prin înlocuirea terminaţiei infinitivului (‘-ar’, ‘-er’, ‘–ir’) cu terminaţia
corespunzătoare, în funcţie de timp şi persoană. În spaniolă nu este necesar să se menţioneze
întotdeauna pronumele personale. Există verbe regulate şi neregulate care, cu mici excepţii, au
aceeaşi terminaţie. Verbul reflexiv adaugă pronumele ‘–se’ la infinitiv.

Exemplu: ducharse, peinarse, moverse, vestirse

INDICATIVUL PREZENT

VERBELE REGULATE -AR

Yo +o hablo, trabajo, estudio

Tú +as hablas, trabajas, estudias
El, Ella, usted +a habla, trabaja, estudia
Nosotros/as +amos hablamos, trabajamos, estudiamos
Vosotros/as +áis habláis, trabajáis, estudiáis
Ellos/as, Ustedes +an hablan, trabajan, estudian

VERBELE REGULATE -ER

Yo +o aprendo, como, leo

Tú +es aprendes, comes, lees
El, Ella, usted +e aprende, come, lee
Nosotros/as +emos aprendemos, comemos, leemos
Vosotros/as +éis aprendéis, coméis, leéis
Ellos/as, Ustedes +en aprenden, comen, leen

VERBELE REGULATE -IR

Yo +o aprendo, como, leo

Tú +es aprendes, comes, lees
El, Ella, usted +e aprende, come, lee
Nosotros/as +imos aprendemos, comemos, leemos
Vosotros/as +ís aprendéis, coméis, leéis
Ellos/as, Ustedes +en aprenden, comen, leen

În cazul yo, tú, él--ella, ellos--ellas accentul se pune întotdeauna la rădăcina cuvântului, iar la
>>nosotros--nosotras, ellos-ellas accentul se pune întotdeauna la sfârşitul cuvântului.

VERBELE NEREGULATE

a) Verbele cu schimbarea vocalei: quiero, puedo, juego....

În cazul multor verbe vocala rădăcinii, dacă este accentuată, se transformă la toate persoanele, cu
excepţia ‘nosotros’ şi ‘vosotros’. Un astfel de verb poate face parte din orice grupă de conjugare şi
păstrează terminaţiile grupei respective de conjugare.

Vocala rădăcinei ‘e’ se transformă în ‘ie’.

Exemple:

Querer quiero – quieres -– quiere -– queremos -– queréis -– quieren

Perder pierdo -– pierdes -– pierde -– perdemos -– perdéis –- pierden
Entender entiendo -– entiendes -– entiende -– entendemos -– entendéis -– entienden

Alte verbe frecvent folosite se conjugă după modelul: tener (pero ‘yo tengo’), sentar, cerrar, pensar,
empezar, comenzar, sentir, preferir, venir (pero ‘yo vengo’)

Vocala rădăcinei ‘o’ se transformă în ‘ue’.

Exemple:

Poder puedo -– puedes -– puede -– podemos -– podéis -– pueden

Dormir duermo -– duermes -– duerme -– dormimos -– dormís -– duermen
Encontrar encuentro -– encuentras -– encuentra -– encontramos -– encontráis -– encuentran

Alte verbe frecvent folosite se conjugă după modelul: volar -– recordar -– costar -– morir – doler

Verbul ‘jugar’ se conjugă după acest model. Vocala ‘u’ se transformă în ‘ue’: Jugar: juego -– juegas
-– juega – jugamos -– jugáis – juegan

b) Verbele cu schimbarea vocalei:

Există aproximativ 30 de verbe terminate în ‘...ir’ a căror vocală a rădăcinii ‘e’ se transformă în ‘i’
dacă vocala este accentuată. Exemple:

Pedir pido – pides – pide – pedimos – pedís – piden

Alte verbe frecvent folosite se conjugă după modelul: decir (primera persona ‘digo’), servir, medir,
vestir, repetir, reír, impedir, seguir, conseguir, sonreír
c) Persoana întâi neregulată. Există un grup de verbe frecvent folosite care au numai persoana întâi
neregulată. Celelalte persoane au forme regulate. Exemple:

SABER: yo sé -– tú sabes -– él, ella, usted sabe – nosotros, nosotras sabemos -– vosotros, vosotras
sabéis -– ellos, ellas, ustedes saben

HACER: yo hago -– tú haces -– él, ella, usted hace – nosotros, nosotras hacemos -– vosotros,
vosotras hacéis -– ellos, ellas, ustedes hacen

Alte verbe importante care au persoana întâi neregulată sunt:

Caer caigo, caes ...

