SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE

EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A

ÎNTREBĂRI COMPLEMENT SIMPLU A. 2 luni;

B. 3 luni;
1. Feritina, principala formă de depozit a Fe, C. 4 luni;
este formată dintr-un înveliș proteic și un D. 5 luni;
miez care conține: E. 6 luni.
A. 3000 de atomi de fier;
B. 3400 de atomi de fier; 7. Semne și simptome de hemoliză
C. 3500 de atomi de fier; extravasculară (în cadrul anemiei
D. 4300 de atomi de fier; hemolitice):
E. 4500 de atomi de fier. A. Apariția calculilor biliari;
B. Febra;
2. Zilnic, din cantitatea medie de Fe din dieta, C. Splenomegalie;
se absoarbe: D. Frisoane;
A. 10%; E. Tahicardie.
B. 11%;
C. 20%; 8. Următoarele sunt teste diagnostice pentru
D. 21%; evaluarea hemolizei, CU EXCEPȚIA:
E. 10,1%. A. Testul antiglobulinic direct (testul Coombs);
B. Bilirubina serică – totală și directă;
3. Cauză de sângerare gastro-intestinală este: C. Haptoglobina serică;
A. Epistaxis; D. Aglutinine la rece;
B. Neoplasme ale vezicii urinare; E. Anticorpi Donath-Landsteiner.
C. Enteropatia indusă de lapte (la copii);
D. Alăptarea; 9. Tratamentul în anemia hemolitică
E. Pierderea de fier prin urina, în caz de autoimună cu anticorpi la cald:
hemoliză intravasculară cronică. A. Splenectomia – linia întâi de tratament;
B. Corticoterapie – prednison în doze de 2
4. Femeile însărcinate, dar și în timpul mg/kgcorp/zi; în caz de răspuns, doza se scade
alăptării, au nevoie de fier suplimentar în treptat și se oprește administrarea;
cantitate de: C. Mabthera – anticorp monoclonal anti CD21,
A. 10-20 mg/zi; în cazuri refractare;
B. 20-30 mg/zi; D. Plasmafereza îndepărtează temporar o parte
C. 30-40 mg/zi; din anticorpi în hemolizele cronice;
D. 40-50 mg/zi; E. Tratamentul imunosupresiv cu azatioprina
E. 50-60 mg/zi. (100-200 mg/zi) și ciclofosfamida (100-200
mg/zi) pot fi eficiente în scăderea producției de
5. Semne/simptome legate de efectele directe anticorpi.
ale deficitului de Fe asupra țesuturilor:
A. Glosită (limbă roșie, netedă, lucioasă, cu 10. Tratamentul în hemoglobinuria
distrofia papilelor); paroxistică la rece:
B. Trombocitoză (nr. crescut de trombocite, A. Acid folic;
din motive explicabile); B. Ciclofosfamida;
C. Coilonichie (ulcerații sau fisuri la colțurile C. Clorambucil;
gurii); D. Fludarabina;
D. Coilonichie (unghiile sunt convexe în loc de E. Tratament suportiv.
concave)
E. Modificări și stricturi esofagiene (la 11. Despre anemia din bolile cronice este
joncțiunea dintre esofag și hipofaringe). adevărat, CU EXCEPȚIA:
A. Absorbția Fe din intestin este scăzută;
6. În tratamentul deficitului de fier, după ce B. Feritina este scăzută;
Hb se normalizează, Fe administrat pe cale C. CTLF este scăzută;
orală se continuă încă: D. Transferina este scăzută;

1
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A

E. Citokinele cresc producția de hepcidină. 16. În ce etapă evolutivă este încadrat un

pacient de sex masculin, în vârstă de 35 de
12. Care NU este un factor de prognostic ani, cu infecţie HIV, tuberculoză pulmonară
nefavorabil în LAM? şi valoare CD4 nadir de 345 celule/mm3?
A. Trombocitopenia; A. A2;
B. Leucopenia la debut; B. B2;
C. Hipertrofia gingivală; C. C3;
D. Sindrom CID; D. SIDA;
E. Subtipurile M0, M5, M6, M7. E. C2.

13. Diabet gestațional presupune:
A. Săptămâna 25 de sarcină și glicemie a jeun
în cadrul testului de toleranță la glucoză orală
(TTGO) de 89 mg/dL;
B. Săptămâna 28 de sarcină și glicemie la 2 ore
în cadrul TTGO de 140 mg/dL;
C. Săptămâna 26 de sarcină și glicemie la o oră
în cadrul TTGO de 153 mg/dL;
D. Săptămâna 23 de sarcină și glicemie a jeun
la 2 ore în cadrul TTGO de 200 mg/dL;
E. Săptămâna 21 de sarcină și glicemie a jeun
recoltată la peste 8 ore de la ultima masă de
125 mg/dL.
14. Cetoacidoza diabetică NU este
caracterizată de:
A. Are o incidență reală greu de identificat;
B. Poate fi determinată de simpatomimetice;
C. Lipsa caracterului de urgență metabolică
severă în stadiul de comă acidocetozică;
D. Poate complica diabetul zaharat tip 2, chiar
în prezența unor circumstanțe favorizante;
E. Are caracteristice constelației metabolice:
hiperglicemia, acidoza metabolică,
deshidratarea variabilă, alterarea homeostaziei
electroliților plasmatici.
15. Este adevărat, CU EXCEPȚIA:
A. Triada Whipple include printre elementele
constitutive un criteriu legat de aportul de
glucide;
B. Activarea simpatoadrenergică include
iritabilitate și nervozitate;
C. La nivelul semnelor neuroglicopenice,
există etape precum subcortico-diencefalică,
mezencefalică și miencefalică;
D. Tratamentul hipoglicemiei include
profilaxie și tratament curativ;
E. Hormonul de creștere nu este considerat
hormon de contrareglare.
17. Cum este clasificat, conform clasificării
CDC, un pacient cu infecţie HIV, cu
pielonefrită acută cu E.coli, cu tuberculoză
pulmonară tratată cu succes în urmă cu 3 ani
în antecedente, cu valoarea CD4 actuală 450
celule/mm3 şi valoarea CD4 nadir 85
celule/mm3?
A. B2;
B. B3;
C. C3;
D. C2;
E. B1.
18. Un pacient are următoarele rezultate
serologice: AgHBs pozitiv, AcHBs negativi,
AcHBc IgM pozitivi, AgHBe pozitiv, AcHBe
negativi. Cum se interpretează?
A. Protecţie în urma vaccinării;
B. Infecţie acută VHB cu virus replicativ;
C. Infecţie acută VHB cu virus nereplicativ;
D. Clearance-ul infecţiei VHB;
E. Infecţia acută VHB cu tulpină virală cu
mutaţie pre-core.
19. În urma efectuării unei endoscopii
digestive superioare la un pacient cu BRGE și
eșec terapeutic la IPP, se descoperă o leziune
de 2 mm și alte două leziuni de câte 4 mm,
fără leziuni confluente între pliuri.
Stadializarea corectă a esofagitei este:
A. Viena – gradul B;
B. Los Angeles – gradul B;
C. Viena – gradul A;
D. Los Angeles – gradul A;
E. Los Angeles – gradul C.
20. Următorul medicament NU poate
determina BRGE:
A. Diazepam;
B. Diltiazem;
C. Teofilina;
D. Propranolol;

2
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A

E. Amlodipina. 26. Următoarele antibiotice se pot utiliza în

tratamentul encefalopatiei hepatice, CU
21. Afirmația adevărată cu privire la pH- EXCEPȚIA:
metria în BRGE: A. Metronidazol;
A. Este testul cel mai specific pentru depistarea B. Vancomicină;
prezenței refluxului acid la nivelul esofagului; C. Ciprofloxacina;
B. Nu poate fi realizată sub tratament cu IPP; D. Neomicină;
C. Măsurarea pH-ului suprapiloric se face E. Rifampicină.
pentru 24 ore;
D. Un pH sub 5 semnifică refluxul acid; 27. Manifestarea hematologică cea mai
E. Se poate efectua ambulatoriu. frecventă în ciroza hepatică este:
A. Anemia;
22. Diagnosticul diferențial al colitei B. Trombocitoza;
ulcerative nu se face cu colitele infecțioase C. Trombocitopenia;
cauzate de: D. Leucocitoza;
A. Campylobacter; E. Leucopenia.
B. Salmonella;
C. Shigella; 28. Glomeruloscleroza cirotică apare în
D. Clostridium difficile; special în ciroza hepatică cauzată de:
E. E.Coli. A. Boală Wilson;
B. Boala Caroli;
23. Conform clasificării Montreal, un pacient C. Alcoolism;
în vârstă de 30 de ani, cu boală inflamatorie D. Virusuri hepatitice;
cu localizare colonică și caracter stricturant, E. Hemocromatoză.
prezintă următorul stadiu de severitate:
A. AA1 LL3 BB3 pp; 29. Cel mai important factor de risc în
B. AA2 LL1 BB1; apariția sindromului hepatorenal la pacientul
C. AA2 LL2 BB1; cu ciroză hepatică este:
D. AA2 LL2 BB2; A. Deshidratarea;
E. AA1 LL2 BB1 pp. B. Hiponatriemia;
C. Hipoalbuminemia;
24. Este un anticorp monoclonal uman D. Infecția;
recombinat IgG1, utilizat în tratamentul bolii E. Cașexia.
Crohn:
A. Golimumab; 30. NU este o complicație pulmonară a cirozei
B. Adalimumab; hepatice:
C. Infliximab; A. fistule arterio-venoase, vizibile la
D. Etanercept; ecocardiografie prin apariția contrastului în
E. Certolizumab. cordul stâng la 4-6 cicluri cardiace de la
injectarea substanței de contrast;
25. În colangita sclerozantă primitivă stadiul B. hipertensiunea porto-pulmonară;
I, infiltratul inflamator din spațiul port este C. sindromul hepatopulmonar, cu rol
format din: prognostic defavorabil post-transplant hepatic;
A. Eozinofile; D. atelectaziile bazale;
B. Neutrofile; E. sindromul hepatopulmonar, cu gradient
C. Plasmocite; alveolo-arterial de O2 posibil normal în repaus,
D. Limfocite T citolitice cu restricție HLA de dar crescut la efort (peste 15 mmHg).
clasa I;
E. Limfocite T citolitice cu restricție HLA de 31. Referitor la tratamentul anginei pectorale
clasa II. stabile, este adevărat:

