“UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANŢA”

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATVE

MASTER: ADMINISTAŢIE EUROPEANĂ, INSTITUŢII ŞI POLITICI PUBLICE

TIPOLOGIILE MANAGERILOR DIN GERMANIA

ŞI PARTICULARITĂŢILE ACESTORA

PROFESOR COORDONATOR: GRIGORUŢ CORNEL

STUDENT: JECU MIRELA

 2020

În urma unei activităţi de documentare am încercat o descriere a

personalităţii managerilor germani şi a importanţei pe care o deţine personalitatea
conducătorilor în adoptarea unui anumit stil de management (conducere). În acelaşi
timp s-a subliniat importanţa corespondenţei dintre activitatea de conducere şi
caracteristicile personale ale managerului.
Modul de a întocmi procesele şi relaţiile manageriale, acţiunile şi
comportamentul utilizat de manageri diferă într-o oarecare măsură.
Atât tipul de manager cât şi stilul managerial al acestuia, au o precizare
mai largă, ce implică luarea în considerare a ansamblului elementelor principale
care condiţioneaza modul de gândire şi de acţionare al cadrului de conducere.
Principalii factori care stabilesc tipul de manager sunt următorii:
 tipul sistemului managerial al firmei;
 personalitatea managerilor;
 amploarea competenţelor acordate acestora;
 potenţialul şi personalitatea subalternilor;
 cultura firmei;
 intensitatea şi conţinutul influenţei organizaţiei sindicale.

Tipurile de manageri diferă de la un specialist, la altul, acestea fiind stabilite

în urma unor criterii specifice care totodată au stat şi la baza delimitării acestora.
Francezul Chalvin prcizează 10 tipuri de manageri: organizatorul,
participativul, întreprinzătorul, realistul, maximalistul, birocratul, demagogul,
tehnocratul, oportunistul, utopistul modernist.
Profesorul american Keith Devis, deosebeşte 4 tipuri de cadre de
conducere: autocrat, custodial, sportiv, colegial.
 Profesorul polonez Storosciak prezintă două tipuri: autocrat şi democrat.
Pornind de la abordarea şcolii sociologice de management şi de la
celebrele teorii x, y, z, evidenţiem câteva portrete robot în care se poate încadra
orice tip de manager:
1. manager populist caracterizânu-se prin:
 lipsa unui management strategic;
 prioritate acordată rezolvarii unor pretenţii salariale;
 apelarea unor împrumuturi mari pentru salarii care conduce la
încălcarea corelaţiilor fundamentale dintre indicatorii economici
(productivitate, salariu mediu).
2. manager autoritar care se caracterizează prin:
 acordă o atenţie deosebită problemelor restructurării;
 are o bogată experienţă autoritară şi o personalitate solidă;
 dă dovadă de corectitudine, severitate, exigenţă, seriozitate faţă de
salariaţi;
 dezinteres pentru problemele sociale;
 urmăreşte maximizarea profitului;
 este dispus să-şi dea demisia dacă nu poate să-şi exercite stilul
managerial.
3. manager incompetent se caracterizează prin:
 nemulţumeşte pe toată lumea;
 absenţa unui strategii realiste;
 lipsa de iniţiativă, curaj în asumarea unor riscuri;
 neadaptarea la schimbările de mediu ambiant;
 uşor coruptibil.
4. manager participativ-reformist se caracterizează prin:
  consideră că poate fi făcută restructurarea şi-n mers cu asigurarea
unui parteneriat al salariaţilor, aceştia fiind convinşi că ce se
intreprinde este în interesul lor;
 spirit inovator, creator;
 curaj în asumarea riscurilor;
 capacitatea ridicată de antrenare;
 disponibilitate prin comunicare;
 flexibilitate în situaţii de criză sau conflict de muncă;
 strategii clare;
 măsuri preventive de evitare a crizelor.
5. managerul conciliator se caracterizează prin:
 compromis între cele două tendinţe considerate comentarii;
 realizează performanţe medii în ambele situaţii;
 strategii de supravieţuire şi o conducere abilă, de pe o zi pe alta;
 abilitate în situaţii conflictuale.

