ÎNTREITA SLUJIRE A LUI HRISTOS ÎN BISERICĂ

BEL, VALER, Misiunea Bisericii în lumea contemporană, 2 Exigenţe, Editura

Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002, p. 160.

Trimis în lume, Mântuitorul Iisus Hristos a îndeplinit o întreită slujire: de profet-

învăţator, arhiereu şi împărat.
Ca profet învaţă aducând revelarea desăvârşită a lui Dumnezeu a voii şi lucrării lui
mântuitoare (In. 1,17-18; 5,20).
Ca arhiereu, reface comuniunea omului cu Dumnezeu, împăcând prin jertfa Sa
supremă pe Dumnezeu cu omul (Evr. 10,12).
Ca împărat, biruieşte puterile răului şi conduce pe om spre ţinta sa finală şi
adevărată, comuniunea vieţii veşnice cu Dumnezeu în Împărăţia Sa (Mt. 28,18; In. 13,3;
17,2). Persoana Mântuitorului Iisus Hristos fiind nedreptăţită de lucrarea Lui mântuitoare, El îşi
continuă întreita Sa slujire în Biserică până la sfârşitul veacurilor (Mt. 28,20). Prin aceasta El
conduce lumea la învingerea morţii universale, ridicând creaţia din stricăciune şi din moartea pe
care o produce despărţirea ei de izvorul vieţii care este Dumnezeu, spre participarea ei la viaţa lui
Dumnezeu, într-o relaţie de iubire netrecătoare cu El. "Căci El trebuie să împărăţească până ce-
Şi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Cel din urmă vrăjmaş care va fi nimicit este
moartea. Iar când toate-I vor fi supuse Lui, atunci şi Fiul I se va supune Celui Care I le-a supus
Lui toate pentru ca Dumnezeu să fie totul întru toate" (1 Cor. 15, 25-26, 28).
Dar Hristos cel înviat şi înălţat, exercitând în Biserică cele trei sluijiri ale Sale, nu se
adresează acesteia ca unui obiect pasiv, ci ca unei comunităti de persoane chemate la comuniunea
liberă cu Sine. "Iată, Eu stau la uşă şi bat; de-Mi va auzi cineva glasul şi va deschide uşa, voi
intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine" (Apoc. 3, 20).
Biserica este formată din persoane înzestrate cu libertate şi chemate la libertate şi iubire
netrecătoare. Ea primeşte pe de o parte, învăţătura, jertfa şi conducerea lui Hristos, iar pe de altă
parte, ea răspunde la acestea în mod liber şi pozitiv ca la o chemare, învăţând ea însăşi, dăruindu-se
şi conducând lumea spre Împărătia lui Dumnezeu, participând prin aceasta la întreita slujire a lui
Hristos.
Continuând întreita Sa slujire în Biserică, Hristos întreţine cu aceasta şi cu fiecare
membru al ei un dialog progresiv în care nici El nici Biserica sau membrii ei nu sunt într-o
stare pasivă. Acesta este sensul preoţiei împărăteşti a tuturor credincioşilor, chemaţi să vestească
în lume, alături de episcopi şi preoţi mântuirea în Hristos (1 Pt. 2,9-10; In. 2,20).