A N U L X X Î Ne.

7 AUGUST—SEPTEMBRIE 1942

S V U L:

C R E D I N Ţ Ă ŞI EROISM
NICHIFOR CRAINIC : Suflete! românesc 361
V. VOICULESCU: Sântera iad mântuirii . . 387
RADU GYR : Poeme de pe front . . . . 368
LADMISS ANDREESCU : Bombardament ! 372
N. I. HERESCU : Testament 379
N. CREVEDIA : Te Deum ,381
PAN iM. VIfcIRESCU : Primul soldat căzut peste Prut 382
IOAN COMAN : Eroismul elitelor patristice . . . . 383
J O S E F WEINHEBER : Vorbind în vis (In româneşte
de Vintilă Hostia) . . , 391
LUCIA MIHNEA: Zori ide zi . . 395
VALERIU ANANIA : Versuri pentru versul meu . . 396
PETRU P. ICiNESCU : Credinţă şi eroism 397
IDEI, OAMENI, FAPTE
ŞTEFAN IONESCO : Sensul eroismului românesc . . . 405
MARI ELLA OOANDĂ : Piere Bargellini şi poaltWtal
psihologic ; 407
FILOMELA BRÀTIANU : Gânduri cu ocazia chemării
lui Hains Pyrite te Universitatea din Berlin . . • . 409
EMIL1AN VASILESCU : „Prietenii români ai tomis-
mului" . 410
CRONICA LITERARĂ
PAN M. VI2IRESCU : George Ionaşcu : Pustiul roşu ;
Reporterii de războiu (Grigore Olimp Ioan : Noi
delà bombardament ( Îordache Răducu : 22 Iunie;
Ion Băleanu : Ordin de misiune ; Cp*. Comandor
Mar Lus Verbiceanu şi Cristian Teodorescu : Echi­
paj te, posturile de luptă ; Ladmlss Andreescu ;
Sburăm spre Răsărit) .„..•' 412
PETRU P. IONESCU : Alex. Constant : Odœa ; Prof.
Dr. Johann von Leers : Germania . . . . . . . 418
CRONICA DRAMATICĂ
DHAGOŞ PRGÏOPOPESCU : Canicula, sau triumful
comediei italiene... (Gherardi : Fiii marchizului ;
Bonelli r Omul oare zâmbeşte) 418

CRONICA MĂRUNTĂ
NICHIFOR CRAINIC : Nicolae Colan • academician ;
Basă şi religiune ; Scriitorii îin acţiune ; Adoles­
cenţii eroi de roman; Ion Buzdugan; O poetă nouă 421

E X E M P L A R U L 40 L E I
 SUFLETUL ROMÂNESC
DE

NICHIFOR CRAINIC

N u c u n o a ş t e m b i n e s u f l e t u l p o p o r u l u i n o s t r u . L - a m p r i v i t delà d i s t a n ţ ă , p r i n
g e a m u l c o l o r a t a l u n o r ideologii s t r ă i n e . Ş i dacă n u l - a m d i s p r e ţ u i t d e a d r e p t u l , l - a m
s u b p r e ţ u i t t o t d e a u n a . R o m â n u l n ' a r e o r g o l i u l oncmânismului ş i î n c l i n ă s ă s e (înjosească
î n f a ţ a s t r ă i n u l u i p e s i n e ş i p e c o n s â n g e n i , î n c r e d i n ţ a c ă - i a d u c e u n o m a g i u celuilalt.
G e n e r a ţ i a c a r e n e - a p r e c e d a t d i s p u n e a d e p e r s o n a l i t ă ţ i c u vază, care m ă r t u r i s e a u p u b l i c
că a u d o u ă p a t r i i , F r a n ţ a ş i R o m â n i a . „ D e c â t s ă p i a r ă F r a n ţ a m a i b i n e sacrificăm R o ­
m â n i a ! " N u e r a v o r b a d e m o d e s t i e î n a s e m e n e a m ă r t u r i s i r i d e u n p a t e t i s m /uluitor, ci
de o ieftină (bagatelizare a p r o p r i e i n o a s t r e ţ ă r i . Modestia e o v i r t u t e b i z u i t ă p e c u n o a ­
ş t e r e a d r e a p t ă a l i m i t e l o r p u t e r i i n o a s t r e . D a r aici n u i n t r a î n joc c u n o a ş t e r e a d r e a p t ă ,
ci r e c e a i g n o r a r e a ceeace este r o m â n e s c .
Nici l i t e r a t u r a epocei ide c a r e v o r b i m n u n e d ă o i m a g i n e credincioasă a s u f l e t u l u i
n a ţ i o n a l . C u t o a t ă p r e o c u p a r e a scriitorilor d e ţ ă r ă n i m e , n ' a v e m t o t u ş i p â n ă a z i o c a r t e
r e v e l a t o r i e a o m e n i e i delà ţ a r ă , c u e x c e p ţ i a u n i c ă a M i George Coşbue, m a r e l e vizionar
al spiritului românesc. Nuveliştii şi romancierii n ' a u văzut î n ţăran decât patima p e n t r u
p ă m â n t , p r e c u m cei m a i t i n e r i , Sin d u z i n e l e l o r d e c ă r ţ i , n u v ă d decât z b u c i u m u l erotic a l
u n o r eroi lipsiţi de orice s e m n i f i c a ţ i e m a i l a r g ă . I n c e p r i v e ş t e oraşul c a m a t e r i a l a r t i s t i c ,
scrisul n o s t r u a r ă m a s l a Caragiale, i n t e l i g e n ţ ă lucidă ş i l e v a n t i n ă , c a r e a d i f o r m a t c a r i ­
c a t u r a l o r i c e fiinţă d e c a r e ş i - a a t i n s c c n d e i u l . E l înfăţişează p r i n e x c e l e n ţ ă z e f l e m e a u a
cafenelei orientale, u ş u r a t i c ă ş i superficială, c a r e desfigurează u n o m p e n t r u a s t o a r c e
d i n e l efectul u n e i g l u m e . N i m e n i n u m a i v r e a s ă c u n o a s c ă v i a ţ a d e s u b u r b i e d e c â t s u b
c h i p u l l u i M a c k e ş i L a c k e , n i ş t e c a r a g h i o ş i p i e r d e - v a r ă l â n g ă h a l b a de b e r e , ş i a t â t a tot.
L i t e r a t u r a l u i C a r a g i a l e n ' a r i d i c a t p e m a h a l a g i u p u n â n d u - i î n f a ţ ă defectele, c i a difor­
m a t p e r s p e c t i v a i n t e l e c t u a l u l u i , c u n e t ă g ă d u i t a e i p u t e r e d e seducţie, a l i m e n t â n d u - i
p l ă c u t ş i f ă r ă efort u ş u r ă t a t e a d e spirit, t r i v i a h z â n d u - i m i n t e a ş i făcându-1 s ă v a d ă
s t r â m b . N ' a m c r e z u t ş i n u voiai c r e d e n i c i o d a t ă c ă a c e s t scriitor lipsit d e orice s e n t i m e n t
de o m e n i e ş i p o s e d a t ide s a d i s m i n t e l e c t u a l p o a t e fi r e p r e z e n t a t i v p e n t r u s u f l e t u l r o m â ­
nesc. E l înfăţişează d i m p o t r i v ă , a t m o s f e r a l e v a n t i n ă a p o r t u r i l o r d u n ă r e n e şi a b o d e g i ­
lor b u c u r e ş t e n e d e coloniale ş i delicatese, ceeace c o n v i n e d e m i n u n e şi s p i r i t u l u i iudaic,
î n r u d i t p r i n aceleaşi t r ă s ă t u r i eaa±2aitiurale.
C â n d a m p o r n i t p r i n a c e a s t ă r e v i s t ă l u p t a d e a d â n c i r e a izvoarelor d e i n s p i r a ţ i e
p e n t r u a d e s c o p e r i s u b p o j g h i ţ a zeflemelei m a r e a o m e n i e r o m â n e a s c ă , a m a f i r m a t c ă
p â n ă î n aceste s t r ă f u n d u r i n u s e p o a t e a j u n g e decât c u l u m i n i l e o r t o d o x i e i , c a r e lipsea

361
a p r o a p e c u t o t u l d i n p r e o c u p ă r i l e s c r i i t o r i l o r n o ş t r i , d a r c a r e c o n s t i t u i e însăşi s u b s t a n ţ a
s u f l e t u l u i r o m â n e s c . N e - a î n t â m p i n a t a t u n c i opoziţia î n v i e r ş u n a t ă a t u t u r o r c a r a g l a -
liştilor ş i iuidaizanţilor, c a r i a u f a b r i c a t a d - n o c h i l a r i a n t a t e o r i e a „ a t e i s m u l u i n a ţ i o n a l " .
D i n fetndiul R ă s ă r i t u l u i î n f l o r e a u p e - a t u n c i v ă p ă i l e d e p u t r e g a i u i u d a i c ale Moscovei co­
m u n i s t e , i a r ei e r a u î n v ă ţ a ţ i s ă p r i v e a s c ă p o p o r u l r o m â n e s c p r i n o c h e l a r i i roşii
a i . m a r x i s m u l u i . T e o r i a „ateiismului n a ţ i o n a l " , p u s ă î n s a r c i n a n e a m u l u i n o s t r u
a t i n g e c u l m e a d i s p r e ţ u l u i d e s u f l e t u l r o m â n e s c . Z e f l e m e a u a idiformantă, c u s e n t i n ţ e l e
ei p e c â t de s u p e r f i c i a l e p e a t â t d e a p r i o r i c e , şi i g n o r a r e a i n d i f e r e n t ă e r a u î n l o c u i t e
a c u m cu sfidarea cea m a i cinică a u n e i realităţi spirituale, ce constituie însuş modul
r o m â n e s c d e e x i s t e n ţ ă i s t o r i c ă . D e c â n d e x i s t ă s o a r e l e ş i p ă m â n t u l , ş t i i n ţ a n ' a desco­
p e r i t încă v r e u n p o p o r a t e u ; e l t r e b u i a i n v e n t a t l a u m b r a C a r p a ţ i l o r p e n t r u a satisface
neseriozitatea unor strâmbă-lemne, cari se joacă de-a paradoxele p e tema destinului
acestui neam. ,
P o p o r u l r o m â n e a l t f e l d e c u m 1-a socotit g e n e r a ţ i a t r e c u t ă , c r e s c u t ă î n m e d i u l
l a i c i s m u l u i f r a n c e z . Şi d a c ă î n ş i ş i s c r i i t o r i i c a r i l - a u i u b i t n ' a u ş t i u t s ă v a d ă d i n c o l o de
e l e m e n t u l p i t o r e s c a d â n c u r i l e l u i s p i r i t u a l e , e l s i n g u r n i l e d e s c o p e r e c â n d g l a s u l istoriei
îi d e s c h i d e i n i m a . D . A l . L a s c a r o v - M o i d o v a n u , r o m a n c i e r şi p u b l i c i s t de c o n c e p ţ i e n o u ă ,
l u c r â n d l a c e n s u r a c o r e s p o n d e n ţ e i p a r t i c u l a r e a c e l o r d e p e f r o n t cu cei de-acasă, a d a t
l a i v e a l ă i n c a r t e a Scrisori de războiu 1290 d e e p i s t o l e p r i n c a r e s u f l e t u l r o m â n e s c se
a r a t ă aşa c u m e î n t r ' a d e v ă r . C a r t e a e cel m a i d e s e a m ă d o c u m e n t ce-1 a v e m p â n ă a c u m
despre intimitatea acestui suflet. Scrisorile s u n t alcătuite în ceasuri de m a r e cumpănă,
s u b i m p e r i u l s a c r i f i c i u l u i şi a l m o r ţ i i , c â n d <wm a l t o r a cei c e s e i u b e s c îşi m ă r t u r i s e s c
fără ascunziş t o t c e a u p e i n i m ă . C i n e ş t i e d a c ă m â i n e se v o r m a i î n t â l n i . R ă z b o i u l n u
cruţă. D e aceea, fiecare c u v â n t scris a r e aerul unui c u v â n t ultim despre lucrurile ultime,
c e zac c a p i e t r e l e î n f u n d u l -fiinţei n o a s t r e . I n t o t a l i t a t e a ei, c a r t e a p a r e scrisă d e acelaş
o m l a o t e n s i u n e m a x i m ă şi l e c t u r a î ţ i c e r e o î n c o r d a r e l a fel. D a c ă R o m â n u l e deobiceiu
d i s c r e t ş i s o b r u î n g e s t şi î n v o r b ă , f ă r ă p a t e t i s m u l t e a t r a l a l R u s u l u i , aici s u ­
f l e t u l l u i n u m a i ş o p t e ş t e şi n u m a i m u r m u r ă , ci c l o c o t e ş t e t o r e n ţ i a l î n t r ' o s p l e n d i d ă
c a s c a d ă d e r e v e l a ţ i i . P ă r i n ţ i şi copii, f r a ţ i şi s u r o r i , s o ţ i i şi b ă r b a ţ i , p r i e t e n i şi î n d r ă ­
gostiţi, ofiţeri şi s o l d a ţ i , ţ ă r a n i , m e s e r i a ş i şi c ă r t u r a r i , s u n t c o n ş t i e n ţ i p â n ă l a u n u l d e
însemnătatea hotărîtoare a războiului d e care atârnă soarta României. Ţara e pentru
ei o f i i n ţ ă s a c r ă m a i p r e s u s d e orice şi d e oricine, şi î n f a ţ a e i n u e x i s t ă d e c â t o a t i t u d i n e :
d a t u r i a d e a o s p ă l a d e r u ş i n e , d e a o r e f a c e , d e a o glorifica î n ochii l u m i i . T r a ­
g e d i a d i n a n u l 1940, c â n d a m fost siliţi s ă a s i s t ă m l a s m u l g e r e a p r o v i n c i i l o r c u
b r a ţ u l î n c r e m e n i t p e a r m e , a d e s l ă n ţ u i t î n f i e c a r e o n e m ă r g i n i t ă d r a g o s t e d e p a t r i e şi
u n c r â n c e n d o r d e r e v a n ş ă . „ D e n i c i u n d e n u p o ţ i c ă p ă t a m a i m u l t ă viaţă, c u m c a p e ţ i
r e s p i r â n d c e r u l n o s t r u d i n R o m â n i a " , s c r i e p e f r o n t o fată 'din m a h a l a u a b u c u r e ş t e a n ă ,
a c ă r e i i n i m ă C a r a g i a l e n i c i n ' a b ă n u i t - o m ă c a r . „ L e v o m a r ă t a n o i cine s u n t R o m â n i i ! "
a s i g u r ă d e p e f r o n t u n s o l d a t b u c u r e ş t e a n . R ă z b o i u l a c e s t a e „o răsuflare a poporului
n o s t r u " , declară alt soldat, ţ ă r a n simplu d i n Gorj. I a r u n altul, sergent ardelean ; „ D u m ­
n e z e u a v o i t c a n o i s ă f i m aleşi, n o i c a r i s u n t e m aici şi n e ^ a d a t p u t e r e să î n v i n g e m p e
d u ş m a n u l n o s t r u şi a l bisericii n o a s t r e c r e ş t i n e " . S p i r i t u l a c e s t o r soldaţi, t o ţ i ca u n u l
şi u n u l c a toţi, îl defineşte astfel u n l o c o t e n e n t : „ E u a m v ă z u t î n soldaţii n o ş t r i — ş i p r i n
a c e a s t a a m f ă c u t e x p e r i e n ţ a p e c a r e f i e c a r e v a fi f ă c u t - o l a v r e m e a l u i — e x p r e s i a n a ­
ţ i u n i i în i n s t i n c t u l f o r m i d a b i l d e l u p t ă , d e a p ă r a r e , î n t o t c e e a c e î n s e a m n ă c h i n t e s e n ţ a
fiinţei o m e n e ş t i " .

U n g â n d c a r e c i r c u l ă m e r e u î n a c e s t e s c r i s o r i e că p ă r i n ţ i i a u f ă u r i t o ţ a r ă m a r e ,
i a r t i n e r i i a u p ă r u t l a u n m o m e n t d a t n e v r e d n i c i d e ea. R ă z b o i u l a c t u a l aşează g e n e r a ţ i a

362
 n o u ă p e făgaşul s t r ă m o ş e s c a l sacrificiului şi al b ă r b ă ţ i e i . „ C u r a j , cairaj şi i a r c u r a j , scrie
iuin c a p o r a l c ă t r e f r a t e l e s ă u —- s ă fim m â n d r i că î n t i m p u r i l e de faţă s u n t e m ostaşi ai
Ţării!''. T i n e r i i c a r i n ' a u p l e c a t î n c ă s u n t j e n a ţ i şi n e r ă b d ă t o r i , a ş a c u m e r a m n o i î n
.aiul D o m n u l u i 1916. I a t ă c e scrie u n c a p o r a l c ă t r e c o m a n d a n t u l s ă u d e p e f r o n t ; „ C u
lacrdimi î n ochi v ă r o g s ă faceţi t o t posibilul şi să m ă c h e m a ţ i l â n g ă dv. A ş fi fericit să
p o t v e n i l â n g ă c o m a n d a n t u l m e u " . L a f e l s i m t n u n u m a i camarazii, d a r şi adolescenţii,
i a r fetele r e g r e t ă c ă n u s ' a u n ă s c u t şi e l e ostaşi să î m p ă r t ă ş e a s c ă s o a r t a eroică a i u b i ţ i l o r
lor. S f â n t a m ă r e ţ i e a a c e s t u i r ă z b o i îi face p e toţi să c r e a d ă că g e n e r a ţ i a c a r e îl p o a r t ă
e aleasă şi î n s e m n a t ă d e D u m n e z e u c u solie istorică. „ P e t i n e ţ a r a t e - a a l e s c a î m p r e u n ă
c u alţii să-i l ă r g i ţ i h o t a r e l e şi să s f ă r â m a ţ i b a l a u r u l r o ş u " , s p u n e u n p l u t o n i e r f r a t e l u i
său. „ A c e a s t ă b i r u i n ţ ă n u v a fi n u m a i a n o a s t r ă , ci a l u m i i î n t r e g i " , s c r i e u n a l t p l u t o n i e r .
A călca p e „ s f â n t u l p ă m â n t d e s r o b i t " e un n o r o c p e c a r e l u p t ă t o r i i î l t r ă i e s c c u frenezie,
i a r cei delà v a t r ă î l i n v i d i a z ă . „Da, P e t r u ţ ă , r ă m â i la d a t o r i e . JE cel mai sublim cuvânt.
A m a r ă t a t scrisoarea t a şi c a m a r a z i l o r . Ce c r e z i că a u s p u s ? C u toţii v r e m să m e r g e m
acolo u n d e e ş t i t u . D a r v r e m să v e n i m m a i r e p e d e " . „Nici m ă c a r s ă - ţ i s p ă l ă m picioarele
n u s u n t e m v r e d n i c i , p e n t r u c ă t u eşti acolo u n d e n u s u n t e m şi n o i ' '. U n elev d i n şcoala
m i l i t a r ă : „ S t e l i c ă şi c u t i n e s u n t e ţ i p i l d e l e vii a l e vieţii m e l e , d u p ă m o d e l u l c ă r o r a î m i
v o i u croi eu d r u m u l viitorului. Voi ş t i ţ i ' c e e d a t o r i a , ce e d r a g o s t e a şi a b n e g a ţ i a şi p e n t r u
asta v o u ă v ă î n c h i n s u f l e t u l m e u " . U n profesor: „ M i - e r u ş i n e d e m i n e c ă t u şi A u r e l
a ţ i t r e c u t d e a t â t e a ori p r i n f i o r u l m o m e n t u l u i s u p r e m şi e u î n c u r c ploile pe-aiici". O
v o r b ă de f r a t e : „ i a r dacă d e s t i n u l v a f i c r u d c u t i n e şi se v a î n t â m p l a să fii l o v i t d e
v r e u n g l o n ţ d u ş m a n , s ă fii m â n d r u că, c u s â n g e l e t ă u , c u s â n g e l e t ă u ş i a l cama­
razilor tăi, s c ă p ă m ^ara d e u r g i a c o m u n i s m u l u i " . „ O v i a ţ ă a r e o m u l , scrie u n a l t
frate, d a r să ştii s'o valorifici. Ş i v o i , a t l e ţ i i de p e zonă, o valorificaţi m. s l u j b a n e a m u l u i
Şi asta e m u l t . E x t r a o r d i n a r d e m u l t " . A l t u l : „ V i a ţ a d e e p o p e e p e c a r e o t r ă i ţ i a c u m e
unică. N ' a i să t e m a i î n t â l n e ş t i n i c i o d a t ă c u e a " . A c e a s t ă e x i s t e n ţ ă l a l i m i t a d e sus a u n e i
m a r i m i s i u n i o c a r a c t e r i z e a z ă î n chip i n s p i r a t o d o m n i ş o a r ă d i n j u d e ţ u l D â m b o v i ţ a ;
pentru, ea n e a m u l r o m â n e s c î n c l i p a ide faţă e „ î n g e r r ă z b u n ă t o r a l c r e ş t i n ă t ă ţ i i c o n t r a
bolşevismului b a r b a r şi d i s t r u g ă t o r " .
U n s e n t i m e n t d e t o t a l ă 'depăşire a individulxii şi d e c o n t o p i r e a t u t u r o r î n c o m u ­
n i t a t e a p a t r i e i r i d i c ă a c e s t e scrisori p â n ă l a culmile clasice .ale a b n e g a ţ i e i . „ I n t â i u ţ a r a
şi p e u r m ă f a m i l i a " , s c r i e u n elev ide liceu c u t a t ă p e f r o n t . „ N u n e n a ş t e m p e n t r u noi," n e
n a ş t e m p e n t r u p a t r i a n o a s t r ă " , citează soţia u n u i colonel. C o m b a t a n ţ i i i a u p i l d a acestei
a b n e g a ţ i i d e l à p ă r i n ţ i i lor, c a r i a u f ă c u t r ă z b o a i e l e t r e c u t e . „ T a t ă d r a g ă , cred că t o t îţi
m a i este î n m e m o r i e b u b u i t u l t u n u l u i şi ş u i e r a t u l g l o a n ţ e l o r d i n 1916, c â n d aţi făcut
R o m â n i a M a r e . D u ş m a n u l n e - a c i u n t i t - o . A s t ă z i e datoria n o a s t r ă să s p ă l ă m r u ş i n e a . F L
m â n d r u că ai t r e i feciori l a . a p ă r a r e a p a t r i e i ! I a r u n s o l d a t ţ ă r a n c ă t r e soţie : „Tu,
dragă, să ştii c ă s i m t p e d r u m u l p e u n d e a u fost t a t u - t o şi t a t a " . Aşa s c r i u a b s o l u t toţi
c â ţ i a u a v u t p ă r i n ţ i i î n r ă z b o i u , a m i n t i n d u - ş i d e i s p r ă v i l e ce le^au fost p o v e s t i t e î n co­
p i l ă r i e . D i n p a r t e a p ă r i n ţ i l o r c u r g e o î m b ă r b ă t a r e u n a n i m ă p e t e m e i u l p i l d e i lor. „ T a t ă l
tău, d u p ă c u m ş t i i , — s c r i e u n părinte,—-şi-a făcut d a t o r i a l a 1913 şi l a 1916—1.8. B u ­
n i c u l t ă u a fost e r o u la P l e v n a , l a : 1877, i a r t a t ă l b u n i c u l u i t ă u a l u p t a t l a 1848. P r i n u r ­
m a r e , t u m o ş t e n i n d u n s â n g e războinic, n o s t a l g i a n u t r e b u i e s ă - ţ i copleşească sufletul,
. î n a i n t e c u D u m n e z e u şi c u c o m a n d a n ţ i i t ă i " . I a r a l t u l a d r e s e a z ă fiului s ă u u n c u v â n t
. teribil: „ L u p t ă c u î n d r ă z n e a l a şi, dacă v a f i nevoie, să m o r i p e n t r u Patrie!".
M a m e l e s u n t p u r şi s i m p l u e x t r a o r d i n a r e . G r i j a duioasă p e n t r u fiii lor n u le îfn-
• piedică să t r ă i a s c ă m â n d r i a t a r e c a p i a t r a c ă - a u ^ d a t ţ ă r i i a p ă r ă t o r i . „Ioane, feciorul m a ­
mei, n ă s c u t î n t i m p u l r ă z b o i u l u i t r e c u t , I o a n e s ă n ' a i g r i j ă ide n o i că . s u n t e m sănătoşi",

363
 s c r i e o ţ ă r a n c ă d i n Ilfov. I a r a l t a , t o t d i n Ilfov: „ S ă - ţ i faci d a t o r i a faţă d e ţ a r ă şi d e
s c u m p u l n o s t r u R e g e . A n o a s t r ă s ă fie i z b â n d a " . „ N e b u c u r ă m că ai fost şi t u p r i n t r e
. vitejii n e a m u l u i n o s t r u " , s p u n e o a l t ă ţ ă r a n c ă . I a r û d o a m n ă 'din B u c u r e ş t i : „ A m cinci
ostaşi. "Vă î n c h i p u i ţ i c â t s u n t d e m â n d r ă c ă a m a v u t c u c e s ă . a j u t ţ a r a " . N i m i c n u e m a i
g a t a de. sacrificiu c a m a t e r n i t a t e a ; d a r d i n t r e t o a t e m a m e l e e u n a s i n g u r ă c a r e n e c e r e
jertfă pentru tot ce ne-a dat : patria. I / :
• L u c r u l a c e s t a îl î n ţ e l e g c u a d â n c u l lor i n s t i n c t t o a t e f e m e i l e c a r e s c r i u p e f r o n t .
U n s t r i g ă t m a i e s t o s s e r i d i c ă idin fiece p a g i n ă : „ S u n t m â n d r ă d e t i n e , i u b i t u l e !" „ N u
s i m t n e v o i a distracţiilor, s c r i e o n e v a s t ă . M i - a r p ă r e a a n o r m a l să u m b l u d u p ă asta, c â n d
ţ a r a e î n răziboiu ş i t u n u e ş t i a c a s ă " . „ E m u l t p r e a f r u m o s c e - a i făcut... şi .eu s t a u adei
c u d o r u l m e u m a r e şi p â l p ă i u c a o l u m â n a r e m i c ă , g a t a s ă s e s t i n g ă l a cea m a i m i c ă m i ş ­
c a r e " ; s p u n e a l t a . „ M u l t e s u n t m a m e l e , s o ţ i i l e şi s u r o r i l e , c a r e ş i - a u t r i m i s p e cei s c u m p i
a i l o r săişi facă d a t o r i a . M ă s i m t m â n d r ă c ă ş i e u m ă n u m ă r p r i n t r e e l e " . T o a t e n ' a u d e c â t
u n s i n g u r î n d e m n : ai l o r ,şă n u s e g â n d e a s c ă l a n i m i c d e c â t l a d a t o r i e ş i s ă n u s e î n t o a r c ă
d e c â t c u victoria. D u p ă c u c e r i r e a Q d e s e i , î n d e o s e b i , s c r i s o r i l e f e t e l o r s u n t u n d e l i r d e
bucurie. •.. y,,:. ::.
O n o t ă p l i n ă d e s e m n i f i c a ţ i e p e n t r u acest s u f l e t m a t e r n , c h i a r c â n d e v o r b a de o
s o ţ i e s a u d e o fată, e că, î n g r i j a p e n t r u c e l s c u m p a l l o r î n g l o b e a z ă p e t o ţ i c a m a r a z i i şi
t o a t ă oastea ţ ă r i i . A d r e s â n d u - s e u n u i a , v o r b e s c t u t u r o r şi r u g â n d u - s e p e n t r u u n u l , se
r o a g ă p e n t r u toţi. A c c e n t e d e n e m ă r g i n i t ă t a n d r e ţ e g ă s e s c aceste f e m e i p e n t r u v i t e j i şi
p e n t r u r ă n i ţ i . C e l e c a r e l u c r e a z ă î n s p i t a l e , s u n t f o a r t e fericite c ă p o t fi d e folos. „ S u n t
c a o m a m ă p r i n t r e ei, s c r i e o d o a m n ă , şi îi îngrijesc p a r c ă a r fi d i n f a m i l i a n o a s t r ă , ştiind
t o t d e o d a t ă c ă m u l ţ u m i t ă l o r t r ă i m moi". „ N e c a z u r i l e p e r s o n a l e s u n t n i m i c p e l â n g ă ce
î n d u r ă ei", m ă r t u r i s e ş t e a l t a . „ î m i s u n t d r a g i p e n t r u c ă î n ei s i m t s u f l e t u l a d e v ă r a t , s u ­
f l e t u l c u r a t al p o p o r u l u i n o s t r u ; ,îmi s u n t d r a g i p e n t r u c ă îi v ă d s u f e r i n d f ă r ă egoism şi-i
s i m t a ş a .de a p r o a p e d e D u m n e z e u " . O d o a m n ă , l a v e d e r e a b i r u i t o r i l o r î n t o r ş i : „ M ' a
c u t r e m u r a t p l â n s u l c e n u m i - 1 p u t e a m lînfrâna ş i aş f i fost î n s t a r e să s ă r u t p e c e l d i n
u r m ă s o l d a t ântr'o c l i p ă d e r e c u n o ş t i n ţ ă s u p r e m ă " . A l t e l e , s c r i i n d u n u i a s i n g u r , îşi r o s ­
t e s c r e c u n o ş t i n ţ a f a ţ ă d e t o ţ i , d e p a r c ă e l e ,ar fi î n s ă ş i .patria r o m â n e a s c ă .
Admirabil sufletul acesta a l femeilor noastre, p e oare n u le ştim preţui îndeajuns,
î n c a r e f a b r i c a n ţ i i d e r o m a n e n u v ă d d e c â t a m a n t e , i a r s t r ă i n i i a v e n t u r i e r e e l e g a n t e . Şi
c â n d t e g â n d e ş t i c ă s c r i s o r i l e c e l e m a i î n f l ă c ă r a t e şi m a i z g u d u i t o a r e s u n t t o c m a i a l e
b u c u r e ş t e m c e l o r ; ale m a h a l a g i o a i c e l o r şi ale d o a m n e l o r d i n s o c i e t a t e ! S u b f a r d u l lor d e
r i g o a r e , c u a s p e c t d e f r i v o l i t a t e n e p l ă c u t ă , b a t e însăşi i n i m a R o m â n i e i .
A m l ă s a t î n a d i n s l a u r m ă s e n t i m e n t u l religios a l a c e s t o r scrisori. I n r e a l i t a t e n u
e u n a s ă n u v o r b e a s c ă d e r u g ă c i u n e , u n a ş ă n u fie e a î n s ă ş i o r u g ă c i u n e . D e s l ă n ţ u i n d r ă z ­
boiul, M a r e ş a l u l R o m â n i e i 1-a n u m i t sfânt, î n a s e n t i m e n t u l p o p o r u l u i r o m â n e s c . Orice
o m idin a c e a s t ă ţ a r ă ş t i e că e u n r ă z b o i î m p o t r i v a c ă l ă u l u i d e l à R ă s ă r i t , d a r şi u n r ă z b o i u
creştin împotriva necredincioşilor. I n m u l t e scrisori Ruşii s u n t socotiţi d r e p t „nenorociţi"
fiindcă s ' a u l e p ă d a t d e c r e d i n ţ ă ş i l u p t ă c o n t r a c r e ş t i n i s m u l u i . B o l ş e v i s m u l e „fiară, b a ­
l a u r , h i d r ă , m o n s t r u " ş i aşa m a i d e p a r t e . R ă z b o i u l a c e s t a 1-a voit „ ţ a r a şi Dumnezeu'*.
De aceea „ne facem datoria d e b u n i r o m â n i ş i buni creştini". „ L u p t ă m p e n t r u cauza
sfântă a Mântuitorului Iisus". „ S u n t e m a r m a t a Domnului Hristos". „Dacă întreabă
c i n e v a d e imine, s p u n e - l e c ă s u n t s ă n ă t o s şi că m ă g ă s e s c î n m a r e a c r u c i a d ă a c r e ş t i n i s ­
m u l u i " . S u n t c u v i n t e d e ofiţeri şi d e s o l d a ţ i d e o p o t r i v ă . C o n v i n g e r e a t u t u r o r e că t e m e i u l
m e t a f i z i c al acestui r ă z b o i u s t ă î n v o i n ţ a l u i D u m n e z e u d e a s f ă r â m a a t e i s m u l b o l ş e v i c .
„ A m v ă z u t c u o c h i i m e i , s c r i e u n s o l d a t v l ă ş c e a n , c ă s u n t a d e v ă r a ţ i bolşevici c a r i n u c r e d
î n D u m n e z e u ş i n u v o m v e n i acasă p â n ă n u v o m termina c u liftele a c e s t e a p ă g â n e ' ' .

364
 D i n t r ' o a s e m e n e a p r e m i s ă deouirge s i g u r a n ţ a neclintită, s p u s ă d e n e n u m ă r a t e ori,
că b i r u i n ţ a e a n o a s t r ă . î n f r â n g e r i l e R u ş i l o r s u n t d a t e p e s e a m a n e c r e d i n ţ e i lor. N û e
posibil ca D u m n e z e u să-işi p ă r ă s e a s c ă oastea. „ F i ţ i fără nicio t e a m ă c ă D u m n e z e u e cu
noi, R o m â n i i " , scrie u n soldat, d â n d astfel glas u n e i c o n v i n g e r i obşteşti. Cei de-acasă
cred Ia fel : „ D u m n e z e u a p ă r ă a r m a t a n o a s t r ă fiindcă a v e m s f â n t a c r u c e în faţă, şi
marea noastră dreptate", mărturiseşte o doamnă pentru toate. Iar u n ţăran cuprinde
î n t r e a g a s u f l a r e r o m â n e a s c ă î n a c e a s t ă frază p r o f u n d c r e ş t i n ă : „ S ă a v e m c r e d i n ţ ă u n u l
la a l t u l şi toţi l a T a t ă l sfânt, c ă e l n e v a m â n t u i " .
E x t r a o r d i n a r e î n d e m n u r i la m a i m u l t ă c r e d i n ţ ă şi r u g ă c i u n e se t r i m i t p e front
d i n s â n u l c ă m i n u r i l o r . „ I n e r e d e - t e î n Iisus şi t e v e i m â n t u i . N u m a i la Iisus cel r ă s t i g n i t
p u t e m g ă s i m â n g â i e r e a şi a j u t o r u l I n n e v o i " . „Să v ă î n d r e p t a ţ i i n i m i l e c ă t r e D o m n u l
Iisus, ca E l să v ă d e a m â n g â i e r e a p e c a r e n i m e n i n ' o p o a t e d a c a E l " . „ E u t e - a m î n c r e ­
d i n ţ a t î n p a z a l u i şi c r e d c ă E l t e v a p ă z i a t â t t r u p e ş t e c â t şi sufleteşte. E l e p ă s t o r u l
tău. E l t e v a p ă z i d e orice r ă u . A s c u l t ă d e E l " . „Noi s t r i g ă m c u p u t e r e la D o m n u l Iisus
p e n t r u a r m a t a r o m â n ă " , s c r i e o ţ ă r a n c ă b ă r b a t u l u i ei. M a i m u l t c h i a r d e c â t M â n t u i ­
torul, M a i c a D o m n u l u i e i m p l o r a t ă n e c o n t e n i t să-1 ia s u b a c o p e r ă m â n t u l ceresc p e fie­
c a r e şi p e toţi laolaltă. D e a l t f e l scrisorile a c e s t e a f ă r ă e x c e p ţ i e t r e b u i e s c socotite ca
r u g ă c i u n i , a d i c ă a ş a curci a u fost s i m ţ i t e ş i c o n c e p u t e d e i n i m a şi d e s p i r i t u l r o m â n e s c .
C u l e g ă t o r u l lor, d. Al. L a s c a r o v - M o l d o v a h u , a r e d r e p t a t e să c o n s t a t e că, d u p ă l e c t u r a
lor, r ă m â i c u i m p r e s i a u n e i ţ ă r i î n t r e g i c a r e s e r o a g ă l u p t â n d p e n t r u b i r u i n ţ a Crucii.
Că aceste l u c r u r i n u s u n t n u m a i M e i s a u f o r m u l e e x t e r i o a r e intimităiţii sufleteşti
s e v e d e l i m p e d e d i n măriawisirile ofiţerilor m a i ales. U n m a i o r scrie soţiei s a l e l a B u c u ­
r e ş t i : „ S u n t s ă n ă t o s şi a m ajiuns victorios l a N i s t r u . D e c â t e o r i a m i n t r a t î n l u p t ă , m ' a m
r u g a t l u i D u m n e z e u să m ă a j u t e şi a m s ă r u t a t icoana, — şi D u m n e z e u m i - a a j u t a t " .
Icoane se t r i m i t m e r e u d e - a c a s ă , i a r cei d e p e front, c a r i l e p o a r t ă , vorbesc a d e s d e ele.
N u lipsesc î n t o a r c e r i l e sufleteşti şi a d â n c i r i l e s p i r i t u a l e , c a r e s u n t r o a d e l e e x p e r i e n ţ e i
religioase i n t i m e . U n l o c o t e n e n t s c r i e soţiei s a l e l a B u c u r e ş t i : „ A c u m p r i v e s c c h i p u l
d r a g e i m e l e , icoana P r e a c u r a t e i ş i p e M a m a . E a t â t a p u r i f i c a r e d e suflet, volatilizare
s p r e i m a t e r i a l şi î n ă l ţ a r e c ă t r e s u b l i m , c ă u n e o r i îţi p a r e r ă u d e clipele c e t e u r c ă a t â t
d e sus, la a p o g e u l s i m ţ i r i l o r f r u m o a s e şi c u r a t e " . U n s u b l o c o t e n e n t c ă t r e u n g e n e r a l :
„ A m p r e g ă t i t c e v a m a i b u n — p a g i n i l e j u r n a l u l u i m e u . L e - a m scris î n foc şi m o a r t e .
A t u n c i c â n d n u m a i a v e a m î n a i n t e a Ochilor d e c â t a u r o r a N e a m u l u i şi m â n g â i e t o a r e a
p r i v i r e a l u i Hristos. P a r c ă - i u n a l t u l î n m i n e . Da, s'a n ă s c u t u n a l t om. II u r m e z . Şi
a c e s t o m n o u , sfinţit p r i n s u f e r i n ţ ă ş i b i n e , v ă scrie azi şi v ă î m b r ă ţ i ş e a z ă f r ă ţ e ş t e " . U n
soldat b ă n ă ţ e a n , c a r e s i g u r n ' a v e a p r i l e j u l să m e a r g ă l a biserică, scrie t a t ă l u i s ă u : „ D u ­
m i n i c a î m b r a c ă - t e c u ţoalele m e l e , d u - t e l a biserică şi r o a g ă - t e î n locul m e u " .
C i n e a r p u t e a c o n t e s t a că î n a s e m e n e a m ă r t u r i s i r i e v o r b a d e o a d â n c ă t r ă i r e
religioasă, c a r e angajează î n s u ş a d â n c u l s u f l e t u l u i î n a c ţ i u n e a r ă z b o i u l u i - c r u c i a d ă ?
C r e ş t i n i s m u l acestor „ î n g e r i r ă z b u n ă t o r i " , al a c e s t o r „ostaşi ai l u i H r i s t o s " , n u
r ă m â n e n u m a i î n ei, ci s e revarsă a s u p r a p o p u l a ţ i e i d e s r o b i t e d e s u b t e r o a r e a a t e i s m u ­
lui. I n c r e ş t i n a r e a Rusiei e u n c o m a n d a m e n t religios, c e d e c u r g e d i n conştiinţa a p o s t o ­
lică a a r m a t e i n o a s t r e . „ F a c e m o p e r ă d e c r e ş t i n ă t a t e , s c r i e u n c ă p i t a n m a m e i sale l a
B u c u r e ş t i , şi n i c i o d a t ă u n r ă z b o i u d u s î n n u m e l e crucii n ' a fost p ă r ă s i t de D u m n e z e u " .
U n alt c ă p i t a n s c r i e p ă r i n ţ i l o r săi l a Iaşi a c e s t e r â n d u r i d e p r i m ă v a r ă c r e ş t i n ă : „ P e
u n d » t r e c e m , l ă s ă m s e m n e l e c r e ş t i n i s m u l u i şi a l e d r e p t ă ţ i i sociale, m a i b i n e î m p ă r ţ i t ă
decât predecesorii. C u p r e o t u l î n f r u n t e , apostoli ai N e a m u l u i şi ai a d e v ă r a t e i c r e d i n ţ e
t r e c e m p r i n m i j l o c u l celor obidiţi. T e i m p r e s i o n e a z ă î n t o t d e a u n a f a p t u l că p r i m i i d i n t r e
U c r a i m e n i , c a r i i m e d i a t d a u z v o n u l d e s l u j b ă l a biserică s u n t b ă t r â n i i şi femeile î n

365
vârstă^ c a r i ş i - a u p ă s t r a t c r e d i n ţ a . Ş i d u p ă ei s e a d u n ă t o ţ i s i î n v a ţ ă să facă s f â n t a
Cruce. Urmează apoi zile întregi botezurile p e n t r u toate vârstele". N u m ă p o t opri să
r e p r o d u c , c a î n c h e i e r e , ş i a c e s t e r â n d u r i a l e u n u i s u b l o c o t e n e n t apostol : „ P r a v o s l a v n i c a
R u s i e î n c e p e să i a s ă sfioasă l a i v e a l ă . E o m â n d r i e şi o c i n s t e p e n t r u noi. C â t d a s p r e
m i n e , — a c e e a ş i î m p l i n i r e a d a t o r i e i d e r o m â n şi a v â n t e a n ; d e azi î n c e p e c o n s o l i d a r e a
m o r a l ă , î n s p i r i t c r e ş t i n . P o r t c u m i n e B i b l i a ş i I c o a n a . A m g ă s i t şi t r a d u c e r e a C ă r ţ i i
S f i n t e î n r u s e ş t e . Ii î n v ă ţ p e c e i t i n e r i „ T a t ă l n o s t r u " . . . M ă p r i v e s c c u ochii î n n e c a ţ i î n
l a c r i m i . Ei, s u f l e t u l r u s , s u f l e t u l r u s ! E u c r e d î n r e î n t o a r c e r e a l u i " .
E r a r e o r i î n i s t o r i e c a o a r m a t ă b i r u i t o a r e să-şi a s u m e c u a s e m e n e a c o n ş t i i n ţ ă o
m i s i u n e apostolică.
A c e s t a e s u f l e t u l r o m â n e s c cel a d e v ă r a t .
Şi p e t e m e l i a lui t r e b u e r e c l ă d i t S t a t u l şi c u l t u r a n a ţ i o n a l ă .