3
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A

A. Se poate folosi asocierea dintre nitrați cu alte condiții extracardiace la momentul

acțiune prelungită și beta-blocante, ca primă
linie de tratament;
B. Inhibitorii curentului If (trimetazidina,
ivabradina) sunt recomandați pacienților
intoleranți la beta-blocante;
C. PCI poate fi efectuată pacienților cu stenoză
de 70% pe artera circumflexă și FEVS<35%;
D. Nicorandilul și ranolazina sunt recomandate
în a treia linie de tratament;
E. CABG este recomandat în leziunile
coronariene semnificative (>50%, iar pentru
trunchiul coronarei stângi >70%).
32. Angina Prinzmetal se caracterizează prin
următoarele, cu EXCEPȚIA:
A. Poate asocia tahicardie ventriculară când
spasmul implică artera interventriculară
anterioară;
B. În timpul durerii, se pot ausculta raluri
pulmonare;
C. Diagnosticul diferențial se face cu BRGE
sau cu consumul de cocaină;
D. Persistența undei T inversate timp de
săptămâni-luni, în cazurile severe;
E. Tratamentul cu blocanți ai canalelor de
calciu trebuie administrat toată viața.
33. Traseul ECG în STEMI se caracterizează
prin:
A. Supradenivelarea de segment ST de 0,1 mV
în toate derivațiile teritoriului anterior;
B. Trebuie efectuat, de preferat, în primele 10
minute de la prezentare;
C. În asociere cu contextul clinic sugestiv și
markerii de necroză cardiacă pozitivi, traseul
specific de BRD este diagnostic;
D. Supradenivelare de segment ST de 0,1 mV,
prezentă <30 min;
E. Complex QS în derivațiile V2-V3 sau DII-
DIII, în IMA vechi.
34. Un pacient se prezintă la camera de gardă
cu durere de tip anginos, în repaus, cu durată
sub 30 de minute, apărută în urmă cu 10h,
fără antecedente de IMA și fără să asocieze
prezentării, fără medicație la domiciliu.
Pacientul poate fi încadrat în:
A. Clasa III B 1 Braunwald;
B. Clasa Kilip I;
C. Clasa Kilip II;
D. Clasa II B 1 Braunwald;
E. Clasa I A 2 Braunwald.
35. Sunt contraindicații absolute ale
tratamentului fibrinolitic, cu EXCEPȚIA:
A. AVC cu substrat incert în antecedente;
B. Puncția hepatică în ultimele 24h;
C. Disecția de aortă;
D. AIT în ultimele 6 luni;
E. Malformații arterio-venoase spinale.
36. Alte cauze, în afară de infarctul
miocardic, care pot determina creșterea
troponinelor sunt, CU EXCEPȚIA:
A. Endocardita;
B. Miocardita;
C. Sepsisul ;
D. Hemoragia subarahnoidiană;
E. Cardiomiopatia Tako-Tsubo.
37. Măsurarea TA în ambulator trebuie să
fie:
A. Timp de 8 ore;
B. Timp de 24 de ore, monitorizare continuă;
C. Timp de 12 ore, monitorizare din 2 în 2 ore;
D. Timp de 6 ore;
E. Timp de 4 ore.
38. Sunt cauze de HTA renoparenchimatoasă
următoarele, CU EXCEPȚIA:
A. Rinichiul polichistic;
B. Nefropatia diabetică;
C. Glomerulonefrita acută și cronică;
D. Nefroangioscleroza;
E. Pielonefrita.
39. HTA grad I este reprezentată de:
A. TA sistolică 140-159 mmHg;
B. TA distolică 85-89 mmHg;
C. TA diastolică 100-109 mmHg;
D. TA sistolică 130-139 mmHg;

4

E. TA sistolică 160-179 mmHg.
40. Sunt adevărate următoarele, CU
EXCEPȚIA:
A. În infarctul miocardic vechi, cu FE >35% și
cu extrasistole ventriculare asimptomatice,
prima opțiune terapeutică este administrarea
amiodaronei;
B. În infarctul miocardic acut, suprimarea
extrasistolelor ventriculare se poate face printr-
un bolus cu lidocaină, urmat de perfuzie;
C. Edemul pulmonar acut se asociază frecvent
cu extrasistolia ventriculară;
D. La pacienții cu cardiomiopatii dilatative
aflați în IC, controlul decompensării poate
aboli manifestările ectopice ventriculare;
E. Tratamentul extrasistolelor ventriculare, la
bolnavii cu cardiopatii organice și complicații
acute, are ca fundament măsurile terapeutice
de corecție a ischemiei din SCA, controlul
hemodinamic al IC severe sau al EPA și
tratamentul specific al miocarditelor și
pericarditelor.
41. Următoarele clase de medicamente sunt
recomandate în tratamentul insuficienței
cardiace cronice pentru scăderea riscului de
spitalizare și a riscului de deces prematur:
A. Digoxinul;
B. Ivabradina;
C. Betablocantele;
D. Diureticele;
E. Hidralazin-isosorbid dinitrat.
42. Combinația HIDRALAZIN-ISOSORBID
DINITRAT este o asociere a unui
vasodilatator arterial și a unui vasodilatator
venos, utilizată în tratamentul ICC pentru a
ameliora simptomatologia. Dintre efectele
adverse posibile sunt adevărate următoarele,
CU EXCEPȚIA:
A. Cefalee;
B. Rash;
C. Hipotensiune;
D. Hiperpotasemie;
E. Apariție de Ac antinucleari.
43. Despre tratamentul în CMH este FALS:
5
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
A. Intervenția chirurgicală de elecție pentru
CMHO cu gradient subaortic>=50mmHg este
operația Morrow, care poate fi asociată cu
protezarea valvulară aortică;
B. Pacienții simptomatici trebuie tratați mai
întâi cu verapamil (120mg de 2-3ori/zi), cu
efect lusitrop pozitiv și inotrop negativ;
C. Disopiramida se poate lua în considerare în
doză de 100 mg de 3 ori/zi;
D. Amiodarona poate fi eficientă în
tratamentul tahiaritmiilor supraventriculare și
ventriculare din CMH;
E. Pacingul bicameral este considerat în
prezent o terapie de rezervă pentru CMH.
44. NU face parte din clasificarea etiologică
CMR miocardică infiltrativă:
A. Amiliodoza;
B. Boala Gaucher;
C. Boala Hunter;
D. Sarcoidoza;
E. Boala Hurler.
45. Boala nodului sinusal prezintă ca forme
de manifestare următoarele, CU EXCEPȚIA:
A. Bradicardie sinusală;
B. Ritm joncțional;
C. Tahiaritmii ventriculare;
D. Fibrilație atrială;
E. Oprire sinusală.
46. Putem afirma despre clasificarea
aritmiilor:
A. Blocul sinoatrial este o aritmie ventriculară;
B. Ritmul idioventricular este o aritmie
supraventriculară;
C. Torsada vârfurilor reprezintă o tulburare de
conducere;
D. Wandering pacemakerul este o aritmie
sinusală;
E. Sindromul Brugada reprezintă un sindrom
nedominant de aritmii.
47. Clinica din tahicardiile paroxistice
supraventriculare include, CU EXCEPȚIA:
A. Episoade de palpitații rapide cu debut și
sfârșit brusc;

B. Durata este variabilă;
C. Fenomene de insuficiență cardiacă în
prezența unei boli structurale;
D. Angină funcțională;
E. Sincopă la debut, prin scăderea debitului
cardiac, sau la sfârșit, prin asistolă, în urma
scăderii conducerii nodului sinusal.
48. Despre stetacustica stenozei mitrale sunt
adevărate următoarele, CU EXCEPȚIA:
A. Se accentuează inițial zgomotul 1, ulterior
accentuându-se și zgomotul 2, care poate fi și
dedublat;
B. Poate apărea uruitura diastolică;
C. Este caracteristic clacmentul de deschidere
al valvei mitrale, care este audibil dacă valvele
sunt intens calcifiate;
D. Poate să apară suflul Graham-Steel;
E. Poate să apară suflu sistolic de insuficiență
tricuspidiană funcțională.
49. Despre tratamentul endocarditei
infecțioase sunt adevărate următoarele, CU
EXCEPȚIA:
A. Antibioticoterapia se menține 2-6 săptămâni
pentru valvele native și 4-6 săptămâni pentru
valvele protezate;
B. În cazul protezelor valvulare, se va asocia
întotdeauna și rifampicină maxim 4 săptămâni;
C. Tratamentul chirurgical se face, preferabil,
după eradicarea infecției, la distanță de
evenimentul acut;
D. Tratamentul chirurgical de urgență se face
în cazul vegetațiilor mai mari de 10 mm, din
pricina riscului mare embolic;
E. Pentru infecțiile cu streptococ sensibil la
penicilină, la pacienții alergici, antibioticul de
elecție este vancomicina.
50. Despre explorările paraclinice din stenoza
aortică sunt adevărate, CU EXCEPȚIA:
A. Testul de efort este contraindicat la pacienții
simptomatici cu stenoză aortică;
B. Tomografia computerizată permite o foarte
bună vizualizare a calibrului aortei;
6
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
C. Valvuloplastia cu balon este considerată o
procedură intermediară TAVI;
D. Cateterismul cardiac permite evaluarea
severității stenozei aortice, când există
discordanță între tabloul clinic și
ecocardiografie
E. Ecocardiografia transesofagiană are utilitate
limitată.
ÎNTREBĂRI COMPLEMENT MULTIPLU
(2, 3 sau 4 variante corecte)
51. Următoarele fac parte din cauzele
deficitului de vitamina B12 prin anomalii ale
mucoasei ileale sau ale receptorilor FI
(receptori Cubam):
A. Amiloidoza;
B. Efecte ale colchicinei;
C. Sindromul Zollinger-Ellison;
D. Sindromul Imerslund-Grasbeck ereditar;
E. Sindromul Lesch-Nyhan.
52. Referitor la medicamentele care intervin
în patogeneza deficitului de acid folic, sunt
FALSE următoarele asocieri:
A. Contraceptivele orale – reduc absorbția și
induc enzimele microzomale hepatice;
B. Sulfasalazina – inhibă dihidrofolatreductaza
C. Pirimetamina – inhibă transportorii de AF
(anemie hemolitica cu corpi Heinz);
D. Trimetoprim – crește catabolismul acidului
folic;
E. Azidotimidina – perturbă sinteza ADN-ului,
independent de folați/vit. B12.
53. Referitor la examenele paraclinice în
anemia megaloblastică, următoarele sunt
adevărate:
A. Pe frotiul periferic apar macro-ovalocite
(aproximativ 14 µm);
B. Homocisteina serică scade proporțional cu
severitatea deficitului de vitamina B12;
C. Acidul metilmalonic seric este crescut în
>95% din cazuri;
D. La examinarea măduvei osoase, apare o
hiperplazie triliniară;
E. La examinarea măduvei osoase, întâlnim
leucopoieză megaloblastică patognomonică,
metamielocite gigante (20-30 µm), leucocite
polimorfonucleare hipersegmentate.