Tipul de manager se caracterizează prin ansamblul de caracteristici

principale care au la bază calităţile, aptitudinile şi temperamentul proprii unei
categorii de oameni, şi le conferă totodată aceeaşi abordare în ceea ce priveşte
aspectele de bază ale procesului de management şi ale comportamentului, deosebit
de al altor manageri. În procesul de management, omul şi stilul adoptat nu pot fi
separate, influenţându-se reciproc, managerii cu trăsături esenţiale asemănătoare
adoptând acelaşi stil de management.1
Ţinând cont de tipurile de manageri prezentate mai sus, cel care e specific
Germaniei este tipul de manager participativ care se constituie printr-o

1
Prof.univ.dr. Toader Moga; Lect.univ.dr. Carmen Valentina Rădulescu, “Fundamentele
managementului”, p. 23, http://www.biblioteca.ase.ro.
 temeinică pregătire profesională atât în domeniul de activitate al colectivului
condus, cât şi în domeniul managementului. Având cunoştinţe solide din
ştiinţa managementului şi din domeniul profesional, pe baza autorităţii
profesionale, îşi poate impune punctul de vedere. În planul relaţiilor
interumane, asigură un climat fără tensiuni, favorabil desfăşurării activităţii,
prin evaluarea corectă a contribuţiei fiecărui subordonat.
Dispun de posibilităţi mari de autocunoştere, pe baza căreia
desfăşoară o activitate continuă de autoperfecţionare. Acest tip de manager
se străduieşte să-şi realizeze cât mai bine atribuţiile sale, practică metoda
delegării ori de câte ori este nevoie pentru realizarea unor acţiuni de
anvergură, se preocupă de remarcarea persoanei sale, îşi asumă
responsabilităţile ce i se cuvin în cazul unui eşec.

II. PARTICULARITĂŢI ALE MANAGERILOR GERMANI

Modul de gandire şi de acţionare al managerilor germani a fost influenţat încă

de la începutul acestui secol de lucrările elaborate ale lui “Eugen Schmalenbach”,
“Henrich Nichlisch” si “Wilhelm Riege”r, trei economişti care au avut păreri
foarte diferite. Aceste teorii au orientat modul de gândire şi acţiune al managerilor
din Germania către aspectele de natură economică, în sensul de a obţine profit pe
termen scurt.

Toate acestea au condus la orientarea managerilor germani către:

- dezvoltarea şi stabilizarea acelor domenii ale firmei care sunt de o importanţă

majoră pentru menţinerea afacerii;
 – corelarea strategiei întreprinderii cu organizarea structurală împreună cu
cultura organizaţiei având scopul stabilirii nivelului eficienţei manageriale si a
procesului de schimbare care trebuie realizat;

– asigurarea corelării intereselor şi controlului proceselor de obţinere a valorii

adaugate.

Majoritatea germanilor sunt preocupati de mediul inconjurator. De aceea,

importurile trebuie să respecte reglementările naţionale în acest domeniu.

În ceea ce priveşte uzantele în afaceri şi cu atat mai mult obiceiurile

individuale, în Germania există deosebiri considerabile între zonele din Nord şi
cele din Sud, precum şi între regiunile din Vest şi Est.