366
SÂNTEM AI
DE

V. VOICULESOU

Sântem ai mântoirii f a u r i
Şi 'n ciuda roşului ucaz
Avem un Dumnezeu viteaz
Şi sfinţi care ucid balauri.

Destinul nostru pururi treaz

De v'a răbdat pân' adineauri,
Vă fugărim azi ca pe tauri
Până 'n afund de Caueaz.

Cu sângele ce risipim
Pe fără margini de păcate
Din nou pământul vi-l sfinţim

Scoţând norod după norod

Către slăvită libertate
Din uriaşul vostru glod.

367
POEME D E PE F R O N T
DE

RADU GYR

M ă r ş ă l u i m . P r i n (noaptea ou t ă i ş u r i
strivim nămolul, blestemăm, scrâşnim.
Călcăm mocirle, sfâşiem hăţişuri,
mărşăluim, mărşăluim...

M ă r ş ă l u i m . C r e s c a b u r i de s u d o a r e
d i n o a m e n i , d i n c ă r u ţ e şi d i n cai.
A vizuine mirosim şi-a fiare,
ş i ' n g u r ă 'gust s i m ţ i m , d e m u c e g a i .

Bocancii s p a r ţ i î n f i g a m a r e ţ i n t e
î n glod, î n s m â r c , î n m o r ţ i i - a s e u n ş i s u b lut,
şi'n tot ce-a mai r ă m a s d i n noi fierbinte:
în lacrimi, în surâsuri, î n sărut...

Mărşăluim. Din noaptea clătinată, —

ciobită, l u n a , c u m l u c e ş t e - a c u m
e-o c a s c ă 'de m e t a l î n s â n g e r a t ă
p e v â r f u l u n e i c r u c i d e fum...
Petrowcka, Septembrie 1941.

CRUCIAŢI

Doamne, printre vâlvătăi

s u n t e m cruciaţii T ă i .

C u a s p r i m e şi c u v i s
cruci d e foc p e p i e p t n e - a i scris.

368
Ne-ai tăiat prin pcrumbişti
raiul T ă u c u î n g e r i trişti.

Rai, î n c a r e b r a n d t u r i bat,
de c h e s o a n e spintecat...

Ne porţi marşul triumfal

p r i n pucioasă şi m e t a l ,

mucenici c u - o b r a j i de zinc
în u r g i i c e n u s e sting.

S p r e ce g r a v I e r u s a l i m
m e r g e m să n e r ă s t i g n i m ?

Urcăm Noul-Testament
sub un dur bombardament,

şi n e .seceră din cer

h e r u v i m i sonori d e fier...

Doamne, printre vâlvătăi

s u n t e m cruciaţii Tăi.

Ritmic, c u m bocancii sună,

sângerând intrăm în lună.

In g r e n a d e ş i ' n r u k s a c
ducem crâncenul Tău veac

Şi p u r t ă m la c e n t i r o n
C e r u l T ă u î n t r ' u n bidon.

F R U N T A Ş U L PRESURĂ MIHAI

L-a b e t e j i t u n brandit, a s e a r ă 'n groapă..

Acum, lungit, aşteaptă pe braneardă.
U n fir de v â n t s u b ţ i r e ca o a p â
i-a c u r s î n p ă r şi pleoapele-i d e s m i a r d ă .

S e face p a r c ' a ş a o fiară c r u d ă

că-i r u p e h a l c i a d â n c i din glesna s p a r t ă .
G e m e încet, fricos, — să n u - 1 a u d ă
d o ' n doftor, că s e s u p ă r ă şi-1 cearta.

Ii n ă c l ă i t d e s â n g e p a n t a l o n u l
şi-1 s i m t e c h e a g p e oasele-i c r ă p a t e .
A r v r e a să p i p ă e gamela, centironul,
„ifectele", să v a d ă d a c ă - s toate...

6
39
C â n d t r e c e v r ' u n m a j u r , a r v r e a să s a r ă
şi să i a d r e p ţ i , — d a r b u t u r u g i l-apasă...
Ah, c e a r a şi l u m i n a ei d e fiară,
că-1 sfârtecă, p e t a r g a , şi n u - 1 lasă !

In d i n ţ i i-a ' n ţ e p e n i t o ş o a p t ă seacă.

H u m a d i n ş a n ţ i s'a ' n g r o ş a t p e faţă.
Obrajii stinşi se t r a g t r e p t a t şi p l e a c ă ,
d a r ochii a r d — s p ă r t u r i d e d i m i n e a ţ ă .

V i b r â n d , u s c a t ă , m â n a îşi ridică,
s p r e piept, c u t r e m u r a r e a e i a m a r ă .
I n b u z u n a r u l s t â n g de la t u n i c ă
a r e - o s c r i s o a r e cu m i r o s d e ţară...
Egorowcka, Septembrie 1941.

A T A C

Cu p ă r u ' n v â n t , t r ă s n e t e ies
d i n l a r g i s p i n t e c ă t u r i d e şes.
Băltoace, s m â r c u r i , e l e ş t a e
s a r d i n n ă m o l şi ţ o p ă e v â l v o a e .
Ceru'ndârjit scuipă lavă,
fontă h c h i d ă , o t r a v ă .

C r u n t n e m a i biciue c n u t u l Prea-Sfântului.
Sfârşitul pământului, sfârşitul pământului.

Pământul crapă,
zările crapă,
apele crapă,
văzduhul crapă,
t o t u l se s p i n t e c ă şi n e î n g r o a p ă . . .

Una, ţ â ş n i m d i n g r o p i ş i d i n ş a n ţ u r i ,
I a d u l se s m u l g e şi scapă d i n l a n ţ u r i ,
î n g e r i de fier ca n i ş t e m a r i c r u c i
plutesc prin amiaza de tuci
şi v a r s ă p e n o i n u m a i s t â n c i şi b u t u c i .
Toate jivinele lumii spurcate
f ă c u t u - s ' a u t a n c u r i şi c a z e m a t e
M u n ţ i i s'au r u p t d i n p r i p o a n e
şi-^aruncă î n n o i cu p r ă p ă s t i i şi s t a n e .

S a r igiurgiuvelele l u m i i ,
sar toate zăvoarele humii,
sare pământul, întreg, din ţ â ţ â n i . .

37°
Scuip sânge,
scuip b u c ă ţ i de p l ă m â n i ,
s u n t t o t pucioasă şi s g u r ă .
M o a r t e a î m i i n t r ă —-ţărână — în g u r ă .

V i n proeetile, v i n proeetile,
desfundă m o r ţ i î n g r o p a ţ i de o p t zile,
îi s m u l g din noroi, cu g h i a r e h a i n e ,
şi-i s v â r l e î n ş a n ţ , p e s t e mine...

Doamne,, n i m i c din p r ă p ă d n u - Ţ i m a i scapă !

T o t u l s e spintecă, t o t u l se c r a p ă ,
totul n e 'ngroapă.

Oh, u r l e t u - a c e s t a , de u n d e
r ă s b a t e şi m ă p ă t r u n d e ?

V i n e din ce z ă c ă m i n t e ?
D i n c a r e p r o f u n d e tării ?

Ieşiţi voi m o r ţ i d i n m o r m i n t e ,
ca să i n t r ă m noi, d e vii...
Karpowa, August 1941.

371
 BOMBARDAMENT!
DE

LADMISS ANDREESCU

Sergentul aceea
C â n t e c I o a e h i m , î n a p o i , la m i t r a l i e r a care săgetase î n două
rânduri două păsări cenuşii sulb s e m n v r ă j m a ş , îşi potrivea banda de cartuşe în cutia
m i t r a l i e r e i . U n g l o n ţ n u e r a p r i n s î n b a n d ă d e s t u l de p r e c i s , s a u s e d e p l a s a s e a c u m
c â n d îl f i x a d i n zale, p e n t r u c ă t r e a b a n u m e r g e a m u l ţ u m i t o r p e n t r u C â n t e c d e v r e m e
ce acesta, o a r e c u m necăjit, s e c h i n u i a , c u c a p u l m u l t î n g h e s u i t î n t r e u m e r i , c u b r a ţ e l e
î n v â r t o ş a t e p e m a g a z i a armiei, c u d e g e t e l e c r i s p a t e p e c ă c i u l a ide o ţ e l a c a r t u ş u l u i , să
îndrepte răul pe care d e aci, d e la p o s t u l d e b o m b e , l o c o t e n e n t u l S t r o e Vasilescu nu-1
putea nici m ă c a r b ă n u i . A v e a u n c a p f r u m o s s e r g e n t u l C â n t e c şi aşa, c u m e r a a c u m ,
n u m a i o c h i şi î n c o r d a r e , ş e f u l d e b o r d g â n d i c ă p o a t e afla s p r i j i n d e n ă d e j d e în el, o r i ­
cât a r fi (împrejurările d e p i d o s n i c e .
M a i t r e c u r ă câteva clipe şi încordarea depe chipul sergentului mitralior se
p i e r d u î n t r ' u n z â m b e t d e satisfacţie c a r e - i î n f l o r i ochii d e c o p i l a n d r u a s c u l t ă t o r şi bun.
U n r ă p ă i t s c u r t şi C â n t e c a d u s e m â n a d r e a p t ă , î n c e r c r e p e z i t d e c â t e v a o r i ,
s e m n că m i t r a l i e r a m e r g e s t r u n ă . . .
S t r o e Vasilescu îi t r i m i s e o b e z e a a caldă î n ţ e l e g e r e .
I n ispate, a p r o a p e d e l o c o t e n e n t , p u ţ i n d e a s u p r a , î n c â t şeful t r e b u i a să î n a l ţ e
c a p u l p e s t e u m ă r u l d r e p t ca să-1 v a d ă b i n e , a d j u t a n t u l A n i ţ e i , p i l o t u l , m i ş c a uşor
m a n ş a î n s b o r lin, a ş t e r n u t d e a l u n g u l p ă m â n t u l u i . M i ş c ă r i l e î i e r a u s c u r t e şi u ş o a r e ,
atât c â t t r e b u i a ca p a s ă r e asă ţ i n ă c a l e a f ă r ă să se a b a t ă d i n a r ă t ă r i l e s i g u r e a l e a c u l u i
tremurător delà compas.
„ C e l i m p e d e e c a l e a c e r u l u i c u a p a r a t e l e a s t e a ! " g â n d i o a r e c u m euforic loco­
t e n e n t u l ş i i n i m a î i c r e s c u d e m u l ţ u m i r e a s i g u r a n ţ e i c u c a r e A n i ţ e i s t r u n e a caii î n v o l ­
b u r a ţ i lîn s g o m o t e l e c o n t i n u i şi a s p r e a l e elicelor... „ C u u n a s e m e n e a p i l o t p o ţ i să t e
d u c i şi'n i a d Vasilescule şi eşti s i g u r că ai să n i m e r e ş t i c a l e a s p r e casă...", i-1 p r e ­
z e n t a s e p e A n i ţ e i , c o m a n d a n t u l escadrilei, a c u m v r e o d o u ă l u n i . Şi A n i ţ e i n u d e s m i n -
ţise c u o i o t ă s p u s a c o m a n d a n t u l u i . Ba, d i m p o t r i v ă .

372
 P u r t a p e p i e p t c r u c e a d e a u r a „ V i r t u ţ i i A e r o n a u t i c e ' ' şi s u b cruce, flacăra u n e i
i n i m i c a r e ştia ce-i c a m a r a d e r i a c e r u l u i , d a r n u voia nici î n r u p t u l c a p u l u i să ştie ce-i
teama... s

C h i p u l pilotului,, c u (trăsăturile a s p r e , de o m cădit î n n e v o i şi l u p t e , c u a n i g r e i

î n r â n d u r i l e s b u r ă t o r i l o r , n u t r e s ă r e a : ochii n u - i clipeau, s p r â n c e n e l e e r a u a p r o a p e
orizontale, b ă r b i a î n c o r d a t ă i n s t i n c t i v ; ochii îi f u l g e r a u î n t i n d e r i l e s e n i n e şi însorite.
„ P a r c ă e c a p u l de p e m ă r c i l e c a r e s e p u n p e c ă r ţ i l e p o ş t a l e " , g â n d i m a i d e p a r t e
S t r o e Vasileseu... C e r c e t ă h a r t a şi c o m p a s u l . P r i v i p r i n p l e x i g l a s p e s t e î n t i n d e r i l e
cenuşii ide jos. P ă m â n t u l se a r ă t a nesfârşit, î m p ă r ţ i t , d u p ă felul lîn c a r e e r a l u c r a t , î n
d r e p t u n g h i u r i , t r a p e z e s a u p ă t r a t e m ă r g i n i t e de d u n g i n e g r e s a u v e r z u i — m e z u i n i d e
b r a z d e r ă s t u r n a t e g r o s s a u h o t ă r n i c i i d e copaci, î n d e o b ş t e s a l c â m i . I n zare, h ă t î n
fund s p r e răsărit, sse a r ă t a o d u n g ă ş e r p u i n d p r i n t r e v e r d e a ţ a zăvoaielor. M a i c e r c e t ă
odată h a r t a şi m a i p r i v i o d a t ă d u n g a d e a r g i n t . S u b ei u n sat, r e p e d e identificat p e
hartă... Nistrul... F ă c u s e m n p i l o t u l u i să cetească s p r e d r e a p t a . . . Ţii a p a şi ţ ă r m u l
l i m a n u l u i . . . " P r i v i î n a p o i . Ceilalţi, doi p e d r e a p t a , d o i p e s t â n g a , a u cotit şi ei, d u p ă
a v i o n u l cap...
S u s , 'la v r e o cinci s u t e d e m e t r i , d a n s a u n ă b ă d ă i o s şi t i n e r i vânătorii... Ii n u ­
m ă r ă : u n u , doi, trei,... C e r c e t ă c e r u l m a i a t e n t : p a t r u , cinci... U n d e s u n t ceilalţi?: şase...
î n c ă u n u l . . . Nu-1 vedea. D e s i g u r era î n u r m ă . . . II d e s c o p e r i şi p e acesta l a u n v i r a j
scurt... Ii t r e c u p e d i n a i n t e , sglobiu şi s i g u r d e el...
S i g u r d e el s e s i m ţ i d i n n o u şi S t r o e Vasileseu...
O, c e b o m b a r d a m e n t o s ă - i tragă!... P r i v i i n s t i n c t i v s p r e bombe... A g ă ţ a t e î n
l a n s a t o a r e , s t a u g a t a să pice, aliniate f r u m o s , ca n i ş t e ostaşi graşi, l a o p a r a d ă , î n t r ' u n
film... D e d e s u p t u ş i l e t r a p e l o r c a r e a s t u p a u g u r a ide l a n s a r e e r a u î n c ă m e n i s e î n c a ­
n a t u r i l e l o r cenuşii. Şi c a el, ceilalţi bambardieiri d u c e a u c a d o u r i î n c ă r c a t e c u m o a r t e
p e n t r u d u ş m a n i , c u b i r u i n ţ ă p e n t r u e l ş i a i lui...
î n t r e b ă , î n p â l n i a t e l e f o n u l u i d e b o r d , p e m a e s t r u l Băilă:
— Totul în regulă?
— P ă i se p o a t e altfel don'...? r ă s p u n s e o a r e c u m j i g n i t mecanicul... Apoi z â m b i
şi făcu u n gest ca şi c â n d a r fi sfâşiat î n .dinţi p e cineva: „Ii m ă n â n c ! " , a v r u t , p o a t e ,
să zică... A p o i Băilă s e aşeză a t e n t , la pândă...
— D e - a c u ' ochi şi u r e c h i don'...
I n t r ' a d e v ă r , 'limanul N i s t r u l u i e r a dedesubt, i m e n s şi a l b - p l a t i n ă . I n z a r e s e
b ă n u i a ţ ă r m u l rusesc...
„ P e .aici o să n e î n t o a r c e m " , g â n d i s e r g e n t u l C â n t e c . T ă i e m l i m a n u l la B e h a -
e v k o şi aci-i s c ă p a r e a .de t u n u l v r ă j m a ş . . . " Socoteala l u i e r a p r e c i s ă şi v e c h e : o m a i
făcuse d e c â t e v a ioni e u i z b â n d ă d e s ă v â r ş i t ă . L o c o t e n e n t u l S t r o e Vasileseu g â n d i o clipă
că n ' a r fi r ă u să a m i n t e a s c ă echipagiilor d r u m u l d e p a r c u r s , c a să-1 u r m e z e m a i lesne.
P r i v i s p r e telegrafist, c a r e î n c e r c u i t (in casca de m e t a l , s t a c u o m â n ă p e t r ă g a c i u l m i ­
tralierei: d e jos, e u alta p e b u t o n u l morsei.. R e n u n ţ ă l a g â n d şi p r i v i p e s t e l i m a n . E r a ,
a p a a c e a s t a î n t i n s ă , o r i s i p ă d e a r g i n t aşa c u m n u m a i s b u r â n d p e s t e a p e p o ţ i să vezi.
P ă m â n t u l r u p e a a s p r u h o t a r u l b o g a t î n l u m i n i al apelor, şi ţ â r a î n t i n d e r i l e c e n u ş i i
h o t ă r n i c i t e .de b r a z d e n e g r e s a u d e t u f i ş u r i verzi, p â n ă acolo u n d e ochiul n u m a i p o a t e
să .biruie a d â n c u l zării.
D e a s u p r a , soarele p u t e r n i c ş i î n t r e m ă t o r , î m b i a î n l u m i n ă avioanele, c e r u l , p ă ­
mântul, apele.
A r fi fost imai b i n e dacă p e c e r s ' a r fi aflat n i ş t e n o r i r ă s p â n d i ţ i .din loc î n loc...
D a r nici a ş a n u a r e să s e teamă... S b o a r ă s u s şi o să s c h i m b e d i r e c ţ i a şi p l a f o n u l c â n d

373
s e v a p o m e n i p r e a încopeiât... g â n d i î n t e r m e n i s b u r ă t o r e ş t i l o c o t e n e n t u L A r e şi el
şiretliourile lui.
D e d e s u p t , l i m a n u l s'a lăsat, p e n e s i m ţ i t e , g â t u i t d e d o u ă l i m b i d e p ă m â n t p l i n e
c u b ă l ţ i şi n i s i p arzător... Aici a i n o ş t r i ; 'dincolo ruşii... A u t r e c u t p e s t e l i m b a nisipoasă
d e c ă t r e ţ ă r m u l r o m â n e s c . A c u m a l u n e c ă n ă l u c ă p e s t e l u c i u l e i o b u i t c u a r g i n t al m ă r i i .
A v i o a n e l e s e lînfig a d â n c p e s t e a p e l e f ă r ă sfârşit. J o c u l d e l u m i n i a l p â c l e i d e l à o r i ­
z o n t 1-a făcut p e l o c o t e n e n t să c r e a d ă c ă p l u t e ş t e î n t r ' u n basm... N u p a r e u n d u ş m a n
real... II a d u c l a a d e v ă r s g o m o t e l e a s p r e ale m o t o a r e l o r . . . A s t e a n u - s d i n b a s m d e b u n ă
seamă... A n i ţ e i , p i l o t u l , p a r c ă e d e stâncă... N u c l i p e ş t e , n u m i ş c ă t r u p u l . S'ar p ă r e a că
nici n u respiră... C u r a t m a r c a d e p e c ă r ţ i l e poştale!... P o a t e n i c i s u f l e t u l n u i s e mişcă...
Dacă n ' a r î m p i n g e u ş o r b o c a n c u l î n p a l o n i e r , dacă n ' a r a l u n e c a d i n c â n d î n c â n d m ă ­
n u ş a p e s t e b r ă ţ a r a m a n ş e i , a i j u r a c ă e f ă r ă suflet...
M a e s t r u l Băilă face şi el c h i p a p r o x i m a t i v d e stâncă... D o a r ochii îi joacă în
o r b i t e , g l u m e ţ i ş i p l i n i d e viaţă, c o l i n d â n d c e r u l d o a r v a d e s c o p e r i c e v a p ă s ă r i r u s e ş t i .
Casca îi s t r â n g e g â t u l şi d i n c â n d î n c â n d Băilă a p a s ă b ă r b i a p e s t e c u r e l u ş a care-1
supără...
I n fund, s e r g e n t u l C â n t e c , f r u m o s c a u n zeu, a l e p ă d a t casca... V â n t u l c a r e
p ă t r u n d e n e b u n p r i n t u r e l ă , îi r ă v ă ş e ş t e n e î n d u p l e c a t p ă r u l u ş o r o n d u l a t . C â n t e c a
m a i î n c e r c a t o d a t ă m i t r a l i e r a şi a c u m a ş t e a p t ă s p o r t i v şi a p r i g . T o t v â n t u l î m p i n g e
î n a v i o n g u n g u r i t u l u n e i m e l o d i i u i t a t ă a c a s ă î n zilele cu l i n i ş t e şi s o a r e : Atunci eu nu
mai rătăceam, Pe-atâtea căi răzleţe, Şi-aveaţi şi dumneavoastră... Telegrafistul Petre
M i r c e a idin c â n d î n c â n d t r a n s m i t e dispoziţii d o a r cu m â n a . P e c e a l a l t ă n u a r r i d i c a - o
d e p e b r ă ţ a r a m i t r a l i e r e i , să-1 pici c u ceară... S e ştie m a i s i g u r la s i m p l a a t i n g e r e a
a r m e i , p e n t r u c ă „ î m i d ă v i a ţ ă d o a r c â n d o s i m t don'...", a m ă r t u r i s i t el odată. C â n d
n u a r e a l t ă t r e a b ă , ţ i n e i s o n u l m e l o d i e i a d u s ă d e v â n t d i n g u r a l u i Cântec:,... mama pe
ceaslov. Şi'n barbă plânge tata. Şi a v i o a n e l e î n a i n t e a z ă a d â n c în m a r e . . . Şi j o c u l d e
l u m i n i a l p â c l e i d e l à o r i z o n t u l a p e l o r n e s f â r ş i t e , p a r e m a i nefiresc, m a i de b a s m . L o ­
c o t e n e n t u l S t r o e Vasileseu ş i - a p l i m b a t p a l m e l e m a r i p e s t e o b r a z ca să a l u n g e s o m ­
n o l e n ţ a c a r e p a r c ă p u n e s t ă p â n i r e p e e l : A p o i d i n n o u h a r t a . A m ă s u r a t c e v a c u rigla,
a p r i v i t a t e n t b u s o l a ş i c â n d p o t r i v e a l a c e r u l u i e r a u n a c u aceea a socotelilor lui, a d a t
ordin de virat puternic spre miazănoapte-răsărit...
Coloana de foc p o r n i t ă p e c e r s t r ă i n se î n d r e a p t ă c u t ă r i e s p r e i n i m a cetăţii
duşmane.
Acolo l a m i a z ă n o a p t e - r ă s ă r i t e s t e Odesa...
. Veneau din spre mare, răsăreau din pâcla mării, pentrucă surprinderea duşma­
n u l u i să fie d e s ă v â r ş i t ă . A l t ă d a t ă a u a t a c a t direct... A c u m ocoleau... A, c u m o să s a r ă
î n a e r portul!... A p o i gara... A o p i a r s e n a l u l . . . A p o i a e r o d r o m u l . . . T o a t e obiectivele f i x a t e
d e c o m a n d a m e n t , t o a t e a s c u n z i ş u r i l e lor...
O l u m i n ă d e m u l ţ u m i r e u m p l u g â n d u l şi c h i p u l ş e f u l u i d e bord...
I n z a r e , h ă t , dincolo d e a p e l e d e s f ă ş u r a t e î n t r â m b e n e s f â r ş i t de m a r i , ca ' n t r ' o
p o v e s t i r e h a l u c i n a n t ă , d u n g a p ă m â n t u l u i a p r i n s să s e a r a t e . . . S e îngroaşe... s e d e s ­
luşeşte...
M o t o a r e l e v u e s c m a i n ă p r a s n i c . M a i n ă p r a s n i c este a v â n t u l pasărei... M a i n ă ­
p r a s n i c e s u n t h o t ă r î r i l e lor... Ochii p i l o t u l u i lucesc drăceşte... A i m i t r a l i o r u l u i C â n t e c
sunt înrouraţi poate de emoţie, poate n u m a i de n ă v a l a vântului care-1 plesneşte n e o -
goit p e s t e chip... I n t r ' a d e v ă r , s e r g e n t u l a r e u n c a p d e m n d e p e n e l u l c e l u i m a i c e l e b r u
p i c t o r p e c a r e l - a r z ă m i s l i v e a c u r i l e . A c u m n u m a i m u r m u r ă m e l o d i a . Nici r a d i o t e l e ­
g r a f i s t u l n u m a i î n g â n ă isonul. P e t r e M i r c e a n u m a i t r a n s m i t e , n u m a i p r i m e ş t e s e m -

374
n a l e l e l u i m i r a c u l o a s e n u m a i d e e l ş t i u t e ; s'a î n c o r d a t t o t p e s t e m i t r a l i e r a c a r e şi ea
p a r c ă e s t e d e c a r n e şi n e r v i .
P o r t u l este a c u m a p r o a p e .
L o c o t e n e n t u l c e r c e t e a z ă a f a n e t r u l . P e s t e cinci m i i d e m e t r i . Socoteşte d e p ă r t a ­
rea... Vor p i c a p e s t e p o r t , v o r d e s c ă r c a o serie d e bombe... V o r sfaura d r e p t î n i n i m a
cetăţii d u ş m a n e , acolo — p e s t e g a r ă , p e s t e a e r o p o r t , p e s t e fabricile b i n e h o t ă r n i c i t e
de c a l c u l e l e h ă r ţ i i . V o r s c u i p a m o a r t e a i s b ă v i t o a r e , n e i e r t ă t o a r e .
Iată-1!... C e c l a r s e desluşeşte obiectivul!...
I n clipa aceea a u înflorit d e o d a t ă n u f e r i i u r i a ş i a i obuzelor a r t i l e r i e i d u ş m a n e . . .
A m â n d o i , p e s t â n g a , m u l t p r e a jos... A s t e a - s s o n d e p e n t r u c e r c e t a r e a înălţimii, soco­
t e ş t e locotenentul. F a c e s e m n p i l o t u l u i să p ă s t r e z e înălţimea... A n i ţ e i a î n ţ e l e s , deşi
se p a r e c ă nici n u le-a văzut... Tot e c h i p a j u l e s t e a s e m e n i u n e i c o a r d e d e oţel îndoită
la limită... D o a r ochii m e c a n i c u l u i Băilă joacă î n orbite vioi şi p u ş i p e ghiduşii, p â n ­
d i n d t o t u ş i c e r u l vrăjmaş... P a r c ă a c u m e s t e v r e m e a de ghiduşii!...
A l t e flori a l b e , m a r i , r ă s a r p e s e n i n u l v a s t a l cerului... S e a p r o p i e a m e n i n ţ ă ­
toare, p i p ă i n d v ă z d u h u l , a d u l m e c â n d p a s ă r i l e p o r n i t e a p e d e a p s ă , p e s t e ţ a r a s t r ă i n ă
şi h r â p ă r e a ţ ă . . .
S t r o e Vasilescu c e r c e t e a z ă înapoi a l b a s t r u l a d â n c d e sus... C e i l a l ţ i cinci s ' a u
risipit î n e v a n t a i şi s e p r e g ă t e s c de atac... A ş t e a p t ă t o ţ i s e m n a l u l lan... D e a s u p r a , d e d e ­
subt, î n d r e a p t a , î n s t â n g a , î n a i n t e , v â n ă t o r i i dansează î n l e g ă n a r e a m o t o a r e l o r c a r e
bat s i n g u r e t a c t u l celui m a i f r u m o s d a n s nescris încă, n e a r m o n i z a t , n e o r c h e s t r a t d e c â t
în h a o s u l î n t i n d e r i l o r d e sus...
Toţi s u n t l a l o c u r i l e lor...
C â n d exploziile obuzelor d u ş m a n e s'au î n m u l ţ i t a t â t î n c â t să devină s u p ă r ă ­
toare, p a s ă r i l e e r a u d e a s u p r a portului... O l e g ă n a r e u ş o a r ă a a r i p e l o r şi cinci v u l t u r i
r o m â n e ş t i a u picat c â t e v a s u t e de m e t r i . . . Nuferii a l b i şi d u ş m a n i a u r ă m a s sus, r i ­
dicoli şi m u l ţ i . . .
„ P â n ă c e v o r o b s e r v a t u n a r i i r u ş i , o să le î n c h i d e m ţ ă c ă n i t o a r e a " , reflectează
satisfăcut d e r e u ş i t a m a n e v r e i , l o c o t e n e n t u l .
C e r c e t e a z ă obiectivele p r i n vizor... î n c ă puţin... încă... A deschis c a n a t u r i l e t r a ­
pelor. G u r a d e s u b b u r t a p a s ă r e i s'a c ă s c a t e n o r m ă , lacomă... I n clipa u r m ă t o a r e p a t r u
b o m b e s ' a u l ă s a t î n g h i ţ i t e d e h a o s u l a l b a s t r u d e jos... L e u r m ă r e ş t e c a l e a a p o c a l i p ­
tică... T r e c l u n g i şi g r e l e clipe... A r t i l e r i a d u ş m a n ă şi-a s c h i m b a t însfârşit tirul... Ii
caută... S e a p r o p i e d e ei... A v i o n u l t r e m u r ă u ş o r s u b p r e s i u n e a exploziilor d e obuze...
I n clipa î n c a r e n i ş t e clădiri enortme d i n p o r t s ă r e a u î n a e r , l o c o t e n e n t u l u i i-a
m u r i t î n g â t chiotul d e bucurie... A l ă t u r i , p e d r e a p t a , u n Obuz d u ş m a n a a r u n c a t flă­
cări şi p o a t e m o a r t e a î n t r ' u n a d i n p ă s ă r i l e noastre... Toţi a u a ş t e p t a t î n m ă r m u r i ţ i . . .
Clipa u r m ă t o a r e a v e n i t u ş u r ă t o a r e . . . P a s ă r e a lovită plutea... S b u r a î n a i n t e sigură de
ea ca destinul... Şi ca d e s t i n u l îşi î m p l i n e a r o s t u r i l e .
D a r n o u r a ş i i d u ş m a n i creşteau...
C e - a r e aface! Vor m e r g e î n a i n t e . . . A u t r e c u t p e s t e port... D e d e s u b t , c u s t r ă z i
largi şi obositor d e l u n g i , c u c a s e î n a l t e şi a s p r e , o r a ş u l s e a ş t e r n e î n t i n s şi m i n u n a t . . .
M a r e a a r ă m a s albă şi p l a t i n a t ă î n u r m ă . . . Cine m a i a r e v r e m e d e e a !
Ochii î n c o r d a ţ i ai l o c o t e n e n t u l u i a r u n c ă săgeţi!... Iată, a descoperit a l doilea
obiectiv: g a r a centrală... S e î n a l ţ ă m a s i v ă ş i n e a g r ă ca u n siloz î n t r ' u n p o r t apusean...
L â n g ă ea păienjinişul şinelor c a r e g e m s u b p o v a r a u n o r t r e n u r i l u n g i şi g a t a d e cale
grea. F a c e s e m n p i l o t u l u i c a r e pică d i n n o u c â t e v a s u t e d e m e t r i . . . I a r a u s c ă p a t d e
b a r a j u l artileriei duşmane... A n i ţ e i a p u s avionul la orizontală... T r a p e l e s'au deschis

375
d i n nou... A l t e p a t r u b o m b e s ' a u d e s p r i n s şi a u î m p u n s n ă s t r u ş n i c hăul... P ă i e n j i n i ş u l
ş i n e l o r s e î n c o l ă c e ş t e apocaliptic, d e d e s u b t .
A r t i l e r i a d e j o s s'a î n t ă r â t a t . . .
Din toate părţile p ă m â n t u l u i a u prins să pornească suliţe uriaşe încărcate cu
m o a r t e , s p r e ei... S p r e p i l o t u l A n i ţ e i , s p r e s e r g e n t u l C â n t e c , s p r e m e c a n i c u l Băilă, s p r e
P e t r e M i r c e a telegrafistul... A, d a r n u s e v o r d a .aşa, d e a g a t a . . .
O p l o a i e d e s c h i j e a p o r n i t d e u n d e v a ş i a c i u r u i t p a r t e a d i n a p o i a avionului...
C â n t e c g e m e uşor... este roşu... L - a u l o v i t păgânii... C â n t e c sângerează... El, t â n ă r u l ,
voinicul, b r a v u l s e r g e n t C â n t e c . . . L o c o t e n e n t u l n u p o a t e b ă n u i u n d e e s t e rănit... N u
p o a t e c r e d e c ă s e r g e n t u l a fost a j u n s d e s c h i j a d u ş m a n ă . . .
— Ce-i C â n t e c !
— N i m i c don'... şi c o n t i n u ă s ă î n c l e ş t e z e m â n a p e t r ă g a c i u l m i t r a l i e r e i , c a şi
c â n d î n t r ' a d e v ă r n i m i c n u i s ' a r fi. î n t â m p l a t . . . D o a r s â n g e l e s t ă m ă r t u r i e a n e f i r e s ­
c u l u i î n c a r e t r ă e s c m i n u t u l acesta!... Hhhim... a s p r u minut!... C â i n e s c minut!...
P e e l , p e l o c o t e n e n t u l S t r o e Vasilescu 1-^a p r i n s o u r ă d e m o a r t e î m p o t r i v a celor
ce a u î n s â n g e r a t p e C â n t e c , p e flăcăul ă s t a voinic ş i b u n c a u n F ă t - F r u m o s . . . O r d o n ă
u n p i c a j a d â n c . A n i ţ e i 1-a p r i v i t l u n g ; i - a u t r e s ă r i t şi m u ş c h i i feţei o clipă; d a r n u m a i
o clipă. P e n t r u c ă , î n c l i p a u r m ă t o a r e , a v i o n u l a p r i n s s ă c o b o a r e v e r t i g i n o s , i a r faţa
p i l o t u l u i a i n t r a t î n i m o b i l i t a t e a obişnuită... S u b ei p ă m â n t u l s e r e s f i r ă î n l ă t u r i i m e n s ,
d a r c a s e l e c r e s c vertiginos... O b i e c t i v u l s e a p r o p i e p e d r e a p t a . . . C e d e s l u ş i t s e vede!...
A n i ţ e i a î n d r e p t a t a v i o n u l s i g u r d e el s p r e i n i m a i m e n s u l u i oraş... T r a n d a f i r i i a l b i a i
o b u z e l o r d u ş m a n e a u r ă m a s s u s , s u s d e t o t ş i p r i v e s c m i r a ţ i şi n e p u t i n c i o ş i la î n d r ă s -
n e a l a p a s ă r e i c u c r u c e t r i c o l o r ă p e aripi... D e d e s u b t , panică... o a m e n i c a r i fug î n g r o z i ţ i
î n t o a t e p ă r ţ i l e . . . C a s e fumegânide... U n a v i o n d u ş m a n a î n c e r c a t să se r i d i c e d e p e p ă ­
m â n t , d a r o r a f a l ă d e g l o a n ţ e p o r n i t ă d i n m i t r a l i e r a l u i C â n t e c 1-a î n t o r s c u b o t u l î n
p ă m â n t , r i d i c o l şi c u a r i p i l e s f ă r â m a t e . . . D e p e u n a c o p e r i ş p o r n e ş t e u n s n o p d e g l o a n ţ e
s p r e ei... U n u l 1-a a t i n s p e t e l e g r a f i s t î n cap... O m u l s'a s c u l a t b u i m a c d e l à l o c u l lui, a
d a t s ă fugă u n p a s , d a r s'a î n f i p t c u f r u n t e a , c a u n a n i m a l lîndărătnic, î n g r i n z i l e ide m e ­
t a l a l e a v i o n u l u i . G e m e u ş o r şi s â n g e l e s e p r e l i n g e d i n r a n a c ă s c a t ă o b s c e n p e c e n u ş i u l
deschis a l .aluminiului... T r a p e l e s'au d e s c h i s d i n n o u şi d e aci, d e a p r o a p e , b o m b e l e a u
pornit neînduplecate val-vârtej... S'au oprit î n t r ' u n h a n g a r care a sărit în aer desghiocat
d e a r m u r a l u i d e fier şi b e t o n .
— Straşnic!... s'a e n t u z i a s m a t m e c a n i c u l Băilă... El, şeful a fugit s p r e telegrafist...
1-a r i d i c a t u ş o r şi c u b a t i s t a î i ş t e r g e s u d o a r e a şi s â n g e l e d e p e c h i p u l palid. P e t r e M i r ­
cea g e m e greu...
A p ă don'... n u m a i pot...
G l o n ţ u l 1-a f u l g e r a t p e l â n g ă ochi, d i n a p o i î n a i n t e şi a î m p r o ş c a t h c h â d u l vâscos
de sub retină p â n ă sub bărbie, p e salopeta albastră care, acum, pătată de acest amestec
c r u d d e s â n g e l i c h i d g a l b e n - c l e i o s , u l e i u şi b e n z i n ă , înfioară ochiul şi c o p l e ş e ş t e i n i m a .
— S t a i aşa, i s b u t e ş t e s ă silabisească î n o c h i c u t o a t ă g r o a z a d i n l u m e , l o c o t e ­
nentul.
— N u pot... N u m a i pot... Apă!... Ii d ă a p ă d i n b i d o n u l p e care-1 a r e la î n ­
demână.
A n i ţ e i , a c a b r a t şi a l u n e c ă a c u m p e s t e case, î n v ă l m ă ş a g u l d e g l o a n ţ e d e m i t r a ­
liere, d e a r m e , d e r e v o l v e r e , care-1 c i u r u e s c c u ş u e r ă t u r i şi p o c n e t e seci.
D e - a r s c ă p a o d a t ă d e i a d u l acesta !...
Culcat într'o parte, radiotelegrafistul geme înfundat, pierdut, vlăguit.