Dar doy, das ...
Decir digo, dices ...
Estar estoy, estás ...
Poner pongo, pones ...
Salir salgo, sales ...
Tener tengo, tienes ...
Traer traigo, traes ...
Valer valgo, vales ...
Venir vengo, vienes ...

Toate verbele terminate în ‘-ecer’, ‘-ocer’, ‘-ucir’ formează persoana întâi neregulat cu ajutorul ‘-
zco’.

Agradecer agradezco, agradeces ...

Conducir conduzco, conduces ...
Conocer conozco, conoces ...
Introducir introduzco, introduces ...
Parecer parezco, pareces ...
Traducir traduzco, traduces ...

Dacă un verb este neregulat, acelaşi lucru este valabil şi pentru vebul compus corespunzător:

 Aparecer – aparezco
 Atraer – atraigo
 Componer – compongo
 Desaparecer – desaparezco
 Deshacer – deshago
 Distraer – distraigo
 Rehacer – rehago
 Suponer – supongo

d) Persoana întâi neregulată şi alte schimbări: Tener, venir, decir, oír, estar. Aşa cum s-a menţionat
mai sus, unele verbe cu persoana întâi neregulată şi alte schimbări:

Decir digo -– dices –- dice –- decimos –- decís – dicen

Tener tengo – tienes – tiene – tenemos – tenéis – tienen
Venir vengo -– vienes –- viene –- venimos –- venís –- vienen
Este acelaşi caz şi pentru:

Oír oigo -– oyes -– oye -– oímos – oís -– oyen

Estar estoy -– estás -– está -– estamos -– estáis -– están

e) Verbele total neregulate: ir, ser, haber.

Ir yo voy – tú vas – él, ella, usted va

nosotros, nosotras vamos –- vosotros, vosotras vais –- ellos, ellas, ustedes van
Ser yo soy – tú eres – él, ella, usted es
nosotros, nosotras somos –- vosotros, vosotras sois -– ellos, ellas, ustedes son
Haber yo he – tú has – él, ella, usted ha
nosotros, nosotras hemos –- vosotros, vosotras habéis –- ellos, ellas, ustedes han

‘Haber’ are şi o formă impersonală invariabilă ‘hay’ (ca în engleză ‘there is’, ‘there are’ sau eîn
franceză ‘il y a’). De asemenea, este un verb auxiliar cu care formează timpuri compuse.

FOLOSIREA INDICATIVULUI PREZENT

Indicativul prezent se foloseşte pentru descrierea acţiunilor care se desfăşoară în prezent, dar şi
pentru exprimarea viitorului, dacă este vorba de o acţiune care se va desfăşura cu siguranţă în viitor.

 Vivimos en Toledo pero trabajamos en Madrid.

 El próximo martes no vengo a clase. Voy a Barcelona.
 La semana que viene marchamos de vacaciones.

PREZENTUL CONTINUU (ESTAR + GERUNDIO)

Pentru acţiuni care se desfăşoară în momentul vorbirii, putem folosi şi indicativul prezent al
verbului ‘estar’ + gerunziul. Gerunziul se formează adăugând terminaţia ‘–ando’ (verbele în ‘–ar’)
sau ‘-iendo’ (verbele în ‘–er’, ‘-ir’).

Exemple:

 Espera un momento. Estoy hablando por teléfono.

 ¿Qué haces? –- Nada, estoy escuchando música.

TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO PERFECTO

Se formează cu prezentul verbului auxiliar ‘haber’ şi participiul verbului principal. Timpul prezent
al verbului ‘haber’:

yo he – tú has – él, ella, usted ha

nosotros, nosotras hemos -– vosotros, vosotras habéis -– ellos, ellas, ustedes han

Participiul se formează cu terminaţia ‘–ado’ (verbe în ‘–ar’) sau ‘–ido’ (verbe în ‘–er’, ‘-ir’)

Exemple:

 cantar -– cantado
  comer –- comido
 estar –- estado
 tener –- tenido
 salir - salido

Unele verbe cu participiul neregulat:

 ser –- sido
 abrir –- abierto
 decir –- dicho
 hacer -– hecho
 escribir -– escrito
 poner –- puesto
 ver -– visto
 romper –- roto
 volver – vuelto

Pretérito Perfecto se foloseşte pentru exprimarea unei acţiuni care tocmai s-a terminat, sau care
poate avea încă legătură cu prezentul.

Exemple:

 Hola, Pepe. ¿Dónde has estado?

 ¿Habéis terminado?
 ¿Qué han hecho Pepe y María hoy?
 ¿Has estado alguna vez en España?
 Nunca he visitado Madrid.
 ¿Has pagado la cuenta?

NOTĂ: În unele zone din Spania, de exemplu Madrid, Pretérito Perfecto se foloseşte pentru toate
acţiunile terminate în trecut:

 ¿Cuándo han llegado? – Han llegado ayer.

 ¿Has terminado tus estudios? – Sí, los he terminado el año pasado.

În alte zone din Spania şi în multe ţări ale Americii Latine, Pretérito Perfecto se utilizează foarte rar.
În locul acestuia se foloseşte Pretérito Indefinido.

TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO INDEFINIDO

Terminaţiile regulate sunt:

Verbe în –ar Verbe în –er Verbe în -ir

hablar comer vivir
Yo hablé comí viví
Tú hablaste comiste viviste
Él, ella, usted habló comió vivió
Nosotros / as hablamos comimos vivimos
Vosotros / as hablasteis comisteis vivisteis
Ellos/as ustedes hablaron comieron vivieron

Unele verbe în ‘-ir’, ca de exemplu pedir sau sentir, schimbă la persoana a treia singular şi plural ‘–
e-’ în ‘–i-’. Verbele în ‘-ir’, ca de exemplu dormir, schimbă la persoana a treia singular şi plural ‘–
o-’ în ‘–u-’.

pedir sentir dormir

pedí sentí dormí
pediste sentiste dormiste
pidió sintió durmió
pedimos sentimos dormimos
pedisteis sentisteis dormisteis
pidieron sintieron durmieron

Verbele ‘ser’ şi ‘ir’ formează Pretérito Indefinido neregulat şi au următoarele forme: fui, fuiste, fue,
fuimos, fuisteis, fueron

Alte verbe au în Pretérito Indefinido rădăcină neregulată:

Estar estuve, estuviste, estuvo, estuvimos, estuvisteis, estuvieron

Tener tuve, tuviste, tuvo, tuvimos, tuvisteis, tuvieron
Poder pude, pudiste, pudo, pudimos, pudisteis, pudieron
Poner puse, pusiste, puso, pusimos, pusisteis, pusieron
Saber supe, supiste, supo, supimos, supisteis, supieron
Querer quise, quisiste, quiso, quisimos, quisisteis, quisieron
Hacer hice, hiciste, hizo, hicimos, hicisteis, hicieron
Venir vine, viniste, vino, vinimos, vinisteis, vinieron
Decir dije, dijiste, dijo, dijimos, dijisteis, dijeron

Pretérito Indefinido se folosşte pentru a exprima o acţiune care s-a desfăşurat într-un moment
concret în trecut.

 ¿Qué hiciste el domingo? – Fui al parque.

 ¿Has hablado con el jefe? – Sí, hablé con él ayer.
 ¿Cuándo descubrió Colón América? – Hizo su primer viaje en 1492.

TIMPUL TRECUT - PRETÉRITO IMPERFECTO

Verbe în -ar Verbe în -er Verbe în -ir

yo estudiaba comía vivía
tú estudiabas comías vivías
el, ella, usted estudiaba comía vivía
nosotros / as estudiábamos comíamos vivíamos
vosotros / as estudiabais comíais vivíais
ellos, ellas, ustedes estudiaban comían vivían

Există trei verbe neregulate:

 ser ver ir
Yo era veía iba
Tú eras veía iba
El, ella, usted era veía iba
Nosotros / as éramos veíamos íbamos
Vosotros / as erais veíais ibais
Ellos, ellas, ustedes eran veían iban

Pretérito Imperfecto se foloseşte pentru descrierea unor acţiuni în cursul cărora s-a desfăşurat o altă
acţiune sau pentru descrierea unor tradiţii şi deprinderi din trecut.