Punctualitatea este porunca supremă, termenele şi ordinea de zi fiind respectate în

mod strict. În plus, respectarea strictă a formelor de politeţe înseamnă respect faţă
de superiori, faţă de titlurile profesionale şi academice, îndeosebi în sudul
Germaniei. PARTICULARITĂŢI ALE MODELULUI DE MANAGEMENT
EUROPEAN

Germania este statul cu cea mai numeroasă populaţie din Europa din care
57% este forţă de muncă activă; prin forţa sa economică este pe locul trei în lume
după SUA şi Japonia, fiind urmată de Franţa. Sub raport tehnic-tehnologic, social,
economic, modelul german de management este unul dintre cele mai eficiente din
lume. Din punct de vedere cultural, managementul german a fost şi este influenţat
de unele principii religioase catolice şi protestante precum:

− solidaritate prin asumarea unor responsabilităţi comune;

− demnitate umană prin asigurare de bunăstare şi trai decent pentru toţi membrii
comunităţii;

− responsabilitate individuală prin simţ al datoriei, performanţă şi randament;

− respectul proprietăţii prin garantare şi inviolabilitate.

Funcţionarea organizaţiilor economice se bazează pe codeterminare, care are

ca sursă principiul „solidarităţii germane” şi presupune un comportament de
încredere între parteneri şi sprijinirea politicii (strategiei) de dezvoltare a firmelor.

Acest lucru a fost posibil deoarece managerii manifestă preocupare pentru

diminuarea riscului pierderii locului de muncă al salariaţilor, creînd astfel structuri
decizionale participative adecvate.

În Germania se întalnesc mai frecvent structuri organizatorice pe funcţiuni şi

structuri divizionale. Caracterizarea managementului şi managerilor din Germania
trebuie facută diferenţiat în funcţie de nivelul ierarhic la care se situează. În
intreprinderile germane, managementul la nivel superior cuprinde pe langă
membrii echipei de conducere – directoratul – şi personal executiv, în cadrul căruia
delegarea este mai puţin utilizată, iar specializarea se întalneşte pană la nivelul
managementului de nivel superior.

Publică sau privată, societate cu raspundere limitată sau societate pe acţiuni,

intreprinderea germana care adoptă o structură funcţională condusă de către un
directorat format din doi pană la cinci directori a căror raspundere se extinde, în
contextul organizării funcţionale, la domeniul de specialitate al funcţiunii
respective în care este specializată respectiva persoană.

Directoratul
 Structurile divizionale din Germania cuprind la nivelul managementului
superior tot un directorat, dar spre deosebire de cele funcţionale, membrii
acestuia îşi împart resposabilitatea în mod egal. În Germania, un astfel de
organism de management participativ se numeste ‘ Vorstand’ sau ‘
Geschaftsfuhrer’ , membrii acestuia subordonand toate compartimentele de la
nivel central şi diviziile organizate pe domenii, pe produse sau pe zone
geografice.

Importanta sefului de echipa ( maistrului ) in contextul german

În organizarea stucturală a intreprinderilor germane , un rol important se

atribuie şefului de echipă sau maistrului, ca reprezentant al managementului de
nivel inferior.

Structura inalt formalizata in Grmania

Din cele prezentate se poate trage concluzia că organizarea structurală a

intreprinderilor din principalele ţări europene diferă prin prisma gradului de
formalizare, a distanţei ierarhice, a gradului de centralizare. Astfel, Germania se
caracterizează prin cel mai inalt grad de formalizare , ca urmare a stabilirii de
reguli şi proceduri, a definirii foarte clare a sarcinilor , competenţelor şi
responsabilitaţilor.

Recrutarea, promovarea managerilor si particularitatile acestora in

Germania

Recrutarea şi promovarea managerilor în Germania constă în recrutarea

managerilor din randul specialiştilor funcţionali, dar în decursul carierei lor de
manageri aceşti specialişti sunt pregătiţi pentru a-şi dezvolta o serie de calităţi
 care să le permită unor roluri de integratori, necesare la niveluri superioare ale
managementului organizatiei.

Particularitati ale managerilor din Germania

În Germania , modul de gandire şi acţiune al managerilor a fost influenţat

încă de la începutul secolului trecut , de lucrările elaborate de către Eugen
Schmalenbach, Heinrich Nicklisch si Wilhelm Rieger, trei economişti care au
avut părerei foarte diferite.