376
 î n a p o i , s e r g e n t u l Cântec, cu m i t r a l i e r a înroşită de c ă l d u r a focului şi d e s â n g e ,
t r a g e î n cei de jos l a î n t â m p l a r e . . .
P e o s t r a d ă u n b ă t r â n t r e c e c u g r e u . M i t r a l i o r u l a o p r i t focul. U n D u m n e z e u m a i
m a r e ca t o a t ă l u m e a i - a s t r i g a t î n m o m e n t u l l u p t e i : N u t r a g e ! şi i-a î n c l e ş t a t d e g e t u l
p e t r ă g a c i u p e n t r u o clipă. B ă t r â n u l a scăpat... C â t e c oftează u ş u r a t p a r c ă de o p o v a r ă
şi i a r ă ş i v a r s ă p o t o p d e foc p e s t r ă z i l e o r a ş u l u i forfotind d e soldaţi ruşi, d e m a ş i n i , de
trăsuri, tunuri, chesoane, căruţe. Spre nord-vest artileria duşmană trage cu nemiluita,
d o a r , doar, v r e u n o b u z s'o o p r i î n p a s ă r e a c a r e a l e a r g ă s p r e casă... P l o a i a d e schije c a d e
i n c o n t i n u de s u s ; d e jos. S n o p u r i l e de g l o a n ţ e n u s e m a i sfârşesc.
— D o a m n e , T u e ş t i m â n t u i r e a n o a s t r ă , a g â n d i t s i m p l u şi o m e n e s c locotenentul...
A v i o n u l a l u a t î n ă l ţ i m e . . . A t r e c u t p e s t e case, p e s t e oraşe.
D e d e s u b t , c â m p deschis... G u r a roşie a u n u i t u n se descoperă î n clipa l a n s ă r i i
obuzului...
— P e el, Aniţei!... s e înflăcărează l o c o t e n e n t u l c a r e a u i t a t o clipă d e r ă n i ţ i .
— P e e l donlo'ent!... h o t ă r ă ş t e s f i n x u l d e l à m a n ş e .
Şi avionul, c u t o a t e focurile delà b o r d , a p i c a t s p r e t u n u l v r ă j m a ş . . . o clipă,
două... trei...
T o t u l s e p e t r e c e fantastic de r e p e d e şi fantastic d e g r e u .
A u t r e c u t î n a i n t e î n t r ' o clipă, v u i n d motoarele...
Tunul amuţit p e n t r u totdeauna, a r ă m a s în urmă...
— L o v i t u r ă d e m a e s t r u , Aniţei... Ce zici ?..
A n i ţ e i n u m a i zice n i m i c . Pilotează.
L o c o t e n e n t u l c e r c e t e a z ă cerul... Singuri... Ceilalţi u n d e or fi ? U n d e s u n t v â n ă ­
torii ? îşi d ă s e a m a că s'a r u p t de f o r m a ţ i e , c ă v â n ă t o r i i a u r ă m a s să a p e r e p e cei m u l ţ i ,
că d i n z a r e s e a p r o p i e cinci avioane u ş o a r e , de l u p t ă , c u s t e a u a roşie p e aripi.,,
O h !... c a l v a r u l n u s e sfârşeşte... D a r n u !.. P e s t e zece m i n u n t e v o r fi l a N i s t r u şi
acolo, da, acolo, v o r fi acasă, p e p ă m â n t p r i e t e n , î n t r e ai lor... Iacă zece m i n u t e . . .
O d a t ă c u o r a f a l ă r e p e d e s t r e c u r a t ă p r i n t r e a r i p i l e a v i o n u l u i lui, u n s b u r ă t o r
d u ş m a n i-a t ă i a t calea g r o s şi b o n t c a u n d e g e t de apaş. A l t ă rafală... C â n t e c a căzut g r ă ­
madă.. A l t ă î n c l e ş t a r e , alt glonţ... S e r e p e d e l a m i t r a l i e r a l u i Cântec... Dincolo, m e c a n i ­
cul B ă i l ă t r a g e c u nădejde... O p a s ă r e d u ş m a n ă , c e a m a i î n d r ă z n e a ţ ă , c e a m a i p r ă d a l ­
nică, cea m a i a p r i g ă , s'a p r ă b u ş i t s c u r t , a r z â n d ca o coadă de c o m e t ă p o r n i t ă să n i m i ­
cească p ă m â n t u l . M e c a n i c u l a t r a s u n chiot, d a r c h i o t u l i s'a î n e c a t î n t r ' u n v a l de sânge...
I a r s â n g e !... D o a m n e dece a t â t a s â n g e , î n s l a v a c e r u l u i M ă r i r i i T a l e ?
— N u - i n i m i c don' locotenent... a r ă c n i t mecanicul... n u - i n i m i c .
D a r l o c o t e n e n t u l v e d e b i n e c ă e palid, c ă s e clatină.
— Ţ i n ' t e bine... m a i a v e m p u ţ i n şi a j u n g e m .
î n f u r i a t p e d e s t i n Băilă s e î n d â r j e ş t e să s t e a drept... A t r a s d i n nou... C u o p r e ­
cizie n e b u n e a s c ă . . . A l t ă p a s ă r e d u ş m a n ă ia calea p ă m â n t u l u i neiertător...
O, d e s'ar sfârşi odată...
T r a g e a c u m el... E s t e r ă n i t l a u m ă r . . . N u - i nimic... U n g l o n ţ i-a f u l g e r a t urechea...
Nu-i nimic... U n a l t u l i s'a o p r i t î n braţ... N u - i nimic...
— O să p l ă t i ţ i voi... A, o să plătiţi... R ă c n e ş t e d u ş m a n şi t r a g e c u î n v e r ş u n a r e
nebună...
A imai c ă z u t unul... A ş a !... S ă - i ştie de t e a m ă u l i u l duşman... Aşa...
M e c a n i c u l s'a p r ă b u ş i t p e s t e radiotelegrafist... L - o fi lovit u n a l t g l o n ţ ? O fi l e ­
ş i n a t ?... Cine ş t i e ?... A c u m n u e v r e m e de el...
A r ă m a s Singur î n picioare... T r a g e continuu...

377
 I n z a r e , Nistrul.,. A p a s e a p r o p i e imensă.., C e i d o i r u ş i r ă m a ş i t e f e r i c o n t i n u ă să
atace... E l t r a g e c u n e o s t e n i t ă î n v e r ş u n a r e . . . î n c ă p u ţ i n . . . D e a s u p r a apei, a v i o n u l a p i c a t
vertiginos... C e - i ? A n i ţ e i , c e - i ?... P i l o t u l , c u p i e p t u l înflorit i n roşu, geme...
— N u m a i p o t don'.,. N u m a i pot...
— Ş i t u A n i ţ e i ? Şi t u ? M a m a l o r d e cioloveci !... S e înfurie, s u d u i e , a l e a r g ă n e ­
putincios î n avionul strâmt... A r ucide toşi ruşii.
— D o n ' locotenent... m a n ş e a . . ,
— Ţ i n e - o b i n e Aniţei... C u m t r e c i apa, p u i a v i o n u l p e p ă m â n t . . .
Nici a v i o n u l n u m a i p o a t e . G e m e şi e l d i n t o a t e î n c h e e t u r i l e , d é s a r t i c u l â t , ca u n
o m b ă t u t c r u n t , c a u n b ă t r â n obosit d u p ă o v i a ţ ă d e g l o r i e .
A n i ţ e i s'a l ă s a t î n d u r e r a t p e m a n ş e . . . S â n g e l e s e s c u r g e p e h a i n a d e sbor, p e p â r ­
g h i i l e d e c o m a n d ă , p e b r ă ţ ă r i l e d e oţel... F a c e s f o r ţ ă r i a p r o a p e p e s t e p u t e r i l e l u i ca să
ţ i n ă a v i o n u l î n s t a r e d e p l u t i r e . . . î n c ă puţin... D o a m n e , fii bun... Şi milostiv... î n c ă
puţin... P a s ă r e a , a s c u l t ă t o a r e , a f ă c u t o o p i n t i r e şi î n t r ' u n s a l t a c ă r u i t ă r i e l o c o t e n e n t u l
S t r o e Vasileseu n ' o v a p r i c e p e n i c i o d a t ă , s'a a ş t e r n u t c u m i n t e p e s t e b r a ţ u l m a l u l u i î n a l t
şi lutos.
î n a p o i , jos, d e t o t , v a l u r i l e N i s t r u l u i , c e n u ş i i şi î n v o l b u r a t e , se i s b e a u de m a l ,
t â r â n d clisa î n a d â n c u r i .
Bolşevici s ' a u dus... A v i o n u l a a m u ţ i t . . . D i n t r ' u n sat, d e d e p a r t e , a l e a r g ă oameni...
L o c o t e n e n t u l S t r o e Vasileseu p r i v e ş t e n ă u c î n jur... s e ş t e r g e c u m â n e c a p e frunte...
S â n g e şi s u d o a r e . . .
Aniţei a înţepenit p e manşe...
C â n t e c g e m e î n delir... m e c a n i c u l oftează greu... R a d i o t e l e g r a f i s t u l a deschis u n
ochau b l â n d şi a ş o p t i t s u r â z â n d :
— M a m ă , c e b u n ă e ş t i !...
C e l ă l a l t o c h i u c o n t i n u ă să i s e s c u r g ă g a l b e n - c l e i o s şi î n s â n g e r a t .

378
E S T A M E N T
DE

N. I. H E R E S C U

D e - o fi s ă p l e c ou v i s u l s â n g e r â n d ,
Copila m e a , i ţ i c e r c u glas de m o a r t e
S ă n u l a ş i să m ă ducă ' n a l t ă p a r t e
D e c â t p e m a l u l Bistriţii, — î n r â n d
Cu arborii, c u tainele, cu umbrele,
S u b cerurile Transilvane, sumbrele...

Tu, Ioana, ştii c â t a m i u b i t O l t e n i a ,

P e u n d e , t â n ă r , m i - a u z â m b i t copilele,
Pe unde-am strâns dulceaţa şi dârzenia
P e n t r u v î a ţ a cea d e t o a t e zilele.
Şi c â n d m ă voi usca, î n t o a m n a m e a ,
E u aş fi v r u t să m ă î n t o r c la ea,
S ă - i d a u ' n a p o i a v u t u l ce m i - a d a t ,
Să m ă desfac s u b i e r b u r i , împăcat,
Aşa p r e c u m din veac toţi morţii mei,
Că s u n t ţ ă r â n ă d i n ţ ă r â n a ei.

D a r d e - o fi scris, fetiţa m e a , s ă m o r
î m b ă t r â n i t d e - a l e a n , u m b r i t d e dor,
Cu ' n g e n u n c h i a t ă i n i m a m e a r u p t ă
Şi-a n e a m u l u i î n v i n s f ă r ă d e l u p t ă ,
A t u n c i n u v r e a u nici dincolo ' m p ă c a r e ,
N u v r e a u h o d i n ă , dincolo, nici v e r d e ,
V r e a u şi acolo j a l e a n o a s t r ă m a r e ,
Cu v i s u l c a r e 'n m o a r t e n u se p i e r d e .

379
F e t i ţ a t a t i i , d e - o fi s c r i s aşa,
Când ceasu 'n poarta noastră va bătea,
S ă m ă aşezi î n c a r şi s ă m ă d u c i ,
Plătind la vameşii haini toţi banii,
Spre zările d e sânge şi de tuci
Ale 'ntristatei noastre Transilvanii,
Şi-acolo să m ă laşi, a ş a m i - e v r e r e a :
V r e a u s ă ' n c h i d ochii s i n g u r c u d u r e r e a .
Da, s i n g u r .

L â n g ă apele^aurii
Cu capul pe pământ voi adormi,
Ş i - a p o i , ca ' n b a s m u l c u m i o a r e l e ,
U n g i u l g i d e r a z e î m i v a ţ e s e soarele
Ş i l a c r i m i l e l u n i i a u să m ă s p e l e
Ş i s t e l e l e v o r fi l u m â n ă r e l e
Şî l î u n z e l e îşi v o r u n i f o ş n i r e a
C u - a v a l u l u i , s ă - m i zică p r o h o d i r e a .
A ş a v a fi, s ă ştii, ' c â ' n b a s m u l scris
P e n t r u p ă s t o r i de t u r m e s a u de vis.

S t r ă i n a c o l o voi d o r m i m e r e u ,
Tovarăş doar cu chinul nostru greu.

Ci l â n g ă B i s t r i ţ a n ' o i fi pustiu...
I n n o p ţ i c u l u n ă v a l u l v a fi v i u
Şi v a s u n a î n m a l , c a să r e c h e m e
Din ţ a r a morţii r i t m u l de poeme,
Ş i - u n v i e r s s e v a înfiripa încet,
(Căci v e r s u l v i n e p u r u r i la p o e t ) ,
Ş i t a i n i c î m i va s p u n e la u r e c h e
O n o u ă d o i n ă şi c e a j a l e veche...
Şi d o i n a v a s t r ă b a t e m a i d e p a r t e ,
Că v â n t u l p r i n t r e f r u n z e o s'o p o a r t e
Şi f r u n z e l e l a p ă s ă r i o v o r v i n d e
Şi d e l à p ă s ă r i fetele-o v o r p r i n d e ,
P â n ă ' n t r ' o zi t o t o m u l v a ' n v ă ţ â
O d o i n ă n o u ă de p e B i s t r i ţ a .
E a v a c â n t a la t o ţ i şi ' n fiecare
Plinirea iar a visului cel m a r e
P e care, I o a n a , t u îl v e i v e d e a ,

S a u , dacă s o a r t a s e v a ' n t ă r â t a ,
P e c a r e tu-1 vei duce m a i d e p a r t e
Şi-1 v e i lăsa copiilor la m o a r t e !

380
 T E D E U M
DE

N. CREVEDIA

E p r e a de t o t n e t r e b n i c g l a s u l m e u
Şi's p r e a firave cântecele n o a s t r e —
Căci p e n t r u Cei e t e r n ş i - a t o a t e - G r e u ,
Cel n e c u p r i n s î n n e s f â r ş i r i a l b a s t r e ,

Nici t u r l e l e n u - ş i pot u m p l e a c u v â n t u l ,
Nici g e a m ă t u l s o l e m n e i g u r i de t u n —
Căci prea frumos călătoreşte vântul.
Sub s t e l e l e ca floarea de t u t u n .

Deaceea, noi urmaşii Salaminei

Şi-ai p a s i u n i i Mediului-Ev,
Să răsplătim drapelele luminei,
La Austerlitz n e b a t e m şi Kiev.

C e t ă ţ i şi vise — f l a c ă r ă şi zob
Se ' n t u n e c ă A t l a n t i c u l şi Nilul —
I a r m â i n e - a c e s t u i b i e t t e r e s t r u glob
I - o m aşeza şi lui î n miez fitilul —

Şi î n c ă , f ă r ă z ă r i va fi orgia,
Căci n ' a u c u r s l a c r i m i , c â t se v a r s ă v i n
T ă c e r e a T a de m u n t e şi m a g i a ,
I n veci, n u le-om p u t e a c â n t a deplin.

381
PRIMUL S O L D A T C Ă Z U T PESTE P R U T
DE

PAN M. VIZIRESCU
Până mâine mi se vor închide pleoapele,
Vor amuţi zările şi cărările,
Nu vor mai vui codrii şi apele,
Doar luna-mi va ţine lumânările...
Nu voiu mai auzi căţeaua duşmană
Cum latră şi scuipă rafale ;
Ci eu, cu botezul izbânzii în rană,
Sorbi-voiu tăceri triumfale !
Camarazii mei vor merge 'nairite, 'nainte,
Pe fronturi şi 'ntinse câmpii,
Sbucni-vor în clocot ca lava fierbinte
Cu aspre şi crunte mânii.
Vor merge în marşuri de viscol şi tunet
Să 'nfrunte puhoaie barbare,
Şi 'n freamătul luptei, pe aripi de suflet,
Vor duce-ale ţării hotare.
Camarazii mei vor trece năvalnic
Peste linii de foc şi oraşe,
Vor ridica stâncă, pieptul lor falnic,
Prăbuşind trufii ucigaşe.
Vor răpune cetăţi cu ziduri blindate,
Vor merge pe creste de glorii,
Vor călca peste gloate 'narmate
Şi se vor cununa cu victorii.
Ai mei, de-acas', vor întreba depărtările,
Aşteptând un semn delà mine...
Ori poate acum, sguduindu-i oftările,
Au îngenunchiat să se 'nchine.
Poate rana asta le va fi dat de veste
Că-mi sângerează fruntea şi trupul....
Degeaba!... Eu am intrat de-acum în poveste
Cu ţara şi neamul : am trecut Prutul !

382
 EROISMUL ELITELOR PATRISTICE
DE

IOAN COMAN

F r u m u s e ţ e a , g e n i u l şi e r o i s m u l s u n t t r e i p o d o a b e n e e g a l a t e a l e n e a m u l u i o m e ­
nesc. Ele n u s e î n t â l n e s c d e c â t r a r i s i m î m b u c h e t a t e î n t r ' o s i n g u r ă p e r s o a n ă , c a r e , p r i n
însuşi acest fapt, d e p ă ş e ş t e c o n s i d e r a b i l inassele şi e î n ă l ţ a t ă p â n ă l a apoteoză. N i c i u n a
însă din a c e s t e p o d o a b e n u a u r e o l e a z ă p e o m c u m a i m u l t ă s t r ă l u c i r e şi n u - 1 i m p u n e
m a i definitiv p r e z e n t u l u i şi v i i t o r u l u i c a e r o i s m u l . E r o i s m u l e, î n t r ' o m ă s u r ă , e x p r e s i a
l u c r ă r i i p u t e r i i d i v i n e p r i n i n t e r m e d i u u m a n . D e aceea e r o u l e aldeseori divinizat. I n
t i m p ce firumuseţea şi geniul, a c e s t e iminuniate s c ă p ă r ă r i ale s u b l i m u l u i , s u n t m a i m u l t
e l e m e n t e î n n ă s c u t e , h a r u r i a c o r d a t e fiinţei u m a n e , e r o i s m u l e s t e u n s a l t e x c e p ţ i o n a l
al aCţiimei, s u m a î n t r e a g ă a t u t u r o r e f o r t u r i l o r m a x i m e a l e o m u l u i . F r u m u s e ţ e a ş i g e ­
n i u l n u rodesc decât d a c ă s u n t a l t o i t e p e u n c a r a c t e r activ. E r o i s m u l , a c t i v p r i n el
însuşi, n u s e realizează decât î n ş i p r i n c r e a ţ i e . E r o i s m u l n u e d e c â t c r e a t o r . E r o i s m
n e g a t i v n u 'există. E r o i s m u l c a r e n u c r e e a z ă e o c a r i c a t u r ă . E r o i s m u l c a r e n u s p o r e ş t e
binele, c a r e n u i m p u n e a d e v ă r u l , c a r e n u e x a l t ă f r u m o s u l e u n e r o i s m ide c a r n a v a l .
Deşi mianifestându-se p e r s o n a l şi n u m a i î n e x e m p l a r e l e ide e l i t ă a l e umanităţii* e r o ­
ismul r e v a r s ă , p r i n p u t e r i l e şi j e r t f e l e lui, b i n e f a c e r e a şi fericirea a s u p r a t u t u r o r m a s -
selor p o p o r u l u i care a p r o d u s e r o u l s a u eroii r e s p e c t i v i . E r o i s m u l este, c u a l t e c u v i n t e ,
a u r de epopeie p e n t r u h r a n a m u l ţ i m i l o r . E r o u l activează s a u m o a r e p e n t r u f r a ţ i i s ă i
mici, o a m e n i i obişnuitului.
Religia este a m b a s a d o a r e a u m a n u l u i s p r e ş i î n s u p r a n a t u r a l . C u m i j l o a c e a s e ­
;
m ă n ă t o a r e s a u deosebite, a n c o r â n d r i t u r i şi a s p i r a ţ i u n i în m a g i e s a u î n f r u m o a s e p r i n ­
cipii spirituale, religiile p ă m â n t u l u i , d e l à cele m a i p r i m i t i v e p â n ă l a c e l e m a i î n a l t e ,
— e x c e p t â n d i m p u r i t ă ţ i l e , .absurdităţile ş i b a r b a r i i l e u n o r a d i n t r e e l e — t i n d s a u ţ i n ­
tesc în c h i p p r e c i s r i d i c a r e a o m u l u i d i n ibezna n e g a ţ i e i s p r e c u l m i l e ide l u m i n ă a l e a f i r ­
m a ţ i e i p r i n t r ' o v i e a ţ ă p e n t r u a d e v ă r şi î n a d e v ă r , p e n t r u fericire şi î n fericire. I n r e ­
ligiile c a r e s e î n a l ţ ă p â n ă l a p o r ţ i l e s u p r a n a t u r a l u l u i , d r u m u l acestei r i d i c ă r i a o m u l u i
e u n ş i r n e î n t r e r u p t d e a c t e eroice. U n e r o i s m v a r i a t , t e n a c e , c o n t i n u u . P e n t r u a t â ţ i a
d i n t r e c o n t e m p o r a n i i n o ş t r i r e l i g i a e „ c e v a " închis, f ă r ă i n t e r e s s a u a n a c r o n i c . E i n u
ştiu sau u i t ă c ă religia — î n p o f i d a d e f e c t e l o r m u l t o r a d i n t r e r e p r e z e n t a n ţ i i ei — e s t e
cea d i n t â i şi p â n ă a s t ă z i cea m a i s e r i o a s ă şcoală a u m a n i t ă ţ i i , s i n g u r u l p e d a g o g c a r e a

Notă— Din motive tehnice, notele acestui studiu n'au putut fi tipărite. Ele vor însoţi textul
când'acesta va~apărea în volum.

383
disciplinat şi disciplinează p l a n e t a . E d u c a r e a u m a n i t ă ţ i i d e a l u n g u l a m i i d e ani a fost
şi este o p r o b l e m ă d e o i m p o r t a n ţ ă şi g r a v i t a t e e x c e p ţ i o n a l ă . R e p r e z e n t a n ţ i i religiei
au trebuit să depună o m u n c ă uriaşă şi să moară martiri în eroismul lor p e n t r u bi­
n e l e celor c e le e r a u î n c r e d i n ţ a ţ i . E d e s t u l s ă r e a m i n t e s c că (majoritatea religiilor s p i ­
ritualiste proclamând puritatea, ordinea, dreptatea, ţinerea pământului, respectul pă­
r i n ţ i l o r ş i a l i e r a r h i e i , a d e v ă r u l , e x i s t e n ţ a u n u i c o n d u c ă t o r şi j u d e c ă t o r s u p r e m d r e p t
p r i n c i p i i f u n d a m e n t a l e a l e c a t e h i s m e l o r lor, a u r e a l i z a t , p r i n p r a c t i c a r e a a c e s t o r
principii, i n c o m p a r a b i l e o p e r e d e c u l t u r ă şi de civilizaţie. I s t o r i a r e l i g i i l o r e s t e , î n -
t r ' u n c u v â n t , i s t o r i a civilizaţiei, i s t o r i a r i d i c ă r i i e r o i c e a u m a n i t ă ţ i i s p r e l u m i n ă . D a r
ce m u n c ă , c e e r o i s m , c â t e j e r t f e a n o n i m e a c o n s u m a t a c e a s t ă r i d i c a r e ! U n e r o i s m m u t ,
d e fiecare clipă, d e m u l t e o r i p e n t r u f i e c a r e c a t e h u m e n . Religia s e î n t â l n e ş t e , deci, c u
e r o i s m u l c a î n t r e g u l c u p a r t e a , c a e l a n u l t o t a l o u e f o r t u l p a r ţ i a l s p r e d e s ă v â r ş i r e . Căci
e r o i s m u l face p a r t e i n t e g r a n t ă d i n religie, aşa c u m r e l i g i a e s t e — s u b a s p e c t u l ei l u p ­
t ă t o r — o î n l ă n ţ u i r e d e f a p t e eroice. E r o i s m u l e s t e a t m o s f e r a firească a religiei, r e s ­
p i r a ţ i a e i v i t a l ă , i n s t r u m e n t u l ei m o r a l . O r e l i g i e f ă r ă e r o i s m e m o a r t ă ; a ş a c u m u n
eroism, c a r e n ' a t i n g e s u b l i m u l şi n u s e a p r o p i e d e .supranaturali, n u este eroism.
I n a f a r ă d e acest r a p o r t g e n e r a l d i n t r e e l e , r e l i g i a şi e r o i s m u l s e l e a g ă —- c â t e ­
o d a t ă — şi m a i s t r â n s , p r i n e l e m e n t e q u a s i o r g a n i c e . A u fost şi s u n t p o p o a r e n e c r e ş t i n e
c u d i v i n i t ă ţ i n a ţ i o n a l e . Religiile a c e s t o r p o p o a r e c e r e a u c a zeii r e s p e c t i v i s ă î n v i n g ă
şi să s u p u n ă p e zeii a l t o r p o p o a r e . U n t r i b s a u u n p o p o r t r e b u i a u să l u p t e p e v i e a ţ ă şi
p e m o a r t e p e n t r u i z b â n d a z e u l u i n a ţ i o n a l ; altfel, t r i b u l s a u p o p o r u l î n s u ş i e r a u a m e ­
n i n ţ a ţ i c u d i s p a r i ţ i a . E r o i s m u l a c e s t a n a ţ i o n a l e r a î n a c e l a ş i t i m p u n e r o i s m religios.
A r m a t a şi deci p o p o r u l î n v i n s e s e p e n t r u c ă - i a j u t a s e z e u l p a t r o n i m i c , d a r a c e s t z e u n ' a r
fi făcut n i c i o i s p r a v ă fără o a r m a t ă v i t e a z ă ! A r m a t a e_a z e u l u i şi z e u l a l a r m a t e i . O l e ­
g ă t u r ă a p r o a p e o r g a n i c ă . E r o i s m u l a c e s t a n a ţ i o n a l şi religios î n acelaşi t i m p îşi a r e f r u ­
m u s e ţ i l e l u i şi m a i ales r o a d e l e l u i a p r e c i a b i l e î n i s t o r i a c u l t u r i i u m a n e . D a r r e l i g i a
şi t r i b a l i s m u l sau n a ţ i o n a l i s m u l n u s e p o t c u p r i n d e r e c i p r o c , î n d e o s e b i î n s t a d i u l r e l i ­
giilor u n i v e r s a l i s t e . O r e l i g i e c a r e n u p o a t e d e p ă ş i i n t e r e s e l e şi g r a n i ţ e l e u n e i n a ţ i u n i
n u p o a t e d e ţ i n e a d e v ă r u l şi n u p o a t e o f e r i l u m i i f e r i c i r e a c a r e r e z i d ă î n D u m n e z e u ,
f ă c ă t o r u l c e r u l u i şi al p ă m â n t u l u i . G e t o - B a c i i s i n g u r i a u p r a c t i c a t u n e r o i s m d e o r a r ă
f r u m u s e ţ e religioasă şi î n p a r t e d e g a j a t de c o r s e t u l n a ţ i o n a l . Ei c ă u t a u c u a r d o a r e
m o a r t e a v i t e j e a s c ă p e n t r u c ă a c e a s t a Ie a d u c e a n e m u r i r e a î n î m p ă r ă ţ i a l u i Z a l m o x i s ,
E r o i s m u l d a r n u e r a a t â t u n i m p e r a t i v n a ţ i o n a l cât o p o r u n c ă religioasă. I n d i f e r e n t
d e s o a r t a p a t r i e i , Geţii ş t i a u c ă m o a r t e a eroică îi i m o r t a l i z e a z ă .
C r e ş t i n i s m u l , r e l i g i a d e s ă v â r ş i t ă , r e v e l a ţ i a aidevărului, este cea m a i u r i a ş ă l u p t ă
a l u m i n i i , sinteza c e l o r m a i s u b l i m e e r o i s m e p e c a r e l e - a c u n o s c u t o m e n i r e a . B ă t ă l i i l e
pe. c a r e c r e ş t i n i s m u l l e - a d a t a t â t î m p o t r i v a d u ş m a n i l o r d i n ă u n t r u c â t şi a a c e l o r a d i n
afară .sunt o s e r i e n e s f â r ş i t ă d e f a p t e eroice î n f a ţ a c ă r o r a p ă l e ş t e î n t r e a g a i s t o r i e p r o ­
fană. P e r s e c u ţ i i l e p ă e â n e d i n p r i m e l e t r e i v e a c u r i , c r u c i a d e l e şi s a t a n i s m u l bolşevic au
p r i l e j u i t f a p t e şi a t i t u d i n i d e o f r u m u s e ţ e n e p i e r i t o a r e . S p r e d e o s e b i r e d e altele, e r o i s ­
m u l c r e ş t i n e s t e î n t â i v i c t o r i a a s u p r a p r o p r i e i t a l e p e r s o a n e şi n u m a i d u p ă a c e e a a s u p r a
a l t o r a şi a s u p r a l u m i i î n t r e d . E u n e r o i s m s p i r i t u a l şi m o r a l . E l n u î n s e a m n ă p r ă v ă l i r e a
cuiva î n s â n g e şi î n ţ ă r â n ă , ci v i c t o r i a d r e a p t ă şi definitivă a s u p r a i g n o r a n ţ e i , a p ă ­
c a t u l u i şi a m o r ţ i i .
I n r â n d u r i l e c a r e u r m e a z ă n e - a m p r o p u s să p r i v i m e r o i s m u l c r e ş t i n î n p r i m e l e
opt v e a c u r i , adică î n p e r i o a d a clasică, c e a m a i s t r ă l u c i t ă a înfloririi v i e ţ i i şi s p i r i t u a l i t ă ­
ţii Bisericii l u i H r i s t o s . P u r i t a t e a şi v i t a l i t a t e a c r e ş t i n i s m u l u i clasic s ' a u m a n i f e s t a t
p r i n t r ' u n e r o i s m t r i p l u : a l c u n o a ş t e r i i , a l s f i n ţ e n i e i şi a l i m o r ţ i i

1§4
 CAP. I

EROISMUL CUNOAŞTERII

E l i t e l e p a t r i s t i c e a u fost b a t a l i o a n e l e eroice ale a r m a t e i p ă m â n t e ş t i a l u i lisus

Hristos. P r i n e l e , M â n t u i t o r u l a f ă c u t d i n Biserică î n t â i u n u r i a ş c â m p d e b ă t a e c o n t r a
t u t u r o r e l e m e n t e l o r d i s t r u g ă t o a r e ale r ă u l u i , p e u r m ă u n ogor c u î n t i n s e h o l d e de c r e a ­
ţii n e p i e r i t o a r e , î n fine o c e t a t e invincibilă a b i n e l u i şi a f r u m o s u l u i divin, i m a g i n e
a n t i c i p a t i v ă a cetăţii d i v i n e , a I e r u s a l i s m u l u i ceresc.
U n a d i n a r m e l e p r i n c i p a l e , decisive, c u c a r e Sfinţii P ă r i n ţ i a u făcut d r u m
c r e ş t i n i s m u l u i î n p ă g â n i s m şi l - a u i m p u s s p i r i t u a l i t ă ţ i i l u m i i a n t i c e e s t e p u t e r e a c u n o a ş ­
terii a d u s ă d e H r i s t o s . C r e ş t i n i s m u l e s t e v i e a ţ ă şi a d e v ă r , v i a ţ a şi a d e v ă r u l s u n t l u ­
mină, l u m i n a e c u n o a ş t e r e . I n v e r s : c u n o a ş t e r e a e l u m i n ă şi cel m a i m i n u n a t d a r c a r e
î m p o d o b e ş t e p e om d e l à f a c e r e a l u m i i . A c t u l c u n o a ş t e r i i este n u n u m a i u n s e m n de
a r i s t o c r a ţ i e specific u m a n ă , e l este î n aceiaşi t i m p o c o n s u m a r e şi deci o d e p ă ş i r e a r e a ­
lului, u n s a l t c ă t r e a d e v ă r u l î n s i n e şi p r i n aceasta c ă t r e s u p r a n a t u r a l . D a r n u m a i o cu­
n o a ş t e r e , o ş t i i n ţ ă n e a l t e r a t ă d e p ă c a t sau de s c o p u r i n e g a t i v e p o a t e d u c e la a d e v ă r u l
în s i n e .
C u n o a ş t e r e a p r e c r e ş t i n ă atinsese c u l m i i m p r e s i o n a n t e şi făcuse o s e a m ă de d e s ­
coperiri tem<einiee; d a r ea n u s'a p u t u t ridica p â n ă la a d e v ă r ; ajunsese doar l a î n t r e ­
zăriri vagi. C r e ş t i n i s m u l a a d u s c u n o a ş t e r e a absolută î n p e r s o a n a istorică a l u i Iisus
Hristos c a r e a s p u s : „ E u s u n t A d e v ă r u l " . Acest „ A d e v ă r " n ' a fost însă a c c e p t a t u ş o r
nici î n epoca apostolică şi nici m a i t â r z i u . R e p r e z e n t a n ţ i i c u g e t ă r i i g r e c o - l a t i n e şi aceia
ai s p i r i t u a l i t ă ţ i i i u d a i c e îl c o n s i d e r a u d r e p t o s m i n t e a l ă s a u n e b u n i e . I n f e o d a ţ i c u t ă r u i
c u r e n t filosofic, j u r â n d p e P y t h a g o r a , p e D e m o c r i t , p e P l a t a n , p e Z e n o n , p e Aristotel,
pe G ă m ă l i e i , p e Filo, p e P o r p h y r i u , p e I a m b l i c h şi p e m u l ţ i alţii, s a u v â s l i n d î n a p e l e
diferitelor éclectisme şi scepticisme, g â n d i t o r i i p r o f a n i ai v r e m u r i l o r p a t r i s t i c e sau e r a u
convinşi că d e ţ i n a d e v ă r u l , sau n u î n g ă d u i a u să li se t u r b u r e c o m o d i t a t e a u n o r p r i n ­
cipii p e m ă s u r a lor, sau p r i v e a u c u d i s p r e ţ o r i c e n o u t a t e v e n i n d d i n a f a r a t r a d i ţ i e i lor,
sau e r a u i n c a p a b i l i să s e h o t ă r a s c ă p e n t r u ceva ca u n i i c a r i nici o d a t ă n u ş t i u s e r ă ce
gândesc şi n ' a u g â n d i t la c e - a r fi p u t u t şti.
E u ş o r de î n c h i p u i t c e g r e u t ă ţ i c o n s i d e r a b i l e a ş t e p t a u g â n d i r e a c r e ş t i n ă î n t r ' o
a s e m e n e a a t m o s f e r ă i n t e l e c t u a l ă de suficienţă şi d e h a o s . D e l à A t h e n a g o r a A t h e n i a n u l
şi I u s t i n M a r t i r u l p â n ă la Grigorie de Nazianz, A u g u s t i n şi I o a n D a m a s c h i n e o l u p t ă
a p r i g ă d e epopeie a c u n o a ş t e r i i c r e ş t i n e . G â n d i r e a p a t r i s t i c ă s e s t r ă d u e ş t e să a r a t e
că aşa p r e t i n s e l e a d e v ă r u r i ale c u g e t ă r i i p r o f a n e s u n t sau false a d e v ă r u r i , î n t r u c â t cele
m a i m u l t e se contrazic î n t r e ele, sau se e x c l u d u n e l e p e altele, sau s u n t s i m p l e p r e a m ­
b u l u r i ale a d e v ă r u l u i a b s o l u t . C u n o a ş t e r e a c r e ş t i n ă e s t e c u m u l t s u p e r i o a r ă celei p r o ­
fane; cea d i n t â i depăşeşte p e cea d e a d o u a cu a t â t c u c â t soarele d e p ă ş e ş t e piscurile
m u n ţ i l o r . Gnoza creştină se aşează î n t r e cele m a i î n a l t e creaţii ale gnozei p r o f a n e şi s u ­
p r a n a t u r a l . E a utilizează e l e m e n t e l e d e s ă v â r ş i t e şi p e r m a n e n t e ale cunoaşterii p r e ­
c r e ş t i n e şi p r o f a n e în m ă s u r a î n c a r e acestea d u c s p r e sau p e d r u m u l a d e v ă r a t e i gnoze.
d a r n u se o p r e ş t e în sfera u m a n u l u i , ci b a t e la p o a r t a s u p r a n a t u r a l u l u i şi i n t r ă în î m ­
p ă r ă ţ i a l u m i n i i divine. Este, e v i d e n t , o c u n o a ş t e r e r e v o l u ţ i o n a r ă , r ă s t u r n â n d m e t o d a ,
losica şi categoriile cunoaşterii p r o f a n e . D e aci conflictul s u r d î n t r e elitele i n t e l e c t u a l e
p ă g â n e şi făclierii cunoaşterii c r e ş t i n e .
Filosofii patristici au atins s u p r a n a t u r a l u l î n t â i p r i n istoricitatea Fiului lui D u m -
nezeu-LogosuI c a r e s'a î n t r u p a t î n t r e şi p e n t r u noi. î n a i n t e d e a fi o d e d u c ţ i e s a u
u n p o s t u l a t . A d e v ă r u l în sine, E v i d e n ţ a divină se coboritee te n a t u r i şi î n istorie, t r ă i s e