54. Profilaxia cu vitamina B12, în cazul
deficitului de vitamină B12, se face în
următoarele moduri:
A. Femeile cu copii cu defect anterior de tub
neural (4 mg/zi);
B. În hemoliza cronică/boli mieloproliferative
(1 mg/zi);
C. Post-gastrectomie (1 µg/zi, oral pe tot
parcursul vieții și Fe);
D. Vegetarienii (5-10 µg/zi oral);
E. Copiii prematuri.
55. Despre stadiul inițial al epuizării
rezervelor de Fe din organism sunt adevărate
următoarele:
A. Apare anemie ușoară;
B. Feritina începe să scadă;
C. Nivelul transferinei este ridicat;
D. Hb rămâne normală;
E. Sunt afectate unghiile, limba.
56. Despre cauzele deficitului de fier la copii
sunt adevărate următoarele:
A. Jumătate din depozitul de Fe la sugari este
acumulat în ultima lună a vieții fetale;
B. Hemoragia maternofetală este un mecanism;
C. Copilul în creștere are nevoie de 0,3-1
mg/kg Fe pe zi;
D. Cantitatea de Fe necesară unui copil este
furnizată doar de laptele matern;
E. Prematuritatea are un rol important.
57. Despre anemia hemolitică autoimună cu
anticorpi la cald sunt adevărate următoarele:
A. Anticorpii sunt de tip IgM;
B. Localizarea primară a hemolizei este splina;
C. Poate fi secundară administrării de alfa-
metil dopa;
D. Manifestările clinice asociază febră,
frisoane, tahicardie, insuficiență renală, dureri
lombare;
E. Splenectomia este considerată linia a doua
de tratament.
58. Despre hemoglobinuria paroxistică la
rece sunt adevărate următoarele:
A. Apare mai frecvent la vârstnici;
B. Se asociază, de obicei, cu bolile
limfoproliferative;
C. Este rezultatul unui anticorp circulant IgG;
D. Testul Coombs este negativ;
E. Anticorpii Donath-Landsteiner sunt pozitivi.
7
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
59. Nivelul metaboliților homocisteină și acid
metilmalonic:
A. Nu sunt standarde esențiale pentru
confirmarea deficitului de vit. B12;
B. Homocisteina și AMM cresc proporțional
cu severitatea deficitului;
C. Homocisteina serică este ridicată în ambele
deficite, atât de vit. B12, cât și de AF;
D. Creșterea ambilor metaboliți poate face
diferența între deficitul pur de vit. B12 și cel
combinat (vit. B12/AF);
E. AMM seric este crescut în peste 95%, cu
confirmare clinică a deficitului de B12.
60. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la
clasificarea morfologică FAB (dată de
Grupul de Lucru Franco-Americano-
Britanic) a LAM (Leucemiei Acute Mieloide):
A. M4 LA mielomonoblastică, cu 10% blaști și
promielocite; >20% diferențiere monocitară;
20% din cazuri;
B. LAM cu t(8; 21);
C. M0 LA nediferențiată nu poate fi
diferențiată morfologic, ci doar prin
imunofenotipare; 3% din cazuri;
D. LAM cu anomalii 11q23;
E. M7 LA megacarioblastică (mielofibroza
acută): megacarioblaști evidențiați cu precizie
doar prin imunofenotipare (CD 61, CD 41 a,
CD 42 b) sau prin microscopie electronică.
61. În cadrul LAM (Leucemiei Acute
Mieloide) pot fi prezente următoarele
manifestări clinice produse prin infiltrare
leucemică în organe și țesuturi:
A. Scăderea presiunii în măduva osoasă;
B. Afectare osteo-articulară cu infiltrația
cavității osoase și a periostului (dureri osoase
sau articulare, uneori cu tumefacție
inflamatorie);
C. Manifestări cutanate și mucoase (tipice:
infecții cutanate, ulcerații bucale, angina
ulcero-necrotică);
D. Hemoragii digestive;
E. Adenopatii.
62. Examinările paraclinice și rezultatele lor
în LAM cuprind:
A. Hiatus leucemic – la examenul sângelui
periferic;
B. Scanare MUGA;
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A

C. Mieloblaști cu corpi Auer patognomonici – C. Reflectă aspectele clinice ale LAL;

la medulogramă D. LAL2 este forma cu celule Burkitt-like;
D. Monoblaștii prezintă reacție pozitivă pentru E. LAL3 reprezintă 1-2% din cazuri la adulți.
esterazele nespecifice, la examenul citochimic;
E. Antigene de suprafață, evidențiate cu 67. Prognosticul nefavorabil în LAL este
anticorpi monoclonali, la imunofenotipare, prin determinat de:
flow-citometrie: markeri megacariocitari = GP A. Număr leucocitar crescut 30.000/mm3 în
IIb/IIIa (CD41) LAL-B și 100.000/mm3 în LAL-T;
B. Vârsta sub 30 de ani;
63. Despre clasificarea morfologică FAB a C. Afectarea SNC;
LAM sunt adevărate următoarele: D. Imunofenotip cu limfocite B mature;
A. Tipul M0 – LA nediferențiată – celulele pot E. Imunofenotip pro-B, pro-T, pre-B.
prezenta corpi Auer;
B. Tipul M3 este LA promielocitară; 68. În LMC (Leucemia Mieloidă Cronică),
C. Tipul M5 este Eritroleucemia acută; din punct de vedere clinic, uneori debutul este
D. Tipul M7 este LA megacarioblastică; aparent brusc, marcat direct de complicații
E. Tipul M0 nu poate fi diagnosticat ca:
morfologic. A. Sindrom Meniere;
B. Diplopie;
64. Următoarele modificări genetice din LAM C. Priapism;
sunt asociate cu un prognostic favorabil: D. Infarct renal;
A. Trisomia 8 (8+); E. Scădere ponderală.
B. Trisomia 6 (6+);
C. t(15;17); 69. În LMC (Leucemie Mieloidă Cronică),
D. t(8;21) fără deleție 9q; scorul Sokal (stratificarea prognostică are
E. t(16;16). importanță pentru aprecierea atitudinii
terapeutice prin prisma factorilor de risc)
65. Referitor la tratamentul în LAL cuprinde:
(Leucemia Acuta Limfoblastica), sunt A. Procentul de blaști în sânge în momentul
FALSE următoarele afirmații: diagnosticului;
A. Conduita terapeutică trebuie să țină seama B. Număr de eritrocite;
de prezența sau absența cromozomului Ph1; C. Număr de leucocite;
B. Terapia de inducție a remisiunii, la pacienții D. Număr de trombocite;
cu prezența cromozomului Ph1: asociere de E. Vârsta pacientului.
doxorubicină cu vincristină, prednisolon,
ciclofosfamidă, asparaginază – în ciclu de 4-6 70. TKI (Inhibitori de Tirozin-Kinază) de
săptămâni; generația a doua sunt:
C. Terapia intratecală, pentru profilaxia A. imatinib mesylate;
determinărilor în SNC și a meningitei B. nilotinib;
leucemice, prin administrare de metotrexat și C. ponatinib;
citozinarabinozidă sau prednisolon; D. bosutinib;
D. Tratament de întreținere (până la 6 luni); E. dasatinib.
E. În LAL cu celule B (tip Burkitt) – util
Rituximabul (anticorp monoclonal anti-CD21). 71. Selectați pentru care din următorii factori
este dovedită implicarea în producerea LMC:
66. Despre clasificarea morfologică FAB a A. Expunerea la benzen;
LAL sunt adevărate următoarele: B. Fumatul;
A. Reflectă aspectele imunofenotipice ale C. Diferite virusuri;
LAL; D. Radiații ionizante;
B. LAL1 – forma microlimfoblastică este E. Expunerea la ierbicide și pesticide.
întâlnită cel mai adesea la copii și 25-30%
dintre bolnavii adulți;

8

72. Despre mielograma în LMC sunt
adevărate următoarele:
A. Măduva este hipercelulară, cu predominanța
granulocitelor;
B. Seria eritrocitară este hiperplazică;
C. Seria megacariocitară este procentual
redusă;
D. Biopsia osteomedulară poate aprecia fibroza
reticulinică;
E. Mielograma oferă posibilitarea evidențierii
cromozomului Ph1.
73. Răspunsul hematologic complet în cazul
LMC se caracterizează prin:
A. Normalizarea numărului de leucocite și
trombocite;
B. Absența celulelor imature în sângele
periferic;
C. Lipsa simptomelor și semnelor clinice;
D. Absența evidențierii cromozomului Ph1;
E. Dispariția splenomegaliei palpabile.
74. Elementele ce indică progresia bolii în
LMC sunt:
A. Scădere ponderală > 10% în ultimele 6 luni;
B. Transpirații nocturne > 2 săptămâni;
C. Febră legată de infecții > 2 săptămâni;
D. Creșterea numărului de limfocite cu peste
50% în 2 luni;
E. Infecții bacteriene recurente.
75. La examenul obiectiv în LLC (Leucemie
Limfocitară Cronică), putem întâlni:
A. Sindrom Mikulitz;
B. Tiroidite;
C. Adenopatie generalizată, asimetrică;
D. Papule localizate pe corp;
E. Icter moderat.
76. Despre tratamentul LLC sunt adevărate
următoarele afirmații:
A. Agenții alchilanți sunt considerați de primă
linie;
B. Fludarabina se poate asocia cu
ciclofosfamidă și rituximab (schema R-FC);
C. Corticoterapia izolată este utilă în formele
benigne;
D. Alemtuzamab (Anticorp Anti CD52) este
indicat la cazurile cu del17;
E. Tratamentul de primă linie este reprezentat
de TKI (inhibitori de tirozin kinază).
9
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
77. Conform clasificării OMS 2008 a
limfoproliferărilor maligne, cele de linie B
sunt:
A. Limfomul folicular;
B. Limfomul subcutan panniculitis-like;
C. LH tip depleție limfocitară;
D. Mycosis fungoides/sindromul Sezary;
E. Plasmocitomul solitar.
78. În ce privește LH (Limfomul Hodgkin),
factori de risc pentru apariția bolii sunt:
A. Un defect imun intrinsec;
B. Factor ereditar;
C. Infecția cu HIV;
D. Radiații;
E. Infecția cu virusul Epstein-Barr.
79. Manifestările clinice care pot apărea în
LH (Limfomul Hodgkin) sunt:
A. Debut insidios, pe parcursul a luni sau chiar
ani, constând în adenopatii, în special
subdiafragmatice;
B. Ganglionii din LH sunt de regulă < 2 cm, de
consistență fermă, nedureroși, de obicei mobili
pe planurile subiacente;
C. În cazurile avansate, ganglionii pot atinge
dimensiuni foarte mari, de > 10 cm (adenopatii
“bulky”);
D. Edem “în pelerină”;
E. Aspectul histopatologic tipic al biopsiei
ganglionare din LH este acela de “granulom
Hodgkin”, evidențiindu-se prezența celulelor
maligne – celule Reed-Sternberg și Hodgkin –,
înconjurate de o populație reactivă benignă,
formată din limfocite T și B, granulocite
neutrofile și eozinofile, monocite.
80. Explorările paraclinice în LH (Limfomul
Hodgkin) sunt:
A. LH nodular, cu predominanță limfocitară
este atipic, rar;
B. LH clasic, subtipul cu celularitate mixtă
(CM), are un prognostic favorabil;
C. LH clasic, subtipul cu scleroză nodulară
(SN), este asociat frecvent cu prezența de mase
ganglionare laterocervicale;
D. LH nodular, cu predominanță limfocitară,
este CD 30 negativ;
E. LH nodular, cu predominanță limfocitară,
are prognostic favorabil, la fel ca LH clasic,
subtipul bogat in limfocite (BL).