Exemplu:

 ¿Qué hiciste el sábado? - Nada. Llovía, mi novio trabajaba, ponían una película muy buena
en la tele, así que me quedé toda la tarde en casa.
 Cuando yo era joven me gustaba mucho jugar al fútbol.

VIITORUL

Terminaţiile viitorului se adaugă la infinitivul verbelor şi sunt aceleaşi pentru toate cele trei
conjugări:

Persoana Terminaţia estar ser ir

Yo -é estaré seré iré

Tú -ás estarás serás irás

Él, ella, usted -á estará será irá

Nosotros / as -emos estaremos seremos iremos

Vosotros / as -éis estaréis seréis iréis
Ellos/as ustedes -á estarán serán irán

Unele verbe au rădacina neregulată, dar păstrează terminaţiile.

querer querré, querrás, querrá, querremos, querréis, querrán

decir diré, dirás etc.
hacer haré, harás etc.
haber habré, habrás etc.
saber sabré, sabrás etc.
poder podré, podrás etc.
poner pondré, pondrás etc.
salir saldré, saldrás etc.
tener tendré, tendrás etc.
venir vendré, vendrás etc.

Folosirea viitorului
Pentru exprimarea unor acţiuni sau evenimente viitoare putem folosi viitorul, dar şi alte modalităţi:

Timpul viitor “En enero iré a Roma”

Timpul prezent ‘ir’ + a + infinitiv “En enero voy a ir a Roma”
Indicativul prezent “En enero voy a Roma”

1. Viitorul se foloseşte pentru exprimarea obiectivă a unor acţiuni viitoare, indiferent de

momentul vorbirii. Se mai foloseşte şi pentru exprimarea unei supoziţii:
o Mañana lloverá y bajarán las temperaturas.
o Lo haré si puedo.
o ¿Cuántos años tendrá? – No tengo ni idea.
2. Dacă este vorba de un plan, proiect sau de ceva inevitabil se foloseşte ir a + infinitiv:
o El próximo domingo voy a ir a Madrid.
o Va a llover por la tarde.
3. Timpul prezent se foloseşte pentru exprimarea unei decizii luate sau pe care tocmai am luat-
o:
o Esta semana lo llamo.
o ¿Vienes a clase mañana?

CONDIŢIONALUL

Modul condiţional se formează la fel ca viitorul. Şi anume, prin adăugarea terminaţiilor

condiţionalului la infinitivul verbului. Terminaţiile sunt aceleaşi pentru toate verbele.

Persoana Terminaţia estar ser ir

Yo -ía estaría sería iría
Tú -ías estarías serías irías
Él, ella, usted -ía estaría sería iría
Nosotros / as -íamos estaríamos seríamos iríamos
Vosotros / as -íais estaríais seríais iríais
Ellos as ustedes<< -ían estarían serían irían

Prezintă aceleaşi neregularităţi ca şi viitorul: podría etc, tendría etc, querría etc.

Condiţionalul se foloseşte pentru exprimarea unor planuri sau idei posibile, dar şi ceea ce ne dorim
să realizăm:

 Podríamos ir a la montaña este fin de semana.

 ¿Te gustaría venir conmigo?

Condiţionalul se foloseşte pentru exprimarea unei rugăminţi politicoase:

 ¿Podrías venir un momento a mi despacho, por favor?

 ¿Podría usted ayudarme?
 ¿Te importaría hacerme un favor?
 ¿Les importaría (a ustedes) cerrar la puerta, por favor?

Condiţionalul se foloseşte, de asemenea, în propoziţii cu ‘si’ (şi cu un verb la timpul imperfecto de

subjuntivo –- vezi mai jos) pentru exprimarea unei sopoziţii privind nişte acţiuni posibilă:
  Estudiaría más si tuviera más tiempo.
 Compraríamos un ordenador nuevo si pudiéramos.
 ¿Qué harías si te tocase la lotería?