?8<>
şi a c t i v a s e p e n t r u o a m e n i . V e s t i r e a l u i D u m n e z e u î n t r u p a t a î n t â m p i n a t o r e z i s t e n ţ ă
şi o t ă g ă d u i r e i m p l a c a b i l ă d i n p a r t e a filosofiei p r o f a n e şi a teologiei i u d a i c e . N e a o c e p -
t a r e a c u n o a ş t e r i i istorice a s u p r a n a t u r a l u l u i de c ă t r e a c e a s t ă filosofie şi această teologie
a d e t e r m i n a t p e Apostoli şi î n deosebi p e Sfinţii P ă r i n ţ i la o l u p t ă î n c o r d a t ă şi fără
r ă g a z . I n istoria faptelor e de m u l t e o r i m a i u ş o r să i m p u i o supoziţie d e c â t e v i d e n ţ a .
G r e c i l o r n e c r e d i n c i o ş i li se a r a t ă că î n t r u p a r e a lui D u m n e z e u a fost u n f a p t istoric p e ­
t r e c u t î n P a l e s t i n a s u b p r o c u r a t o r u l P o n ţ i u Palat, î n v r e m e a î m p ă r a t u l u i O c t a v i a n ,
fapt c o n f i r m a t de d o c u m e n t e l e c o n t i m p o r a n e ; f r u m u s e ţ e a n e p ă m â n t e a s c ă a vieţii şi î n ­
v ă ţ ă t u r i i c r e ş t i n e certifică e s e n ţ a s u p r a n a t u r a l ă a î n t e m e i e t o r u l u i . Apologeţii a r a t ă
cu n e s f â r ş i t e e x e m p l e şi c o m p a r a ţ i i c ă n i c ă e r i p e p ă m â n t n u s e p r a c t i c ă o î n v ă ţ ă t u r ă şi
o c o n d u i t ă d e s u b l i m u l c e l o r c r e ş t i n e . A c e a s t ă î n v ă ţ ă t u r ă şi a c e a s t ă c o n d u i t ă d e r i v ă d i n
s u p r a n a t u r a l . I u d e i l o r li se d e m o n s t r e a z ă că î n t r u p a r e a l u i Iisus H r i s t o s e s t e î m p l i n i ­
rea p r o o r o c i r i l o r d i n V e c h i u l T e s t a m e n t .
Pe plan filosofic, l u p t a e r a şi m a i a p r i g ă . Grecii e r a u convinşi că filosofia e r a
u n b u n i n t a n g i b i l al l o r şi că n i m i c n ' o p u t e a depăşi. E l e m e n t e l e a s e m ă n ă t o a r e d i n î n ­
ţ e l e p c i u n e a b a r b a r i l o r e r a u i m i t a t e d u p ă ei! G â n d i t o r i i p a t r i s t i c i l e r i p o s t e a z ă p r i n
teza i n v e r s ă că filosofia e l e n ă n u e a t â t d e o r i g i n a l ă p e cât s e p r e t i n d e , că o s e a m ă
d i n ideile şi a d e v ă r u r i l e e i a u fost l u a t e d i n c u l t u r a a l t o r p o p o a r e m a i v e c h i socotite
necivilizate c a E g i p t e n i i , F e n i c i e n i i , B a b i l o n e n i i şi E b r e i i . E l e m e n t e l e d e a d e v ă r şi v a ­
lorile n e t r e c ă t o a r e ale s p i r t u a l i t ă ţ i i e l e n e e r a u î m p r u m u t a t e d u p ă Moise şi a l ţ i p r o o r o c i
ai r e v e l a ţ i e i V e c h i u l u i T e s t a m e n t . C u n o a ş t e r e a c r e ş t i n ă creia o metafizică necunoscută
g â n d i r i i p r o f a n e . C u r ă d ă c i n i l e a d â n c înfipte în r e a l i t a t e a n a t u r i i şi î n istoria u m a n i t ă ­
ţii, a c e a s t ă metafizică d u c e a la P r i n c i p i u l î n s u ş i al e x i s t e n ţ e i şi al l u m i n i i , l a L o g o s u l
s u p r a n a t u r a l . P a r a d o x u l p e n t r u E l e n i şi I u d e i era t o c m a i a c e a s t ă t r ă s ă t u r ă de u n i r e n e ­
î n t r e r u p t ă d i n t r e l u m e a s e n s i b i l ă a m a t e r i e i şi cea i d e a l ă a d i v i n u l u i , s i n t e z a a c e a s t a
a r m o n i o a s ă 'dintre p a r t i c u l a r şi g e n e r a l . Sfinţii P ă r i n ţ i d e m o n s t r e a z ă că L o g o s u l d i v i n
creştin, c a r e a l e g a t l u m e a f e n o m e n a l ă d e cea i d e a l ă a s u p r a n a t u r a l u l u i p r i n u n i r e a a
d o u ă n a t u r i , u m a n ă şi d i v i n ă , î n t r ' o s i n g u r ă p e r s o a n ă , n u e n i c i u n p r i n c i p i u a b s t r a c t ,
inaccesibil s a u i n a c t i v c a I d e i l e p l a t o n i c e , n i c i u n eon o a r e c a r e c u n a t u r ă d u b l ă , i n t e r ­
m e d i a r î n t r e c e r şi p ă m â n t , ci D u m n e z e u însuşi, c ă r u i a t o a t e îi s u n t c u p u t i n ţ ă . A c e s t
D u m n e z e u - L o g o s e veşnic a c t i v şi î n n e î n t r e r u p t ă l e g ă t u r ă c u l u m e a .
S p r e d e o s e b i r e d e c u n o a ş t e r e a p r o f a n ă , c a r e a t u n c i c â n d n u e u n s a l t î n gol e o
f r u m o a s ă b u c u r i e t r e c ă t o a r e a s p i r i t u l u i omenesc, c u n o a ş t e r e a c r e ş t i n ă e u n act de
iubire, d e cea m a i î n a l t ă i u b i r e ; o i u b i r e d e n a t u r ă etică, d a r m a i ales e x i s t e n ţ i a l ă . S u ­
p r a n a t u r a l u l c r e ş t i n fiind i u b i r e , c u n o a ş t e r e a c r e ş t i n ă î n s e a m n ă a v â n t a r e n e i s t o v i t ă
s p r e şi î n i u b i r e . C u n o a ş t e r e a c r e ş t i n ă n u e u n act s t e r p s a u pasiv, ci u n u l fecund,
creator.
D a c ă acest act r e u ş e ş t e să a t i n g ă p r a g u l s u p r a n a t u r a l u l u i , este c ă o m e n e s c u l
d i n el e s u p e r l a t i v i z a t p r i n p u t e r e a harului. M a r i i c u g e t ă t o r i p a t r i s t i c i a u a j u n s să
g u s t e f e r i c i r e a u n i r i i mistice cu D u m n e z e u p r i n aceea c ă î n c o r d ă r i l e m a x i m e ale m i n ­
ţii l o r a u fost a j u t a t e de p u t e r e a î n ă l ţ ă t o a r e şi s f i n ţ i t o a r e a h a r u l u i , care a ridicat c u ­
n o a ş t e r e a u m a n ă p â n ă la l u m i n a n e a p u s ă a d u m n e z e i r i i .
A t l e ţ i i p a t r i s t i c i ai c u n o a ş t e r i i a u d r e p t c o m a n d a n t Logosul, R a ţ i u n e a , L u m i n a ,
Ş t i i n ţ a s u p r e m ă însăşi. Ei n u p o t r ă t ă c i p e n t r u c ă s u n t ţ i n u ţ i să n u s e a b a t ă din calea
i n d i c a t ă de Logos: „ D u p ă . c u m î n r ă z b o i u " , zice C l e m e n t A l e x a n d r i n u l , „ s o l d a t u l n u
p o a t e p ă r ă s i p o s t u l p e c a r e i 1-a î n c r e d i n ţ a t c o m a n d a n t u l , t o t aşa şi n o i n u p u t e m p ă ­
răsi p o s t u l p e c a r e n i 1-a d a t Logosul; fiindcă p e acest Logos l - a m p r i m i t c a î n d r u m ă t o r
p e n t r u c u n o a ş t e r e şi v i e a ţ ă " . C u n o a ş t e r e a este, p r i n u r m a r e , o l u p t ă din c a r e c r e ş t i n u l

386
 nu p o a t e şi n u t r e b u e să d e z e r t e z e . A v â n d p e lisus H r i s t o s - L a g o s u l d r e p t c o m a n d a n t
s u p r e m e e u n e p u t i n ţ ă să n u a t i n g e m ţ i n t a cunoaşterii.
Această ţ i n t ă este mântuirea. A c t u l cunoaşterii c r e ş t i n e n u este o simplă f u n c ­
ţ i u n e a i n t e l e c t u l u i s a u o a p r o x i m a t i v ă î n r e g i s t r a r e a r e a l i t ă ţ i i î n c o n j u r ă t o a r e , ci este
o î n c o r d a r e s u p r e m ă de r e i n t e g r a r e î n fericirea paradisiacă. Această fericire este i u b i -
' r e a p u r ă şi e t e r n ă a lui D u m n e z e u . A p a r t i c i p a d i n n o u la s t a r e a p r i m a r ă d e d e s ă v â r ­
şire şi i u b i r e p r i n c u n o a ş t e r e a faţă c ă t r e faţă e u d i v i n i t a t e a , .înseamnă a fi m â n t u i t .
C u n o a ş t e r e a c r e ş t i n ă culminează în u n i r e a cu D u m n e z e u , deci în î n d u m n e z e i r e a o m u ­
lui. D e aci p r i n c i p i u l Sfinţilor P ă r i n ţ i că n u m a i gnosticul, a d e v ă r a t u l gnostic, se p o a t e
m â n t u i . D a r c e l u p t ă gigantică, ce eroism de fiecare clipă p e n t r u a a t i n g e c u n o a ş t e r e a
d e s ă v â r ş i t ă ! P r o f a n i i a t â t cei d i n v e c h i m e cât şi cei de astăzi n u ş i - a u d a t şi n u - ş i d a u
s e a m a d e s e n s u l c u n o a ş t e r i i c r e ş t i n e . Această c u n o a ş t e r e este o însuşire, o a p r o p r i e r e a
a d e v ă r u l u i n u n u m a i p e calea m i n ţ i i — m i n t e a t r e c e d e a t â t e a ori p e l â n g ă a d e v ă r —
ci p e calea t u t u r o r p u t e r i l o r fiinţei n o a s t r e . M e t o d a este j e r t f a i n t e g r a l ă ide sine, i a r
logica e s t e i u b i r e a . î n v ă ţ ă t o r u l c r e ş t i n e s t e u n l u p t ă t o r , u n „miles C h r i s t i " .
Aceste n o t e g e n e r a l e a l e e r o i s m u l u i cunoaşterii p a t r i s t i c e s u n t confirmate p e
deplin de a p r i g a î n c l e ş t a r e polemioo-apologetică d i n t r e p ă g â n i şi P ă r i n ţ i i şi scriitorii
bisericeşti. G â n d i r e a p a t r i s t i c ă a v e a de făcut faţă la t r e i serii d e a d v e r s a r i : ateii, filosofii
şi ereticii. Cetăţile şi zidurile p e c a r e t r e b u e să le d ă r â m e creştinii, zice Origen, s u n t
î n v ă ţ ă t u r i l e ateilor şi silogismele filosofilor, c a r e c i r c u l ă la p ă g â n i şi la b a r b a r i şi c a r e
t ă g ă d u e s c legea l u i D u m n e z e u sau c â r t e s c î m p o t r i v a ei. D a r p r i n c e t ă ţ i l e î n t ă r i t e şi s e ­
m e ţ e t r e b u e să se î n ţ e l e a g ă şi i n t e r p r e t ă r i l e false s e r i p t u r i s t i c e ale ereticilor.
L u p t a î m p o t r i v a a t e i s m u l u i a fost u n a d i n t r e cele m a i î n c o r d a t e . P ă g â n i s m u l î n ­
suşi ducea o c a m p a n i e n e m i l o a s ă î m p o t r i v a acestei n e g a ţ i i a divinului. L a Greci se c u ­
nosc c a z u r i l e c e l e b r e d e ateism ale l u i Diagoras şi ale epicureilor. R o m a n i i e r a u t o t aşa
de i n t r a n s i g e n ţ i faţă de atei ca şi Grecii. A t e i s m u l p r o f a n p u t e a î m b r ă c a forme felurite
şi g r a d e deosebite: delà t ă g a d a sistematică t o t a l ă a p r i n c i p i u l u i divin î n t e o r i e şi î n p r a c ­
tică, p â n ă la p a r o d i e r e a m i s t e r e l o r , n e g l i j a r e a c u l t u l u i zeilor cetăţii sau a d o p t a r e a altei
sau altor divinităţi. Dacă D i a g o r a s a fost c o n d a m n a t p e n t r u c ă t ă g ă d u i a de p l a n o e x i s ­
t e n ţ a l u i D u m n e z e u şi d i v u l g a m i s t e r e l e orfice şi cabirice, S o c r a t a fost p e d e p s i t p e n t r u
că n u m a i c r e d e a î n zeii cetăţii şi a d o p t a s e d i v i n i t ă ţ i noui. I n această din u r m ă c a t e g o r i e
e r a u î n c a d r a ţ i şi creştinii. E i e r a u socotiţi atei n u n u m a i p e n t r u c ă n u c r e d e a u î n d i v i ­
nităţile p ă g â n e , d a r şi p e n t r u c ă le a b h o r a u şi le m a l t r a t a u o r i de c â t e o r i p u t e a u . Acuzaţia
de a t e i s m i n d i g n e a z ă p e Sfinţii P ă r i n ţ i cari, p o t r i v i t u n u i p r o c e d e u polemic c u r e n t î n t r e
a d v e r s a r i i de idei, î n t o r c această a c u z a ţ i e c o n t r a p ă g â n i l o r .
Ateii c o n t r a c ă r o r a l u p t ă Sfinţii P ă r i n ţ i sunt, evident, în p r i m u l r â n d aceia cari,
p ă g â n i s a u creştini, n e a g ă e x i s t e n ţ a l u i D u m n e z e u . N u m ă r u l acestora era d e s t u l d e m a r e
dacă ţ i n e m s e a m a d e r a v a g i i l e s c e p t i c i s m u l u i şi m a i ales ale acelei oboseli şi plictiseli
i n t e l e c t u a l e (taedium) c a r e m ă c i n a u şi u l t i m e l e r e s t u r i ale p u t e r i i s p i r i t u a l e a p ă g â n i s -
m u l u i m u r i b u n d . N u o p u t e r e s u p r e m ă ş i u n i c ă sau m u l t i p l ă , ci î n t â m p l a r e a a p r o d u s
şi c o n d u c e t o t u l . O m u l e s t e o s i m p l ă e x p r e s i e sintetică a e l e m e n t e l o r c o s m i c e î n c a r e
r e i n t r ă d u p ă m o a r t e . C a el, t o a t e c e l e l a l t e a n i m a l e se nasc din s u b s t a n ţ a u n i v e r s a l ă şi
s e m i s t u e apoi î n p r o p r i u l l o r isvor, fără i n t e r v e n ţ i a v r e u n u i c r e a t o r . Cu aceeaşi d e ­
z i n v o l t u r ă a t e i i p r i m e l o r v e a c u r i ale e r e i n o a s t r e v o r b i a u de a u t o n o m i a e l e m e n t e l o r
şi a f e n o m e n e l o r n a t u r a l e , d e i n e x i s t e n ţ a deosebirii d i n t r e m e r i t e l e v i r t u ţ i i şi ticăloşia
viţiului. S i n g u r u l s u v e r a n e î n t â m p l a r e a oarbă. C o n t r a u n e i a s e m e n e a concepţii, Sfinţii
P ă r i n ţ i a u p u s î n linie d e b ă t a i e u n f o r m i d a b i l a r s e n a l d e a r g u m e n t e . M â n u i n d u - l e c u o
i m p r e s i o n a n t ă u ş u r i n ţ ă , d u p ă p r o b l e m e şi d u p ă autori, ei au sdrobit c a r a c a t i ţ a i n t e l e c -

387
t u a l ă a a t e i s m u l u i , oare p â r j o l e a î n deosebi clasele c o n d u c ă t o a r e a l e l u m i i v e c h i . D e l à
A t h e n a g o r a A t h e n i a n u l , M i n u e i u s F e l i x şi T e r t u l l i a n p â n ă l a A u g u s t i n , g â n d i r e a p a t r i s ­
tică a r e p u r t a t victorii a n t i a t e e a l c ă r o r p r e s t i g i u s t ă şi astăzi î n p i c i o a r e .
Sfinţii P ă r i n ţ i c o n s i d e r ă deseori a t e i p e toţi c o n t e m p o r a n i i lor n e c r e ş t i n i , î n d e o ­
s e b i p e aceia c a r i a p ă r â n d c u î n v e r ş u n a r e p o H t e i s m u l d e s v o l t ă idei şi a r g u m e n t e c o n ­
t r a r i i g â n d i r i i c r e ş t i n e . A p r o a p e î n t o a t e t r a t a t e l e a p o l o g e ţ i l o r şi ale d o c t o r i l o r Bisericii
î n t i t u l a t e „Către Eleni" s a u „Contra Elenilor", autorii încep prin a arăta că mitologia
şi p o l i t e i s m u l s u n t n e g a r e a (divinităţii, că p a r t i z a n i i t u t u r o r religiilor n e c r e ş t i n e — i u d a ­
i s m u l î n s u ş i e socotit c â t e o d a t ă p r i n t r e a c e s t e a — p r a c t i c ă u n a b o m i n a b i l a t e i s m . D u p ă ce
a u c u r ă ţ a t a s t f e l t e r e n u l , filosofii p a t r i s t i c i d e m o n s t r e a z ă e x i s t e n ţ a l u i D u m n e z e u — a
a d e v ă r a t u l u i D u m n e z e u — şi a a t r i b u t e l o r sale î n p a g i n i d e o f r u m u s e ţ e şi d e o a s c u ţ i m e
r a r ă . C â n d p ă g â n i de m a r e t a l i e i n t e l e c t u a l ă c a C e l s u s , P o r p h y r i u s a u I u l i a n A p o s t a t u l
a t a c ă d o c t r i n a şi v i e a ţ a c r e ş t i n ă î n o p e r e d e p r o p o r ţ i i , î n v ă ţ ă t o r i i Bisericii d a u r e p l i c i
m a g i s t r a l e , c a r e a u r ă m a s m o d e l al g e n u l u i . E î n a c e s t e r e p l i c i n u n u m a i t o a t ă ş t i i n ţ a
p r o f a n ă si c r e ş t i n ă a v r e m i i , d a r şi o î n c o r d a r e s u p r e m ă a s p i r i t u l u i c u m r a r se g ă s e ş t e
î n i s t o r i a g â n d i r i i o m e n e ş t i . A n u m i t e f u l g e r e d e g â n d i r e la Origen, l a T e r t u l l i a n , la G r i -
g o r i e d e Nazianz, la A u g u s t i n sau la M a x i m M ă r t u r i s i t o r u l s u n t bogăţii n e t r e c ă t o a r e a l e
o m e n i r i i . Ei a u î n v i n s n u n u m a i n i ş t e a d v e r s a r i r e d u t a b i l i , d a r î n s u ş i t i m p u l c a r e - i r e s ­
p e c t ă şi-i p ă s t r e a z ă c a p e n i ş t e t e z a u r e .
F a ţ ă d e filosof ie Sfinţii P ă r i n ţ i a u l u a t a t i t u d i n i diferite d u p ă epocă, d u p ă p r e g ă ­
t i r e a şi o r i e n t a r e a fiecăruia, d u p ă n a t u r a p r o b l e m e i î n discuţie. I n g e n e r e e r a u d o u ă t a b e ­
r e : a a d v e r s a r i l o r şi a p r i e t e n i l o r filosofiei. C e i d i n t â i îşi j u s t i f i c a u i n t r a n s i g e n ţ a p r i n
aceea c ă filosofia fiind u n p r o d u s p ă g â n a p a r ţ m e a s p i r i t u l u i s a t a n i c . Ceilalţi, î n f r u n t e
c u I u s t i n M a r t i r u l şi Filosoful, C l e m e n t A l e x a n d r i n u l , O r i g e n , C a p p a d o e i e n i i , A u g u s t i n
şi I o a n D a m a s c h i n c o n s i d e r a u filosofia p r o f a n ă c a u n p r e a m b u l şi o p r e g ă t i r e a filosofiei
c r e ş t i n e . A f a r ă d e n u m e r o a s e erori, e r a u şi î n t r e z ă r i r i a l e a d e v ă r u l u i î n a c e a s t ă filosofie.
Cu e l e m e n t e a l e a c e s t o r î n t r e z ă r i r i , g â n d i t o r i i p a t r i s t i c i a u l u c r a t deseori l a c o n s t r u i ­
r e a p r o p r i e i l o r filosofii. P l a t o n şi A r i s t o t e l a u fost cei m a i s i m p a t i z a ţ i şi cei m a i u t i l i ­
zaţi. I n t r e r a ţ i u n e ş i c r e d i n ţ ă n u - i conflict, ci l e g ă t u r ă o r g a n i c ă . L a e t a n ţ i u l a n s e a z ă f o r ­
m u l a c e l e b r ă : „ I n s a p i e n t i a religie, e t i n r e l i g i o n e s a p i e n t i a " . D a r f o r m u l a era p r i v i t ă
cu n e î n c r e d e r e p e n t r u c ă î n a f a r ă d e c â t e v a e l e m e n t e d e a d e v ă r — c a r e şi acelea a p a r ţ i ­
n e a u c u a n t i c i p a ţ i e d o g m e i c r e ş t i n e — filosofia c u p r i n d e a n u m e r o a s e şi g r a v e e r o r i .
A c e s t e e r o r i t r e b u i a u c o m b ă t u t e c u u l t i m a e n e r g i e . Doctorii Bisericii n ' a u l ă s a t n i m i c
de d o r i t î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă . î n t r e a g a filosofie greacă, i n c l u s i v m i t o l o g i a şi t o a t e c e l e ­
l a l t e p r o d u s e a l e s p i r i t u l u i elenic, a u fost disecate p â n ă l a u l t i m e l e l o r compoziţii şi s u b ­
stanţe. Operaţia era în aparenţă uşoară, pentrucă majoritatea gânditorilor creştini t r e ­
c u s e r ă p r i n î n a l t e l e şcoli d e filosofie a l e p ă g â n i s m u l u i u n d e aflaseră t o a t e s e c r e t e l e c u ­
g e t ă r i i p r o f a n e . D e fapt însă l u c r u l e r a e x t r e m d e g r e u p e n t r u d o u ă m o t i v e : î n t â i p e n ­
t r u c ă filosofia g r e a c ă a t i n g â n d c e l e m a i î n a l t e c u l m i ale g â n d i r i i u m a n e din v r e m e a
aceea, t r e b u i a , p e n t r u a o analiza, selecta şi c o m b a t e ce e r a d e c o m b ă t u t , să se c r e i e z e
e l e m e n t e s u p e r i o a r e ei î n idei, a r g u m e n t a r e şi m e t o d ă , c a p a b i l e de a o î n l o c u i ; a l doilea,
p e n t r u c ă a t a c a t o r i i d e s t r ă m a u p r o p r i a l o r z e s t r e i n t e l e c t u a l a p e c a r e , î n anii studiilor,
şi-o a d u n a s e r ă cu t r u d ă şi a v â n t . O r i c â t d e p r o f u n d ă l e e r a c r e d i n ţ a şi o r i c â t de c a l d ă
le e r a d r a g o s t e a p e n t r u H r i s t o s , ei n u p u t e a u s ă n u r e s i m t ă , c e l p u ţ i n d i n c â n d î n când,
u n r e g r e t p e n t r u sfâşierea p e c a r e o e x e r c i t a u a s u p r a p r o p r i e i l o r c o m o r i . C â t e o d a t ă
acest r e g r e t s e t r a n s f o r m a î n t r ' o p u t e r n i c ă l u p t ă i n t e r i o a r ă c a î n cazul l u i G r i g o r i e d e
N a z i a n z s a u al l u i I e r o n i m . S f i n ţ i i P ă r i n ţ i î n v i n g î n s ă c e l e Idouă g r e u t ă ţ i î n c h i p d e s ă ­
v â r ş i t . E i c r e e a z ă o filosofie c r e ş t i n ă n u n u m a i s u p e r i o a r ă celei p ă g â n e , d a r n e î n t r e c u t ă

388
p â n ă astăzi si p â n ă l a sfârşitul veacurilor. M i n t e a g e n i a l ă a l u i O r i g e n , a l u i A t h a n a s i e ,
a Cappadocienilor s a u a l u i A u g u s t i n a s p u l b e r a t definitiv m e t e r e z e l e ş u b r e d e a l e ş c o ­
lilor d e filosofie p r o f a n ă . î n c o r d a r e a i n t e l e c t u a l ă a doctorilor Bisericii a fost fără sea­
m ă n . G â n d i r e a lor, î m b o g ă ţ i t ă c u v a l o r i l e p e r m a n e n t e ale s p i r i t u l u i omenesc, e r a h r ă ­
nită cu s e v a r e v e l a ţ i e i s u p r a n a t u r a l e c a r e o ridica p e c u l m i n e b ă n u i t e d e c u g e t a r e a p r o ­
fană. C u n o a ş t e r e a p a t r i s t i c ă a c o m b ă t u t şi a î n f r â n t m a t e r i a l i s m u l , p a n t e i s m u l , i d e a l i s ­
m u l , s p i r i t u a l i s m u l , scepticismul, mitologismul, e c l e c t i s m u l şi m i s t a g o g i s m u l sistemelor
vechi s a u c o n t e m p o r a n e d e filosofie g r e c o - l a t i n ă . L u p t a n ' a fost u ş o a r ă p e n t r u c ă u n e l e
s i s t e m e m a i t i n e r e c a n e o p l a t o n i s m u l şi n e o p y t h a g o r i s m u l îşi i n f u z a s e r ă o v i t a l i t a t e n o u ă
şi v i o l e n t ă p r i n a l i a n ţ a c u diferite m a g i i ş i mistieisme şi e r a u c o n ş t i e n t e d e p r i m e j d i a
creştină. Concepţiile p r o f a n e d e s p r e D u m n e z e u , d e s p r e o m , d e s p r e l u m e , d e s p r e suflet,
d e s p r e b i n e , d e s p r e r ă u a u fost u n e l e t o t a l î n l o c u i t e , a l t e l e f u n d a m e n t a l s c h i m b a t e . O r i ­
e n t a r e a l u m i i e r a a l t a ; s e c ă d e a c a şi ideologia ei să fie a l t a : ideologia m â n t u i t o a r e a l u i
Iisus Hristos. , •,
D u ş m a n u l cel m a i p r i m e j d i o s a l Bisericii şi c o n t r a c ă r u i a elitele i n t e l e c t u a l e p a ­
tristice a u a v u t de l u p t a t p e v i e a ţ ă şi p e m o a r t e a fost erezia s a u falsa gnoză. Ereticii
e r a u n ă p â r c i ieşite d i n c h i a r s â n u l c r e ş t i n i s m u l u i . Aliind î n m o d a r b i t r a r — d e m u l t e
ori g r o s o l a n s a u m o n s t r u o s — î n v ă ţ ă t u r a e v a n g h e l i c ă c u i d e i filosofice elene s a u cu c o n ­
cepţii m a g i c e o r i e n t a l e , ei d ă d e a u Ia l u m i n a zilei s i s t e m e b a s t a r d e d e teologie. C u m cei
m a i m u l ţ i d i n a c e ş t i eretici e r a u o a m e n i d e m a r e p r e s t i g i u fiind (înzestraţi c u o e x c e p ţ i o ­
nală c u l t u r ă , ei r e u ş e a u prodigios în p r o p a g a n d a lor, f ă c â n d u i ş i p a r t i z a n i n u m e r o ş i şi
fanatici. P r e t i n d e a u c ă e i s i n g u r i d e ţ i n a d e v ă r a t a î n v ă ţ ă t u r ă , a d e v ă r a t a gnoză ş i că deci
n u m a i ei beneficiau de m â n t u i r e .
î n v ă ţ a ţ i i Bisericii a u v ă z u t p e r i c o l u l şi a u î n c e p u t l u p t a fără î n t â r z i e r e î m p o t r i v a
corifeilor eretici. N u există g e n e r a ţ i e de Sfinţi P ă r i n ţ i c a r e să n u fi p u s I n l i n i e l u p t ă t -
torii ei a p r i g i c o n t r a g n o s t i c i s m u l u i . B ă t ă l i a e i n a u g u r a t ă î n c h i a r epoca apostolică d e Sf.
Apostol P e t r u c a r e c o m b a t e p e S i m o n M a g u l . E a e c o n t i n u a t ă c u p a s i u n e d e I u s t i n
M a r t i r u l şi Filosoful, d e I r i n e u , d e T e r t u l l i a n , d e Epifan, d e A u g u s t i n . Războiul antderetic
a a t i n s p a r o x i s m u l î n secolele IV, V, c â n d Biserica e r a g r a v a m e n i n ţ a t ă d e cea m a i p e r ­
fidă d i n t r e gnoze, d e a r i a n i s m . Cappadocieni, a l e x a n d r i n i şi occidentali, t o ţ i îşi d a u m â n a
p e n t r u s t r i v i r e a ş a r p e l u i eretic. U n e l e d i n p a g i n i l e c e l e m a i s t r ă l u c i t e ş i m a i glorioase
ale S f â n t u l u i A t a n a s i e , ale S f â n t u l u i Vasile, ale S f â n t u l u i G r i g o r i e d e Nazianz, ale
S f â n t u l u i Grigorie d e Nyssa, ale S f â n t u l u i I o a n G u r ă d e A u r , ale S f â n t u l u i C y r i l l a l
A l e x a n d r i e i , ale F e r i c i t u l u i A u g u s t i n a u fost p r o v o c a t e d e a r i a n i s m s a u d e d e r i v a t e l e
lui. N u e o î n t â m p l a r e că p e r i o a d a clasică a c r e ş t i n i s m u l u i coincide c u l u p t a l u i de
epopeie c o n t r a î n v ă ţ ă t u r i i l u i A r i e . D i s p u t e l e hristologice ş i m a r i o l o g i c e s u n t p r o ­
v o c a t e şi î n t r e ţ i n u t e d e eretici. P ă r i n ţ i i şi scritorii bisericeşti s p u l b e r ă s i s t e m a t i c
falsa g n o z ă şi a r a t ă f r u m u s e ţ e a , t ă r i a şi v a l o a r e a î n v ă ţ ă t u r i i o r t o d o x e . M e t o d a d e
c o m b a t e r e era, î n p a r t e , aceeaşi c a p e n t r u sistemele de filosofie, fiindcă m u l t e erezii
se î n t e m e i a u pe p r i n c i p i i l u a t e d i n c u g e t a r e a c u t ă r u i sau c u t ă r u i filosof g r e c , m o t i v
p e n t r u c a r e T e r t u l l i a n , c â t e o d a t ă , d e t e s t ă î n bloc filosofia. D a r , î n g e n e r e , ereziile s u n t
c o m b ă t u t e c u t e x t e l e s e r i p t u r i s t i c e p e c a r e le i n v o a c ă ele înşile î n s p r i j i n u l teoriilor
lor. S p r e d e o s e b i r e de l u p t a î m p o t r i v a filosofiei, p e c a r e P ă r i n ţ i i n ' a u c o m b ă t u t - o nici
î n î n t r e g i m e şi nici t o t d e a u n a s i s t e m a t i c , războiul antieretàc a fost t o t a l şi e x t e r m i ­
n a t o r . Filosofia p r o f a n ă e r a o forţă o a r e c u m e x t e r n ă , n ă s c u t ă î n f a ţ a i n c i n t e i Bisericii
şi deci m a i p u ţ i n p r i m e j d i o a s ă ; erezia era u n d u ş m a n i n t e r n c a r e se t u p i l a s u b m a s c a
a c o m o d ă r i l o r şi a a s e m ă n ă r i i p a r ţ i a l e de limbaj c u î n v ă ţ ă t u r a a d e v ă r a t ă ; ea s u b m i n a
Biserica; t r e b u i a deci s m u l s ă ca b u r u i a n a o t r ă v i t o a r e . S i n o a d e l e ecumenice, î n g e n e r e ,

l«9
a u r a t i f i c a t v i c t o r i a g â n d i t o r i l o r p a t r i s t i c i a s u p r a ereticilor. A c e a s t ă r a t i f i c a r e r e s t a ­
bilea a d e v ă r u r i l e tevăţăturii o r t o d o x e c o n t r a s u s ţ i n e r i l o r false a l e ereziei: e u n s i n g u r
Dumnezeu, n u doi s a u m a i mulţi; I a h v e e adevăratul Dumnezeu; lumea e opera
D u m n e z e u l u i u n i c c a r e e b u n ş i i e r t ă t o r , ea n u e l u c r u l v r e u n u i eon, s a u a a l t e i d i v i ­
n i t ă ţ i d e g r a d a t e ; Iisus H r i s t o s s'a î n t r u p a t r e a l m e n t e , n u a p a r e n t ; E l e F i u l l u i D u m ­
n e z e u şi c o n s u b s t a n ţ i a l c u A c e s t a ; o a m e n i i a u t o ţ i acelaşi s u f l e t egal î n f a ţ a l u i
Dumnezeu: n u există oameni spirituali, oameni sufleteşti şi oameni materiali; morala
e u n a s i n g u r ă . S i m p l a e n u m ă r a r e a a c e s t o r t e m e — m a i s u n t şi a l t e l e — a r a t ă ce forţe
uriaşe de cunoaştere s'au încleştat în bătălia antieretică.
E r o i s m u l c u n o a ş t e r i i p a t r i s t i c e a fost u n e r o i s m c r e a t o r e u i s b â n z i c a r e d u r e a z ă
şi c a r e v o r d u r a î n v e a c . S u b c o n d u c e r e a Logosului, î n a r m a ţ i ou a r m e l e l u m i n i i ,
adică c u s c u t u l c r e d i n ţ i i , c u l a n c e a î n ţ e l e p c i u n i i , c u coiful n ă d e j d i i şi a l m â n t u i r i i şi c u
p l a t o ş a iubirii, ostaşii c u n o a ş t e r i i p a t r i s t i c e . a u l u p t a t c o n t r a d u ş m a n i l o r a d e v ă r u l u i .
Ei a u oferit l u i D u m n e z e u t o a t ă p u t e r e a m i n ţ i i şi a f a p t e i lor. î n t ă r i ţ i c u c e n t u r a
a d e v ă r u l u i , e i n u p u t e a u d e c â t să î n v i n g ă . L u p t ă t o r i i a d e v ă r u l u i n u c u n o s c î n f r â n g e r e ,
ci n u m a i a c c i d e n t e . Elitele i n t e l e c t u a l e p a t r i s t i c e a u fost, d e fapt, a g e n ţ i i m i s i o n a r i
cei m a i p u t e r n i c i a i Bisericii. L u m e a v e c h e , î n d e o s e b i c l a s e l e c o n d u c ă t o a r e , a u fost
c u c e r i t e d e a c e s t e e l i t e c r e ş t i n e . S u c c e s u l c u n o a ş t e r i i c r e ş t i n e a fost definitiv. A p r e ­
cierile p e c a r e O r i g e n l e face l a a d r e s a s u c c e s u l u i m i s i o n a r g e n e r a l a l Sfinţilor Apostoli
P e t r u ş i R a v e l p o t fi e x t i n s e l a î n t r e a g a p l e i a d ă p a t r i s t i c ă : „Ei a u l u p t a t a ş a d e m u l t , a u
î n v i n s a t â t e a p o p o a r e b a r b a r e , a u d o b o r î t a t â ţ i a duşmana» a u l u a t a t â t e a p r ă z i , a u
a b ţ i n u t a t â t e a t r i u m f u r i . Ei s e î n t o r c c u m â i n i l e î n s â n g e r a t e d e l à m a s a c r a r e a d u ş m a ­
n i l o r , c u p i c i o a r e l e m â n j i t e d e s â n g e . E i ş i - a u s p ă l a t m â i n i l e î n s â n g e l e păcătoşilor...
A u î n v i n s ş i a u e x t e r m i n a t f e l u r i t e n e a m u r i d e d e m o n i ; dacă n u i - a r fi î n v i n s , n ' a r
fi p u t u t să i a p r i z o n i e r i şi să s u p u n ă l u i H r i s t o s t o a t ă c e a t a acelora c a r i a c u m c r e d .
Cine s m u l g e o a m e n i s t ă p â n i r i i d e m o n i l o r , d e s p r e a c e l a s e zice că e x t e r m i n ă aceşti
demoni".