81. Referitor la stadializarea LH (Limfomului
Hodgkin), NU sunt adevărate următoarele:
A. Ariile limfatice luate în considerare includ,
mai frecvent, ganglionii limfatici cervicali,
supraclaviculari, mediastinali, abdominali,
axilari;
B. În sistemul de stadializare Ann-Arbor,
afectarea măduvei osoase încadrează boala în
stadiul IV;
C. Dacă un pacient prezintă interesarea a 2 sau
mai multe arii limfatice, de ambele părți ale
diafragmului, febră, un raport mediastin/torace
= 0,4, un infiltrat pulmonar stâng, contiguu la
adenopatiile mediastinale – stadiul acestui
pacient va fi IIBEX;
D. Stadializarea Ann-Arbor ia în considerare
topografia ariilor limfatice în relație cu
diafragmul (supra- și subdiafragmatic);
E. Stadiul II Ann-Arbor: sunt interesate 2 sau
mai multe arii limfatice, de aceeași parte a
diafragmului (de obicei, supradiafragmatic)
82. Cu referire la tratamentul LH
(Limfomului Hodgkin), la cel de linia 1, în
LH clasic, în stadiile III-IV, la pacienții < 60
de ani, următoarele trăsături (considerate
factori adiționali de gravitate) ar orienta
tratamentul mai degrabă spre BEACOPP
decât spre ABVD:
A. Sexul feminin;
B. Albumina < 4g/dL;
C. Leucocite > 15.000/mm3;
D. Limfocite > 6%;
E. Hemoglobina < 10g/dL.
83. Referitor la schemele de polichimioterapie
folosite mai frecvent în LH (Limfomul
Hodgkin), sunt adevărate următoarele:
A. Doxorubicina este inclusa în ABVD;
B. Vincristina este inclusă în BEACOPP;
C. Mesna este inclusă în IGEV;
D. Dexametazona este inclusă în IGEV;
E. Ciclofosfamida este inclusă în DHAP.
84. Efectele secundare pe termen scurt ale
chimioterapiei în LH (Limfomul Hodgkin)
constau în:
A. Alopecie;
B. Pneumonie;
C. Neuropatie;
D. Eritem local;
E. Esofagită.
10
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
85. Printre efectele secundare pe termen lung
ale radioterapiei în LH (Limfom Hodgkin), se
numără:
A. Cardiomiopatie;
B. Necroză aseptică de cap femoral
C. Mielită;
D. Traheită;
E. Hipertiroidism.
86. Despre explorările paraclinice în LNH
(Limfoamele non-Hodgkin), sunt adevărate
următoarele:
A. Principala investigație diagnostică este
imunofenotipizarea (imunohistochimia);
B. Markerii imunofenotipici de activare
utilizați de rutină sunt: CD 30 (Ki-1), CD 25;
C. Examenul citologic al sângelui periferic este
deseori normal;
D. Infiltrarea medulară (biopsie osteo-
medulară) la diagnostic este semn de boală
avansată și este mai frecventă în LNH
indolente, care, datorită tabloului clinic
oligosimptomatic, au o evoluție relativ lungă
pre-diagnostic;
E. Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) și
lactat-dehidrogenaza (LDH) sunt deseori
crescute, corelându-se cu o agresivitate mai
mare a bolii și/sau cu un volum tumoral mărit.
87. Un bun control al diabetului influențează
favorabil:
A. Neuropatia diabetică;
B. Retinopatia diabetică;
C. Hipoglicemia;
D. Coma hiperosmolară diabetică;
E. Nefropatia diabetică.
88. Coma hiperosmolară diabetică NU:
A Este printre cele mai grave complicații ale
diabetului;
B. Are deshidratare globală, predominant
extracelulară;
C. Are debut cu hipopotasemie;
D. Are prognostic influențat de starea
biologică anterioară;
E. Are mortalitate sub 50%.
89. Insulino-terapia în diabetul zaharat (DZ)
este indicată, CU EXCEPȚIA:
A. Diabet tip 1, ca a doua linie de tratament;
B. Stres metabolic acut – sechelă de infarct
miocardic etc.;

C. Diabet gestațional;
D. Complicații cronice ale diabetului zaharat –
cetoacidoza diabetică;
E. Sarcină, dar nu și în lactație.
90. Complicații ale tratamentului cu insulină
NU pot fi:
A. Lipodistrofia în caz de supradozaj insulinic;
B. Creșterea în greutate datorată efectului
catabolizant al insulinei;
C. Alergia la insulină;
D. Hiperglicemie prin efort fizic neprevăzut;
E. Abces la locul injectării.
91. Despre tipurile de insuline nu este
adevărat că:
A. O insulină prandială are acțiune rapidă
(debut la 10-15 minute, cu vârf la 1-1.5 ore)
sau scurtă (debut la 30-60 minute, cu vârf la 2-
3 ore);
B. Inuslinele prandiale nu sunt singurele care
se pot administra intravenos;
C. Amestecurile de insulină sunt insulinele
premixate;
D. Insulinele bazale nu conțin insuline cu
durată intermediară de acțiune;
E. Insulinele intermediare (NPH) au risc mai
mare de hipoglicemie nocturnă față de analogii
cu durată lungă de acțiune.
92. Metforminul:
A. Este o biguanidă;
B. Nu este prima opțiune de tratament în
diabetul zaharat tip 2;
C. Crește insulinorezistența periferică;
D. Poate fi administrat ca monoterapie sau în
asociere;
E. Doza recomandată este reprezentată de un
interval.
93. Tratament farmacologic antidiabetic este,
CU EXCEPȚIA:
A. Analogul receptorului GLP1;
B. Triguanida;
C. Sulfonilglidina;
D. Sulfonilureicul;
E. Incretinliticele.
94. Cardiopatia ischemică cronică:
A. Este parte a macroangiopatiei diabetice;
B. Este mai frecventă, dar mai tardivă, decât la
nediabetici;
11
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
C. Durerea este resimțită mai bine în infarctul
de miocard;
D. Infarctul miocardic acut nu necesită
insulino-terapie obligatorie;
E. Bypass-ul este mai eficient decât
angioplastia.
95. Acidoza lactică:
A. Este o complicație non-metabolică, dar
gravă;
B. Poate fi precipitată de administrarea
biguanidelor – antidiabetice orale;
C. Nu are perioadă de stare;
D. Are perioadă prodromală inconstantă și
necaracteristică;
E. Respirația Kussmaul fără miros de acetonă
este caracteristică perioadei prodromale.
96. Care din următoarele afirmaţii referitoare
la diagnosticul infecţiei HIV sunt adevărate?
A. Testarea este însoţită de consiliere
psihologică pre- şi post- testare;
B. Testele ELISA şi Western blot pot fi
negative în primele 9 luni de la contactul
infectant;
C. Clasic, infecţia HIV este diagnosticată prin
utilizarea unui test screening şi a unui test de
confirmare;
D. Dacă testul Western blot iniţial este pozitiv,
se efectueză un test ELISA de confirmare;
E. Dacă testul ELISA este pozitiv, se
efectuează un test Western blot de confirmare.
97. Care din următoarele reprezintă patologii
definitorii SIDA?
A. Encefalopatia HIV;
B. Sarcomul Kaposi;
C. Tuberculoza;
D. Limfadenopatia generalizată persistentă;
E. Toxoplasmoza cerebrală.
98. Care din următoarele afirmaţii referitoare
la infecţia HIV şi tratamentul acesteia sunt
adevărate?
A. Infecţia HIV asociază comorbidităţi
noninfecţioase de tip cardiovascular, renal,
neurologic etc.;
B. Infecţia HIV poate asocia şi comorbidităţi
oncologice precum limfomul non-Hodgkin
C. Atunci când valoarea CD4 scade sub 200
celule/mm3 se recomandă profilaxia infecţiilor
oportuniste;

D. Tratamentul infecţiei HIV este întotdeauna
combinat (bazat pe asocieri medicamentoase);
E. Inhibitorii de integrază împiedică formarea
proteinelor mature prin clivarea
poliproteinelor.
99. La pacienţii cu infecţie HIV, o valoare a
CD4 sub 200/mm3 predispune la apariţia
căror infecţii oportuniste?
A. Micobacterioze atipice diseminate;
B. Meningită criptococică;
C. Pneumocistoză pulmonară;
D. Retinită CMV;
E. Endocardita de cord drept.
100. În formele fulminante ale hepatitelor
virale acute cu VHA, se pot întâlni
următoarele:
A. Sindromul hemoragipar;
B. Concentraţia de protrombină peste 75%;
C. Encefalopatia uremică;
D. Concentraţia de protrombină sub 25%;
E. Concentraţia de protrombină de peste 25%.
101. Referitor la profilaxia transmiterii
verticale a infecţiei cu VHB, la o pacientă la
care viremia depăşeşte 2000 UI/ml, în
trimestrul III de sarcină, se recomandă:
A. Administrarea unui tratament antiviral;
B. Nou-născutul va primi imunoglobuline
umane specifice anti-VHB în primele ore de la
naştere;
C. Prima doză de vaccin anti-VHB se
administrează nou-născutului în primele ore de
la naştere;
D. Alăptarea la sân a nou-născutului;
E. Naşterea nu se va efectua prin cezariană.
102. Care din următoarele afirmaţii
referitoare la hepatita acută VHB sunt
adevărate?
A. În majoritatea cazurilor de infecţie VHB
survenită la adult, se înregistrează clearance
spontan în decurs de 6 luni din momentul
infecţiei acute;
B. În situaţia în care infecţia VHB survine în
copilărie, majoritatea cazurilor nu vor evolua
spre o hepatită cronică;
C. VHB îşi integrează materialul genetic în
celula-gazdă prin intermediul formelor
ADNccc (covalently closed circular DNA) şi
12
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
poate persista aici inclusiv după aparenta
remisiune a infecţiei;
D. Tratamentul antiviral nu este recomandat
pentru prevenirea reactivării infecţiei, pe
durata imunosupresiei, în situaţia unui
transplant de organe;
E. VHB are un genom de tip ARN.
103. Care din următoarele afirmaţii
referitoare la tratamentul sepsisului şi şocului
septic sunt adevărate?
A. Tratamentul etiologic trebuie început
precoce, de preferat în prima oră de la
prezentarea pacientului la spital;
B. Tratamentul igieno-dietetic ia în calcul
prevenirea escarelor, prevenirea transmiterii
infecţiei şi asigurarea suportului nutritiv, de
preferat prin nutriţie parenterală;
C. Insuficienţa corticosteroidiană, la pacienţii
cu hipotensiune arterială refractară la umplerea
volemică, poate fi contrabalansată prin
administrarea de corticosteroizi pe termen
mediu (5-7 zile);
D. După identificarea agentului patogen şi
stabilirea profilului său de sensibilitate la
antibiotice, se recomandă menţinerea terapiei
de spectru larg;
E. Scorul Carmeli evaluează potenţialul risc de
infecţie cu tulpini bacteriene multi-rezistente.
104. Indicatori ai disfuncţiei de organ în
sepsis sunt următoarele, CU EXCEPŢIA:
A. oligo-anurie;
B. scăderea concentraţiei de protrombină;
C. leucopenia;
D. acidoza metabolică, cu o cauză specifică;
E. trombocitopenia severă.
105. În doza totală de 40 mg/zi se poate
administra următorul antisecretor:
A. Esomeprazol, în tratamentul BRGE;
B. Pantoprazol, în terapia standard de eradicare
a H. pylori;
C. Ranitidina, în tratamentul BRGE;
D. Famotidina, în tratamentul BRGE;
E. Rabeprazol, în terapia standard de eradicare
a H. pylori.
106. Esofagul Barret:
A. Reprezintă o metaplazie de tip intestinal la
nivel esofagian;
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A