EXPRIMAREA OBLIGAŢIEI ŞI A NECESITĂŢII

TENER QUE + Infinitiv

Tener que + infinitiv se foloseşte pentru exprimarea obligaţiilor şi pentru a da instrucţiuni:

 Primero tienes que encender el ordenador y luego tienes que abrir el programa.
 Mañana tengo que pagar la factura del teléfono.

HAY QUE + Infinitiv

Forma impersonală ‘hay que’ se foloseşte pentru a exprima o obligaţie sau o necesitate de a face
ceva, fără a se indica cine trebuie să o facă. Corespunde expresiei ‘es necesario’:

 Primero hay que encender el ordenador y luego hay que abrir el programa.
 Lo primero que hay que hacer es enviarles un email.

FORMA PASIVĂ

Forma pasivă se foloseşte în primul rând în formă scrisă şi în mijloacele de comunicaţie. De

exemplu:

 El ministro y su mujer fueron detenidos por la policía. Su mujer fue puesta en libertad.

Adesea, forma pasivă normală se poate înlocui cu aşa-numita formă pasivă reflexivă, dacă nu este
necesar să se cunoască cine a efectuat acţiunea. Forma pasivă reflexivă se formează cu ‘se’ +
persoana a 3ª singular sau plural. Exemple:

 Este coche fue fabricado en Eslovaquia. -– Este coche se fabricó en Eslovaquia.

 La factura será pagada mañana. -– La factura se pagará mañana.
 La casa no ha sido vendida todavía. –- La casa no se ha vendido todavía.
 Estos ordenadores son fabricados en China. – Estos ordenadores se fabrican en China.

PREZENTUL CONJUNCTIVULUI

Prezentul conjunctivului se formează cu vocalele corespunzătoare fiecărui grup.

Infinitiv ‘-ar’: Prezentul Conjunctivului -e

Infinitiv ‘-er/ -ir’: Prezentul Conjunctivului -a

HABLAR COMER VIVIR

hable coma viva
hables comas vivas
hable coma viva
hablemos comamos vivamos
habléis comáis viváis
hablen coman vivan

Verbele cu neregularităţile ‘e’ > ‘ie’ şi ‘o’ > ‘ue’ la indicativul prezent au aceleaşi neregularităţi şi
la conjunctiv prezent.

verb INDICATIV CONJUNCTIV

querer quiero quiera, quieras, quiera, queramos, queráis, quieran
poder puedo pueda, puedas, pueda, podamos, podáis, puedan

Verbele cu persoana întâi neregulată la indicativ prezent formează conjunctivul prezent cu aceleaşi
neregularităţi. Exemple:

Persoana 1ª indicativ: hago, tengo, salgo, conozco, pido

Conjunctivul:

haga tenga salga conozca pida

hagas tengas salgas conozcas pidas
haga tenga salga conozca pida
hagamos tengamos salgamos conozcamos pidamos
hagáis tengáis salgáis conozcáis pidáis
hagan tengan salgan conozcan pidan

Verbele în ‘...e..-ir’ (‘sentir’) schimbă şi ‘e’ în ‘i’ la persoana întâi şi a doua plural. Verbele în
‘...sau...-ir’ (‘dormir’) schimbă ‘–o-’ în ‘–u-’.

 sentir – sintamos – sintáis

 dormir – durmamos – durmáis

Alte verbe cu neregularităţi proprii:

saber sepa, sepas, sepa, sepamos, sepáis, sepan

ir vaya, vayas, vaya, vayamos, vayáis, vayan
haber haya, hayas, haya, hayamos, hayáis, hayan
ver vea, veas, vea, veamos, veáis, vean
ser sea, seas, sea, seamos, seáis, sean
estar esté, estés, esté, estemos, estéis, estén

IMPERATIVUL

Imperativul afirmativ

Imperativul afirmativ are forme speciale numai la persoana a doua singular (tú) şi la persoana a
doua plural (vosotros/as)

Tu: Imperativul prezintă aceeaşi formă ca la persoana a treia singular la indicativ prezent.

 Pasa, por favor.

 Mira esto.
Există opt excepţii:

poner pon
ser sé
decir di
ir ve
hacer haz
salir sal
tener ten
venir ven

Vy: Imperativul se formează schimbând ‘-r’ al infinitivului cu ‘–d’. Exemple: mirar –- mirad; salir
–- salid. Nu există excepţii.