C A P . II
EROISMUL SFINŢENIEI Şl AL MORŢII

E r o i s m u l c u n o a ş t e r i i e n u m a i u n f r a g m e n t d i n m i n u n a t u l colier al i s b â n z i l o r
c r e ş t i n i s m u l u i p a t r i s t i c a s u p r a l u m i i v e c h i . A c e a s t ă l u m e v e c h e a fost învinsă, î n
m a r e a ei m a j o r i t a t e , d e f r u m u s e ţ e a î n g e r e a s c ă a vieţii c r e ş t i n e , de acel stil n e p ă ­
m â n t e s c al e x i s t e n ţ i i c a r e se n u m e ş t e s f i n ţ e n i e . S f i n ţ e n i a e s t e p a r f u m u l t r ă i r i i i d e a l e
d u p ă l e g e a l u i D u m n e z e u . A c e a s t ă t r ă i r e i d e a l ă e r a e x i s t e n ţ a de f i e c a r e clipă a c r e ş t i ­
n i l o r d i n p r i m e l e v e a c u r i . D e a c e e a aceşti c r e ş t i n i s e ş i n u m e a u sfinţi.
S f i n ţ e n i a c r e ş t i n ă e s t e t r ă i r e a p r a c t i c ă a u n e i c o n c e p ţ i i t e o r e t i c e p a t r i s t i c e cu
t o t u l în a f a r ă de c o m u n . D u p ă a c e a s t ă c o n c e p ţ i e , creştinii s u n t „ o s t a ş i i " s a u „ a r m a t a
lui D u m n e z e u " . A d i c ă a l u i Iisus H r i s t o s . C o m a n d a n ţ i i acestei a r m a t e ca A p o s t o l u l
P a v e i ş i m u l ţ i alţii îşi r e c r u t e a z ă s o l d a ţ i d e p e î n t r e g a s u p r a f a ţ ă a p ă m â n t u l u i . Ei
s t a u la o r d i n e l e R e g e l u i c e r e s c c a r e i - a d u n ă p r i n t r â m b i ţ a sa. Biserica e „ t a b ă r a ,
l u m i n i i = c a s t r a l u c i s " , c a r e a r e î n faţa ei ca a d v e r s a r „ t a b ă r a î n t u n e r i c u l u i = c a s t r a
tenebrarum", armata diavolului
Ca şi a r m a t a c u n o a ş t e r i i , a r m a t a m o r a l ă c r e ş t i n ă l u p t ă p e n t r u a d e v ă r . P e n t r u
a fi î n s ă î n r o l a ţ i ca soldaţi ai a d e v ă r u l u i , c r e ş t i n i i t r e b u e să t r e a c ă p r i n t r ' o p r e g ă t i r e
totală.
P r i m u l articol a l a c e s t e i p r e g ă t i r i e s t e o disciplină i m p e c a b i l ă . I n „ t a b ă r a D o m ­
n u l u i — c a s t r a D o m i n i " e o o r d i n e f ă r ă p e r e c h e . C u m e r a d e a ş t e p t a t , P ă r i n ţ i i şi

390
scriitorii bisericeşti citează disciplina p r o v e r b i a l ă a a r m a t e i r o m a n e şi o d a u ca
e x e m p l u a r m a t e i creştine. S p r e d e o s e b i r e de T e r t u l l i a n , O r i g e n şi Lactainţiu c a r e a »
a p r e c i e r i s e v e r e ia a d r e s a 'oştirii r o m a n e , P ă r i n ţ i i şi scriitori d e t a l i a u n u i C l e m e n t
R o m a n u l , l u l i u s A f r i c a n u l şi E u s e b i u ide C a e s a r e e a n u găsesc t e r m e n i destul de aleşi
p e n t r u a elogia v a l o a r e a legiunilor şi p e n t r u a r e c o m a n d a s p i r i t u l şi m e r i t e l e lor
b a t a l i o a n e l o r c r e ş t i n e . I a t ă c u m a g r ă a ş t e C l e m e n t R o m a n u l c ă t r e creştinii d i n Corint
cari l ă s a u de dorit s u b r a p o r t u l disciplinii: „ F r a ţ i l o r , să l u p t ă m c u tot zelul sub
ordinele .fără g r e ş ale lui D u m n e z e u . S ă p r i v i m la soldaţii g e n e r a l i l o r n o ş t r i : cu ce
ordine, c u ce disciplină, cu ce s u p u n e r e e x e c u t ă ei p o r u n c i l e . N u t o ţ i s u n t generali,
colonei, c ă p i t a n i , l o c o t e n e n ţ i şi aşa m a i d e p a r t e , ci fiecare e x e c u t ă ordinele regelui
şi a l e c o m a n d a n ţ i l o r în p o s t u l în c a r e se află r â n d u i t " . Cine n u r e s p e c t ă i e r a r h i a
şi n u î m p l i n e ş t e m i s i u n e a în locul c a r e i s'a î n c r e d i n ţ a t , n u p o a t e fi u n a d e v ă r a t
c r e ş t i n c u m n u p o a t e fi u n b u n soldat. C r e ş t i n i i fiind soldaţii Regelui ceresc, ei t r e b u e
să se s u p u n ă în m o d absolut c o n d u c ă t o r i l o r , adică preoţilor. Disciplina m i l i t a r ă şi
t o a t e exerciţiile şi p r i v a ţ i u n i l e i m p u s e ostaşilor î n v e d e r e a r ă z b o i u l u i t r e b u e să şi le
i m p u n ă şi creştinii. P o s t u r i l e t r e b u e s c păzite şi gărzile t r e b u e s c făcute. Im limbaj
creştin a c e a s t ă r e c o m a n d a r e î n s e a m n ă a posti şi a p r i v e g h e a . Disciplina creştină
t r e b u e să depăşească cu a t â t p e cea m i l i t a r ă , c u c â t Iisus Hristos d e p ă ş e ş t e p e orice
c o m a n d a n t m i l i t a r . Iisus Hristos este c o m a n d a n t u l s u p r e m al a r m a t e i creştine şi
s u b c o n d u c e r e a Iui n u s e o b ţ i n e decât victorie. C o m a n d a n ţ i i s u b a l t e r n i , ofiţerii lui
Iisus Hristos, duces, s u n t .episcopii, p r e o ţ i i şi diaconii, dar m a i ales confesorii şi m a r -
tirii. Cei fricoşi şi slabi să n u vină s u b s t e a g u l l u i Hristos. O r i g e n e l i m p e d e î n aceasta
p r i v i n ţ ă : „Astăzi, C o m a n d a n t u l a r m a t e i n o a s t r e , D o m n u l şi M â n t u i t o r u l . n o s t r u Iisus
Hristos, s t r i g ă c ă t r e soldaţii săi şi zice: „Dacă cineva e t e m ă t o r şi fricos în i n i m a sa,
să n u ia p a r t e la războaele m e l e " .
D u p ă î n d e p l i n i r e a a c e s t e i condiţii f u n d a m e n t a l e , disciplina curajoasă, c a r e
situiază p e orice o m p e u n p l a n d e v i e a ţ ă s u p e r i o a r ă , c r e ş t i n u l a u t e n t i c se r e t r a g e d i n
a m e s t e c u l existenţii p r o f a n e . A c e a s t ă r e t r a g e r e n u e a t â t o r e n u n ţ a r e p r o p r i u zisă
la v i e a ţ a î n mijlocul lumii, c â t o p r e g ă t i r e p e n t r u p e r f e c ţ i u n e a c a r e v a v e n i . P r e g ă t i r e a
î n t r u Virtuţile r ă z b o i u l u i c r e ş t i n se face î n afara încleştării pasiunilor şi i n t e r e s e l o r
l u m e ş t i . P e n t r u a p u t e a m e d i t a ziua şi n o a p t e a legea l u i D u m n e z e u şi p e n t r u a se
î n t ă r i c u p u t e r i invincibile d i n a p a ei vie, atleţii lui Hristos t r e b u e să s e e x e r c i t e î n
p a l e s t r a c o n c e n t r ă r i i spirituale şi a r e g ă s i r i i d e sine. Această c o n c e n t r a r e şi această
r e g ă s i r e se obţin d e p a r t e de f l u x u l şi r e f l u x u l a p e l o r p r o f a n e . Ofiţerii şi soldaţii
creştini fac m a r ş u r i şi m a n e v r e n u p r i n m l a ş t i n i l e v u l g u l u i , ci p e piscurile f r u m o s u l u i
şi ale g â n d i r i i în s i n g u r ă t a t e . N u m a i î n s i n g u r ă t a t e , o m u l se p o a t e m ă s u r a p e sine şi
se p o a t e fortifica; î n m u l ţ i m e , îl fură v a l u l d u l c e i m e d i o c r i t ă ţ i . P r e g ă t i r e a şi p r i c e ­
p e r e a m i l i t a r ă c r e ş t i n ă s u n t laborioase şi p r e t e n ţ i o a s e , căci ele t r e b u e să p l a c ă lui
Iisus Hristos şi t r e b u e să înfrângă d u ş m a n u l î n v e d e r e a c ă r u i a ele s e fac.
I n ce constă această p r e g ă t i r e a c r e ş t i n u l u i ?
î n t â i î n t r ' o l u p t ă u r i a ş ă şi n e î n c e t a t ă c u s i n e însuşi. E s t e r ă z b o i u l i n t e r n
neostoiat c a r e h ă r ţ u e ş t e p r o p r i a n o a s t r ă fiinţă. Nicio p e r s e c u ţ i e , zice C l e m e n t A l e ­
x a n d r i n u l , n u e s t e m a i t e r i b i l ă ca a c e a s t ă l u p t ă : „Această p r i g o a n ă răscolitoare
d i n ă u n t r u l n o s t r u este foarte a p ă s ă t o a r e şi foarte grea, p e n t r u c ă ea e m e r e u p r e z e n t ă ,
p e n t r u c ă p r i g o n i t u l n u p o a t e să s c a p e de ea, p e n t r u c ă e a duce c i r c u l a r d u ş m a n u l p r e ­
tutindeni... U n r ă z b o i u v e n i t din a f a r ă se i s p r ă v e ş t e r e p e d e ; cel d i n suflet d u r e a z ă
p â n ă l a m o a r t e " . î n c l i n ă r i l e n o a s t r e r e l e şi p a s i u n i l e d a u u n asalt înfricoşător s u f l e ­
t u l u i . Elitele p a t r i s t i c e b a t acest r ă z b o i u fără răgaz. E u n r ă z b o i u variat, s a v a n t ,

391
perfid, c u î n t r e r u p e r i şi c u r e l u ă r i p e n e s i m ţ i t e . F i e c ă r e i v i r t u ţ i îi s t a u î n f a ţ ă n e n u ­
m ă r a t e viţii c a r e î n c e a r c ă s'o slăbească, s'o a l u n g e , s'o e x t e r m i n e . I n chinovii, î n celule,
î n p e ş t e r i , p e v â r f u l m u n ţ i l o r , î n p u s t i u , P ă r i n ţ i i se r ă z b o e s c p e v i e a ţ ă ş i p e m o a r t e c u
ei înşişi. Vieţile Sfinţilor n e d e s c r i u p e l a r g p ă t i m i r i l e n e s f â r ş i t e d a r şi e r o i s m u l d e
e p o p e i e a l a c e s t o r o a m e n i a s u p r a l o r înşişi. D e l à p r i v a ţ i u n i şi m a c e r a ţ i u n i fizice şi
m o r a l e şi p â n ă la c o n t e m p l a r e a şi u n i r e a c u D u m n e z e u p r i n r u g ă c i u n e şi d r a g o s t e
s u p r a p ă m â n t e a s c ă , Sfinţii a u s t r ă b ă t u t n e n u m ă r a t e e t a p e d e e r o i s m glorios. A u fost
d e s i g u r şi î n f r â n g e r i ; u n e l e definitive, a l t e l e c o n s t i t u i n d p u n c t e d e p l e c a r e p e n t r u o
l u p t ă şi m a i î n d â r j i t ă . Cei m a i m u l ţ i P ă r i n ţ i a u î n v i n s . V i c t o r i a l o r i - a t r a n s f i g u r a t
şi l e - a a d u s n e n u m ă r a ţ i r e c r u ţ i c a r i să î n t ă r e a s c ă r â n d u r i l e .
I n a l doilea r â n d , l u p t a c r e ş t i n u l u i e o î n c l e ş t a r e c u s a t a n , r e g e l e î n t u n e r i c u l u i
şi d u ş m a n u l i m p l a c a b i l a l l u i D u m n e z e u şi al e x i s t e n ţ i i . R ă z b o i u l c u d i a v o l u l e m u l t
m a i p r i m e j d i o s şi m a i t e n a c e d e c â t a c e l a c u p a s i u n i l e . E r ă z b o i u l n e v ă z u t c u t o a t e
u n e l t i r i l e şi c u r s e l e l u i . E r ă z b o i u l c o n t r a m o r ţ i i . S a t a n n u n u m a i că s e a l i a z ă c u t o a t e
p o r n i r i l e r e l e a l e o m u l u i , d a r e l d ă l u p t a n e g a ţ i e i însăşi, ca u n u l c a r e î n t r u p e a z ă
tăgada existenţii. Istoria sa e istoria oribilului. Sfinţii P ă r i n ţ i au consemnat în pagini
scânteietoare lupta neostoiată dintre a r m a t e l e lui Hristos, apărătoare ale creaţiunii
şi a l e vieţii, şi a r m a t e l e l u i s a t a n , p r o p a g a t o a r e a l e m o r ţ i i . P ă r i n t e l e c a r e n ' a t r e c u t
e x a m e n u l s u p r e m c o n t r a l u i s a t a n n u e, n u p o a t e fi u n sfânt. I s p i t e s a u î n t â m p l ă r i
ca a c e l e a p e c a r e l e n u m ă r ă biografiile S f â n t u l u i A n t o n i e , S f â n t u l u i M acari e s a u
imprecaţiile Sfântului Vasile sunt elemente ale acestui examen.
P e n t r u a n ă r u i î m p ă r ă ţ i a l u i S a t a n , elitele p a t r i s t i c e l u p t ă n u cu r ă z b o i u s â n ­
geros, ci cu p a c e şi iubire. C o m a n d a n t u l s u p r e m , Iisus H r i s t o s , s u n ă d i n t r â m b i ţ a S a
m e l o d i a p ă c i i şi p u n e î n l i n i e d e b ă t a e s o l d a ţ i a i p ă c i i ; t r â m b i ţ a S a e s t e E v a n g h e l i a ,
iar s o l d a ţ i i s ă i s u n t c r e ş t i n i i c r e a t o r i de v a l o r i n e t r e c ă t o a r e . R ă z b o i u l e s p i r i t u a l , n u
s â n g e r o s , şi e î n d r e p t a t c o n t r a viţiilor c a r n a l e , s p i r i t u a l e ş i a d e m o n i l o r . A c e s t r ă z b o i u
se d ă i n c â m p u l evlaviei şi e l r e c l a m ă n u forţa c o r p u l u i , c i t ă r i a s u f l e t u l u i . E u n
r ă z b o i u f ă r ă c r u z i m e c a r e e p u r t a t d e elitele l u p t ă t o a r e î n i n t e r e s u l celor s l a b i d i n
cauza vârstei, a sexului s a u a orientării lor greşite. A r m e l e acestui războiu s u n t postul,
r u g ă c i u n e a , d r e p t a t e a , e v l a v i a , b l â n d e ţ e a şi c a s t i t a t e a . C u e x c e p ţ i a p o s t u l u i , c a r e n u
e decât î n a p a r e n ţ ă o a t i t u d i n e n e g a t i v ă , t o a t e c e l e l a l t e a r m e ale s f i n ţ e n i e i s u n t p u t e r i
creatoare. S p r e deosebire de presupusa sfinţenie a altor religiuni, sfinţenia creştină e
a c t i v ă şi c r e a t o a r e . E a n u e o r e s e m n a r e î n f a ţ a vieţii, c i o l u p t ă p e n t r u r e g ă s i r e a
d e s ă v â r ş i r i i p r i m a r e . E o l u p t ă c u s i n e însuşi, c u m a m v ă z u t , d a r e şi o l u p t ă c u l u m e a
î n c o n j u r ă t o a r e , cu m o r a v u r i l e societăţii, c u l e g i l e p o l i t i c e ale s t a t u l u i n e c r e ş t i n s a u
c a m e l e o n i c . A c e a s t ă l u p t ă v r e a s ă t o p e a s c ă s g u r a p ă c a t u l u i şi să o r i e n t e z e l u m e a s p r e
v a l o r i l e e t i c e şi m e t a f i z i c e n e t r e c ă t o a r e . Cei doi s t â l p i ai sfinţeniei c r e ş t i n e , p a c e a şi
i u b i r e a , a r a t ă , p r i n însăşi n a t u r a lor, s e n s u l şi o r i e n t a r e a c r e a t o a r e a acestei sfinţenii.
E r o i s m u l păcii e s t e m a i m a r e d e c â t acela a l r ă z b o i u l u i , o r i c â t d e p a r a d o x a l s ' a r p ă r e a
acest l u c r u . O p a c e a d e v ă r a t ă şi p e r m a n e n t ă p r e s u p u n e e x i s t e n ţ a u n o r o a m e n i ideali,
adică o s i t u a ţ i e c a r e n u s'a o b ţ i n u t p â n ă a s t ă z i de nicio r e l i g i e şi d e n i c i o c u l t u r ă ,
d a r p e c a r e c r e ş t i n i s m u l o v i z e a z ă c o n t i n u u şi s p r e o a r e t i n d e p r i n e f o r t u r i s u p r a ­
omeneşti. Pacea creştină înseamnă războiu p e r m a n e n t cu toate nedreptăţile, cu toate
ticăloşiile şi c u t o a t e d e s f i g u r ă r i l e f r u m u s e ţ i i d u m n e z e e ş t i . A i n s t a u r a o a s e m e n e a
p a c e p e p ă m â n t s a u n u m a i a d e p u n e c o n t i n u e e f o r t u r i î n acest sens, î n s e a m n ă u n
e r o i s m c e n u p o a t e fi p r i n s î n nicio f o r m u l ă . E r o i s m u l i u b i r i i d e p ă ş e ş t e p e a c e l a al
păcii. „ I u b i ţ i p e v r ă j m a ş i i v o ş t r i !", este u n p e r c e p i p e c a r e s i n g u r D u m n e z e u 1-a
f o r m u l a t , î n t r u c â t E l s i n g u r 1-a p r a c t i c a t şi-1 p r a c t i c ă . C â n d o a m e n i i v o r a j u n g e să
 iubească p e v r ă j m a ş i i lor, a t u n c i v o m a v e a î m p ă r ă ţ i a l u i D u m n e z e u p e p ă m â n t . E
i n u t i l să a r ă t ă m ce î n s e a m n ă p e n t r u u n o m a-şi i u b i p e d u ş m a n u l s ă u . Sfinţii a u
\ r e p u r t a t această victorie e x t r a o r d i n a r ă a s u p r a l o r înşişi ş i a s u p r a l u m i i . E i a u fost
\ capabili să î n d u r e m o a r t e a m a r t i r i c ă p e n t r u Iisus Hristos. M o a r t e a este s u p r e m u l
e x a m e n al o m u l u i . Dacă sfinţii n u s ' a u t e m u t de m o a r t e , e s t e p e n t r u c ă ei i u b e a u p e
Iisus Hristos şi p e n t r u c ă dincolo d e a c e a s t ă sincopă a fiinţii u m a n e ei v e d e a u n e m u ­
r i r e a . I a r n e m u r i r e a este a t r ă i î n şi d i n i u b i r e .
E v i d e n t , n u toţi creştinii idin p e r i o a d a p a t r i s t i c ă a u a j u n s sfinţi, p e n t r u c ă nici
t o ţ i n ' a u l u p t a t şi p e n t r u c ă nici d i n t r e l u p t ă t o r i n ' a u dus t o ţ i „ l u p t a cea b u n ă " .
Această l u p t ă b u n ă a u d a t - o m o n a h i i , asceţii, a n a h o r e ţ i i . î n t ă r i ţ i î n p a n o p l i a r ă b d ă r i i ,
a m i l o s t e n i e i şi a c e l o r l a l t e v i r t u ţ i , m a r i i c o m b a t a n ţ i a i l u i H r i s t o s a u făcut să s e
b u c u r e de r o a d e l e victoriei lor şi cei slabi ş i cei c a r i n ' a u fost c h e m a ţ i l a l u p t ă s a u
n ' a u p u t u t ieşi. S u n t l u p t ă t o r i d e s ă v â r ş i ţ i şi n e d e s ă v â r ş i ţ i . C e i d e s ă v â r ş i ţ i s u n t ofiţerii
a r m a t e i l u i Hristos. Ei m e d i t e a z ă z i u a şi n o a p t e a l e g e a l u i D u m n e z e u . I n t r e iei n u e s t e
n e î n ţ e l e g e r e şi c e a r t ă . N u m a i d e s p r e ei s e p o a t e zice că s u n t d e o s i n g u r ă p ă r e r e şi
că s u n t u n s i n g u r suflet. Cei m a i m u l ţ i d i n t r e ei a u t e r m i n a t p r i n m o a r t e m a r t i r i c ă ,
d â n d d o v a d ă d e u n c u r a j c a r e a î n s p ă i m â n t a t p e p e r s e c u t o r i . E i a u m u r i t fără
ostentaţie, s i m p l u ş i frumos, aşa c u m m o r eroii. B r a v u r a l o r a r fi c l ă t i n a t i m p e r i u l
r o m a n , d a c ă a r fi î n t r e b u i n ţ a t - o î m p o t r i v a s t a t u l u i . D a r creştinii n u ucid, ci s e lasă
ucişi, m ă r t u r i s e ş t e e m o ţ i o n a n t T e r t u l l i a n . A p r i m i m o a r t e a p e n t r u Hristos, e s t e cea
m a i m a r e victorie, v i c t o r i a î n c u n u n a t ă d e g l o r i a d e a p l ă c e a l u i D u m n e z e u şi d e
p r a d a de a t r ă i veşnic.

CONCLUZIE

T r ă i n i c i a Bisericii l u i H r i s t o s şi f r u m u s e ţ e a c u l t u r i i c r e ş t i n e s e î n t e m e i a z ă
p e p u t e r e a M â n t u i t o r u l u i , d a r ş i p e e r o i s m u l , u n i c î n istorie, a l elitelor p a t r i s t i c e ;
e r o i s m a l cunoaşterii, e r o i s m a l sfinţeniei şi e r o i s m a l m o r ţ i i . E r o i s m u l c r e ş t i n n u
este n u m a i o p a g i n ă d e glorie a Bisericii, ci şi o v i r t u t e s t r u c t u r a l ă a t o t ceeace
p u r c e d e d i n c r u c e s a u a r e v r e o l e g ă t u r ă c u ea. C r e ş t i n i s m u l e eroic, aşa c u m soarele
s t r ă l u c e ş t e şi c u m o r i c e fiinţă r e s p i r ă . P u t e r e a l u i s u p r a n a t u r a l ă dă oamenilor, p r o ­
b l e m e l o r şi a t i t u d i n i l o r î n c a r e p ă t r u n d e , o î n c r e d e r e şi o s v â c n i r e irezistibilă s p r e
l u m e a c u r a t ă şi f r u m o a s ă a i d e a l u l u i , a d u m n e z e i r i i . C r e ş t i n u l s u p e r l a t i v i z a t p r i n
c o n t a c t u l idirect c u D u m n e z e u n u c u n o a ş t e piedici î n m e r s u l l u i a s c e n d e n t s p r e d e s ă ­
v â r ş i r e ; d e s ă v â r ş i r e a l u i şi a celorlalţi. P o s e s i u n e a acestei d e s ă v â r ş i r i echivalează cu
g u s t a r e a b u c u r i i l o r p a r a d i z i a c e . D e a c e e a s u f e r i n ţ e l e ş i m o a r t e a , d e p a r t e d e a descuraja
sau de a t u l b u r a p e a d e v ă r a t u l creştin, s u n t , d i m p o t r i v ă , p o r ţ i s p r e v i e a ţ a e t e r n ă şi
glorioasă. C r e ş t i n i s m u l l u c r e a z ă a s u p r a l u m i i t r a n s f i g u r â n d - o . Această t r a n s f i g u r a r e
e, î n p a r t e , opera h a r u l u i d i v i n , d a r e a e s t e m a i ales r o d u l e f o r t u r i l o r e r o i c e ale elitelor.
E r o i s m u l c r e ş t i n n u e accidental, ci o l u c r a r e n e î n t r e r u p t ă , m o d e s t ă , a n o n i m ă ,
a n u m e r o a s e l o r g e n e r a ţ i i d e a t l e ţ i ai l u i Hristos. Istoria c r e ş t i n i s m u M a r a t ă l i m p e d e
ce m u n c ă u r i a ş ă , c e s u f e r i n ţ i i m e n s e , c â t e m o r ţ i n e v i n o v a t e a u c r e a t c u l t u r a c r e ş t i n ă
şi o g a r a n t e a z ă . C â t e a l t e e f o r t u r i şi s u f e r i n ţ i s u n t n e c e s a r e p â n ă la a d u c e r e a întregea
l u m i s u b b r a ţ e l e crucii ! C r e ş t i n i s m u l este istoria însăşi a c e l u i m a i î n a l t eroism.

393
 JOSEF WEINHEBER

VORBIND IN VIS
I N ROMÂNEŞTE

DE

VENTILĂ H O R I A

N u s u n t a i c i şi n i c i a c o l o n u - s .
A h , florile d i n d e p ă r t ă r i — f u n i n g e l
T r ă i m aşa, n e c h e a m ă m o a r t e a sus,
un cântec trece p e sub geamuri, ninge.

De m u l t p e d r u m u r i viaţa m ă î n d e a m n ă
şi n i c i u n f l u t u r e n u m ă ' n c o n j o a r ă .
O, v e c h i g r ă d i n i c a r e - a ţ i c ă z u t î n t o a m n ă ,
femei t r e c u t e s u b t o s t e a d e s e a r ă .

B a t d o u ă ceasuri, f ă r ă g l a s p r e a t a r e ,
Ieri e departe. Uhde-i oare mâine?
O voce-mi spune: Pâinea-i de mâncare,
î m p a r t e - ţ i a s t ă z i g â n d u l ca p e - o p â i n e .

E vis această faţă de copil ?

M a i ş t i i t u m a m ă p e a fost o d a t ă ?
V e c i n u ' n t r e a b ă : E t â r z i u ? N u ştiu.
Şi zac a ş a î n n o a p t e a ' n t u n e c a t ă .

Cred că-i târziu. Da cred că e târziu

Se d u c a c u m şi zeii l a c u l c a r e .
Ah, florile! I n p r a g u l s â n g e r i u
dece s t ă u n a ca u n î n g e r m a r e ?

N u p l â n g e , căci t e ^ a ş t e a p t ă - o veşnicie.
Greşeşte frunţii m â n a din poem.
Şi n u m a i n i n g e . B a n i i d i n t i p s i e
dă-i fără n u m ă r tristului boem.

A m şi a j u n s l a c a p ă t u l potecii ?
A ş a - s m e r e u acolo u n d e - a m fost.
Şi m o r a t â ţ i a ! S b o a r ă liliecii..
Ah, florile — m i n u n e f ă r ă rost.

394
Z O R I D E Z
DE

LUCIA MIHNEA

S e n i n ă d i m i n e a ţ ă de April.
Din h o r n u r i s e î n a l ţ ă fum bătrân,
Atâtea frământări se ş t e r g ca el,
Şi 'mpălizite a m i n t i r i rămân.

î n g e m ă n a r e a d i n t r e vis şi 'nfiripare
O a r e - a v ă z u t - o v r e o d a t ă cineva ?
In c a r e foc s e m i s t u e ş t e v i a ţ a ?
Şi 'n c e n e - a ' n c ă t u ş a t ? I n c a r e zà ?

Stăpâni suntem doar pe dorinţa noastră,

S t ă p â n i s u n t e m p e s o a r e şi p e vis,
Şi p e n e m ă r g i n i r e a zărilor, a l b a s t r ă ;
De l i b e r t a t e n e d e s p a r t e u n abis,
E ferecată ca o r ă d ă c i n ă 'n glastră,
Cu o r i z o n t u l despicat d e - u n g e a m închis.

395
VERSURI PENTRU VERSUL MEU
DE

VALERIU ANANIA

T e n a s c , copile, î n sclipiri de c â n t .
T u eşti o d r a s l a v i s u r i l o r m e l e ,
Cernut p r i n vremi de dorurile-mi grele
Şi zămislit, î n n o p ţ i , de D u h u l S f â n t .

Când fruntea-mi a r d e s u b văpăi d e cer

Şi r i s i p i t u l s u f l e t m i s e s t r â n g e ,
Prin flacăra sudorilor de sânge
I n l u m e l u n e c i l i n ca u n m i s t e r .

D u r e r e a v i n e ' n vreme,, f ă r ă v r e m i .
In fapt d e - a m u r g sau aspre dimineţe
T e p l ă m ă d e s c î n m i i şi m i i d e f e ţ e
Şi 'n n o p ţ i t r e s a r c â n d g â n g u r e s t i s a u g e m .

Ingenunchiat sub raza unui har

Adorm ades liturghisindu-ţi taina
Şi'n alb stihar înveşmântându-mi haina.
Durez din tine încă u n altar.

Copil n ă s c u t î n n o u l B e t l e e m ,
Când vei porni în l u m e p r i n t r e vetre
T e v o r u c i d e o a m e n i i cu p i e t r e ,
M â n a ţ i d e - a c e l a ş i şi d i n v e a c b l e s t e m .

Dar eu te-oiu s t r â n g e 'n j a r de curcubeu

Şi n ' o i u s i m ţ i că t â m p l e l e î m i s â n g e r
Şi, d â n d u - ţ i a r i p i albe c a d e î n g e r ,
T e v o i u t r i m i t e sol la D u n m e n z e u .

U r c â n d ş i c o b o r â n d p e - u n fir d e g r a i
— Minune nouă 'n limba m e a gângavă —
Vei î m p l e t i c e r e a s c a - n e v o r o a v ă
Rămasă-ascunsă 'n raza u n u i Rai.

396
 CREDINŢĂ ŞI EROISM
DE

PETRU P. IONESCU

I ^ a n u m ă r a t e a u fost f u r t u n i l e , n e î m b l â n z i t e izbeliştele ce s ' a u a b ă t u t d i n v e a c u r i

d e a s u p r a n e a m u l u i n o s t r u . C h i n u i t ş i m â n d r u , d â r z şi d e m n a s t ă t u t î n s ă el î n b ă t a i a
t u t u r o r v â n t u r i l o r . P e n t r u c ă n i c i o d a t ă n u i s'au a p l e c a t şi n u i s ' a u f r â n t c a t a r g u r i l e .
U n u l r i d i c a s e m e ţ p â n ă l a c e r b r a ţ e cucernice d e i m p u n ă t o a r e , d e cosmică r u g ă . A l t u l
î n f r u n t a a l ă t u r i , î n t r e u n oftat şi u n c h i u i t voinicesc, n ă v a l a v a l u r i l o r d u ş m a n e . U n u l
e r a C r e d i n ţ a , celălalt E r o i s m u l . Da, n i s e p a r e că t o a t ă istoria n o a s t r ă s'a scris î n j u r u l
acestor doi s t â l p i s u s ţ i n ă t o r i . C r e d i n ţ a a î m b ă r b ă t a t , a s u s ţ i n u t , a i l u m i n a t , a a r ă t a t t o t ­
d e a u n a l i m a n u l . E r o i s m u l a r e a l i z a t p e p l a n u l p r a c t i c ceeace p r e t i n d e a , d i n î n ă l ţ i m e a
idealului creştin, credinţa.
N u ş t i m dacă n u s u n t e m p o a t e g r e ş i ţ i a f i r m â n d că n i c ă i e r i logodirea d i n t r e c r e ­
d i n ţ ă ş i e r o i s m n u a fost m a i desăvârşită, m a i î n c h e g a t ă , decât î n d e s t i n u l n e a m u l u i
n o s t r u . I n a l t e p ă r ţ i , p e a l t e m e l e a g u r i şi î n c u r s u l t i m p u r i l o r , c r e d i n ţ a ş i - a u r m a t d r u ­
1
m u l ei p r o p r i u i a r e r o i s m u l s'a m a n i f e s t a t deasemieni î n f o r m e , a m p u t e a spune , p u r e .
î n t r e a g a epopee a c a v a l e r i s m u l u i m e d i e v a l , c u e x c e p ţ i a cruciadelor, î n t o a t ă această
v i a ţ ă feudală î n c a r e se e x a l t ă eroicul, e r o i s m u l î ş i t r ă e ş t e o c i u d a t ă şi c o m p l e t ă g a m ă
d e valori, d e l à i s p r ă v i l e u n u i B a y a r d — „ c a v a l e r f ă r ă frică şi fără p r i h a n ă " , p â n ă l a
g e n i u l răsboinic a l u n u i D u Guesclin. I a r t r a g i c a ş i m ă r e a ţ a f i g u r ă c r e a t ă d e C e r v a n t e s ,
D o n Q u i x o t t e delà M a n c i a d e ş i p a r e a se 'apropia d e o c o n t o p i r e î n t r e p l a n u l c r e d i n ţ e i
şi- p l a n u l eroicului, p l u t e ş t e t o t u ş i î n a p e l e r e a v a n e ş i s i m p l e a l e eroicului — a m
spune — pur.
A ş a d a r o disociere î n t r e c r e d i n ţ ă şi eroism este posibilă. N u n u m a i a t â t . E a e s t e
c h i a r firească. D a c ă a m î n t r e p r i n d e o analiză s p e c t r a l ă a psihologiei popoarelor, din
acest p u n c t d e v e d e r e , a m p u t e a c o n s t a t a c ă ceeace p r e d o m i n ă m a i ales e s t e forma de
disociere a celor două realităţi, d e c â t f o r m a l o r d e u n i r e , d e sinteză. E r o i s m u l francez,
n e d e s m i n ţ i t d e l à c a m p a n i i l e r e g e l u i - s o a r e p â n ă l a copleşitoarea şi u n i c a a v e n t u r ă a
lui Napoleon, a r e p r e z e n t a t t i p u l p e c a r e l - a m p u t e a foarte b i n e n u m i , t i p u l e r o i s m u l u i
laic p u r . C h i a r şi m a i î n a i n t e , i n e v u l - m e d i u , e r o i s m u l s i n g u r n u a s i g u r a credinţa, c r e ­
dinţa s i n g u r ă n u justifica eroismul.
Eroismul german a a v u t o singură uimitoare manifestare de acord c u credinţa,

397
î n p r e z e n ţ a î n i s t o r i e a l u i M a r t i n L u t h e r . M a r e l e r e f o r m a t o r a fost, î n fond u n soldat
r ă t ă c i t p r i n t r e clerici. A f a r ă d e a c e a s t ă î n t â l n i r e e x c e p ţ i o n a l ă , s p i r i t u l e r o i s m u l u i
g e r m a n n u a a v u t î n m u i e r i de a r i p i î n a z u r u l c r e d i n ţ e i . D i m p o t r i v ă , e r o i s m u l a fost,
p e n t r u s p i r i t u l g e r m a n , o f o r m ă s u b l i m a t ă a d a t o r i e i a b s o l u t e , a i m p e r a t i v u l u i categoric
şi a p e r f e c ţ i u n i i fiinţei u m a n e . N i m e n i n u a e x a l t a t m a i p ă t i m a ş e r o i s m u l şi n u a
a l u n g a t m a i p ă t i m a ş credinţa!, d e c â t Nietzsche.
E r o i s m u l i t a l i a n a s t r ă l u c i t victorios î n e x u b e r a n ţ a , a p r o a p e p ă g â n ă , a R e n a ş t e r i i .
O m u l R e n a ş t e r i i face d i n p r o p r i a l u i v i a ţ ă o m ă r t u r i s i r e şi o s i n t e z ă de e r o i s m s u m b r u ,
e l e m e n t a r , v i o l e n t , p ă t i m a ş . C o n d o t i e r u l şi g o n f a l o n i e r u l v o r r ă m â n e d e a p u r u r i d r e p t
t i p u r i l e cele m a i e x t r a o r d i n a r e , cele m a i r e a l i z a t e ale o m u l u i eroic n u m a i p e n t r u p l ă ­
cerea în sine a eroismului. Renaşterea n u a cunoscut nici o înrudire m a i strânsă între
e r o i s m şi c r e d i n ţ ă . E r o i s m u l e r a u n u l ddn m o d u r i l e m a j o r e a l e vieţii, c r e d i n ţ a e r a o
f o r m ă a c c e p t a t ă , a d m i s ă c a c e v a n a t u r a l şi obişnuit, n u c a u n c e n t r u s p r e c a r e c o n v e r g
n ă z u i n ţ e l e şi delà c a r e e m a n ă e l a n u r i l e .
I n Peninsula Balcanică, eroismul îmbracă haine ciudate, impresionante, capătă
a c c e n t e de 'malta t e n s i u n e d a r r ă m â n e u n f a p t p u r u m a n , u n f a p t laic, a d e s e o r i — b a
c h i a r t o t d e a u n a , e r o i s m u l fiind calea, m o d u l d e m a n i f e s t a r e a u n o r a d â n c i n e v o i sociale
şi politice. A ş a s e e x p l i c ă h a i d u c i a , m e n i t ă să r e s t a b i l e a s c ă e c h i l i b r u l î n t r e o r d i n e şi naos,
d r e p t a t e şi n e d r e p t a t e , s p o l i a ţ i e şi e c h i t a t e . A ş a se explică n e c o n t e n i t e l e l u p t e p e n t r u
l i b e r t a t e , p e n t r u i n d e p e n d e n ţ ă , d u s e d e p o p o a r e c a M u n t e n e g r e n i i , Sârbii,, M a c e d o n e ­
nii, Grecii, etc.
S u f l e t u l s p a n i o l este p o a t e s i n g u r u l c a r e î m p r e u n ă î n t r ' o s i n t e z ă c i u d a t ă d e a r ­
d o a r e ş i m ă r e ţ i e , c r e d i n ţ a c u e r o i s m u l . A m b e l e f i e r b i n ţ i . A m b e l e ridicate l a p o t e n t e
m a x i m e a ş a î n c â t u n a s ă dea n a ş t e r e inchiziţiei şi să r i d i c e p e s t e v e a c u r i u m b r a l u i
T o r q u e m a d a i a r c e a l a l t ă să c r e e z e eroi de l e g e n d ă : M o l i a şi M o s c a r d o . Şi astfel să fie
c u p u t i n ţ ă şi p e n t r u c e i m a i sceptici, u n e r o i s m c r e ş t i n m a i i n c a n d e s c e n t d e c â t a l p r i ­
m e l o r v r e m u r i , î n p l i n secol a l d o u ă z e c i l e a .
S u n t p o p o a r e c a r e c r e i a z ă sfinţi. S u n t a l t e l e c a r e c r e i a z ă eroi. S u n t a l t e l e c a r e d a u
l u m i i şi p e u n i i şi p e alţii. D e s i g u r , n o i n u m a i ş t i m a c u m , î n v â l t o a r e a clapelor p r e z e n t e ,
c a r e n e s u n t sfinţii şi c a r e n e s u n t eroii. D a c ă p e sfinţi n u - i p u t e m r e c u n o a ş t e decât
d u p ă c î n d e l u n g a t ă t r e c e r e d e v r e m e , p e eroi îi d e s c o p e r i m m a i u ş o r , m a i r e p e d e , î n
c o n d i ţ i u n i ce le s u n t e s e n ţ i a l e : î n l u p t ă . D a r p r i v i n d d i n c o l o d e f o r m e l e g a t a c r e a t e a l e
t r a d i ţ i e i , n o i t r e b u e să v e d e m î n fiecare e r o u u n s f â n t c u p u t i n ţ ă . S a u c e l p u ţ i n u n
o m c a r e a î n c h i s în s â m b u r e l e v i e ţ i i l u i o f ă r â m ă d i n s ă m â n ţ a vie a sfinţeniei. M a i
î n a i n t e d e orice : sacrificiul. R u p e r e a a p o i d e t o t c e este o m e n e s c , firesc, p l ă c u t , n e c e ­
sar, b u n , d e t o t c e e s t e c o t i d i a n ă a t r a c ţ i e . O m u l c a r e ş t i e şi p o a t e s ă m o a r ă p e n t r u
p a t r i e , p e n t r u n a ţ i e e s t e u n o m c a r e s'a d e p ă ş i t , c a r e a r u p t z ă g a z u r i l e (incerte a l e u m a ­
n i t ă ţ i i s a l e p e n t r u a r ă t ă c i p r i n c â m p u l d e a r o m e c e r e ş t i al sfinţeniei. Vai, „ipocrit
lector, s e m e n u l şi f r a t e l e m e u " , c u m n e a p o s t r o f e a z ă p o e t u l , t e - a i î n t r e b a t c â t e
d e g r e u să r e n u n ţ i l a t o a t ă c ă l d u ţ a b u c u r i e d e a fi aci, d e p a r t e , c u t o ţ i , d e p a r t e d e
m a r e a e x p e r i e n ţ ă , d e p a r t e ide m a r e l e c â n t e c al m o r ţ i i şi a l e r o i s m u l u i ! T e - a i î n t r e b a t
c â t e de u ş o r să citeşti î n c o n f o r t u l a p a r t a m e n t u l u i , u l t i m u l c o m u n i c a t , să asculţi la
r a d i o u l t i m a i n f o r m a ţ i e , s ă p r i v e ş t i la c i n e m a u l t i m u l j u r n a l O. N . C. !
I a r î n t i m p u l a c e s t a u n d e v a , p r i n c o c l a u r i l e l u m i i , s e f ă u r e s c eroii şi e x p i r ă s i m ­
p l u şi m ă r e ţ , sfinţii, t o ţ i sfinţii n o ş t r i a n o n i m i , c ă z u ţ i p e n t r u p a t r i e şi p e n t r u cer.
P e n t r u c ă , d i n t r e t o a t e p o p o a r e l e l u m i i n o i ne-^am b ă t u t t o t d e a u n a , exclusiv,
p e n t r u c r u c e . P a r a n t e z e l a i c e a u fost. L u p t e c u p o p o a r e t o t c r e ş t i n e a u fost. D a r n u n o i
a m fost a t a c a t o r i i . N e - a m a p ă r a t . A m a r ă t a t vecinilor că n u s e g l u m e ş t e u ş o r cu R o -