B. Cu displazie de grad redus nu se urmărește C. Prelevarea de biopsii este obligatorie;

endoscopic; D. Divulsia pneumatică pilorobulbară este
C. Cu displazie de grad înalt se urmărește inițiată ca terapie de primă intenție;
endoscopic anual; E. Se manifestă clinic prin vărsături alimentare
D. Se confirmă prin endoscopie; postprandiale precoce.
E. Se caracterizează prin ascensionarea liniei
Z. 112. Terapia secvențială de eradicare a
infecției cu H. pylori utilizează:
107. Constituie semne de alarmă din cadrul A. Amoxicilină;
bolii ulceroase: B. Metronidazol, în caz de alergie la
A. Sațietatea precoce; peniciline;
B. Vărsăturile abundente; C. Clindamicină;
C. Pierderea involuntară în greutate; D. Pantoprazol, dimineața preprandial;
D. Disfagia progresivă; E. Claritromicină.
E. Odinofagia progresivă.
113. Alegeți afirmațiile FALSE cu privire la
108. Sunt agenți citoprotectivi utilizați în explorările paraclinice în bolile inflamatorii
tratamentul bolii ulceroase: intestinale:
A. Sucralfat; A. Lactoferina se corelează cu activitatea
B. Subsalicilat de bismut; acestora;
C. Nizatidina; B. Anticorpii pANCA sunt îndeosebi pozitivi
D. Misoprostol; în colita ulcerativă;
E. Nifedipina. C. Anticorpii anti antigene bacteriene E.coli de
tip IgG sunt pozitivi, cu precădere în boala
109. Explorări funcționale în boala ulceroasă Crohn;
sunt: D. Anticorpii anti antigene bacteriene E.coli de
A. Dozarea secreției acide bazale și maximale; tip IgG sunt pozitivi, cu precădere în colita
B. Utilizate în cazul ulcerelor cu localizare ulcerativă;
distală bulbului duodenal; E. Anticorpii ASCA sunt pozitivi, cu precădere
C. Dozarea gastrinemiei; în Boala Crohn.
D. Utilizate în evaluarea preoperatorie a bolii
ulceroase pentru care se practica vagotomie; 114. Constituie indicații elective de tratament
E. Utilizate în suspiciunea sindromului chirurgical în bolile inflamatorii intestinale:
Zollinger-Ellison. A. Cancerul colonic în boala Crohn;
B. Displazia în colita ulcerativă;
110. Următoarele teste neinvazive sunt utile C. Colita ulcerativă asociată cu eritem
în investigarea infecției cu H. pylori la un polimorf;
pacient cu boală ulceroasă și infecție dovedită D. Polipii adenomatoși în colita ulcerativă;
în antecedente: E. Absența răspunsului la tratament în boala
A. Testul salivar; Crohn.
B. Dozarea antigenului fecal H. pylori;
C. Biopsia leziunii ulceroase; 115. Despre un pacient cu boală Crohn și
D. Testele respiratorii; scor CDAI egal cu 300 se poate afirma:
E. Testul rapid capilar. A. Se află în remisiune;
B. Are un puseu moderat;
111. Cu privire la stenoza pilorobulbară, C. Are un puseu sever;
drept complicație a bolii ulceroase, sunt D. 5-ASA poate reprezenta o alternativă;
adevărate următoarele: E. Nu necesită spitalizarea și introducerea de
A. Acidoza metabolică apare în evoluția primă intenție a corticosteroizilor sub formă
clinică a pacienților; injectabilă.
B. Tulburările neuro-psihiatrice impun un
diagnostic diferențial aprofundat;

13
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A

116. Agenți biologici utilizați în tratamentul C. Bumetanid;

bolilor inflamatorii intestinale:
A. Golimumab;
B. Belimumab;
C. Alemtuzumab;
D. Adalimumab;
E. Infliximab.
117. Spondilita și sacroiliita din bolile
inflamatorii intestinale se caracterizează prin:
A. Asocierea cu polimorfismul genetic
CARD9 (sacroiliita);
B. Eroziuni;
C. Osteoliză;
D. Osteoporoză juxtaarticulară;
E. Edem.
118. Apariția unor papule roșietice la un
pacient cu boală inflamatorie intestinală:
A. Urmată de ulcerarea acestora, sugerează
eritem nodos;
B. Urmată de necrozarea tegumentelor
subiacente, sugerează pioderma gangrenosum;
C. Se face cu precădere la nivelul membrelor
inferioare, mai ales la pacienții cu boală Crohn;
D. Se face cu precădere la nivelul membrelor
inferioare, mai ales la pacienții cu colită
ulcerativă;
E. Urmată de ulcerarea acestora, sugerează
eritem polimorf;
119. Scorul UCEIS utilizat în bolile
inflamatorii intestinale include:
A. Modelul vascular, în boala Crohn;
B. Friabilitatea, în boala Crohn;
C. Hemoragia, în colita ulcerativă;
D. Numărul de scaune peste normal, în colita
ulcerativă;
E. Modelul vascular, în colita ulcerativă.
120. Diagnosticul diferențial al bolii Crohn se
face cu:
A. Diverticulita colonică;
B. Infecția cu Schistosoma;
C. Apendicita;
D. Limfomul intestinal;
E. Intestinul iritabil.
121. Tratamentul medicamentos în bolile
inflamatorii intestinale include:
A. Claritromicina;
B. Olanzapina;
D. Ciclosporina;
E. Azatioprina.
122. Diagnosticul fistulelor abdominale în
boala Crohn se stabilește folosind:
A. Cromoendoscopia;
B. Entero CT;
C. Ecografia cu substanță de contrast;
D. Entero IRM;
E. Fistulografia.
123. Remisiunea histologică în bolile
inflamatorii intestinale presupune:
A. Reducerea plasmocitelor în lamina propria;
B. Reducerea eozinofilelor în lamina propria;
C. Reducerea neutrofilelor în lamina propria;
D. Dispariția granuloamelor;
E. Reducerea agregatelor limfoide.
124. Modificări endoscopice comune colitei
ulcerative și bolii Crohn sunt:
A. Friabilitatea;
B. Pseudopolipii inflamatori;
C. Eroziunile;
D. Eritemul;
E. Granularitatea.
125. Scorul de severitate CDAI utilizează
următoarele variabile clinice/de laborator:
A. Numărul de scaune peste normal, zilnic,
timp de 7 zile;
B. Prezența maselor abdominale;
C. Starea generală zilnic, timp de 7 zile;
D. VSH peste 30 mm/oră;
E. Hematocrit sub 32% la femei și 37% la
bărbați.
126. Diagnosticul diferențial al encefalopatiei
hepatice include:
A. Hipernatremia;
B. Hemocromatoza;
C. Manifestările neurologice din Boala Wilson;
D. Encefalita herpetică;
E. Delirium tremens.
127. Cu privire la encefalopatia hepatică sunt
FALSE următoarele afirmații:
A. Examinarea IRM poate evidenția edem
cerebral;
B. Spectroscopia IRM poate evidenția scăderea
mioinozitolului cerebral și unde lente;

14
 SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A

C. Amoniacul arterial nu se corelează cu 133. Riscul major de carcinom hepatocelular

severitatea encefalopatiei;
D. Testul Reitan arată o frecvență la care flash-
urile repetitive sunt percepute separat de sub
39/min;
E. Testul Reitan arată o frecvență la care flash-
urile repetitive sunt percepute separat de peste
42/min.
128. Tulburările hematologice în ciroza
hepatică:
A. Sunt frecvente;
B. Anemia apare prin gingivoragii;
C. Falsele macrocite apar frecvent în colestază;
D. Celulele în țintă apar frecvent în colestază;
E. Anemia hemolitică autoimună este foarte
rară.
129. Sindromul hepatorenal de tip I se
caracterizează prin:
A. Creștere progresivă a retenției azotate;
B. Utilitate crescută a TIPS în cazul asocierii
ascitei refractare;
C. Hemodializa poate fi utilă;
D. Prognostic mai bun decât tipul II;
E. Prognostic nefavorabil.
130. Tratamentul ascitei în ciroza hepatică
presupune:
A. Administrarea de propranolol;
B. Administrarea intravenoasă de dextrani;
C. Administrarea de isosorbidmononitrat;
D. Doar furosemid la pacienții la prima
decompensare;
E. Diuretice antialdosteronice.
131. Factori de risc implicați în steatohepatita
metabolică sunt următorii, CU EXCEPȚIA:
A. HTA;
B. DZ;
C. Raport AST/ALT peste 1;
D. Consumul de etanol;
E. IMC peste 25.
132. Edemele în ciroza hepatică sunt:
A. Dure;
B. Reci;
C. Pufoase;
D. Declive;
E. Periombilicale.
apare în ciroza hepatică cauzată de:
A. Boală Wilson;
B. Fibroză chistică;
C. Alcoolism;
D. Virusuri hepatitice;
E. Hemocromatoză.
134. În encefalopatia hepatică:
A. Valina are o concentrație redusă la nivelul
SNC;
B. Triptofanul are o concentrație crescută la
nivelul SNC;
C. Neurotransmisia serotoninergică este
crescută;
D. Neurotransmisia dopaminergică este
crescută;
E. Neurotransmisia noradrenergică este
crescută.
135. Pentru stratificarea corectă a pacienților
propuși pentru transplant hepatic, se folosește
scorul MELD. Acesta se calculează în funcție
de valorile:
A. Bilirubinemiei;
B. Albuminemiei;
C. Amoniemiei;
D. Creatininei;
E. Ureei.
136. Ciroza biliară primitivă se caracterizează
prin:
A. Prezența retracției Dupuytren;
B. Citotoxicitate prin limfocite T citolitice, cu
restricție HLA de clasa I;
C. Prezența anticorpilor anti M2;
D. Fosfatază alcalină crescută;
E. Lipsa răspunsului terapeutic la acidul
ursodeoxicolic.
137. Explorările paraclinice în ciroza
hepatică:
A. Nivelul amoniemiei este crescut la pacienții
cu ascită;
B. Diabetul zaharat apare mai ales în cazurile
determinate de alcool, hepatită B și
hemocromatoză;
C. IgG este crescut în cirozele hepatice virale;
D. Hiperbilirubinemie, cu predominanța celei
neconjugate;
E. Colesterol total scăzut în plasmă.