 Pasad, por favor.

 Venid aquí. Mirad esto.

Pentru formulele de politeţe voi sau noi la imperativ folosim forma corespunzătoare cojunctivului
prezent.

 Pase, por favor.

 Vengan ustedes aquí.
 Mire usted esto. Hablemos con él.

Pentru toate formele imperativului afirmativ, pronumele se alătură verbului sau îl succedă.

 Tráiganla mañana, por favor.

 Déjalo ahí encima.

Dacă sunt mai multe pronume, pe primul loc se va afla pronumele în dativ şi apoi pronumele în
acuzativ:

 Tráemelo, por favor.

 Cómprenselo. Es muy bueno.

Imperativul negativ

Pentru toate persoanele se folosesc formele subjonctivului prezent.

 No lleguéis tarde.
 No fume, ni beba alcohol.

Pronumele stau în faţa verbului. Pronumele la acuzativ şi dativ ‘le’ sau ‘les’ se transforma în ‘se’.

 No lo hagas así.
 No se lo digan todavía.

SUBJONCTIVUL IMPERFECT
Subjonctivul imperfect se formează prin omiterea terminaţiei -ron la persoana a treia plural a
oricărui verb regulat sau neregulat, obţinând astfel rădăcina cuvântului, şi prin înlocuirea acestei
terminaţii cu terminaţia persoanei corespunzătoare. Există două posibilităţi de conjugare, una cu -ra
şi una cu -se. Se pot folosi ambele. Exemple:

Verbul HABLAR – Pretérito Indefinido (Persoana a3ª Plural ): ‘hablaron’ omite terminaţia ‘–ron’ şi
adaugă terminaţiile:

-ra, -ras, -ra, -ramos, -rais, -ran

sau
-se, -ses, -se, -semos, -seis, -sen

NOTĂ: În forma noi ale ambelor conjugări, accentul trece la ultima silabă a rădăcinii.

Exemple de verbe regulate:

Verbe în ‘–ar’ Verbe în ‘–er’ Verbe în ‘-ir’

1ª P. Sing. hablara / hablase comiera / comiese viviera / viviese
2ª P. Sing. hablaras / hablases comieras / comieses vivieras / vivieses
3ª P. Sing. hablara / hablase comiera / comiese viviera / viviese
1ª P. Plural habláramos / hablásemos comiéramos / comiésemos viviéramos / viviésemos
2ª P. Plural hablarais / hablaseis comierais / comieseis vivierais / vivieseis
3ª P. Plural hablaran / hablasen comieran / comiesen vivieran / viviesen

Exemple de verbe neregulate:

1ª P. Sing. hiciera/ hiciese tuviera / tuviese fuera / fuese

2ª P. Sing. hicieras/ hicieses tuvieras / tuvieses fueras / fueses
3ª P. Sing. hiciera/ hiciese tuviera / tuviese fuera / fuese
1ª P. Plural hiciéramos / hiciésemos tuviéramos / tuviésemos fuéramos / fuésemos
2ª P. Plural hicierais / hicieseis tuvierais / tuvieseis fuerais / fueseis
3ª P. Plural hicieran / hiciesen tuvieran / tuviesen fueran / fuesen

Subjonctivul imperfect se foloseşte la fel ca cojunctivul prezent, dar în trecut. Are trei folosiri
principale:

1. Exprimă subiectivitatea după aceleaşi verbe şi expresii impersonale sau joncţiuni ca şi în

conjunctivul prezent. Dacă folosim subjonctivul imperfect, propoziţia principală a frazei,
trebuie să fie la timpul trecut pretérito indefinido, imperfecto sau la modul condiţional:
o Quería que lo hicieras.
o Fue una lástima que no pudiera venir.
o Yo no lo haría aunque me pagases mucho dinero.
2. Formule de politeţe:
o Quisiera dos libros, por favor.
o Quisiéramos cenar, por favor.
3. Fraze condiţionale cu ‘si’ şi cu joncţiunea ‘como si’:
o Si tuviera dinero, iría contigo.
o Nos miraron como si fuésemos locos.
http://eurochancetest.brailcom.org/intermediate-es/index.ro.html