398
mântui. D e l à 1324 p â n ă l a 1940 n u a m făcut decât asta. I n istoria p o p o r u l u i n o s t r u s'a
î m p l e t i t c r e d i n ţ a cu e r o i s m u l î n formele cele m a i p u r e , forme p u r e ale c r e d i n ţ e i , dusă
p â n ă la m a r t i r a j u l lui Brâmeaveanu, f o r m e p u r e a l e e r o i s m u l u i r i d i c a t e a m e ţ i t o r p a s t e
v e a c u r i de voevozii n o ş t r i . A c u n o a ş t e această î m p l e t i r e , a-i desface a t e n t , cu v e n e r a ţ i e ,
firele î m p r e u n ă r ă s u c i t e , î n s e a m n ă a p a r c u r g e , d e fapt, t o a t ă i s t o r i a n o a s t r ă , delà
Mircea şi delà M u ş a t i n i , p â n ă la v r e m e a c â n d d o m n p e s t e ţ a r ă , din voia D o m n u l u i ,
este Mihai I.
D o m n i i n o ş t r i n u a u a v u t decât m a r i griji, să se războiască şi să ridice m ă ­
n ă s t i r i . I n ei însă s'a î n t r u p a t t o t ce a r e n e a m u l a c e s t a c a v i g o a r e şi m â n d r i e , ca f r u m u ­
s e ţ e şi temeinicie. I n 1394 R o m a n Voevod se p u t e a n u m a i , c o n ş t i e n t d e i m p o r t a n ţ a l u i :
„ M a r e l e s i n g u r s t ă p â n i t o r u l d o m n I o R o m a n voievod al Ţ e a r i i Moldovei d e l à m u n ţ i
până la ţărmul mării".
D a r p r i m u l m a r e d o m n c a r e v a î n c e p e şirul d e eroi şi de m u c e n i c i a i n e a m u l u i este
Mircea, acel Mircea d e s p r e c a r e Leumclavius, c r o n i c a r a l Turcilor, s p u n e a c u a d m i r a ţ i e
şi r e s p e c t : „ P r i n c i p e î n t r e c r e ş t i n i cel m a i viteaz şi cel m a i a g e r " .
Şi i a t ă c u m , c u el, o p a r a n t e z ă n e îmbie. Mircea îşi începe c a r i e r a d e d o m n creştin
şi i n a m i c al Turcilor, p r i n l u p t a ' d e l à Kossavopolje, a j u t â n d p e L a z ă r , c n e a z u l Sârbilor.
D a r c r e ş t i n i i s u n t î n f r â n ţ i . D i m p o t r i v ă , l u p t â n d singur, acelaş M i r c e a câştigă l u p t a delà
R o v i n e a t â t de s i m p l u descrisă de cronicar, d a r a t â t d e i m p r e s i o n a n t : „...fu r ă z b o i m a r e
cât s e î n t u n e c ă , de n u s e v e d e a v ă z d u h u l d e m u l ţ i m e a săgeatelor... s e v ă r s ă s â n g e m u l t .
cât e r a v ă i l e c r u n t e " . D a r î n f a ţ a l u i Baiazid I l d e r i m , E u r o p a c r e ş t i n ă şi feudală ridică o
oaste s t r ă l u c i t ă ide 100.000 de o a m e n i . Oaste î n f r â n t ă l a m e n t a b i l l a Nicopol. Episod c a r a c ­
teristic ! N u l u p t a s e r ă aceşti d o m n i creştini, c a v a l e r i i francezi, b u n g u n z i , b u r g g r a f u l de
Nuremberg, V e n e ţ i a şi B i z a n ţ u l , s u b s e m n u l crucii! Ni s e p a r e ca n u . N u e r a o î m p l e t i r e
reală î n t r e c r e d i n ţ ă şi eroism. E m i n e s c u , c u i n t u i ţ i a g e n i u l u i a f i r m ă :
Laurii voiau să-ţi smulgă de pe fruntea ta de fier...
Desigur, î n a i n t e de a fi, o faptă creştină, r ă z b o i u l delà Nicopoli fu o î n t r e c e r e de
orgoliu al eroismului. S i n g u r însă î n faţa p ă g â n u l u i , Mircea este d e n e î n v i n s . C â n d în
1394 Baiazid v r e a să p e d e p s e a s c ă p e Mircea, e s t e înfrânt. A t â t de m a r e devine i n f l u e n ţ a
d o m n u l u i m u n t e a n î n c â t în 1403 c â n d î n c e p certele p e n t r u t r o n u l turcesc, Mircea d o r e ş t e
să a j u t e l a s u i r e a t r o n u l u i p e M u s t a f a . Bineînţeles, n u t r e b u e să v e d e m î n aceste fapte
decât ceeace s u n t : f a p t e politice f ă c u t e î n i n t e r e s u l s u p e r i o r a l ţării. T o t p e n t r u acelaş
interes s u p e r i o r Mircea s e h o t ă r e ş t e m 1417 să p l ă t e a s c ă h a r a c i u Turcilor.
A ş a fu m a r e l e şi d o m n u l , v i t e a z u l şi u m i l u l Mircea c a r e se i n t i t u l a cu a d â n c ă şi
sinceră evlavie: „ E u cel î n t r u H r i s t o s D u m n e z e u l b i n e c r e d i n c i o s u l şi b i n e c i n s t i t o r u l şi
d e Hristos i u b i t o r u l şi s i n g u r s t ă p â n i t o r u l , Io Mircea, M a r e Voevod şi D o m n , c u m i l a l u i
D u m n e z e u şi c u d a r u l Iui D u m n e z e u , s t ă p â n i n d şi domininid t o a t ă Ţ a r a Umgrovlahiei şi
p ă r ţ i l e d e p e s t e m u n ţ i şi încă s p r e p ă r ţ i l e t ă t ă r ă ş t i şi A m l a ş u l u i şi F ă g ă r a ş u l u i h e n ţ e g şi
B a n a t u l u i de S e v e r i n D o m n ş i d e a m â n d o a u ă p ă r ţ i l e d e p e s t e t o a t ă D u n ă r e a şi p â n ă la
M a r e a cea m a r e şi c e t ă ţ i i D â r s t o r u l u i s t ă p â n i t o r " . Câtă f r u m u s e ţ e simplă şi r e a v ă n ă ,
câtă c r e d i n ţ ă t a r e şi adâncă, c â t ă d e m n i t a t e şi î n ă l ţ i m e se d e s p r i n d d i n aceste c u v i n t e
cu p a r f u m d e t r a n s c e n d e n ţ ă d i v i n ă !
B ă t r â n u l Mircea fu u n e r o u şi u n credincios. A l e x a n d r u cel B u n , m a r e l e D o m n a l
Moldovei, c a r e î n t â l n e ş t e p e T u r c i p e n t r u p r i m a dată î n 1420 c u ocazia a t a c u l u i î m p o ­
triva Cetăţii Albe, r e p r e z i n t ă c e a l a l t ă faţă a s u f l e t u l u i n a ţ i u n i i : c r e d i n ţ a . Acea c r e d i n ţ ă
tihnită, m u l c o m ă , a d â n c ă , fără e x u b e r a n ţ e şi excese ca î n S p a n i a l u i T o r q u e m a d a s a u
în Italia l u i S a v o n a r o l a , c r e d i n ţ a c a r e î n a l ţ ă biserici. D o m n u l îşi sapă n u m e l e c t i t o -
ricesc la Bistriţa, la M o l d a v i ţ a , la H u m o r , l a N e a m ţ u l , la P o b r a t a , l a H o r o d n i c .

399
 D a r n e a m u l n o s t r u , î n t r ' o p e n d u l a r e f ă r ă sfârşit, î m b i n ă , ţ e s e m a i d e p a r t e cele
d o u ă fire a l e d e s t i n u l u i s ă u . D a c ă A l e x a n d r u r e p r e z i n t ă c a l m u l m e d i t a ţ i e i o r t o d o x e î n
p r i d v o r u l imânăstirilor a l b e , v i a ţ a l u i l a n c u d e H u n e d o a r a e a i d o m a vieţii o r i c ă r u i m a r e
p r i n ţ al e r o i s m u l u i c r e ş t i n , al o r i c ă r e i i m p r e s i o n a n t e f i g u r i a R e n a ş t e r i i . L e g ă t u r a cu a-
a c e a s t ă R e n a ş t e r e o face l a n c u d i n t i n e r e ţ e c â n d , î n s u i t a d u c e l u i d e Milano, î n v a ţ ă acolo
m e ş t e ş u g u l a s p r u al r ă z b o i u l u i . Z e c e a n i l u p t ă a c e s t p a l a d i n a l c r u c i i î m p o t r i v a p ă g â ­
nilor, la P o a r t a de F i e r , p e I a l o m i ţ a , l a Sofia şi l a B e l g r a d , ceeace îl face p e p a p a
C a l i x t a l I l I - l e a s ă - ! n u m e a s c ă , î n 1456, „ A t l e t u l c e l m a i p u t e r n i c a l l u i H r i s t o s .
însuşi Vlad Ţepeş, împrejurul căruia a stăruit legenda unei cruzimi exagerate,
a fost u n d o m n al c r e ş t i n ă t ă ţ i i , u n d u ş m a n al p ă g â n i l o r , u n c a v a l e r a l crucii, u n u n s
al e r o i s m u l u i . A t â t de marfe fu v i o l e n ţ a aceistui e r o i s m î n c â t s p u n e m ă r t u r i s i t o r u l c o n ­
t e m p o r a n : „ S e s p e r i a s e r ă î n t r u a t â t m u l ţ i m i l e p ă g â n i l o r î n c â t s e socotea fericit cel
ce p u t e a t r e c e idiincolo, -în A n a t o l i a .
Ş i i a t ă - n e a j u n ş i la f i g u r a u r i a ş ă a l u i Ş t e f a n Cel M a r e , l a acel d o m n p e c a r e
polonul Miechowski îl descrie entuziast :
„ B ă r b a t g l o r i o s ş i v i c t o r i o s c a r e ai b i r u i t p e t o ţ i r e g i i vecini ! O m fericit
„ c ă r u i a s o a r t a i-a h ă r ă z i t c u m u l t ă d ă r n i c i e t o a t e d a r u r i l e ! Căci p e c â n d altora
„ie-a d a t n u m a i u n e l e î n s u ş i r i şi a n u m e u n o r a p r u d e n ţ ă î m p r e u n a t ă c u ş i r e ­
t e n i e , a l t o r a v i r t u ţ i c r o n i c e şi s p i r i t d e d r e p t a t e , a l t o r a b i r u i n ţ ă c o n t r a d u ş ­
m a n u l u i , n u m a i ţ i e ţ i l e - a h ă r ă z i t l a u n loc p e t o a t e . T u eşti d r e p t , p r e v ă z ă t o r ,
„isteţ, b i r u i t o r c o n t r a t u t u r o r d u ş m a n i l o r . N u î n z a d a r e ş t i socotit p r i n t r e
„eroii s e c o l u l u i n o s t r u " .
N i c i o d a t ă i s t o r i a n u n e - a p r e z e n t a t o m a i copleşitoare, o m a i ' u r i a ş ă figură d e c â t
aceea a l u i Ş t e f a n . D a c ă azi n o i n u p u t e m s ă - l c o n s t r u i m p e m a r e l e e r o u a l c r e ş t i n ă t ă ţ i i
d e c â t — p a l i d — d i n d o c u m e n t e şi h r i s o a v e , d i n a c t e şi m ă r t u r i i c r o n i c ă r e ş t i , î n v r e m e a
lui,idupă i n t e n ţ i a m a r i l o r istorici, Ş t e f a n a fost o o p r i r e î n c r e m e n i t ă d e a d m i r a ţ i e a i s ­
toriei. A t â t d e m a r e î i e r a f a i m a , a t â t d e î n a l t ă îi e r a m i s i u n e a c r e ş t i n ă şi eroică î n c â t
p e n t r u victoria lui n u se r u g a u n u m a i limbile clopotelor ortodoxe d e pe întinsul ţării
Moldovei ci străinii toţi.
U n c o n t e m p o r a n i t a l i a n scria, astfel, l a 23 M a i 1476, a r ă t â n d c ă s u l t a n u l pornise
să p e d e p s e a s c ă M o l d o v a :
„ D u m n e z e u să-i dea Iui Ştefan victoria p e c a r e a t â t d e m u l t o dorim". Iar Ştefan
î n s u ş i s c r i a l a 22 M a i acelaş an, b r a ş o v e n i l o r :
„Aflaţi s c u m p i i n o ş t r i a m i c i c ă noi... a v e m r ă z b o i c u T u r c i i p ă g â n i " i a r despre
M u n t e n i c a r e t r e b u i a u d e n e v o i e s ă m e a r g ă cu T u r c i i , Ş t e f a n s p u n e : „ei doresc pieirea
n o a s t r ă şi a î n t r e g e i c r e ş t i n ă t ă ţ i " .
E p i s o d m a g n i f i c , l u p t a l u i Ş t e f a n c u T ă t a r i i , e d e s c r i s ă e n t u z i a s t d e DIugosz,
c r o n i c a r s t r ă i n d e n e a m d a r i u b i t o r a l a d e v ă r u l u i . S e p a r e c ă Ş t e f a n însuşi i r a d i a u n
farmec delà c a r e n i m e n i n u se p u t e a sustrage. Iar victoria contra Tătarilor ni se pare
u n p r e l u d i u p e s t e v e a c u r i p e n t r u v i c t o r i a n o a s t r ă de azi î m p o t r i v a h o a r d e l o r m o n g o l o -
t ă t a r e a l e Sovietelor.
„ Ş t e f a n n u s'a î n s p ă i m â n t a t ci a v â n d i n i m ă d e o v i t e j i e u i m i t o a r e (sed m i r a et
„incredibilii a n i m o s i t a t e c o r g e r e n s ) v e s e l şi n e o b o s i t ( j u e u n d u m e t i n d e f e s s u m ) a n ă -
„ v ă l i t f ă r ă frică a s u p r a a r m a t e i Tătarilor... A u fost c u p r i n ş i f u g a r i i d e o frică a t â t
„ d e mare,, î n c â t l e p ă d a u n u n u m a i a r m e l e c a s ă fie m a i u ş o r i la fugă, ci şi a r c u r i l e şi
„tolbele, şeile şi m a n t a l e l e c a a ş a g o i şi f ă r ă a r m e să p o a t ă s c ă p a " .
C h i a r c â n d e î n v i n s , c a l a R ă z b o e n i , D o m n u l n u u i t ă că este c r e ş t i n . Şi cu a d â n c ă
şi c u t r e m u r ă t o a r e u m i l i n ţ ă s c r i e :

400
 „... şi c u voia l u i D u m n e z e u f u r ă b i r u i ţ i creştinii d e c ă t r e p ă g â n i ş i c ă z u r ă acolo m a r e
„ m u l ţ i m e din ostaşii Moldoveni. E u î m p r e u n ă cu a m e a c u r t e a m f ă c u t tot ce a m p u t u t ,
„şi s'a î n t â m p l a t c u m a m s p u s m a i ânainte. Acest l u c r u socotesc că a fost voia l u i D u m ­
n e z e u ca să m ă pedepsească p e n t r u p ă c a t e l e m e l e " .
E s t e î n a c e s t e c u v i n t e u n a d i n t r e cele m a i u i m i t o a r e m ă r t u r i s i r i creştine, făcută
de u n D o m n d e s p r e oare n u s e v o r b e a în t o t a p u s u l şi în t o t r ă s ă r i t u l decât ea d e s p r e
cel m a i m a r e e r o u . Ş t e f a n a î m b i n a t în d e s t i n u l său u m i l i n ţ a creştină a c r e d i n ţ e i cu
orgoliul eroismului. Şi c h i a r acest orgoliu n u e r a a l s ă u ci s e m n e r a al î m p h n i r i i voii
D o m n u l u i . I a r p e n t r u fiecare d i n t r e faptele sale, de b i r u i n ţ ă c â t şi d e î n f r â n g e r e , Ştefan
ridica a l t a r d e r u g ă , de m u l ţ u m i t ă c e r u l u i şi de r e c u l e g e r e . N i m e n i n u a a v u t m a i l i m ­
p e d e decât e l viziunea r o l u l u i ee-1 avea în r ă s ă r i t şi c â n t ă r i r e a politică a v i i t o r u l u i .
„De oarece S u l t a n u l s'a î m p i e d i c a t de m i n e — s p u n e Ş t e f a n p r i n Ţamlbiac în
„discursul d e l à V e n e ţ i a — î n d e c u r s de p a t r u a n i m u l ţ i c r e ş t i n i a u fost l ă s a ţ i în pace.
„,Ca c u n o s c u t c r e ş t i n e u r e c u r g l a P r e a s t r ă l u c i t a V o a s t r ă Signorie, i m p l o r â n d — ca
„creştin — a j u t o r u l v o s t r u p e n t r u c o n s e r v a r e a acestei ţ ă r i folositoare i n t e r e s e l o r c r e ş ­
t i n e . . . Şi d a c ă D u m n e z e u v a v r e a ea e u să n u fiu a j u t a t , se v o r î n t â m p l a două l u c r u r i ,
„ori s e v a piéride această ţ a r ă , o r i voi fi silit d e n e c e s i t a t e să m ă s u p u n P ă g â n i l o r . Acest
„ l u c r u î n s ă n u 4 voi face niciodată p r e f e r â n d o s u t ă d e mii de m o r ţ i decât aceasta".
A t â t d e amare devine, g r a ţ i e e r o i s m u l u i l u i Ştefan, d e m n i t a t e a veovodală a Ţării
Moldovei încât î n 1499, în t r a t a t u l d e a l i a n ţ ă c u Polonii, D o m n u l Moldovei este egalul
r e g e l u i p o l o n c a r e îl n u m e ş t e p e Ş t e f a n „amic sincer i u b i t " . I a r î n t r a t a t u l din 1502,
t r a t a t u l de c a p i t u l a ţ i e a l Turcilor, Ş t e f a n e a r ă t a t î n t r a t a t ca egalul r e g e l u i U n g a r i e i
Vladislav, ceeace a făcut e a Baiazid să ezite iscălirea t r a t a t u l u i , d u p ă c u m afirmă
Andrei Gritti.
Scrisorile şi a m b a s a d e l e D o m n u l u i Ş t e f a n desvăluesc l i m p e d e tot s u f l e t u l r e a v ă n
al acestui u r i a ş al c r e d i n ţ e i şi al e r o i s m u l u i . D i p l o m a t î n m ă s u r a î n care este viteaz,
D o m n u l Moldovei n u u i t ă nici o c l i p ă că î n a i n t e d e orice s t ă s a l v a r e a p a t r i e i şi a
creştinătăţii :
„ î n c r e d i n ţ ă m p e Sfinţia Ta — scrie el delà Vaslui, la 28 N o e m b r i e 1474 P a p e i —
că s u n t e m c u t o t u l gata, c u t o t s u f l e t u l şi c u t o a t ă p u t e r e a p e oare n e - a d a t - o D u m ­
nezeu, să l u p t ă m p e n t r u c r e ş t i n ă t a t e c u t o a t e forţele n o a s t r e " .
I a r d u p ă b ă t ă l i a d e l à Vaslui Ş t e f a n precizează î n c i r c u l a r a sa (trimisă l u i M a t e i a ş
C o r v i n u l şi la c u r ţ i l e c e l e m a i p r i n c i p a l e ale Europei) u r m ă t o a r e l e d a t e î n care aceeaşi
n e c l i n t i t ă a t i t u d i n e d e c r e ş t i n f r e a m ă t ă s u b fiecare c u v â n t :
„Infidelul î m p ă r a t al T u r c i l o r a fost d e m u l t ă v r e m e d i s t r u g ă t o r u l c r e ş t i n ă t ă ţ i i
„şi î n fiecare zi se g â n d e ş t e c u m a r p u t e a să o subjuge... I a r n o i c u a j u t o r u l l u i D u m ­
n e z e u A t o t p u t e r n i c , a m m e r s î m p o t r i v a inamicilor c r e ş t i n ă t ă ţ i i , i - a m învins, i - a m p u s
„ s u b picioarele n o a s t r e şi p e t o ţ i i - a m t r e c u t s u b ascuţişul s ă b i e i " .
Ceeace îl face p e P a p a S i x t I V să t r i m i t ă , î n lipsă d e a j u t o a r e r e a l e , o f r u m o a s ă
scrisoare D o m n u l u i Moldovei :
„ F a p t e l e t a l e s ă v â r ş i t e p â n ă a c u m c u î n ţ e l e p c i u n e şi v i t e j i e c o n t r a T u r c i l o r
„infideli, m ă m i c i i comuni, a u a d u s .atâta c e l e b r i t a t e n u m e l u i t ă u î n c â t e ş t i î n g u r a
„ t u t u r o r şi eşti î n u n a n i m i t a t e f o a r t e m u l t l ă u d a t . Să n u t e d e s c u r a j e z i ci să c o n t i n u i
„victoria c a r e ţ i - a fost h ă r ă z i t ă d e Cel de S u s " .
I a r î n a d m i r a ţ i a "sa n e m ă s u r a t ă , Dlugosz, c r o n i c a r u l polon, n u p r e g e t a să scrie
aceste r â n d u r i d e e x t r a o r d i n a r ă r ă s p u n d e r e : „O, b ă r b a t d e m n de a d m i r a t c a r e cel
„ d i n t â i d i n t r e p r i n c i p i i l u m i i a r e p u r t a t o victorie a t â t de s t r ă l u c i t ă . D u p ă p ă r e r e a m e a
„el e s t e cel m a i v r e d n i c să i se î n c r e d i n ţ e z e c o n d u c e r e a şi s t ă p â n i r e a l u m i i şi m a i ales
„funcţiunea de c o m a n d a n t şi c o n d u c ă t o r c o n t r a T u r c i l o r " .

401
 A c e s t a a fost m a r e l e Ş t e f a n , c a v a l e r u l n e î n f r i c o ş a t al l u i H r i s t o s . N i c i o d a t ă
istoria n u n e - a d ă r u i t o -mai l u m i n o a s ă , o m a i d e p l i n ă î m b i n a r e î n t r e c r e d i n ţ ă şi eroism
ca a c u m . Desigur, dacă a r fi să c u m p ă n i m m a i î n a d â n c , Ş t e f a n î n s e a m n ă o p r i o r i t a t e
a c r e d m c i o ş i e i n u m a i dacă îl c o m p a r ă m c u u n alt u r i a ş a l i s t o r i e i n o a s t r e , cu M i n a i ,
c a r e r e p r e z i n t ă o c u l m e a e r o i c u l u i . P o p o r u l , cu s p i r i t u l s ă u d e definitivă d i s c r i m i n a r e
1-a n u m i t p e u n u l „ C e l S f â n t " şi p e c e l ă l a l t „Cel V i t e a z " .
M i h a i d o m n e ş t e î n v r e m e a c â n d se i n s t i t u e L i g a S f â n t ă şi ia p a r t e , î n •calitate
de d o m n al u n e i ţ ă r i creştine, l a l u p t a î m p o t r i v a p ă g â n i l o r . S p u n e d. P . P . P a n a i t e s c u
î n m o n o g r a f i a sa d e s p r e „ M i h a i V i t e a z u l " : N u trefoue să p i e r d e m d i n v e d e r e f a p t u l că
o i d e e c r e ş t i n ă î n d o m e n i u l politic e r a l a noi încă delà î n c e p u t u l v e a c u l u i p r e c e d e n t şi
că î n n u m e l e acestei i d e i d o m n i i n o ş t r i a u a s c u l t a t î n t o t d e a u n a a p e l u l p r i n c i p i l o r
c r e ş t i n i p e n t r u l u p t a î m p o t r i v a T u r c i l o r " . I a r M i h a i o s p u n e c a t e g o r i c : „ I n ţ a r a m e a aş
fi p u t u t s ă r ă m â n l i n i ş t i t şi sigur, f ă r ă nici o t e a m ă dacă n u m ' a r fi c h e m a t c r e d i n ţ a
m e a faţă d e c r e ş t i n ă t a t e " (op. cit., p a g . 36).
C o n s i l i e r u l i n t i m al l u i M i h a i , Dionisie R a l l y a fost t o t d e a u n a î n c r e d i n ţ a t că
r o s t u l d o m n u l u i M u n t e n i e i e s t e d e a c o n d u c e c r u c i a t a c o n t r a p ă g â n i l o r , să c u c e r e a s c ă
B u l g a r i a d i n m â i n i l e lor şi să^şi m u t e c a p i t a l a la Sofia. I a r S t a v r i n a s v i s t i e r n i c u l D o m ­
n u l u i scrie o p o e m ă î n c a r e M i h a i e înfăţişat ca u n l u p t ă t o r s i n g u r î m p o t r i v a colosului
t u r c . D o m n u l e n u m i t „ o n o a r e a o r t o d o x i l o r " i a r a u t o r u l visează o u n i r e a a m b e l o r b i ­
serici d i n R o m a şi C o n s t a n t i n o p o l . Ceeace este i m p o r t a n t aci e s t e a p a r i ţ i a f o a r t e precisă
a ideii ortodoxe. M i h a i n u este n u m a i u n d o m n creştin, ci u n c r e ş t i n o r t o d o x c a r e
t r e z e ş t e î n o a m e n i i v r e m i i î n a l t e a m b i ţ i i de h e g e m o n i e o r t o d o x ă î n r ă s ă r i t .
U n a l t p o e t al v r e m i i — a ş a c u m se o b i ş n u i a d e altfel î n R e n a ş t e r e ca p e l â n g ă
fiecare d o m n , r e g e , d u c e s a u c o n d o t i e r să se afle p o e t u l oficial c u s a r c i n a de a-i c â n t a
î n v e r s u r i f a p t e l e eroice — G h e o r g h e P a l a m e d a scrie şi el o p o e m ă e n t u z i a s t ă în
o n o a r e a l u i M i h a i , p e c a r e îl c o m p a r ă , d u p ă o b i c e i u l adulaţied e x a g e r a t e a l t i m p u l u i , cu
A l e x a n d r u M a c h e d o n , H e c t o r şi Achille, p e n t r u a-1 n u m i la sfârşit „ a p ă r ă t o r u l î n t r e g e i
c r e ş t i n ă t ă ţ i " . I a r M a t e i al M i r e l o r , m i t r o p o l i t , p o e t şi istoric, îl a r a t ă p e M i h a i d r e p t
s p e r a n ţ a c e a m a i m a r e a G r e c i l o r de a m â n t u i C o n t a n t i n o p o l u l ide T u r c i .
E f o r t u l l u i M i h a i coincide d e a l t f e l cu o e x t r a o r d i n a r ă e f e r v e s c e n ţ ă r ă s ă r i t e a n ă .
Adică, î n fond, c u o m i ş c a r e a t u t u r o r o r t o d o x i l o r . M i h a i n u m a i e s t e u n a j u t ă t o r al
a p u s u l u i catolic ci m a i î n a i n t e d e orice u n şef r e c u n o s c u t şi a c c e p t a t d e î n t r e a g a s u f l a r e
r ă s ă r i t e a n ă şi o r t o d o x ă î n l u p t a ei î m p o t r i v a p ă g â n ă t ă ţ i i .
„ A c e a s t ă î n a l t ă s i t u a ţ i e m o r a l ă a u n u i d o m n r o m â n î n O r i e n t , este u n a d i n p a ­
d i n i l e cele m a i f r u m o a s e ale istoriei n o a s t r e " , (op. cit., p . 59).
M i h a i este f i g u r a cea m a i e x t r a o r d i n a r ă , a p r o a p e u n i c ă , î n i s t o r i a n o a s t r ă . E s t e
p r o t o t i p u l e r o i s m u l u i , u n c o n d o t i e r î n a c c e p ţ i a cea m a i î n a l t ă a c u v â n t u l u i , u n vizionar
c u e n o r m e r e s u r s e s p i r i t u a l e , u n s t r a t e g d e g e n i u , p o a t e cel m a i m a r e s p i r i t m i l i t a r
p e c a r e l^a c r e a t n e a m u l n o s t r u , d ă l t u i t î n p r o p o r ţ i i u r i a ş e p e fresca istoriei. Ş t e f a n
alt g e n i u m i l i t a r , a v e a ca p r i n c i p i u d e l u p t ă defensiva s t r a t e g i c ă . O s i n g u r ă d a t ă iese
Ş t e f a n d i n ţ a r ă , şi a t u n c i p e n t r u a p e d e p s i p e P o l o n i . M i h a i este u n s p i r i t ofensiv. El
a t a c ă , p ă t r u n d e î n t e r i t o r i u l d u ş m a n , c u c e r e ş t e . E l n u a p ă r ă , nici n u s e a p ă r ă ci visează
f a p t e ce n e p a r azi c h i a r i r e a l i z a b i l e d a r p e c a r e e l l e - a r e a l i z a t .
F a ţ ă d e biserică M i h a i a fost u n m a r e r e a l i z a t o r . A s c h i m b a t , a r e f ă c u t , a î n ­
t ă r i t , a o r g a n i z a t , s'a i n t e r e s a t d e o r t o d o x i a d i n Polonia, a s t r â n s s i n o d u l d e l à Iaşi, a
î n t ă r i t l e g ă t u r i l e c u î n t r e a g a s u f l a r e o r t o d o x ă d i n C o n s t a n t i n o p o l şi P e n i n s u l a B a l c a ­
n i c ă , (op. cit., p . 103). !
M i h a i p r e c i z e a z ă s i n g u r m o t i v e l e r ă z b o a i e l o r sale. E l e n u a u fost politice ci

402
 religioase. „Căci e u n ' a m a v u t delà T u r c i n i c i o g r e u t a t e s a u v r e o n e d r e p t a t e , d a r ceeace
„ a m făcut, t o a t e l e - a m făcut p e n t r u c r e d i n ţ a creştinească, v ă z â n d e u ce se î n t â m p l ă în
„fiecare zi c u bieţii creştini. M ' a m a p u c a t să ridic această m a r e g r e u t a t e c u această ţ a r ă
„săracă a n o a s t r ă , ca să facă u n scut al î n t r e g e i l u m i c r e ş t i n e " . I a r P o l o n i l o r le scrie:
„Să n u n e p ă r ă s i ţ i şi să n u n e lăsaţi f ă r ă a j u t o r p e n t r u c ă să ştii d o m n i a t a că s u n t e ţ i
„ d a t o r i p e n t r u n u m e l e D o m n u l u i n o s t r u Isus Hristos să n e a j u t a ţ i şi să v e n i ţ i p e n t r u
„ m â n t u i r e a c r e ş t i n ă t ă ţ i i " , (apud P a n a i t e s c u , p . 107). C h i a r c u c e r i r e a A r d e a l u l u i a r e
p e n t r u M i h a i t o t u n c a r a c t e r de c r u c i a t ă i a r A n d r e i B a t h o r y e r a u n s i m p l u „călcător
d e j u r ă m â n t " . I n t r e a m b i i a v e a să h o t ă r a s c ă deci j u d e c a t a lui D u m n e z e u , (ibid. p . 157).
D o m n u l r ă s p u n d e astfel l u i M a l a s p i n a v e n i t să p a r l a m e n t e z e p n t r u p a c e : E l n u a v e n i t
î n A r d e a l cu s e t e d e s â n g e creştinesc, îi a j u n g e ţ a r a lui d a r „ A n d r e i B a t h o r y 1-a a m e ­
n i n ţ a t şi 1-a s o m a t să plece delà d o m n i e , s ' a u n i t cu T u r c u l p e c â n d e l e r a h o t ă r â t să
trăiască şi să m o a r ă ca d u ş m a n al T u r c i l o r " (ibid., 158). C a v a l e r şi creştin M i h a i p e ­
d e p s e ş t e o m o r â r e a d u ş m a n u l u i s ă u şi îi face o î n m o r m â n t a r e d e m n ă d e r a n g u l s ă u d u p ă
c u m r e l a t e a z ă istoricul Szamoskôzy.
R ă s u n e t u l c u c e r i r i i Moldovei i m e d i a t d u p ă A r d e a l fu n e s p u s d e m a r e în acele
v r e m u r i . î n t r ' u n diario d e l à . R o m a s e s c r i a : Dacă a fost v r e o d a t ă v r e u n p r i n c i p e î n
l u m e d e m n de glorie p e n t r u a c ţ i u n i eroice acesta e s i n g u r M i h a i p r i n c i p e l e V a l a h i e i " .
C u c e r i r e a Moldovei a m e r s însă m â n ă î n m â n ă cu g r i j a I u i p e r m a n e n t ă şi p e n t r u b i s e ­
rică. S'a i n t e r e s a t astfel de Agapia, S t Sava, P â n g ă r a ţ i , Bistriţa, N e a m ţ u l şi altele.
S e i n t e r e s e a z ă a p o i s t ă r u i t o r de o r t o d o x i i din Polonia. L i p s k i s p u n e : „ D u ş m a n a l b i s e ­
ricii catolice, s i m u l a a p ă r a r e a religiei sale ca să-şi î m p l i n e a s c ă p l a n u r i l e d e a a t r a g e
d e p a r t e a lui n e a m u l R u t e n i l o r c a r e e s t e d e aceiaşi c r e d i n ţ ă c u d â n s u l " . P e t r e S k o r g a
n e afirmă p e dealtă p a r t e că „ortodocşii din P o l o n i a îl divinizau p e M i h a i c a p e u n
Messia şi p r e g ă t e a u r u i n a bisericii catolice", ('apud ibid., p . 193).
D a r a c e s t condotier, această excepţională î n t r u c h i p a r e a g e n i u l u i c u c e r i t o r r o ­
m â n e s c m e r g e a t â t de d e p a r t e î n c â t se g â n d e ş t e c h i a r la c u c e r i r e a şi î m p ă r ţ i r e a Poloniei.
Istoricul polon K. T y s z k o w s k i afirmă h o t ă r â t că la 1600 M i h a i a h o t ă r â t , î m p r e u n ă cu
Rusia şi A u s t r i a , î m p ă r ţ i r e a Poloniei. I a r istoricii n o ş t r i (în special P . P . P a n a i t e s c u )
s u n t afirmativi. Acest u r i a ş n u p u t e a fi zdrobit decât p r i n t r ă d a r e şi c r i m ă .
„Şi dacă v ă z u că sosesc, ieşi din c o r t î n a i n t e a l o r şi le zise : „ B i n e aţi v e n i t voi-
„nicilor, „vitejilor"! i a r ă ei se r e p e z i r ă a s u p r a lui ca n i ş t e dihănii sălbatice c u săbiile
„scoase, i a r u n u l s e r e p e z i cu s u l i ţ a şi-1 lovi d i r e p t î n i n i m ă , i a r a l t u l d e g r a b ă îi taie
„capul şi c ă z u t r u p u l lui cel f r u m o s ca u n copaciu, p e n t r u c ă n u ştiuse, nici se prileji
„sabia în m â n a lui cea i u t e " .
M i h a i c a d e lovit d e c r e ş t i n i î n p l i n ă ascensiune. D a r n e a m u l îşi d ă d u p r i n o s u l
jertfii şi faţă de p ă g â n i . Iată-1 p e I o n Vodă cel C u m p l i t sau m a i d e g r a b ă Cel Viteaz
care p i e r e t o t p r i n t r ă d a r e d u p ă c e u i m i s e şi îngrozise p e T u r c i p r i n vitejia lui.
L o v i t l a i e z e r u l C e a h l ă u l u i , se r e t r a g e la Raşcani, u n d e a r e loc o l u p t ă c e v a
r ă m â n e î n istoria e r o i s m u l u i r o m â n e s c . S e cunosc d u p ă l e g e n d ă şi d u p ă cronică faptele.
Turcii îi p r o m i t v i a ţ a a f i r m â n d u - i că n u i s e va c l i n t i nici u n fir d i n c r e ş t e t u l c a p u l u i .
I n t r ' a d e v ă r , o d a t ă p r i n s , d o m n u l e l e g a t de m â i n i şi de picioare şi suferă supliciul
r u p e r i i în p a t r u . P ă g â n i i se ţ i n u s e r ă de c u v â n t !
D a r c u m p u t e m u i t a g e s t u l a t â t de i m p r e s i o n a n t î n s i n c e r i t a t e a şi în n a i v i t a t e a
lui, a l u i Ş e r b a n Cantaeuzino, d o m n violent de altfel, p u t e r n i c şi c r u n t . L a asediul
Vienei î n 1683, deşi a l i a t de nevoie e u Turcii, n u p o a t e s u p o r t a g â n d u l d e a fi el, d o m n
creştin, d u ş m a n al creştinilor, şi a t u n c i î n t r e b u i n ţ e a z ă g h i u l e l e false care n u făceau nici
o s t r i c ă c i u n e . El a r e însă n o r o c u l să asiste la î n c e p u t u l r u i n e i p u t e r i i turceşti, c â n d

403
c r e ş t i n i i r e c u c e r e s c B u d a , î n f r â n g p e p ă g â n i la M o h a c s şi a j u n g p â n ă la h o t a r e l e
Munteniei.
Şi î n fine i a t ă şi m a r t i r a j u l c r e ş t i n î n p e r s o a n a l u i C o n s t a n t i n Brâncoveanu.
T u r c i i m a i a u v r e m e , î n p r e a j m a d e c ă d e r i i p u t e r i i lor să n e p r e g ă t e a s c ă l a u r i i m u c e ­
niciei p e n t r u B r â n c o v e a n u şi „coconii" l u i . D a c ă istoria e s t e seacă î n r e d a r e a acelei
s c e n e d e groază c a r e s'a p e t r e c u t î n ziua de 15 A u g u s t 1714 la C o n s t a n t i n o p o l , l e g e n d a ,
b a l a d a , g e n i u l a n o n i m al p o p o r u l u i a găsit a c c e n t e l e cele m a i s i g u r e şi i m a g i n i l e cele
m a i p l a s t i c e p e n t r u a d e s c r i e m a r t i r i u l . U n m a r t i r i u c r e ş t i n . Turcii, d u p ă obiceiul lor,
a u c e r u t D o m n u l u i să-şi l e p e d e c r e d i n ţ a . D o m n u l refuză. P e n t r u a-1 îngrozi s u n t e x e ­
c u t a ţ i ân f a ţ a lui g i n e r e l e lui, l e n a c h e V ă e ă r e s c u , a p o i cei p a t r u coconi ai lui, d u p ă
v â r s t ă : C o n s t a n t i n , Ştefan, R a d u şi M a t e i . A c e ş t i m i c i m a r t i r i m o r ei înşişi eroic şi
m u c e n i c e ş t e î m b ă r b ă t â n d p e t a t ă l lor şi f ă r ă d e t e a m ă . D o m n u l p r i m e ş t e n e c l i n t i t a-
c e a s t ă s f â r t e c a r e a i n i m e i l u i d e t a t ă . D a r l e g e a n u şi-o l e a p ă d ă . A t u n c i p ă g â n i i r e c u r g
l a u l t i m a f o r m ă a b e s t i a l i t ă ţ i i : îl j u p o a i e p e B r â n c o v a n , îi u m p l u p i e l e a c u p a e şi o
p u n î n f a ţ a t r u p u l u i j u p u i t d a r v i u . I a r s u p l i c i a t u l a r e î n c ă p u t e r e a să facă u l t i m u l
gest de n e g a ţ i e î n faţa î n t r e b ă r i i dacă se l e a p ă d ă d e c r e d i n ţ ă şi să e x p i r e creştin.
P o a t e c ă n u e s t e încă t i m p u l p i e r d u t p n t r u biserica n o a s t r ă să sfinţească p e acest m a r t i r
u n i c î n t ă r i a c r e d i n ţ e i lui.
* *

S ă î n c h i d e m filele f r e m ă t ă t o a r e ale Istoriei. Şi să p r i v i m a c u m î n faţă p r e z e n t u l .