15

138. Tratamentul patogenic în ciroza hepatică
utilizează:
A. Acid ursodeoxicolic;
B. D-penicilamină;
C. Corticosteroizi;
D. Tratamentul antiviral cu interferon în
stadiul Child B;
E. Entecavir.
139. Cu privire la patogeneza cirozei hepatice,
sunt adevărate următoarele:
A. Celulele Ito sunt responsabile de
colagenizarea spațiului port;
B. Miofibroblaștii sunt celule stelate
transformate fenotipic;
C. Nodulii de regenerare sunt de regulă
neuniformi și mari;
D. Activitatea matrix metaloproteazelor este
crescută;
E. HBGF stimulează fibrogeneza.
140. Un pacient cu ciroză hepatică prezintă o
bilirubină serică egală cu 2,5 mg%, o
albuminemie egală cu 2,5 g%, encefalopatie
moderată, INR egal cu 1,6 și lichid de ascită
în cantitate moderată:
A. Scor Child egal cu 8;
B. Scor Child egal cu 9;
C. Scor Child egal cu 10;
D. Clasa Child B;
E. Clasa Child C.
141. Referitor la durerea din angina stabilă,
sunt tipice următoarele caracteristici, CU
EXCEPȚIA:
A. Apariția la frig, cu debut crescendo;
B. Localizarea retrosternală, epigastrică sau
latero-toracică stângă;
C. Diminuarea intensității după administrarea
sublinguală de nitroglicerină, la 10-15 minute;
D. Caracterul de jenă sau doar de senzație
ușoară de apăsare la nivelul toracelui anterior;
E. Iradierea în brățară și pe marginea laterală a
brațului stâng.
142. Diagnosticul diferențial în angina
pectorală stabilă se face cu:
A. Disecția de aortă (forme tipice, cu durată
scurtă a durerii);
B. Pneumotoraxul;
16
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
C. Costocondrita (durere accentuată la
palpare);
D. Cardiomiopatia Tako-Tsubo;
E. Ulcer gastric (durere epigastrică, imediat
postprandial, fără iradiere particulară).
143. Angina microvasculară:
A. Este mai frecventă la femeile aflate la
menopauză;
B. Se caracterizează printr-o durere tipică în
doar 50% din cazuri, care răspunde constant la
nitroglicerină;
C. Testul standard pentru diagnosticarea
ischemiei microvasculare este determinarea
rezervei de flux coronarian prin metode
invazive;
D. IEC sunt eficienți deoarece ameliorează
disfuncția endotelială;
E. Trimetazidina (inhibitor de curent If) poate
reduce frecvența episoadelor anginoase.
144. Angina variantă:
A. Are pattern circadian, asemenea ischemiei
silențioase;
B. Poate fi provocată prin testul la ergonovină,
dacă au fost oprite blocantele de calciu și
nitrații cu 24h înainte;
C. Spasmul focal apare mai frecvent pe
coronara dreaptă și în primii 2 cm ai unei
obstrucții coronariene;
D. Se poate complica, cel mai frecvent, cu
IMA, BAV, aritmii atriale și ventriculare;
E. Plexectomia completă poate oferi beneficii
adiționale by-passului aorto-coronarian.
145. Următoarele sunt variante de prezentare
clinică a STEMI, CU EXCEPȚIA:
A. Angină pectorală, care răspunde complet la
nitroglicerină, asociată cu transpirații, și
confuzie;
B. Greață, vărsături, mai frecvent asociate cu
STEMI posterior;
C. Prodrom de angină de novo în antecedentele
recente;
D. Simptomatologie minimă la pacienții cu
transplant cardiac;

E. Tablou de insuficiență cardiacă la pacienții
aflați în secții de terapie intensivă.
146. În STEMI sunt adevărate următoarele:
A. Supradenivelarea de segment ST este
precedată de creșterea amplitudinii undelor T
hiperacute (înalte, dar nesimetrice);
B. În cazul reperfuziei miocardice precoce, TnI
atinge vârful enzimatic în mai puțin de 24h,
valoarea maximă fiind mai mare, iar
concentrația serică scăzând mai lent;
C. Riscul de hemoragie intracraniană în
primele 24h de la tratamentul fibrinolitic este
mai ridicat în cazul unei paciente în vârstă, cu
greutate corporală mică și cunoscută cu HTA;
D. Angioplastia coronariană poate fi efectuată
și după tratamentul fibrinolitic, dacă acesta din
urmă a eșuat;
E. Tratamentul cu abciximab este indicat
pacienților cu STEMI cărora li s-a efectuat PCI
și la care se evidențiază un tromb masiv
intracoronarian.
147. Tromboza din STEMI:
A. Este, cel mai frecvent, o complicație a unei
leziuni aterosclerotice preexistente, care pot
exista și în artere aparent normale angiografic;
B. Se caracterizează prin trombi aderenți de
endoteliu, de dimensiuni mari;
C. Duce la afectarea reversibilă a miocardului
în primele 30 de minute de ischemie severă;
D. Poate fi combătută prin administrarea de
agenți fibrinolitici, ca strategie preferată de
reperfuzie;
E. Se poate preveni prin administrarea de
anticoagulant oral pe termen indefinit, la
pacienții cu proteze mecanice.
148. Referitor la tratamentul antitrombotic
sunt adevărate următoarele, CU EXCEPȚIA:
A. Angioplastia coronariană primară
presupune necesitatea asocierii tratamentelor
dublu antiagregant (aspirină + blocant al
receptorilor de ADP) și anticoagulant
(fondaparină);
17
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
B. Ca blocant al receptorilor de ADP,
clopidogrelul este preferat în angioplastia
coronariană primară, iar ticagrelorul si
presugrelul sunt preferați în reperfuzia prin
fibrinoliză;
C. Tenecteplaza poate fi folosită în terapie de
reperfuzie prin fibrinoliză, determinând liza
doar a plasminogenului de la nivelul
trombului;
D. Pentru pacienții <75 ani, tratați cu
fibrinolitice, asocierea de enoxaparină se face
cu 2,5 mg i.v. bolus, urmat de 2,5 mg s.c.
zilnic până la maxim 8 zile sau până la
externare;
E. La pacienții tratați cu SK se poate
administra fondaparina i.v. bolus, apoi s.c. la
24h.
149. Referitor la un pacient cu STEMI, care
prezintă congestie pulmonară și raluri de
stază în mai puțin de jumătate din câmpurile
pulmonare, fără modificarea indexului
cardiac, sunt adevărate următoarele, CU
EXCEPȚIA:
A. Corespunde clasei II Forrester;
B. Corespunde clasei II Kilip;
C. Se administrează morfină i.v. pentru a
reduce anxietatea;
D. Sunt recomandați sartanii, în absența
insuficienței renale semnificative, dacă IEC nu
sunt tolerați;
E. Este indicată ventilația cu presiune pozitivă.
150. Situațiile corelate cu SCA includ:
A. Vasospasmul coronarian, specific anginei
microvasculare (spasm focal pe o arteră
coronară epicardică cu ateroscleroză);
B. Vasculite cu determinare coronariană (boala
Takayasu);
C. O placă de aterom complicată, peste care se
suprapune un tromb non-ocluziv;
D. Traumatismele toracice complicate cu
disecție coronariană;
E. Consumul de droguri vasoactive (cocaina).

151. Referitor la formele clinice ale SCA non-
ST sunt adevărate următoarele:
A. Angina de repaus nu se corelează, de obicei,
cu factori declanșatori și poate să apară și
noaptea;
B. Răspunsul tardiv la nitroglicerină este un
element de risc crescut pentru angina agravată;
C. Angina post infarct precoce (primele 30 de
zile de la un IMA) încadrează pacientul în
subclasa B Braunwald;
D. Examenul clinic poate fi normal în angina
Prinzmetal;
E. Prezentările atipice ale SCA sunt mai
frecvente la pacienții cu boală renală cronică.
152. Sunt adevărate următoarele afirmații,
CU EXCEPȚIA:
A. Pe traseul ECG, supradenivelarea de
segment ST <30 minute este caracteristică
SCA nonST;
B. Un ECG inițial fără nicio modificare poate
exclude diagnosticul de SCA;
C. Nivelul crescut al troponinelor este
caracteristic exclusiv patologiilor cardiace
(SCA, cardiomiopatie Tako-Tsubo, disecția de
aortă etc.);
D. Unui pacient cu durere toracică sugestivă
pentru SCA, cu ECG repaus normal și markeri
cardiaci normali în mod repetat, cu ECG efort
neconcludent, i se recomandă efectuarea unei
ecocardiografii de stres;
E. Unui pacient cu angină de repaus și cu
modificări dinamice de ST de 0,5 mm pe ECG
i se recomandă coronarografia precoce (<24h).
153. Despre tratamentul în SCA non ST sunt
FALSE:
A. Nitrații sunt contraindicați pacienților sub
tratament cu tadalafil, din cauza riscului de
apariție a furtului coronarian (efect doar pe
coronarele epicardice);
B. La pacienții cu antecedente de HDS se
recomandă utilizarea tratamentului dublu
agregant în combinație cu omeprazol;
C. Doza de încărcare cu aspirină este de 150-
300 mg (enterosolubilă), fiind urmată de doza
18
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
de menținere de 75-100 mg pe termen lung
(non-enterosolubilă);
D. La pacienții pre-tratați cu enoxaparină cu
mai mult de 8h înaintea intervenției
coronariene percutane, doza de enoxaparină va
fi crescută cu 0,3 mg/kg i.v.;
E. Pe termen lung, se administrează beta-
blocante la pacienții cu FEVS<40%.
154. Diagnosticul diferențial al STEMI se
face cu:
A. Pleurita, pleurezia;
B. Pericardita acută;
C. Durerea articulară;
D. Anxietatea, atacurile de panică;
E. Colica biliară.
155. Tratamentul în SCA non-STEMI se
poate face cu:
A. Inhibitori reversibili ai receptorilor P2Y12;
B. Betablocante cardioselective: metoprolol,
atenolol, carvedilol;
C. Tirofiban administrat de rutină;
D. Heparină nefracționată;
E. Blocante de calciu dihidropiridince:
nifedipina, amlodipina.
156. Despre tratamentul anticoagulant sunt
adevărate, CU EXCEPȚIA:
A. Enoxaparina la pacienții cu SCA non-ST se
administrează în doză de 1mg/kg x 2/zi la
pacienții vârstnici
B. Fondaparina se elimină renal, fiind
contraindicată la CLCR<30 ml/min
C. Medicația anticoagulantă asociată cu
tratamentul antiplachetar dual reprezintă prima
linie de tratament medicamentos la pacienții cu
SCA non-ST, în lipsa tratamentului
intervențional
D. Bivalirudina este recomandată ca alternativă
la HNF+inhibitori de glicoproteină IIb/IIIa, la
pacienții cu stategie invazivă precoce și risc
crescut de sângerare
E. HGMM, comparativ cu heparina
nefracționată, au biodisponibilitate mai mare,
se leagă mai puțin de proteinele plasmatice, în
consecință se pot administra intravenos fără a
necesita monitorizare de laborator.