T u r c u l n u m a i e s t e d e m u l t d u ş m a n u l . P e s t e p a g i n i l e n e g r e ale t r e c u t u l u i s ' a a ş t e r n u t
u i t a r e a şi i e r t a r e a . L u m e a a p ă r ă s i t c o n c e p ţ i a d e l u p t ă î m p o t r i v a p ă g â n i t ă ţ i i . L u m e a
c r e ş t i n ă s'a r ă z b o i t — d i n p ă c a t e — ou ea însăşi. C r u c i a t e l e a u î n c e t a t . D i n a p u s p â n ă
î n r ă s ă r i t i d e i a c r e ş t i n ă c a u t ă să a s t â m p e r e a n i m o z i t ă ţ i l e . N i m e n i n u m a i l u p t ă î m p o ­
triva nici u n u i păgân. Când deodată, din răsăritul pravoslavnic, se ridică u n nou păgâ-
n i s m . E p ă g â n i s m u l m a t e r i a l i s t şi a t e u al comunismului,, p a t r o n a t şi î n s c ă u n a t s u b
egida s p i r i t u l u i idizolvant i u d a i c . D u ş m a n u l c r e d i n ţ e i şi al bisericii n u m a i t r e b u e cău­
t a t î n afară. E l e aci. E p r a v o s l a v n i c a R u s i e d e v e n i t ă p a t r i a a t e i s m u l u i , a b a r b a r i e i şi a
sălbăticiei. D u p ă c e a u d i s t r u s r e l i g i a şi b i s e r i c a în v a s t u l s p a ţ i u rusesc, c o m u n i ş t i i î n ­
c e a r c ă să a p r i n d ă acelaş foc şi î n r e s t u l l u m i i . I z b u t e s c astfel să i n o c u l e z e v i r u s u l acesta
p e s t i l e n ţ i a l î n S p a n i a . N i c ă e r i b a r b a r i a n u a fost m a i c u m p l i t ă . N i c ă e r i m u c e n i c i a n u a
fost m a i a p r i g ă . N i c ă e r i e r o i s m u l c r e ş t i n n u a fost imai p r o m p t şi m a i l u m i n o s .
I a r azi n o i n e - a m r e l u a t , î n chip firesc, m i s i u n e a . P e n t r u c ă m i s i u n e a n o a s t r ă a
fost p r e t u t i n d e n i a c e a s t a : să luptăm contra păgânilor. Azi p ă g â n i i s e c u i b ă r e s c î n
R ă s ă r i t . I a t ă dece l u p t ă m î n r ă s ă r i t . A z i c r e d i n ţ a a fost n i m i c i t ă î n R ă s ă r i t . I a t ă d a c e
n o i o r e î n v i e m . Bolşevicii a u d i s t r u s bisericile ; n o i l e r e c o n s t r u i m . A u p r o f a n a t a l t a r e l e ;
n o i l e s f i n ţ i m . A u s t i n s c a n d e l e l e c r e d i n ţ e i ; n o i l e a p r i n d e m . Şi m a i p r e s u s de orice :
R u s i a a î n c e r c a t să n e c a l c e î n p i c i o a r e î n I u n i e 1940 d e m n i t a t e a şi e r o i s m u l . Noi a m
r e p u s î n l u m i n a l o r cea d e a p u r u r i , t o t î n I u n i e 1941, d e m n i t a t e a r o m â n e a s c ă p r i n
eroismul românesc.
D r u m u r i l e d e s t i n u l u i s u n t astfel aceleaşi : p r i n f a p t a n o a s t r ă d e azi, p r i n l u p t a
n o a s t r ă d e a z i n o i ţ e s e m m e r e u î m p r e u n ă c e l e d o u ă m a r i fire ale r o s t u l u i n o s t r u i s t o r i c :
C r e d i n ţ a şi E r o i s m u l .