157. Despre complicațiile STEMI se poate
afirma:
A. Insuficiența cardiacă reprezintă cel mai
important predictor al mortalității după
producerea unui STEMI;
B. Pericardita acută ce complică un STEMI
răspunde la tratament cu doze mari de
antiinflamatoare nesteroidiene;
C. STEMI anterior se poate complica cu rupura
septului interventicular la nivelul bazal;
D. BAV asociat cu STEMI inferior este, de
obicei, tranzitor, cu complexe QRS înguste;
E. La pacienții cu STEMI complicat cu EPA,
cu TA>90mmHg, se poate administra
dopamină sau levosimendan.
158. Terapia medicamentoasă antianginoasă
a anginei pectorale NU include:
A. Aspirina;
B. Clopidogrel;
C. Inihibitori de enzimă de conversie;
D. Statine;
E. Betablocante.
159. Despre HTA sunt FALSE, cu
EXCEPȚIA:
A. Există 3 forme de HTA secundară;
B. HTA de halat alb este întâlnită la 15-20%
din pacienții cu HTA stadiul 2;
C. Controlul TA reduce riscul de AVC cu 35-
40%;
D. Este afecțiunea cronică cea mai răspândită
în Europa și SUA;
E. HTA este cel mai comun factor de risc
cardiovascular.
160. Sunt adevărate următoarele, CU
EXCEPȚIA:
A. În caz de HTA la diabetici, în prezența
insuficienței renale, se impune terapie cu
inhibitorii reninei;
B. În caz de HTA la vârstnici, primele opțiuni
terapeutice sunt constituite de diureticele
tiazidice și betablocante;
C. Aliskirenul, inhibitor direct de renină,
combinat cu IEC, oferă efect de protecție a
organelor țintă la pacienții cu HTA;
19
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
D. Minoxidilul este utilizat pentru tratarea
HTA severă refractară, asociată cu insuficiența
renală;
E. Clonidina și metildopa fac parte din terapiile
antiHTA utilizate în sarcină.
161. Dintre măsurile nonfarmacologice de
tratament ale HTA, fac parte:
A. Reducerea greutății;
B. Alimentație hipoglicemiantă;
C. Scăderea aportului de Na;
D. Abandonarea consumului de alcool;
E. Activitate fizică regulată.
162. HTA de cauză renoparenchimatoasă se
întâlnește în:
A. Pielonefrită;
B. Cistită;
C. Stenoza de arteră renală;
D. Uropatia obstructivă;
E. Rinichiul polichistic.
163. HTA moderată este reprezentată de:
A. TA sistolică 160-179 mmHg;
B. TA sistolică 140-159 mmHg;
C. TA diastolică 100-109 mmHg;
D. TA distolică 85-89 mmHg;
E. TA sistolică 130-139 mmHg.
164. Evaluarea extensivă efectuată de
specialist cuprinde:
A. Căutarea HTA secundare, prin dozarea
aldosteronului;
B. Dozarea calprotectinei;
C. Evaluare cerebrală;
D. Valorile reninei serice înainte și după o oră
de la ingestia a 35mg Captopril, dacă se
suspectează HTA reno-vasculară;
E. Dozarea cortizolului.
165. Aprecierea afectării subclinice de organ
se face prin evidențierea următorilor
parametri:
A. Hipertrofia ventriculară dreaptă: ECG,
ecocardiografie;
B. Scăderea clearance-ului creatininei
<60mg/dl;
C. Indice braț-gleznă >0,9;

D. Microalbuminurie până la 300mg/24h;
E. Plăci aterosclerotice.
166. Insuficiența cardiacă acută poate fi
precipitată de:
A. Pneumonie;
B. Infarct inferior;
C. Șunturi;
D. Fistule arteriovenoase;
E. Aritmii cronice.
167. Despre edemul pulmonar acut cardiogen
sunt adevărate următoarele, CU EXCEPȚIA:
A. E cea mai dramatică formă a IC drepte;
B. Apare printr-o creștere treptată a presiunii
hidrostatice în capilarul pulmonar;
C. Dispneea e simptomul pregnant;
D. Asocierea de dispnee cu ortopnee este rar
întâlnită;
E. La inspecție, putem observa retracția
inspiratorie a spațiilor intercostale și a fosei
supraclaviculare (tiraj)
168. Despre CRT sunt adevărate următoarele:
A. Recomandată pacienților cu ICC
simptomatică severă, ce asociază BRD cu
QRS>=120ms si FE<=35%, cu speranța de
viață de cel puțin 1 an;
B. Indicată pacienților cu IC clasa III-IV
NYHA, cu FE<=35%, QRS> 150 ms cu orice
morfologie;
C. Scade mortalitatea la pacienții cu IC;
D. CRT se referă la o stimulare biatrială;
E. Efectele CRT apar precoce.
169. În insuficiența cardiacă acută,
diagnosticul paraclinic se bazează pe:
A. Analiza gazelor sanguine, care ar trebui
efectuată tuturor pacienților cu ICA;
B. Măsurarea presiunii blocate din artera
pulmonară, ce arată originea pulmonară a EPA,
dacă presiunea este >25mmHg;
C. Troponina este întotdeauna ușor crescută la
pacienții cu ICA fără SCA;
D. Rareori ECG este normală la pacienții cu
ICA;
E. Investigațiile paraclinice în ICA trebuie
ghidate de urgența instituirii tratamentului.
20
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
170. Din managementul pacientului cu stop
cardiac vital, fac parte :
A. 100 compresii/min și 8-10 ventilații/min;
B. Telefon la serviciul de urgență;
C. Manevra Heimlich aplicată tuturor
pacienților în stop cardiac;
D. Suportul vital avansat;
E. Cicluri de 30 compresii: 2 ventilații.
171. Despre tratamentul în insuficiența
cardiacă cronică (ICC), sunt adevărate:
A. Există 3 clase de medicamente care
acționează ca antagoniști neuroumorali, ce sunt
considerate ca terapii fundamentale pentru
modificarea evoluției ICC sistolice;
B. IECA asociat cu betablocant este indicată
tuturor pacienților cu ICC cu FE<=40%;
C. Doza de inițiere a spironolactonei la
pacienții cu ICC cu FE scazută este de 25
mg/zi;
D. Terapia cu IECA produce efecte adverse
ireversibile, cum ar fi disfuncție renală,
hiperpotasemie, hipotensiune simptomatică,
tuse seacă;
E. Asocierea betablocant cu IECA reduce
riscul de spitalizare și de deces prematur la
pacienții cu ICC cu FE<40%.
172. EPAC se caracterizează prin:
A. Debutează cel mai frecvent dimineața;
B. Respirație cu zgomote de barbotaj intense,
predominant inspiratorii;
C. Transpirații profuze asociate cu tegumente
cianotice, calde;
D. În caz de evoluție favorabilă,
simptomatologia cardiovasculară și respiratorie
se remite mai lent decât s-a instalat;
E. Este cea mai dramatică formă a IC stângi.
173. Printre etiologiile insuficienței cardiace
se numără:
A. Fistulele arteriovenoase, prin scăderea
umplerii cardiace;
B. Stenoze valvulare, prin scăderea eficienței
contractile;
C. Boli pericardice, prin suprasolicitare de
volum;

D. Diabet zaharat, prin scăderea eficienței
contractile;
E. Tahiaritmii excesive, prin scăderea umplerii
cardiace;
174. Semnele tipice de insuficiență cardiacă
sunt:
A. Dispneea;
B. Ralurile subcrepitante;
C. Fatigabilitatea;
D. Hepatomegalia de stază;
E. Turgescența jugulară.
175. IC acută poate fi precipitată de
următoarele, CU EXCEPȚIA:
A. Aritmii cronice;
B. Disecția de aortă;
C. Nerespectrea tratamentului igienico-dietetic;
D. Administrarea de AINS;
E. Hipotensiune.
176. Despre terapia de resincronizare
cardiacă în cadrul ICC, sunt adevărate
următoarele, CU EXCEPȚIA:
A. Duce la revers modelarea VS;
B. Efectele se manifestă tardiv după începerea
tratamentului;
C. Este o stimulare univentriculară;
D. Este indicată pacienților din clasele III-IV
NYHA cu FE≤35% cu durata QRS≥150ms,
indiferent de morfologia QRS;
E. Este indicată pacienților din clasa II NYHA
cu durata QRS≥150 ms, indiferent de
morfologia QRS, cu FE≤30%.
177. Este adevărat despre tabloul clinic al
cardiomiopatiei dilatative:
A. Simptomatologia apare progresiv;
B. Simptomatologia predominantă este dată de
insuficiența ventriculară dreaptă;
C. Insuficiența cardiacă dreaptă este un semn
tardiv și de prognostic favorabil;
D. Durerea toracică este prezentă la
aproximativ o treime din pacienți;
E. Pulsul alternant apare când insuficiența
ventriculară stângă este severă.
21
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
178. Principalele grupe de medicamente
utilizate în tratamentul simptomatic CMH
sunt:
A. Diureticele;
B. Disopiramida;
C. Betablocantele;
D. Antagoniști de canale de calciu;
E. Amiodarona.
179. În cardiomiopatia dilatativă, se acceptă
drept criterii de diagnostic, CU EXCEPȚIA:
A. Diametrul telediastolic al VS mai mare de
2,7 cm/m2 suprafață corporală;
B. FEVS < 45%;
C. Fracția de scurtare < 35%;
D. Diametrul telediastolic al VS mai mare de
2,4 cm/m2 suprafață corporală;
E. Fracția de scurtare < 25%.
180. Este adevărat despre cardiomiopatia
restrictivă:
A. Este cel mai rar tip de cardiomiopatie;
B. Trăsătura dominantă este funcția sistolică
anormală;
C. CMR se aseamănă funcțional cu pericardita
constrictivă;
D. Transplantul cardiac reprezintă ultima
opțiune terapeutică, fiind contraindicat la
tinerii care dezvoltă insuficiență cardiacă
refractară;
E. Există terapie specifică și simptomatică.
181. Referitor la contraindicațiile
administrării digoxinului, acestea sunt:
A. BAV grad 2;
B. BAV grad 3;
C. Boala de nod sinusal (în prezența unui
stimulator cardiac);
D. Sindrom de preexcitație;
E. Extrasistole atriale izolate.
182. Putem afirma despre blocurile atrio-
ventriculare, CU EXCEPȚIA:
A. Pacientul poate prezenta, din punct de
vedere clinic, sincope Morgagni-Adams-
Stokes, lipotimii, amețeli, semne de

insuficiență cardiacă, angină pectorală, semne
de insuficiență circulatorie cerebrală;
B. Crizele sincopale sunt caracterizate de
instalare bruscă, fără semne premonitorii, cu
producerea doar în ortostatism;
C. La auscultația cordului se poate constata
existența zgomotului de tun, rezultat al întăririi
zgomotului II;
D. Blocul atrioventricular de gradul II tip
Mobitz II constă în alungirea progresivă a
intervalului PR până când o undă P este
blocată;
E. În blocul AV de gradul II tip II, cu complex
QRS larg, se recomandă cardiostimularea
electrică permanentă.
183. Este adevărat despre tabloul clinic din
tahicardia ventriculară, CU EXCEPȚIA:
A. Simptomele depind de frecvența
ventriculară, durata aritmiei și boala cardiacă
subiacentă;
B. Frecvența cardiacă din timpul tahicardiei nu
compromite niciodată hemodinamica dacă are
o valoare sub 150 bătăi/minut;
C. Intervalul de toleranță este mai lung la
bolnavii cu cardiopatii organice;
D. Pacientul nu poate dezvolta insuficiență
cardiacă congestivă, edem pulmonar acut sau
șoc cardiogen;
E. Când frecvența cardiacă depășește 200
bătăi/minut, pacienții dezvoltă brusc dispnee,
vertij, amauroză și sincopă.
184. Putem afirma despre fibrilația atrială:
A. Fibrilația atrială paroxistică durează maxim
7 zile și se convertește spontan sau prin
tratament medicamentos la ritm sinusal, cu
relativă ușurință;
B. Este cauza cea mai frecventă a accidentelor
embolice sistemice și, îndeosebi, a infarctelor
pulmonare;
C. Bolnavii cu fibrilație auricuară valvulară au
o incidență de 17 ori mai mare a emboliilor
cerebrale decât pacienții fibrilanți fără leziuni
valvulare;
22
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
D. La toți pacienții cu factori de risc embolic,
tratamentul de lungă durată cu anticoagulante
orale este obligatoriu;
E. Fibrilația atrială persistentă durează cel mult
o săptămână și de obicei necesită pentru
întrerupere o cardioversie electrică.
185. Consecințele instalării fibrilației atriale
sunt:
A. Reducerea cu 25-35% a debitului cardiac;
B. Remodelarea cardiacă;
C. Accidentele tromboembolice;
D. Infarctul miocardic;
E. Reducerea cu 20-30% a debitului cardiac.
186. Decizia de tratament în extrasistolia
ventriculară pleacă de la:
A. Numărul extrasistolelor;
B. Forma extrasistolelor;
C. Amplitudinea extrasistolelor;
D. Modul de grupare al extrasistolelor;
E. Boala de cord pe care o complică.
187. În tahicardia ventriculară:
A. Avem o succesiune de minim 2-3 complexe
de origine ventriculară;
B. Complexele prezintă mereu aceeași
morfologie;
C. Frecvența este de peste 100/min;
D. Substratul său clinic cel mai obișnuit este
cardiopatia ischemică;
E. Tahicardia ventriculară este cea mai
frecventă cauză de moarte subită cardiacă.
188. Sunt factori de risc pentru fibrilația
atrială:
A. Sexul feminin;
B. Valvulopatiile mitrale reumatice;
C. Infarctul pulmonar;
D. Cardiomiopatia dilatativă;
E. Diabetul zaharat.
189. Despre flutterul atrial putem afirma:
A. Este o macroreintrare atrială care folosește
istmul cavotricuspidian ca parte integrantă a
circuitului de reintrare;

B. Se întâlnește mai frecvent la sexul feminin
(raport F/B=4.7:1);
C. Flutterul atrial este frecvent o aritmie a
cordului sănătos;
D. Severitatea simptomelor depinde de
frecvența ventriculară;
E. Este o tahicardie atrială caracterizată printr-
o activitate atrială cu frecvența între 250-
450/min, regulată, polimorfă.
190. Sunt FALSE următoarele:
A. În BAV grad II tip II cu QRS larg, se
recomandă cardiostimulare electrică
permanentă;
B. Bolile cardice congenitale, ca ostium
primum atrial, defectul de sept interatrial și
transpoziția de mari vase corectată, pot fi
asociate cu BAV grad II;
C. La pacienții cu BAV grad I, cu PR mult
alungit și fenomene de insuficiență cardiacă
severă, cu repercusiuni asupra hemodinamicii,
se poate implanta un stimulator cardiac
bicameral;
D. Dintre drogurile care pot duce la BAV nu
fac parte blocantele canelelor de calciu non-
dihidropiridinice;
E. Pacingul timpuriu la copii cu BAV
congenital izolat este bazat pe criterii precum
pauzele intrinseci, prezența blocului mediat
prin anticorpi materni, toleranța la efort.
191. Despre tabloul clinic al pericarditei sunt
adevărate următoarele, CU EXCEPȚIA:
A. Debutul este marcat de prodrom;
B. Durerea este ameliorată de decubitul dorsal;
C. Durerea este variabilă cu mișcările
respiratorii;
D. Apar dispneea și tusea productivă;
E. În caz de tamponadă cardiacă, apar
tahicardie, hipotensiune și puls paradoxal.
192. Despre tratamentul pericarditei, putem
afirma:
A. În pericardita uremică, folosim AINS;
B. Colchicina (0.5 mg de 2 ori pe zi) se poate
administra pentru prevenirea recurențelor;
23
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
C. pericardiocenteza se poate face electiv, când
există revărsate pericardice mari, la pacienții
simptomatici, care sunt refractare după o
săptămână de tratament corect condus;
D. De elecție sunt antiinflamatoarele
steroidiene;
E. Drenajul chirurgical este preferat în
pericarditele purulente.
193. Despre criteriile Duke modificate în
endocardita bacteriană, putem afirma
următoarele:
A. Pentru diagnosticul pozitiv sunt suficiente 2
criterii majore;
B. Pentru diagnosticul pozitiv putem avea și 1
criteriu major cu 2 criterii minore, sau 4 criterii
minore;
C. Regurgitările valvulare nou-apărute pot fi
considerate criteriu major;
D. Condițiile predispozante pot fi considerate
criteriu major;
E. Fenomenele imunologice se regăsesc printre
criteriile minore.
194. Despre explorările paraclinice în
insuficiența aortică putem afirma:
A. Pe traseul ECG, poate apărea deviația axială
dreaptă;
B. Radiografia toracică poate arăta dilatarea
aortei ascendente, care este mai puțin
accentuată decât în stenoza aortică;
C. ECG-ul poate arăta semne de supraîncărcare
de volum a ventricului stâng;
D. Coronarografia evaluează circulația
coronariană, preoperator;
E. Pe radiografia toracică, se pot observa și
calcificările cuspelor aortice.
195. Pacient în vârstă de 27 de ani, fumător și
potator, având în antecedente un stop cardio-
respirator ca urmare a unui supradozaj de
narcotice în urmă cu 6 luni, se prezintă la
camera de gardă pentru hematurie și durere
cu caracter de colică renală. Clinic, pacientul
este palid, febril (39,8C), prezintă hemoragii
conjunctivale și multiple peteșii la nivelul

membrelor. Paraclinic, prezintă leucocitoză
cu neutrofilie, probe inflamatorii crescute și o
hemocultură pozitivă. Despre acest pacient
putem afirma:
A. Nu prezintă factori predispozanți pentru
afecțiuni cardiace cu caracter infecțios;
B. Întrunește 5 criterii minore dintre criteriile
Duke modificate pentru endocardita
bacteriană;
C. Are un criteriu major de diagnostic;
D. Nu este necesară repetarea hemoculturii;
E. În acest caz, ecografia transesofagiană este
metoda diagnostică de primă linie.
196. Despre profilaxia endocarditei
infecțioase, sunt adevărate următoarele:
A. Pacienții cu endocardite infecțioase în
antecedente sunt considerați cu risc înalt;
B. Este recomandată, în caz de proceduri
medicale cu risc crescut, cum ar fi examinările
endoscopice de tract digestiv;
C. Procedurile stomatologice care implică
manipulare gingivală sunt considerate cu risc
crescut;
D. Se va administra ampicilină/amoxicilină 2g
oral sau intravenos, cu 2h înainte de procedura
medicală;
E. Pentru pacienții alergici la antibioticele mai
sus menționate, se recomandă clindamicina.
197. Ecocardiografia transtoracică în
insuficiența mitrală permite:
A. Cuantificarea hipertensiunii pulmonare;
B. Descrierea histologică a cuspelor;
C. Estimarea severității regurgitării cu ajutorul
fracției de scurtare;
D. Evaluarea hipertensiunii pulmonare în
dinamică;
E. Evidențierea anomaliilor de contractilitate
ale VS.
198. Despre stenoza pulmonară NU este
FALS:
A. La examenul obiectiv se decelează suflu
diastolic, cu maxim de intensitate în spațiul II-
III intercostal stâng, parasternal;
24
SIMULĂRILE SĂPTĂMÂNALE ALE
EXAMENULUI DE REZIDENȚIAT
12 MAI 2019
DOMENIUL MEDICINĂ - Caiet A
B. În cursul evoluției bolii, orificiul sigmoidian
pulmonar se hipertrofiază, apoi se dilată;
C. Stenoza pulmonară dobândită poate fi
determinată de vegetații, tumori de VD, tumori
mediastinale;
D. Zgomotul 2 este diminuat și dedublat;
E. Tratamentul medical: diureticele reduc
gradul de congestie și simptomele.
199. Evoluția modificărilor ECG la pacienții
cu pericardită se face astfel:
A. Stadiul III: negativarea difuză a undelor T;
B. Stadiul I: supradenivelare de segment ST
convexă superior;
C. Stadiul I: deviația segmentului PR în
direcția opusă polarității undei;
D. Stadiul II: aplatizarea progresivă a undelor
T;
E. Stadiul II: revenirea ST la linia izoelectrică
sau aplatizarea progresivă a undelor T.
200. Endocardita infecțioasă:
A. EI cu streptococ sensibil la penicilină se
poate trata cu ceftriaxon i.m.;
B. Ecocardiografia transesofagiană oferă
informații despre apariția complicațiilor la
pacienții cu EI;
C. Profilaxia endocarditei infecțioase se poate
face cu Claritromicina 600 mg oral sau i.v.;
D. Profilaxia endocarditei infecțioase se
recomandă în caz de examinări endoscopice de
căi digestive;
E. Pacienții cu EI pot manifesta simptome de
ischemie acută a membrelor inferioare, colică
renală, afazie.