4°4
I D E I , O A M E N I ,
SENSUL EROISMULUI
Eroii sunt ziditorii spiritului uman. Spre ei,
mulţimile, popoarele s e îndreaptă ea spre o stea
polară a .umanităţii. Echivalentul metafizic al
eroului este sfântul. După cum sfinţii urmăresc
prin revoluţia lor spirituală instaurarea unei noi
legi universale, clădită pe esenţe divine, tot astfel
eroul prin revoluţia sa pământeană, urmăreşti
instaurarea unei noii ordine politice şi sociale. De
aceea apariţia eroilor nu se poate explica decât
prin funcţia lor revoluţionară, putându-se însă
justifica prin funcţia lor umană. Eroismul atinge
culmile sfinţeniei prin act de voluntarism şi
înalţă pe om, apoteozându-l, prin fapta lui de
curaj şi prin. dispreţul pe care îl are în faţa
morţii. Eroii fiind revoluţionari, prin însăşi ra­
ţiunea lor de a fi, încep opera lor prin a dis­
truge şi o termină prin a institua o nouă ierarhie,
adică o nouă ondine. Privit î n valoarea lui in­
trinsecă omul nu are, în regulă generală, nici
o aderenţă cu eroismul, cu spiritul eroic. Oa­
menii se nasc şi mor... burghezi, însă aceia cari
trăesc în conştiinţa lor adevărul că nu s'au năs­
cut pentru ei ci pentru societatea din oare fac
parte, adică pentru neamul, din care au răsărit,
— dintre aceştia se recrutează eroii. Există deci
faţă de viaţă două atitudini : una, a celor mulţi,
a quaisi-iumanităţii, prin care vdiaiţa este conside­
rată ica fiind dafâ individului pentru a fi trăită,
şi o altă atitudine prin care viaţa este conside­
rată ca fiind dată pentru a o dărui. Cei mulţi
ne trăim viaţa pentrucă ne est© dată, conside­
rând-o ca pe -un bun personal de care trebue şi
putem să profităm după liberul nostru arbitru;
oeii puţini, decii cei aleşi, consideră viaţa ca fiin-
du-le dată pentru a o dărui, pentru a o jertfi
unei cauze. Din categoria acestora fac pairte eroii.
René Quimton, în ale sale „Maximes sur la
guerre", spune undeva, că „natura crează spe_
„ciile; ea nu crează fiinţele. Speţa este scopul;
„fiinţa nu este decât servitorul acestui scop.
.,Este propriu individului de a abuza de destmul
405
F A P T E
ROMÂNESC
„său şi de a crede că s'a născut pentru el în-
„suşi".
Istoria este într'un anume fel, în afară de me­
moria umanităţii, un fel de biografie romanţată
a eroilor. A eroilor ştiinţei, culturii, religiei Saiu
aii societăţii. Aşa fiind, nu există în iistorie fapte
care să nu fie legate de personalitatea supra­
umană a unui erou. In momentul în care tradir
ţiiile, organizaţiile sociale, credinţele, societăţile
şi instituţiile lor fundamentale au dispărut, a
mai rămas totuşi ceva nepieritor: eroul şi spiri­
tul operei lui, care este etern fiindcă smulge ceva
din adevărurile eterne ale umanităţii. Eroul este
acela care eternizează prin spirit existenţa bio­
logică a unui neam, adică a unei întregi umani­
tăţi, dat fiind că umanitatea nu poate fi con­
cepută decât ca o armonioasă orhestraţie a tutu­
ror neamurilor De aceea, umanitatea nu ar putea
fi concepută fără eroi. Priviţi istoria noastră na­
ţională, care ni se pare a fi mai mult o legendă.
In ea, tot ceea ce este viu, permanent, este legat
de viaţa şi fapta acelor figuri ale neamului care
acumulând un spirit jertfelnic, şi deaceia eroic,
au făcut ca viaţa şă. opera lor să se suprapună pe
viaţa şi pe caiace a putut realiza neamul nos­
tru. In acest sens marile figuri voevodale în
câmpul naţional-politic: Ştefan cel Mare, Mihai
Viteazul, isa,u figurile noastre revoluţionare, îri
câmpul naţional-social: Horia, Avram lancu, Tu-
dor Vladimiresicu, toţi aceştia sunt eroi ai nea­
mului, opera lor alcătuind istoria neamului.
Spuneam că eroii încep prin a distruge o or­
dine dată şi termină prin a crea o nouă ordine.
In acest sens ej sunt revoluţionari şi ca atare
1
acţionează după legi proprii care la început sunt
numai ale lor, terminând prin a fi ale tuturor.
De unde rezultă că spiritul revoluţionar este un
spirit al ordine:, al uneil ordine noi care nu este
considerată ca atare de mulţimi din cauză că
nu poate fi cunoscută de ele ; ea, această ondine,
durând numai în mintea şi în sufletul celor care
 conduc revoluţia, adică a eroilor. Iar în acest sens
trebue considerat şi războiul care nu este decât
un instrument de realizare a unei ordine politi­
ce. Războiul este prin natura sa destructiv, pen_
truca neagă, prin distrugere, o ordine dată şi ei
încetează în clipa ân care s'au creat condiţiile
pentru instaurarea ondinei noi. In acest sens şi
revoluţia şi războiul n u sunt decât instrumente
ale poiitiloului : revoluţia, în ordinea internă a
unui stat, iar războiul î n ordinea internaţională.
Iar conex cu războiul este şi revoluţia mondială
pe oare a creat-o spiritul satanic al iudaismului
care prin bolşevizarea lumii urmărea întronarea
unei noi ordine în lume oare să convină idealu­
rilor de dominaţie ale lui Israel. Aşa fiind, se va
înţelege dece trebue să convenim cu gândirea
filosofului englez Thomas Carlyle care consideră
Pe eroi ca misionari ai ordinei. Toată opera uma­
nităţii este creaţie a ordinei pe oare o împlineşte
eroul. Dar pentru a crea ordinea nouă, trebue
să fie distrusă ordinea veche, care î n ochii erou­
lui constitue desordinea, haosul. Ceiace şi face
eroul care, după cum a m văzut, îşi explică raţiu­
nea de a fi prin funcţia lui revoluţionară. Pen­
trucă eroul este un vizionar, un posedat al unei
lumi viitoare pe care o vede numai prin lumina
conştiinţei lui şi pe care face să o vadă şi restul
lumii prin luptă şi prin propriul lui, sacrficiu. In
acest sens eroul este un poet, pentrucă este ar­
hitectul spiritual al unei noi lumi, dar este şi u n
soldat pentrucă c u sabia lui impune noua ordine,
creând noua societate bazată pe raţiuni care
izvorăsc din adâncurile insondabile ale sufletu­
lui uman.
Şi acum să exemplificăm.
Ce este istoria neamului românesc? Este istoria
luptei pentru libertate, pe oare au purtat^o toţi
aceia care au simţit că n u s'au născut pentru ei
ci pentru neamul căruia i s'au dăruit prin faptă
şi moarte. Toate revoluţiile şi războaiele noastre,
ca şi ale întregei umanităţi dealtfel, şirau avut
eroii lor. Ei nici n u apar altfel în ordinea socială
şi naţională, decât î n revoluţii şi în războaie, p e
care ori le fac ei ori se nasic pentru ele. Eroii
neamului nostru, începând cu figurile primelor
manifestări de viaţă organizată ale Daciei, cu
acel Decebal care a preferat să moară decât să
se predea ; continuând ou galeria voevozilor noş­
tri şi a revoluţionarilor din veacul al XVIII-lea
şi al XlX-^lea; pentru a termina cu soldatul care
s'a jertfit în primul război mondial şi cu acela
care se jertfeşte în acest al doilea război mon­
dial, pe frontul întregirii, adică al libertăţii ro­
mâneşti, toţi aceştia, sunt reprezentanţii cei mal
autentici, sunt întrupările cele mai superbe şi
i e - a
maî bărbăteşti p e care l cunoscut istoria noas­
tră delà primele însemnări p e care l e avem asu­
406
pra trecutului. Fără ei nu a m fi avut istorie şi
deci micii libertate, ceiace înseamnă că nici n u
ne-am fi putut afirma geniul nostru specific şi
puterea noastră de creaţie. Eroii definitivează
rosturile noastre î n lume. Deaioeia, din spiritul
lor îşi trage existenţa şi raţiunea de a fi în viitor,
chiar neamul. Aşa, fiind neamul este totalitatea
viilor şi a morţilor, adică a acelora care au m u ­
rit pentru românism şi a acelora care luptă tot
pentru românism. Eroii au murit pentru a instau­
ra o ordine românească şi mor pentru a sta­
tornicii durabilitatea în veac a acestei ordine
româneşti, icare n u aparţine unei generaţii ci v e ş ­
niciei româneşti. Eroii războiului sunt copiii re­
voluţiei în al cărei dinamism continuu trebue să
trăim pentru a înălţa din oe în ce mai sus stea­
gurile biruitoare ale Românilor de pretutindeni.
Şi este aşa pentrucă războaiele României nu sunt
făcute pentru cuceriri oi pentru a ne apăra. Răz­
boiul în sens românesc ieste tot o revoluţie, de­
oarece prin aceste instrumente de luptă ne oon-
solidăm existenţa milenară şi n e afirmăm dreptul
la viaţă liberă.
Dar nu trebue să confundăm eroismul c u spi­
ritul eroic. Eroismul este o stare d e exaltare co­
lectivă, involuntară, determinată de o ambianţă
specifciă unui asemenea moment sufletesc, pe
când spiritul eroic este atributul voluntar al i n ­
dividualismului, î n ceiace ne priveşte, neamul
nostru a cunoscut deopotrivă şi eroismul şi m a ­
nifestarea individuală a spiritului eroic. Ceiace
înseamnă că suntem un popor cu mari şi infinite
resurse sufleteşti pe care le transpunem î n eroism
prin colectiv, sau în spirit eroic, prin iinditvidua-
lism. Aşa fiind spiritul de sacrificiu al neamului
este o manifestare a eroismului, după oum spi­
ritul de acrifMu al acelora care au murit pen­
tru credinţa în lupta lor individuală, este o ma­
nifestare a spiritului eroic.
Şi atunci, care este tâlcul eroismului româ­
nesc ? Unul singur : spiritul de sacrificiu al po­
porului român, adică eroismul lui, este determi­
nat de marea şi nestrămutata lui credinţă în
dreptate şi în libertate. Dar, în acelaş timp p o ­
porul nostru mai ştie că după cum u n o m nu
poate trăi fără onoare, cu atât mai puţin o co­
munitate naţională, oare-şi trage izvoarele de
luptă şi de glorie tocmai din conştiinţa demnităţii
şi a mândriei ei naţionale. Numai astfel, fiind
mândru că i s'a făcut dreptate, şi că de drepta­
tea l u i nimeni nu se poate atinge, poporul nostru
va şti totdeauna să fie un factor activ şi de mare
importanţă pentru ordinea şi securitatea lumii
europene. Noi n u suntem mercenarii nici unei
credinţe şi n u jinduim la drepturile altora, pen­
trucă ştim c a r este credinţa noastră şi pentru­
e
că ne cunoaştem drepturile şi dreptatea noastră.
Aşa fiind se va înţelege cu uşurinţă care este
secretul puterii noastre de a ne sacrifica, adică
de a trăi o stare de eroism, pentru apărarea vieţii
1
noastre şi pentru cauza Europei, adică pentru
onoarea, drepturile şi libertatea popoarelor ce o
alcătuesc, printre care ne numărăm şi noi. Or,
in momentul în care avem conştiinţa fermă că
Europa nu poate trăi fără onoare, fără dreptate
şi fără libertate tot astfel, şi mai vârtos chiar, ne
dăm seama că nici noi, — neamul acesta de ţă­
rani, de muncitori şi de soldaţi delà gurile Du­
nării, — nu putem trăi fără aceste bunuri supre­
me ale vieţii unui neam.
Să ne întoarcem deci cu inima, eus gândul şi
cu faţa la eroii noştri, pentru ea din jertfa lor să
înţelegem nu numai dece trebue să le păstrăm
şi să le continuăm opera dar să şi nu uităm că
moartea lor înseamnă învierea şi viaţa cea eter­
nă a neamului.
P I E R O B A R G E L L I N I ŞI P O R T R E T U L
Cu obrazul subţiratic, cu o privire mărturi­
sind presimţirea împăcată a morţii apropiate şi
cu mâna grăitoare, cu mâna purtătoare a s e m ­
nului simţitor dape muntele Verna ! Aşa se în­
făţişează misticul din Assisi, „il giullare di Dio".
celui ce priveşte un afresc al lui Cimabue în bi­
serica inferioară de lângă Subasio. Aceiaşi ima­
gine întâmpină pe cititorul care întoarce prima
filă din ultima carte a lui Piero Bargellini, „San
Francesco". In portretul pictorului trecentist,
sfântul este închipuit • spre sfârşitul vieţii sale,
cu sigiliul sfinţeniei pironit pe mâna descăr­
nată. Presimţirea morţii, deci, trebuia să pâlpâe
straniu în ochi, iar pe buzele strânse să se ghi­
cească vorbele de laudă din „Cântecul Soarelui"
ce încă nu se desprinseseră.
Piero Bargellini şi-a dat seama contemplând
portretul că trebuia să deslege taina acestor
buze, că trebuia mai întâi să replăsmuiască via­
ţa misticului din clipa începutului pentru ca să
poată apoi continua arta lui Cimabue, lămurind
înţelesul sufletesc al cuvintelor poetice din Lau­
da franciscană. Nimeni nu putea izbuti mai bine
ca adâncul tălmăcitor de sensuri şi portretist li­
terar.
Cunoaştem crezul estetic al lui Bargellini.
L-am explicat într'una din cronicile noastre an­
terioare apărută în aceleaşi pagini ale Gândirii.
Năzuinţa scrierilor lui Bargellini se află cris­
talizată într'o formulă care a servit drept titlu
unei alte cărţi : „Ritratto virile". Nota „bărbă­
tească" a prins-o scriitorul italian din portretele
407
Tâlcul eroismului românesc trebue transfor­
mat în lege a vieţii noastre pentru a-1 putea
transmite şi generaţiilor ce vor veni şi pentru a
putea avea şi olar-viziunea viitorului. Căci din
roadele trecutului ne tragem puterea de a lupta
în prezent, ereându-ne şi asigurându_ne astfel
viitorul. Iar aceste roade ni le dau eroii noştri,
care au semănat sămânţa cea bună a jertfei lor,
sub cerul eroismului. Să nu uităm că Românii de
pretutindeni se gândesc la noi şi-şi simt inima
bătând în ritmul Sin care a bătut şi inima eroilor
noştri când şi-au dat viaţa pentru propria noa­
stră viaţă şi pentru imaginea veşnic întregită a
ţâirii.
Din depărtări de legendă românească se aud
paşi ce mărşăluesc biruitor: sunt paşii eroilor
care duc neamul întreg spre biruinţa cea mare...
ŞTEFAN IOflSPESOU
PSIHOLOGIC
zugrăvite cu sinceritatea sentimentului, cu spon­
taneitatea avântului de către cei dintâi maeştri
din zorile Renaşterii, cari nu cunoscuseră încă
desăvârşirea virtuozităţii. Către acei artişti ai
penelului s'a îndreptat Bargellini şi i-a cercetat
în alte două cărţi, „Cittă di Pittori" şi „Via Lar­
ga". Dar, Piero Bargellini a voit să extindă pro­
cedeul, plasticizând „bărbăteşte", portrete pur
literare. Cà şi cum le-ar fi cetit în ochi, el a
desluşit sensul vieţii acelor creatori, sensul l ă ­
untric al trăirii lor. Taina le-a smuls-o printr'un
criteriu ciudat la prima înfăţişare spre a servi
Esteticii : Religia. „Numai religia poate să facă
pe om cunoscut omului, fără să-1 tulbure
ori să-1 obosească". Acesta este criteriul estetic
exprimat de Bargellini. Religia nu trebue însă
înţeleasă ca o dogmă rigidă, ci ca o mlădioasă şi
prietenoasă proiectare de întrebări : ce crede
făptura aleasă despre existenţă, despre sine,
despre Dumnezeu, întrebările nu sunt puse spre
a dojeni, ci spre a înţelege cât de departe sau
aproape de credinţă este figura desfăcută din
istorie. Imaginea, cercetată astfel, se dărueşte
scriitorului şi portretul se poate închega în tră­
sături puternice, „bărbăteşti".
„Portrete virale" a putut contura Piero Bar­
gellini după răspunsurile oamenilor cari au ne­
gat întrebările puse ca şi după răspunsurile ce
au înfăţişat chipul întrupat al credinţei. Să pu­
nem în lumină două portrete atât de diferite,
dar analizate prin acelaşi procedeu al marilor
întrebări şi care capătă, prin urmare, o uşoară
 expresie de asemănare. Sunt portretele unui a-
teu şi al unui sfânt, al lui Gabriele d'Annunzio
şi al lui Francise din Assisi.
" In miezul bucuriei d e a. trăi, în frământarea
Laudelor dannunziene, portretistul sufletelor a
descoperit suferinţa poetului. Bargellini a înde­
părtat epitetul dat de unij critici de „poet al
luxurei". „D'Annunzio — spune Bargellini —
s'a îndepărtat delà luxură printr'un fel de cu­
noştinţă şi un fel de asceză. Ceeace pentru alţii
este plăcere, pentru el sacrificiu şi cunoaştere"
Astfel, cu subtila sensibilizare a evocatorului,
eseistul Bargellini scoate în relief, ca nimeni al­
tul, partea spirituală umană, „btană", din psiho_
logia lui d'Annunzio. El explică teama poetului
şi atracţia morţii : „El simte că moartea este ex-
presiunea cea mai mare ; mai mare decât iubi­
rea, mai decisivă decât arta ; mai primejdioasă
decât eroismul. Dar este unica experienţă care
nu consimte să se întoarcă. El ar vrea să-şi î m ­
bogăţească viaţa cu moartea. Dar simte că
moartea este încununarea şi îmbogăţirea vieţii.
Se teme ca moartea să nu şteargă în el aloele
semne care îi sunt dragi şi pe care le-ar voi ne­
muritoare". Aprobăm teza lui Bargellini, schi­
ţată sub formă de eseu, întărind-o printr'o des­
tăinuire a lui d'Annunzio însuşi. Cristalizarea
sintetică a acestei stări psihice care a influenţat
toată opera dannunziană o aflăm în melancolia
gândurilor produse de asistarea la ultimele clipe
din viaţă ale prietenului lui, scriitorul Giuseppe
Giacosa. Cât omenesc închide dureroasa între­
bare: „Zadarnică e deci cea mai mare parte din
ceeace a fost săvârşit ?" Apoi precizează sensul
ideal al unei opere de artă: „Nu e statornică de­
cât opera aceea care, în limitele sale expresive,
armonizează printr'un număr infinit de rapor­
turi originea şi esenţa lucrurilor. Invenţiunea
supremă nu ar putea fi decât sinteza absolută a
omului şi a lumii circumscrise de un semn al
frumuseţii neîntrerupte". Poetul revine la i m -
perfeicţia vieţii de a avea drept imanentă finali­
tate moartea : „Iată că la sfârşitul fabulei scur­
te, totul se determină, se luminează când u n e l ­
tele cad din mâinile slăbite !" Dacă moartea ar
fi. o culminare a vieţii creatoare, adică atinge­
rea idealului visat de artist, perfecţiunea, moar­
tea, ar avea scopul logic şi înalt de a exista.
Dar numai în iluzie sfârşitul vieţii poate însem­
na această finalitate. D'Annunzio mărturiseşte
nostalgia sa de creator artist în faţa inevitabilei
încheieri a vieţii spirituale de creaţie, fără nici
un semn de încununare cu sublim a trăirii ante_
rioare.
Deci sensul psihologiei celui ce a cântat viaţa
cu arzătoare patimă se rezolvă — după Bar­
408
gellini — prin suferinţă, o suferinţă a cunoa­
şterii.
" Erancisc din Assisi, căruia scriitorul i-a î n ­
chinat, nu câteva pagini luminoase de eseu, ci
o carte întreagă, se defineşte î n ultima instanţă
prin năzuinţa suferinţei supreme. Lauda Soare­
lui şi a vieţii s e subordonează acestei voluptăţi
a suferinţei. Vestitul cântec al seraficului a că­
pătat, prin aceasta viziune psihologică, un î n ­
ţeles cu totul deosebit faţă de cel obicinuit. Nu
este de fapt o laudă panteistă, cum s'a spus, a-
dică o adorare a naturii, care este ogiinda Dum-
nezeirii. Bargellini nici nu se foloseşte de această
noţiune. El subliniază însă versurile în care poe­
tul mistic pecetlueşite lauda prin fiinţa sa u m a ­
nă, adusă cu voinţă în stare de a primi fericirea
veciniciei prin moarte. „Nu ar fi niciodată cu
putinţă ca Francise, omul cu spiritul cel mai
avântat din secolul lui, să mulţumească D o m ­
nului pentru materiale ca soarele, stelele, focul
şi apa. El e îndrăgit pentru că există, n u pentru
că desăvârşeşte. El e preamărit pentru că e dea­
supra plâlsmuirii, niu pentrucă a creat. Făptura
care ar lăuda pe Dumnezeu din cauza plăsmuirii,
nu ar lăuda puterea lui Dumnezeu, ci propria sa
preţuire. Dimpotrivă, făpturile se vor îndrepta
spre Domnul, în limbile lor, cum florile se î n ­
dreaptă spre soare, spontan, aşa cum l e cere n a ­
tura lor însăşi".
Iată, deci, viziunea cu totul personală a lui
Piero Bargellini în legătură cu acest imn fran­
ciscan. Nu este omul care laudă „fratele soare"
sau „sora luna şi stelele", „sora apă" sau „fratele
foc". Elementele acestea din natură laudă pe
Domnul în graiul lor. Iar omul infirm şi sufe­
rind icălăuzeşte corul Firii. Şi Bargellini întăreşte
critica sa atât de originală accentuând un pasa­
giu poetic din laudă: „Toate celelalte făpturi
neînsufleţite sunt chemate să laude pe Domnul
în calităţile lor şi după menirea lor firească, dar
omul e amintit în momentul de a ierta şi în
condiţiunea de a suferi:
Lăudat să-mi fii, Stăpâne
prin cei ce tortă din iubire către tine
şi primesc schingiuiri şi chinuri.
Aci stă adevăratul înţeles al cântecului unde.
făpturile stau pe o treaptă inferioară de fericire
fără merit, dar unde omul apare cu stigmatele
lui Francise".
Iată răspunsul misticului la întrebarea cea
mare. Pentru a câştiga clipa eternă a fericirii
trebue să suferi până ia martiriu.
Melancolia în suferinţă şi fericirea în, Sufe­
rinţă sunt două imagini care se opun având un
trunchi comun. D'Annunzio a pornit cu conştiin­
ţă să nege existenţa Dumnezeirii şi deaceea s u ­
ferinţa sa era adesea întovărăşită de accente
desnădăjduite, cu toată patima lui pentru bucu­
riile sensoriale ale vieţii.
Sfântul Francise a pornit din inimă să afirme
existenţa Dumnezeirii şi de aceea suferinţa sa
a fost întovărăşită de accente de veselie, ca un
„giullare di Dio", cu toată renunţarea, prin prac­
tica sărăciei, la plăcerile materiale ale vieţii.
GÂNDURI CU OCAZIA CHEMĂRII LUI H A N S
LA U N I V E R S I T A T E A D I N BERLIN
Profesorul Hans Pyritz este elevul şi urmaşul
lui Iulius Petersen la catedra pe care marele
dispărut a reprezentat-o cu atâta vigoare
ştiinţifică şi impunătoare personalitate la Uni_
versitatea din Berlin. Chemarea sa la acest
înalt for de cultură mi-a dat o adâncă emoţie,
un freamăt de mândrie, care indică mai mult
ca orice solidaritatea unei generaţii. Fiorul
bucuriei îşi are la mine tâlcul într'o adâncă
legătură a lucrurilor, în conştiinţa unei vechi
tradiţii culturale a şcoalei noastre germanis-
tice delà Bucureşti cu Berlinul, legătură pe
care elevii acestei scoale o vor continua şi pe
viitor.
Precum odinioară, la începutul secolului
nostru, în aceeaş încăpere a seminarului ger-
manisitic din Berlin, pe timpul lui Erich
Sohmidt, profesorul nostru Simion Mândresicu
a fost coleg de studii cu Iulius Petersen, astfel
mi-a fost dat şi mie printre alţii, ca în acelaş
loc, elevă a acestor doi profesori, să prezint
într'o anonimă dar arzătoare curiozitate ştiin­
ţifică, o verigă de legătură între germanistica
română şi cea din Reich.
Era prin anul 1&29, când nu rareori treceam
grăbită Piaţa Operei din Berlin ca să ajung
în clădirea veche a Universităţii, unde se afla
seminarul german, în clădirea nouă la semi­
narul dle romanistică al domnului profesor Ga-
miliacheg. Acolo, din iniţiativa d-sale, la exer­
ciţiile de limbă veche româineagcă, se croia
din Germania spre noi drumul cunoaşterii şi
simpatiei pentru limba şi poporul român. Ast­
fel noi, cei studioşi întru ale germanisticei,
lucram paralel pentru aceeaşi cauză de înţele­
gere reciprocă între Români şi Germani, slu­
jind încă de pe atunci un crez oare astăzi îşi
manifestă măreţia toată. Deşi romanistica ger­
mană şi germanistica română s'au privit prea
puţin în faţă, ele a u fost tovarăşe de luptă în
aceeaş tabără.
Bargellini a primit două răspunsuri după care
şi-a putut plăsmui un diptic. In chenarul lor
portretele vor putea căpăta tonuri deosebite,
lumini şi umlbre n o u l Totuşi, d'Attnunizio ateul
cu năzuinţe pseudo-franciscane şi sfântul Fran_
c i * cu accente pscudo-panteiste de laudă, vor
rămâne să vegheze arta „portretelor bărbăteşti"
a lui Piero Bargelini.
MARIELLA COANDA
PYRITZ
La noi în ţară străduinţele şcoalei Simion
Mândrescu, date în vileag atât delà catedră
cât mai ales prin „Revista Germaniştilor Ro­
mâni" şi munca delà Institutul ce-i poartă
numele, rămân o piatră fundamentală î n l e ­
găturile culturale dintre România şi Germa­
nia. Lucrurile stau astfel şi nu altfel chiar
dacă nu ştiu ce motive enigmatice n'au lăsat
să treacă nici măcar o prietenească fluturare
de batistă între camarazii d e . luptă romanişti
şi germanişti.
Este drept că astăzi germanistica română se
află într'o criză. Un vânt rău a trecut vre­
melnic peste ea, căci criza aceasta este mai
mult formală. „Revista Germaniştilor Ro­
mâni", expresia vechei noastre solidarităţi
germanistice, nu mai apare. Şi cât am fi dorit
ca destoinicii elevi şi continuatori ai lui Si­
mion Mândrescu, I. V. Pătrăşcanu şi V. Tem-
peanu, să o ducă sub acelaş nume mai de­
parte!
Pe profesorul Simion Mândrescu, „bunul
grădinar", blând cu florile şi cumplit cu bu­
ruienile, nu-1 continuă nimeni definitiv la
catedră şi nici ca animator la fapte şi rea­
lizări.
Catedrele de germanistică delà celelalte uni­
versităţi sunt văduvite şi ele şi în faţa acestor
stări de lucruri triste şi lipsite de stabilitatea
cuvenită unei discipline atât de importante)
nu-mi pot ascunde regretul şi melancolia.
îmi întorc privirea spre vechea cetate a
aspiraţiilor noastre ştiinţifice. Acolo la Berlin,
nici moartea, nici Schimbările vremii nu şi_âiu
lăsat urmele pustii. In locul lui, Artur Hubner,
a păşit la rândul său, pornind tot din Mun­
ster, profesorul Schwietering, oontinuându-1
cu o deosebită competenţă; la o altă catedră a
urmat profesorul Franz Koch, care s'a făcut
cunoscut şi la noi în România.
îmi vine în minte asemănarea între moartea
 din codru şi cea dintre generaţiile oamenilor,
făcută de Rudolf Binding Ia moartea talălui
său. In codru cresc generaţiile de arbori în aşa
fel, că doi copaci din acelaş neam, semănaţi în
vremi diferite, îşi stau aproape şi delà o vârstă
îşi s.amână în totul. Când copacii bătrâni cad,
codrul nu se schimbă. O altă generaţie stă d3-
od'ată gata şi ia locul celei vechi, ocrotind în
umbra ei generaţia de mâine. A s .fel, dintre cei
ocrotiţi odată de falnica umbră a stejarului Iu-
lius Petersen, s'a r.dicat atât de fireşte pe a c e ­
laş loc Hans Pyritz. Pe umerii lui apasă odată
cu mantia de magistru, răspunderea şi presti­
giul unei înalte misiuni. Credincios princip ului
naţional-socialist, care aduce înnoire în toate cu
cea mai perfectă stimă a patrimoniului moşte­
nit, ştim că Hans Pyritz va depăşi mult pe pre­
decesorul său acolo, unde înnoirea generală o
cere, continuând în acelaş timp severa şi pre­
tenţioasa tradiţie a şcoalei din Berlin.
„PRIETENII ROMÂNI AI TOMISMULUI"
Anul acesta a apărut o carte intitulată Tan­
gente româneşti la filosofia creştină, sub sem­
nătura d-lui I. Miclea, profesor la seminarul
teologic al uniţilor din Blaj. Ceea ce ne-a a-
tras atenţia în deosebi în cartea aceasta a fost
permanenta confuzie pe care o face autorul î n ­
tre „filosofia creştină" şi „filosofia tomistă",
şi în al doilea rând năzuinţa acestuia de a
scoate „tomişti'' — sau măcar numai ^tan­
genţial" tomişti — cât mai mulţi dintre filo­
sofii şi gânditorii români. A m arătat atunci în
Gândirea (Martie 1942), că socotesc drept „sec­
tarism" pretenţia rcmanc-catclică de a mono­
poliza filosofia creştină pe seama tomismului
şi am dovedit că d. profesor Nichifor C r a i n s ,
pe care autorul îl pusese la loc de cinste prin­
tre ,-prietenii români ai tcmlsmului', nu are
nicidecum simpatie pentru această filosofie.
Cum era şi de aşteptat, d. I. Miclea (îi spun
domnul pentrucă semnează fără să arate că
este cleric) nu s'a lăsat convins, şi iată că în
ultimul număr al revistei unite Cultura creş­
tină delà Blaj, se strădueşte să-mi arate că î n -
tr'adevăr tomismul este filosofia creştină —
singura şi adevărata filosofie creştină—, că un
gânditor creştin trebue să simpatizeze cu tom'.s-
mul, că subsemnatul n'am citit cu luavî aminte
cele scrise de d-sa sau n'sm fost în stare să-1
înţeleg, că nu gândesc legic, lucrez superficial,
mă folosesc de telepatie, am darul ghicitului,
nu-mi întreb conştiinţa când scriu împotriva
d-sale etc., etc.
D e sigur n'am nimic de răspuns acestor a-
4*9
Urmărind cu ochi lacomi şi cu sufletul des­
chis oricărei emulaţii germanistica din Reich,
noi cei din România, salulăm cu bucurie p . e -
ţioasa achiziţie şi buna alegere pe care a fă-»
cut-o Universitatea din Berlin în personalitatea
lui Hans Pyritz.
In baza tradiţionalei prietenii între Bucureşti
şi Berlin, ne permitem să-1 considerăm prieten
al Românilor, dorind ca şi viitoarea noastră g e ­
neraţie de germanişti să continue stima pentru
această catedră cum o facem noi.
Primul omagiu pe care-1 aducem tânărului
profesor, este să-1 prezentăm publicului româ­
nesc ca om de ştiinţă şi mare pătrunzător al
artei literare, făcându-i cunoscută lucrarea sa
deschizătoare de perspective noui pentru o î n ­
treagă epocă din viaţa lui Goethe, lucrarea sa
de abilitare: „Goethe und Marianne von Wil-
lemer".
FILOMELA BRÀTIANU
mabilităţi ale d-lui Miclea faţă de persoana
mea. Din spirit irenic, nu m'am angajat nici­
odată ou drag în polemici — fie de orice iei —
mai ales când era vorba de membrii altei con­
fesiuni creştine. Dacă însă, de data aceasta, am
aruncat cei dintâiu piatra şi acum iau din nou
condeiul, o fac pentru adevăr şi pentru a-mi
mulţumi conştiinţa de creştin ortodox. Da,
d-le Miclea, pentru adevăr şi conştiinţă, pentru
aceste două foruri de judecată la care faci apel
d-ta.
Las totuşi ca, în numărul viitor al Gândirii,
să lămuresc mai pe larg pentru ce socotesc eu
tomismul jnumai ca filosofie creştină, nu filoso­
fia creştină, şi pentruee am spus că este „o lea-
că de sofisticărie" în cuvintele : „Tomismul, ca
filosofie, este şi ortodox, chiar foarte ortodox".
Acum mă voiu mărgini numai să arăt încă un
caz — la fel cu acela al d-lui profesor Nichi­
for Crainic — din care să se vadă că nu esta
ch'ar atât de „natural", cum spune d. I. Miclea,
ca un gânditor creştin să simpatizeze cu filo­
sofia tomistă.
,.In categoria a doua a tomiştilor români,
spune d-sa, i-am socotit pe ceice fie în
scris, fie cu graiul viu, au manifestat simpatie
faţă de această filosofie (faţă de tomism). Aşa
este d. Nichifor Crainic... După cât ştim aici d.
Mircea Eliade n'ar fi departe de gândirea t o ­
mistă. Poate şi mai aproape este d. Mc. Bag-
dasar şi în special regretatul Nae Ionescu, cara
de multe ori în neîntrecutele sale lecţii a avut
cuvinte de admiraţie faţă de tomism şi faţă de
 torni şti" (Tangente romaneşti la filosofia creş
tină, p. 27 şi 84—85).
Las pe d-nii Mircea ElLade şi N. Bagdasar
să mărturisească singuri cât de tomişti se simt
şi dacă într'adevăr „n'au ezitat să se declare
în mod formal ca admiratori ai tomismului."
(Tangente..., p. 84). Mi-ar face totuşi plăcere
ca însuşi d. I. Miclea să aducă în sprijinul afir­
maţiilor d-sale citate din lucrările d-lor Mircea
Eliade şi N. Bagdasar. Cât despre Nae Iomes-
cu, voiu arăta eu chiar acum cât de puţină
simpatie a avut pentru tomism.
A ş putea spune, delà 'nceput, că întreaga
cugetare a lui Nae Ionescu este diametral o-
pusă raţionalismului tomist. Ea se situiază pe
linia de cugetare tradiţională a orientului creş­
tin, care s'a format cu elemente platonice şi
neoplatonice, nu pe bază de aristotelism, ca fi­
losofia lui Toma din Aquino. Lucrul acesta se
vede lămurit în metafizica, în teoria cunoştin­
ţei şi chiar în logica sa. Iată un citat din In­
troducerea la Istoria Logicei (Bucureşti 1941),
în care discipolii lui Nae Ionescu schiţează
unele trăsături fundamentale ale cugetării mae­
strului lor: „Dacă ne amintim că pentru Nae
Ionescu, Cuvântul nu e altul decât Logosul di­
vin, a cărui dramă ne-a înfăţişat-o cândva,
limpede; că formularea e un fel de a lua trup
a inefabilului, că, ,cu tot învăţământul său rea­
list, Nae Ionescu a socotit aproape întotdeauna,
alături de majoritatea teologiei răsăritene şi
împotriva aristotelismului apusean şi modern —
că virtualul este mai plin de existenţă, — mai
real, decât actualul, trecerea delà putere la
act, fiind o pierdere, nu un adaus de fiinţă ;
dacă ne mai amintim că Nae Ionescu ne vor­
bea adeseori —> ultima oară cu puţine zile
înainte de a muri — de o logică ortodoxă, în
care faptul cunoaşterii s a r fi referit explicit la
cădere şi la întrupare ; sau că lecţia lui inau­
gurală a purtat asupra „Dragostei ca mijloc de
cunoaştere" şi în sfârşit, că oridecâte ori a a-
tins problema, Nae Ionescu a înfăţişat comu­
nitatea de dragoste a Bisericii lui Hristos ca
singurul stâlp şi îndreptar al Adevărului, —
ne dăm seama că „Istoria Logicei ca tipologie
a spiritului uman" nu este decât o predoslovie
pentru o teorie a cunoaşterii şi o metafizică
teistă, din care ne-au rămas unele părţi".
Atât numai, şi ar fi destul ca oricine să în­
ţeleagă că Nae Ionescu n'are nimic de a face
cu filosofia tomistă. Dar să vedem cum el a
luat atitudine şi direct împotriva tomismului,
tocmai în acele „neîntrecute cursuri" despre
care vorbeşte d. I. Miclea. Acolo a lovit el
drept în inimă tomismul, arătând cum acea­
4»
stă filosofie conţine în sine germenii disolvărîi
metafizicei.
In Metafizica sa, apărută zilele acestea, Nae
Ionescu consacră filosofiei tomiste un întreg ca­
pitol (cap. VIII), pe care îl intitulează astfel:
,.Scolasti.ca, principiu disolvant al metafizicei'*.
In acest capitol — şi în altele de altfel — el
arată greşeala fundamentală pe care o face to­
mismul, considerând că orice judecată se poa
te transforma într'o judecată existenţială de
formă predicativă ; că adică orice judecată
poate fi pusă în forma de a conţine expresia
„este". Ştim, de sigur, ce importanţă capitală
are pentru metafizica tomistă acest principiu
de logică. Raţiunea, în concepţia tomistă, are
ca obiect ceea ce este, existenţa. In felul ace­
sta, ea devine instrumentul cunoaşterii metafi­
zice. Dar, spune Nae Ionescu, nu este adevărat
că orice judecata predicativa se poate trans­
forma într'una existenţială. Şi chiar dacă s'ar
putea, faptul acesta n'are nicio importanţă pen­
tru metafizică, deoarece numai prin abuz se
poate face trecerea de pe planul logic pe pla­
nul existenţial. Neotomistul a părăsit argumen­
tul ontologic pentru dovedirea existenţei lui
Dumnezeu tocmai pentrucă prin el se face o
nepermisă trecere din logică în metafizică. Dar
atunci, se întreabă Nae Ionescu, cum îşi mai
îmgădue neotomismul să accepte transformarea
tuturor judecăţilor în judecăţi de existenţă,
confundând astfel planul logic cu planul rea­
lităţii metafizice ? ,,Sforţarea artitotelismului în
genere şi a. tomismului în special, de a trans­
forma orice judecată într'o judecată predicati­
vă, nu-şi găseşte fundarea în necesitatea m e ­
tafizică... Ceea ce este o piatră de încercare
şi o răscruce pentru tomism şi pentru neosco-
lastica actuală : judecata de predicaţie, nu
joacă nieiun rol pentru noi" (Metafizica, p. 83).
Dar, spune mai departe Nae Ionescu, pe noi,
creştinii orientali, problema aceasta ne inte­
resează în cel mai înalt grad, căci aici se vede
diferenţa adâncă dintre mentalitatea răsări­
teană şi cea apuseană. La apuseni, raţiunea ia
contet cu toată realitatea. La răsăriteni predo­
mină cunoaşterea prin iubire, prin trăire, cu­
noaşterea mistică. Pentru noi, răsăritenii, „uni­
versul este o existenţă pe care noi o trăim;
pentru cei din Apus universul este o existen­
ţă pe care ei o cunosc. Noi ne aflăm înlăuntrul
universului, apusenii stăpânesc într'o oarecare
măsură universul ; ei îl cunosc, noi nu-1 cu­
noaştem, noi îl pătimim, am zice, suntem sub
influenţa lui" (Metafizica, p. 84). Trăind sub
influenţa spiritului antimetafizic roman, meta­
fizica apuseană şi-a încorporat „seminţe extra-
religioase şi extrametafizice" (Metafizica, p.
85),-în vreme ce Răsăritul a rămas credincios
adevăratelor căi de cunoaştere metafizică. „Lo­
cul propriu- zis al speculaţiei metafizice nu este
Apusul, ci Răsăritul. Tradiţia metafizică s'a
pierdut în Răsărit, nu pentrucă a scăzut spi­
ritul răsăritean, ci pentrucă acesta s'a înde­
părtat deia adevărata lui lege, pentrucă a fost
dat oarecum la o parte de năvala spiritului a-
-
pusean" (Metafizica, p. 86). „Spiritul apusean ',
antimetafizic, a fost pregătit d e altfel de sco­
lastică. Dacă a fost o vreme în cultura euro­
peană când dispăruse metafizica, scolastica
este de vină. Făcând din raţiune instrumentul
metafizicei şi din „est" baza cunoaşterii, t o ­
mismul a deschis poarta spre scientism. Este
adevărat că metafizica apuseană încearcă din
nou astăzi să se reconstruiască pe bază tomistă,
dar nu este nicio nădejde de temeinicie, p e n ­
trucă tomismul cuprinde în sine sămânţa di-
solvării metafizicei (Metafizica, p. 86).
S'a înţeles domnule I. Miclea ? E limpede ?
Unde este admiraţia lui N a e Ionescu p e n -
Jsru filosofia tomistă ? Şi aş putea să adaug
(că î n alte locuri! acest gânditor ortodox
socoteşte catolicismul în genere ca „inactual
(Predania, an. I, 1937, nr. 1 şi 6—7) şi doctrina
Jui Toma din Aquino ca fiind „pe nedrept" la
modă astăzi (Metafizica, p. 21) ; că divulgă
„războiul fără cruţare" al catolicismului împo­
triva fideimului şi veştejeşte „lupta grozavă"
pe care catolicismul a dat-o împotriva augus-
tinismului reprezentat prin şcoala deia Port
Royal (Metafizica, p. 21); că, în fine, are e x ­
presii ca aceasta : „Mişcarea lui Maritain în
Franţa... s'a fixat în forme sterpe", fiindcă
„forma de viaţă religioasă nu era în conformi­
tate cu geniul poporului" (Predania, an. I,
pr. 1).
Oe argument mai tare ca acesta se poate a-
duce împotriva afirmaţiei d-lui I. Miclea, cum
că este „natural" ca un gânditor oarecare să
simpatizeze cu filosofia tomistă, dacă î n -
C R O N I C A
GEORGE IONAŞCU : Pustiul Roşiu, (Roman).
Bogăţia uluitoare a evenimentelor din ultimii
ani, lOiferă scriitorilor un material enorm de lu­
cru şi o perspectivă de realizări epocale.
A fost o succesiune de fapte din ce în ce mal
palpitante şi cu atâta forţă dominantă pentru
conştiinţa fiecăruia, încât e de mirare că până
acum nu s'au cristalizat în opere literare. Poate
e necesar un cadru de reculegere, o anume dis­
poziţie şi un timp mai calm pentru selecţia lor,
oricum, de-aici înainte nu v o m mai avea acele
412
treaga sa activitate s'a desfăşurat sub unghiul
vederilor creştine ? Şi dacă, principial, lucrurile
ar trebui să stea aşa, de ce nu şi-a căutat d-sa
„tangentele româneşti la filosofia creştină" mai
degrabă î n lucrările profesorilor români de a-
pologetică : Vasale Găina, Irineu Mihăloescu şi
Ioan Gh. Savin, cari folosesc din plin filosofia
î n scrisul lor; sau în eseurile de filosofie creş­
tină ale părintelui profesor D. Stăniloae, care
(în cartea Viaţa şi învăţătura Sfântului Gri-
gorie Palama (Sibiu 1938) a prezentat pe larg
cea mai răsunătoare dispută filosofieo-teologică
a evului mediu ortodox: disputa isihastă; sau
în lucrările părintelui profesor Cicerone Iordă-
chescu, care a tipărit un important studiu lo-
gico-epistemologic intitulat Teoria judecăţii
(partea I, Iaşi 1927 ; partea II, gata tipărită) ;
sau, în fine, în operele de filosofie morală ale
d-lui profesor Şerban Ionescu, autorul unei in­
teresante Axiomatici a unei „filosofii creştine"
(Bucureşti 1936) ? N u a cunoscut d. I. Miclea a-
ceste lucrări sau nu i-au servit toate cauzei p e n ­
tru care luptă ?
Rog deci pe d. I. Miclea să nu-mi mai facă
mie proces de conştiinţiozitate, superficialitate,
etc., d-sa care a scris o carte întreagă despre
filosofia românească, fără ca măcar să deschidă
cărţile filosofilor români, ci folosindu-se numai
de Istoria filosofiei rmâneşti a d-lui N. Bag-
dasar, din care îşi face aprape toate citaţiile.
Când cineva, pornind delà simple presupuneri,
declară „prieteni români ai tomismului" pe un
Nichifor Crainic, pe un Nae Ionescu şi pe n u ­
meroşi alţi filosofi şi gânditori români, trebue
isă fie ceVa mai sgâreit cu invectivele ia a-
dresia preopinenţilor săi. Căci altfel s'ar putea
să fie chemat înaintea aceluiaşi tribunal — a-
devărul şi conştiinţa — în faţa căruia a bine­
voit d. I. Miclea să mă cheme pe mine.
EMILIAN VASILESCU
L I T E R A R A
producţii halucinante, stoarse din fantezii chi­
nuite, ci creaţii inspirate de puternica realitate
pe care o străbatem.
Trăim în febra marilor prefaceri când o lume>
nouă, lichidând erorile trecutului, îşi aşează te­
meliile pentru veacuri. Tot ce părea mai îndrăs
neţ în literatura d e mai înainte, păleşte î n faţa
lucrului concret c a r se înfăptueşte sub ochii
e
noştri.
Cu psihologia formată sub tălăzuirea unor ast­
fel de vremuri, cititorul de mâine va cere opere
în care să-şi regăsească emoţiile de azi', iar cei
care n u vor fi în stare să i le dea, vor rămâne
la periferia vieţii literare nebăgaţi în seamă »i
inutili. Adevărul acesta l - a u înţeles până acum
prea puţini dintre scriitorii noştri şi numai câţi­
va au dat semne vizibile că sunt părtaşi l frea­
a răpuşi de setea de sânge a iudeo-comuniştilor
mătul epocii. Printre aceştia notăm pe tânărul
poet bucovinean George Ionaşcu, autorul roma­
nului care ne preocupă în rândurile ce urmează,
un începător, desigur, dar o serioasă speranţă si
o conştiinţă bine orientată pe plan literar.
Romanul său, Pustiul Roşu, este povestea dra­
matică a întâmplărilor nenorocite prin care a
trecut Bucovina de Nord şi Basarabia, în anul
de mare doliu naţional când s'au aflat sub te­
roarea bolşevicilor. Autorul înfăţişează la început
stările de lucruri dinainte de invazie, cu politi­
ca nefastă a cârmuitorilor de-atunci şi prezenta
catastrofală a evreilor în aceste ţinuturi de mare
tradiţie istorică. Centrul acţiunii romanului ţi
formează oraşul Cernăuţi. Aci activează cuibu­
rile comuniste ale evreilor după indicaţiile Mos_
covei, cu care stau în icontact permanent prin
agenţi, se plănuesic lovituri şi se iau măsuri pen­
tru pregătirea venirii trupelor sovietice. Româ­
nii nu ştiu nimic din ceeace preocupă aceste su­
flete înveninate de ură şi nu-şi dau seama că în
curând Va veni urgia asupra lor, iar ei vor fi
lăsaţi în voia întâmplării. Evreii ţin întruniri
secrete, întocmesc liste cu cei asupra cărora se
vor năpusti răsibunători în clipa triumfului lor şi
se înarmează metodic. Şeful şi organizatorul lor
este avocatul Frenkel, care activează la Cernăuţi,
un tip îndrăsneţ şi' cinic, format în spiritul tero­
rismului comunist. Cu el vine în conflict, încă
înainte de invazia rusească, avocatul naţionalist
Ion Râmnic, un tânăr din elita intelectuală a
Bucovinei.
După intrarea bolşevicilor, începe sguduitoarsa
dramă a elementului românesc cu desfăşurarea
Uluitoarelor peripeţii prin care trece avocatul
Ion Râmnic şi familia sa, urmărită de échina
teroristă a lui Frenkel. împrejurări nefaste au
făcut ca soţia lui Râmnic să fie surprinsă de
invazie, cu cei doi copii mici, î n satul basara­
bean Corneşti, unde se dusese să înmormânte7.e
pe mama sa, Despărţită de copil femeia este
luată de agenţii bolşevici şi dulsă nu s e ştie unde
Cu mar© greutate, Ion Râmnic îşi salvează copiii
pe care-i găseşte legaţi şi închişi într'o pivniţă,
osândiţi să moară acolo de cruzimea iudaică. în
cele mai groaznice chinuri.
-Dupăce îi educe în ţară şi-i încredinţează la
nişte rude, tânărul naţionalist ia asupra-tşi toate
riscurile, trecând în Bucovina ocupată, pentru
a-şi găsi soţia.
De-aiei începe calvarul acestui erou, care trece
413
prilntr'un şir întreg de primejdii şi suferin'fci
neînchipuite, mânat de dorul soţiei sale, pe care
o caută cu disperare. Zilele trelc fără să aibă cela
mai mlică ştire despre ea, şi în acest timp, Ion
Râmnic vede toată tragedia fraţilor săi care cad
sau sunt deportaţi î n pustiul îndepărtat al Si­
beriei. La început el este ferit de aceste primej­
dii prin protecţia pe care i-o acordă consulul şi
funcţionarii delà consulatul german, unde găseş­
te un spirit de dragoste şi de ocrotire familială.
Dar cu tot sprijinul lor, Râminc nu isbuiteşte să
dea de urma soţiei şi dorul şi grija ei Si Imistue
crunt.
In cele din urmă e prins de agenţii G. P. U.
TT.-ului şi închis. De-acum în,cep prăbuşirea si
e
se arată întunecata perspectivă a morţii prin
chinuri, prin foamete şi teroare.
Dar eroul nostru, c a r este un om de mare
e
isteţime şi c u un puternic simţ ce-1 face să se
descurce în orice împrejurare, isbuteşte să eva­
deze împreună cu un inginer român, înainte de
a fi deportaţi. Se strecoară prin păduri şi prin
lanuri şi ajutaţi de un ţăran bucovinean» îşi p e ­
trec .zilele in natură până când începe războiul
de eliberare.
Ion Râmnic are satisfacţia de a se răsbuna,
ucigând pe Frenkel şi tovarăşii săi şi de a lupta
apoi în rândul ostaşilor noştri contra bolşevici­
lor. Autorul îl urmăreşte pe câmpul de luptă,
prezentându-1 într'un cadru de fapte eroice, până
cade, împăcat de bucuria definitivei eliberări a
pământului strămoşesc si cu mulţumirea datoriei
împlinite.
Moartea vitează îi curmă durerea pierderii s o ­
ţiei sale, delà care nici până în clipa supremă n u
a Isfoutit să aibă vreun semn.
•Iată câteva indicaţii sumare cu privire la cu­
prinsul palpitant şi plin de neprevăzut al cărţii
d-lui George Ionaşcu.
Inspirată dintr'o vastă frescă a durerii naţio­
nale, e delà sine înţeles că lucrarea aceasta, «
urmărit să lege de istoria vieţii unui om, emo­
ţiile şi suferinţele neamului său, trăite într'o
epocă de cumplită întunecare. Dar însăşi poves­
tea lui Ion Râmnic, prin amănuntul, prin veri­
dicul şi realismul ei, este un document viu, un
document romanţat a ceeace s'a întâmplat aevea
cu unul din miile de fraţi trecuţi prin, furia
împrejurărilor şi cruzimea iudeo-bolşevicilor.
Romanul acesta are marele merit, după seria
de romane ale lui Cezar Petrescu din 1907, de a
ne ifi înfăţişat perfidia iudaică în toate aspectele
ei şi ura talmudică, subterană, care pusă în con­
diţii de a se arăta în toată libertatea ei, n u cu­
noaşte margini de ferocitate.
 Cine citeşte cartea d-lui George ionaşcu, Isbu-
teşte să pătrundă bine această psihologie unică
în tipologia umană şi să cunoască natura infer­
nală a evreilor. Din acest punct de vedere cartea
este realizată magistral.
Scăderea pe care i-o reproşăm autorului:, pri
veste, din punctul nostru de vedere, lipsa de in­
formaţii în care lasă eroina, despre care n u mal
ştim nimic. A m fi preferat ca în locul acestei
atmosfere de mister, de altfel şi ea potrivită ou
împrejurările în care se desfăşoară acţiunea, «A
ni se fi dat episoadele din viaţa nenorocitei femeii
oricât ar fi fost de tari, şi pentru a ne mai în­
tâlni cu ea de-aiutngui romanului, dar mai «Ies
pentru o mai deplină cunoaştere a terorismului
bolşevic.
„Cu această rezervă şi cu unele stângăcii stilis­
tice, scuzabile pentru o carte de începător şi pen­
tru graba în care a fost scrisă, Pustiul Roşu
eşte totuşi un roman care poate fi eltit cu inte­
res deosebit şi care, din punct de vedere literar,
recomandă un tânăr autor de mari nădejdi pen­
tru mai târziu.
.*.
REPORTERII D E RĂZBOI
' Războiul de azi a creat o nouă specie literară:
reportagiul de război. Destinat să arate publicu­
lui faptele de vitejie ale ostaşilor depe front şi
condiţiile de luptă, el a fost cultivat la început
de Germani şi tot prin ei a ajuns la desvoltarea
metodică pe oare i-o cunoaştem azi. In războiul
trecut, reportajul de războiu era ceva sporadic,
scris sub formă de corespondenţă de către trimi­
şii marilor gazete europene pe lângă unele co­
mandamente militare. Trimişii aceştia îşi cule­
geau materialul delà ofiţerii superiori şi scriau
din auzite articole de front pentru o aproxima­
tivă informare a populaţiei civile.
Germanii, sesizând importanţa reportajului de
război, nu numai informativă ci şi documentară,
i-au dat o funcţie naţională şi militară. Pe lângă
unităţile combatante au ataşat grupe de propa­
gandă, din care fac parte scriitori, gazetari, pic­
tori, cinematografişti şi fotografi, dându_le însăr­
cinarea ca flecare prin specialitatea sa, să reţină
şi să reproducă aspectele de fiece clipă ale răz­
boiului. Aceşti specialişti merg până în linia
întâi, expunându-se aceloraşi pericole ca şi cei­
lalţi soldaţi, pentru a aduna un material real
din împrejurări văzute şi trăite chiar de ei. Ast­
fel, condiţia esenţială a reportajului, a filmului,
cât şi a fotografiei de război, este de a prezenta
lucruri verosimile culese delà faţa locului şi nu
din spusele altora sau din înscenări improvizate.
Cu acest sistem, Germanii a u creat o întreagă
literatură documentară care, mai târziu, va da
de lucru istoricilor şi scriitorilor ce se vor ambi­
ţiona să pună în valoare calităţile războinice ale
rasei lor.
Participarea noastră la războiul din Răsărit,
alături de armatele germane, a dus şi la crearea
unui corp de presă şa propagandă, pe care 1-a
organizat Marele Stat Major printr'un serviciu
înfiinţat anume cu scopul acesta.
Din prima zi a războiului, noi am avut pe tea­
trele de operaţiuni elemente specializate pentru
a prinde în imagini şi reportagii, uriaşa dslăn-
ţuire a armatelor noastre contra puhoaelor bol­
şevice. Publicul a fost ţinut astfel în curent cu
măreţele fapte de arme ale vitejilor noştri, ur-
mărindu-i fie în reportagii şi fotografii, fie pe
ecranele cinematografice.
E locul aici să mărturisim toată admiraţia şi
recunoştinţa noastră, gazetarilor şi celorlalţi re­
porteri oare, înfruntând primejdiile războiului, au
scris şi au prezentat cu elanul lor, măreaţa poe­
mă a eroismului românesc. Prin aceşti reporteri,
dintre care unii, — cum ar fi C. Panaitescu, i l a -
riu Dobridor, C. L. Vâlceanu şi alţii, s'au întors
cu înalte decoraţii de război, — s'a refăcut în
parte prestigiul gazetăriei noastre, atât de mult
scăzut în epoca democraţiei. Ei au întreţinut pa­
ginile gazetelor cu acele splendide mărturii eroi­
ce, scrise pe patul armei şi lângă ţeava tunului,
pentru glorificarea vitejilor noştri. Nu avem la
îndemână numele tuturor, pentru a-i nota In
această succintă cronică; reţinem însă deocam­
dată pe cei câţiva care ne vin în minte: Ilariu
Dobridor, Cătălin Rapală, Emil Vârtosu, C. P a ­
naitescu, c. L. Vâlceanu, I. Mardare, I. Băleanu,
Grigor Olimp Ioan, P. Tipărescu, Const. Virgil
e
Gheorghiu, Şt. Cosma, Iordache Răducu, Cristian
Teodorescu, Anastase Iftimie, Ladmiss Andreescu
Romulus Boteanu şi alţii tot atât de vrednici şi
de talentaţi. Unii dintre ei şi-au strâns reporta-
grlile în volume şi astfel, vitrina noastră literară
s'a îmbogăţit cu o nouă serie de cărţi, a cărol 1
valoare o impune însăşi natura lor.
Iată câteva dintr© ele:
Noi ăela bombardament, de Grigore Olimp Ioan.
Autorul, unul dintre cei mai cunoscuţi reporteri
bucureşteni, un tânăr cu clare însuşiri gazetă­
reşti, s'a găsit din prima clipă a războiului ca
ofiţer de aviaţie, participând î n această calitate
la diferitele faze ale luptelor noastre aeriene În
funcţie de combatant. Grigore Olimp Ioan a
făcut parte dintr'un grup de bombardament ş: a
avut în sarcina sa misiuni grele, de a ataca ina­
micul pe calea aerului. A executat nenumărate
Eboruri, începând cu 22 Iunie şi sfârşind cu
 Odesa. Poate şi acum e pe undeva, prin ţinutu­
rile îndepărtate delà Don şi Caucaz.
In cartea lui-, ne prez'ntă diferite episoade din
viaţa şi luptele grupului Heinkel, căruia îi apar_
ţinea, alternând clipele de mari emoţii ale s-bo­
rurilor eroice, cu momentele de bucurie ale da­
toriei împlinite. Autorul are darul de a ne ţine
alături de el, în timpul liber cât şi în carlingă,
în serile l i n şti te, înflorite de şuetele camarazi­
lor, cât şi în nopţile de crunte deslănţuiri, în
care repezeau din înaltul cerului trăsnetele uci­
gătoare asupra lagărelor duşmane. Povesteşte
firesc, antrenant şi viu, cu o plăcută coloratură
literară, încât paginile sale sunt ca nişte crâm-
pee de roman, în care te înfrăţeşti cu destinul
fiecărui aviator, cu biruinţa sau drama c a r în-
e nu-1 părăseşte meşteşugul scrisului nici sub în_
doliază sufletul grupului. Vezi cum pleacă echi-
pagiile în misiune ca un cârd de cocori şi aştepţi
cu bătăi de inimă întoarcerea lor din turul in­
fernal al morţii. Pilotul nostru descrie toate
fazele sborului, ne dă amănunte despre fiecare
echipaj, ne arată luptele şi încleştările cu avioa­
nele vrăşmaşe ; cu degetul lui ne face să urmă­
rim locurile în care exploadează bombele sau
căderea celor ce se prăbuşesc, iar la întoarcere,
ne chiamă să ne descoperim alături de el şi de
ceilalţi, pentru camarazii care nu mai răspund ia
apel.
Din această împletire de fantastic si real se
toarce firul sublim al unor simţăminte de care
îţi dai seama că numai acolo puteau fi trăite.
Eroii pleacă spre tărâmuri necunoscute, sau poate
în veşnicia visului lor, cu zâmbete şi glume, ca
la un dans al văzduhului de Care sunt îndrăgiţi
cu toată fierbinţeala inimii lor tinere. Şi'n ca­
drul acesta, se urzeşte totuşi o viaţă nostalgică,
uneori ca de pension, în care iubirile toate clo­
cotesc revărsate în marele şuvoiu al iubirii de
ţară.
Cartea lui Grigore Olimp Ipan e o carte de
febră tinerească, de elanuri şi superbe trăiri, pe
un fond de tumultoase şi grave încercări. E r>
carte vie, de adevăr şi virtute, dar şi o încântă­
toare poemă literară, pentru cine vrea să guste
din. frenezia sborului, a luptei, a biruinţei şi
morţii.
22 Iunie, de Iorăache Răăucu Pe autorul ace­
stei cărţi l-am întâlnit la Chişinău, câteva zile
mai târz'u dupăce capitala Basarabiei fusese des-
robită. Făcea parte din regimentul de tancuri*
care cucerise oraşul. Am trăit cu el şi oamaraz'i
lui, o noapte de neuitat în decorul de ruine tu­
rn egânde ale Chiş'năului. Nu voiu uita niciodată
clipele acelea ca de basm, în care se închega o
întreagă istorie de legende, de vitejie şi emoţi 1
nemaitrăite. Mai târziu, însufleţitorul acelei nopţi
4*3
mai frumoase decât toate paginile de literatură
et le citisem, Maiorul Spirescu, a căzut pe fron­
tul Odesei, răpus de un glonte bolşevic. Iordache
Răducu povesteşte paginile de glorie şi măreţie
ale tanchiştilor români, în goana lor după vic­
torii, după cuceriri şi atacuri răzbunătoare. O
începe cu locul de plecare, Râmnicul.Sărat, şi
urmează drumul de şenile pe care s'a împânzit
sufletul viteaz al camarazilor săi, până la Odesa.
Cartea lui, însă, e mai mult o carte de schiţe
războinice, cu episoade şi lup'.e, cu portrete şi
medalioane de eroi, cu descrieri răscolitoare sau
momente cu o anum'tă rezonanţă lirică. Este o
literalizare a războiului pe care-1 gust: gradat, în
transfigurarea frumoasă a unui condei, pe care
cruntarea clipelor de foc. iordache Răiucu a ur­
mărit idealizarea acestei vieţi, dar nu în formule
ieftine şi uşoare ci într'o manieră care ne dă
temei de a recunoaşte în el un scriitor, un artist,
cu posibilităţi de nebănuit. El şi-a cizelat pagi­
nile cu grijă şi a făcut imaginea poetică, fiindcă
a vrut să şi cinstească eroii şi camarazii în imnul
de sărbătoare al in mii sale. Grelele tancuri apar
astfel în prezentările sale, ca o coloană de sbor
a unor suflete înzestrate cu armuri puternic?,
pentru frumoase popasuri şi orientări de biruinţă.
Ordin de misiune, de Ion Bâleanu. încă o carte
de aviaţ'e. Ion Băleanu, tânărul gazetar şi eseist,
a făcui războiul ca ofiţer de aviaţie, armă de
care e puternic legat prin însăşi suflelul său de
poet. De-acolo, din carlinga avionului său df»
bombardament, de unde privea cu încântare şi
delir uriaşele jerbe de explozii ale bombelor
asvârlite, ne_a trimis nusagiile echipajului său
încununat de victorii.
Ion Băleanu à trăit momentele mari ale răz­
boiului, ca pe o graţie rezervată propriului său
elan, care avea nevoie să se desfacă în faşii de
curcubeu peste cerul pământului cotropit. Po­
vesteşte cu entuziasm nereţinut toate încercările
prin car© a trecut, persiflând şi făcând haz de
ameninţările bolşevice. Pentru el, momente" e cele
mai grave sunt clipe de humor şi de deslănţuire.
Camarazii săi, sunt eroi legendari, pen'.ru care
nu există forţă de intimidare Toţi aşteaptă c'ipa
plecării în misiune, cu bucurie sărbătorească.
Brăzdează cerul Basarabiei, cu saluturi grandioa­
se pentru fraţii a căror desrobire o pregătesc şi
cil lovituri mortale pentru inamic. Centrul ac_
ţiunii lor este Odessa. Delà început vizitează cu
bărbăţ'e acest port, anume pregătit spre a revăr­
sa limbi de foc asupra noastră, lăsând acolo
cartea de vizită şi de curaj a tinerei noastre" ă-
viaţii.
Băeţid sunt ambiţionaţi să înfrângă cerbicia
duşmanilor chiar la ei acasă. Şi gândul lor se
realizează c u (fiecare slbor. Ion Băleanu ne poves­
teşte peripeţii şi întâmplări care sfidează vero­
similul. Unii din eroii lui, chiar când se prăbuşesc
în tabăra duşmană, isbutese totuşi să se întoarcă
la locul de plecare, cu aripele frânte, săvârşind
adevărate miracole. Realitatea se transforma
după vrutul lor, fiindcă a u suflete învolburate
de mitul biruinţei şi al răzbunării drepte. Pasă­
rile cu care răscolesc văzduhul, parcă şi ele sunt
vii şi s e poartă cu conştiinţă românească.
Tânărul aviator şi scriitor înscrie volute de
bombardament în imagini lirice şi înălţătoare ca
şi dorul care-1 mână în tulburătoarea poemă &
neamului său.
Echipai la posturile de luptă, de cpt. comandor
Marins Verbiceanu şi Cristian Teoăoreseu. E car­
tea bravurilor noastre navale, scrisă de un ma­
rinar încercat şi de un tânăr gazetar care şi'-a
făcut războitul pe apă. Aci sunt povestite îndrăz­
neţele acţiuni ale marinei noastre, care n'a pre­
getat să se. iă la luptă cu vasele de război bol­
şevice. Cartea e plină de momente palpitante, iar
vitejia marinarilor e tot atât de impresionantă
în măreţia ei, ca şi a ostaşilor din celelalte arme.
Pe Dunăre sau pe Mare, echiipagiile noastre au
stat de veghe şi a u lovit cu ochiri biruitoare în
şantierele plutitoare ale marinei bolşevice. Is­
prăvile submarinelor noastre sunt povestite aici
cu farmec pasionant, dealungul unor zile şi nopţi
destinate să poarte gloria steagurilor româneşti.
Când citeşti această carte, vezi cum s e întregeşte
orhestraţia noastră de arme biruitoare, ca într'o
minune ce se săvârşeşte pentru dreptatea şi bi­
ruinţa neamului.
Sburăm spre Răsărit, de Laămiss Andreescu..
Nuvelistul şi colaboratorul nostru, Ladmiss A n ­
dreescu este aviator î n viaţa lui de toate zilele
Cititorii şi prietenii îşi aduc aminte că el a scos
o carte acum câţiiva and cu subiecte din tainele
văzduhului, carte care 1-a consacrat cu mult
succes, în rândul prozatorilor noştri de azi.
Dar cartea marilor avânturi împlinite pe un
oer de aspre răsvrătiiri, este aceea pe care i-a
prilejuit-o războiul acesta, în care Ladmiss a fost
prezent din prima clipă. Aici sunt sborurile lui,
întinise până î n stepele uicrainiene ca înitr'o pro­
cesiune de bucurii nedomolite, şi sborurile ca­
marazilor săi, pe care i-a sorbit înghiţitura văz­
duhului pentru marea înviere a neamului.
Ladmiss Andreescu. în descrierile sale, e mai
sobru şi parcă mai dinamic. El punctează întâi
neantul şi apoi de acolo repede sigiliul dreptăţii
noastre cu luciditatea omului care-şi îndepli­
neşte o datorie oarecare. Camarazii săi trec prin
4*6
spaţii ea trăsnetul şi revin pentru alte or­
dine, î n această urzeală de motoare şi inimi, pe
deasupra pământului strămoşesc sau a pământu­
lui blestemat .al Rusiei, e o vijelie aprigă şi ne­
cruţătoare, pe care o conduc mâini nevăzute şi
marea pasiune a sburătorilor noştri. Iată crâm--
pee turburătoare din imaginea războiului nos­
tru! sfânt.
P A N M. VIZIRiESCU
• * •
ODESA, cartea d-lui Alexandru Constant, am
citit-o în curtea batalionului m e u în noaptea
care a precedat plecarea pe front. O carte de
război, despre război, nu se putea citi mai în po­
trivit cadru decât în acel al unui mediu militar,
între autocamioane, motociclete, trupă, ofiţeri,
ordine, organizare, febră de îmbarcare pentru
„zonă", cum s e ispunea înainte, pentru „front",
cum se spune azi. Cartea d-lui Alexandru Con­
stant este o carte vie, întreagă, puternică, prin
suflul de optimism, de vitalitate, de crâncenă
credinţă în viitorul luminos al naţiei noastre.
Pentru noi, în special, ea constitue ceva mai
mult : o întâlnire pe drumul aceloraşi credinţe.
Pentru cine ne-a urmărit preocupările expri­
mate în paginile acestei reviste, nu va fi de m i ­
rare dacă vom afirma că ideea fundamentală a
cărţii d-lui Alexandru Constant, idee care stă­
pâneşte azi conştiinţa autentică românească, nu
ne este străină. într'un articol mai vechi (Feno­
menologia ritmurilor istorice) noi defineam con-
diţiunile majore prin care un popor poate intra
în istorie. In articolul de mai adâncă analiză,
„Războiul României", completam viziunea noa­
stră arătând că a venit momentul să lepădăm
toate călduţele obişnuinţe burgheze cu care ne
îndoctrinase democraţia masonică şi să privim
viitorul patriei nu sub prisma atitudinii de cir­
cumspect conservatorism ci în lumina imperială
a voinţei noastre de putere, de spaţiu, de afir­
mare. Cartea d-lui Alexandru Constant poartă
pe frontonul ei ideal această lozincă admirabilă :
Să fim ofensivi. Să se termine odată şi la noi
spaima aceasta de a nu cere mai mult decât ţi
se dă, de a fi îngăduiţi. Formula trebue funda­
mental inversată : cerem spaţiul nostru de viaţă,
nu-i cerşim ci îl cucerim, nu suntem îngăduiţi
ci îngăduitori.
Românul nu a fost niciodată un timorat. A u ­
torul ia ca exemplu şi ca verificare Istoria. Toţi
marii noştri domni au fost conducători militari
având ca principiu de luptă ofensiva. Mircea a
atacat primul totdeauna, Ştefan a dus lupte în
afara graniţelor ţării şi a reclamat drepturi de
stăpânire pe locuri foarte îndepărtate, cum ar fi
Crimeia. Mihai-Viteazul a fost cea mai uluitoare
apariţie a spiritului ofensiv românesc. Iar după
multă vreme acelaş spirit se manifestă, prin vi­
ziunea de căpitan a prinţului Carol I în războiul
nostru de Independenţă, război purtat pe alte
meleaguri decât ale ţării. In fine, ultima noastră
manifestare înainte de marele război mondial,
campania din 1913 dovedeşte prezenţa aceluiaş
spirit.
Azi sufletul românesc păşeşte o răscruce uria­
şă a istoriei şi a destinului său. Lupte de reîn­
tregire, de recucerire a provinciilor cedate Rusiei,
se tansformă în luptă de crâncenă şi victorioasă
ofensivă, <de pedepsire a colosului rus. Primul
pas în această nemaicunoscută epopee de voinţă
şi eroism, îl constitue ocuparea Odesei de către
trupele noastre. Autorul nu a putut să-şi com­
pleteze şi titlul şi esenţa cărţii vorbind şi de o-
euparea SevastopiolUlui. Cartea e apărută îna­
inte de această glorioasă pagină de istorie româ­
nească.
In schimb autorul studiază amănunţit proble­
ma spiritului rus, arată căderea lamentabilă a
mitului unei Rusii pravoslavnice. Sovietele, îm­
potriva afirmaţiilor proprii înlocuesc acest mit
static cu noul mit dinamic al omului-maşină.
Aşa cum a căzut mitul pravoslavnic şi lumea a
văzut că sub haina religiei se dorea menţine­
rea visului de stăpânire spre Constantinopol, tot
aşa azi Rusia lui Stalin îşi ascunde intenţiile de
stăpânire imperialistă sub minciuna ajutorării
proletarilor din celelalte ţări. Războiul de azi a
demascat intenţiile sovietice cu atâta preciziune,
încât propaganda rusă nici nu a încercat să ri­
posteze, ;
Dar intenţia noastră nu este — bineînţeles, •—
de a rezuma această carte ci de a o remarca, de
a o recomanda şi acelora care până azi nu au
citit-o. D e aceea nu vom merge mai departe şi
nici nu vom încerca să discutăm concluziile au­
torului. Noi le acceptăm ea atare. Iar ceilalţi
care au rămas nelămuriţi nu au altceva de făcut
decât să treacă pe la librărie şi să ia această
carte de tinereţe, de robustă credinţă, de con­
vingeri adânci, convingeri care sunt ale între­
gului tineret şi cel de eri şi cel de azi, convin­
geri pentru care au fost şi lupte şi. jertfe. Epo­
peea delà Odesa, dacă nu şi-a găsit încă poetul
care să o cânte în versuri de cremene, şi-a aflat
pe omul care să ne-o prezinte în toată puritatea
ei. Să-i mulţumim autorului, este prea puţin.
Să-i cerem însă să ne dee, în lucrări cât mai re­
cente, toată lupta noastră de azi, culmile vite­
jiei româneşti la Don, la Doneţ, la Harettv, în
Crimeia, la Sevastopol şi în Caucaz. înfioraţi de
4*7
sfântă mândrie privim azi începutul acesta im­
petuos de imperialism românesc.
GERMANIA. — Renaşterea spirituală a unei
naţiuni. Aşa se intitulează cartea iscălită de
Profesorul Dr. Johann von Leers şi tradusă în
limba română (nu ştiu de cine pentru a-i putea
reproşa o serie de greşeli şi de atentate la e s ­
tetica acestei limbi a noastră la care avem
dreptul să ţinem puţintel !) Cartea în sine în­
truneşte două calităţi esenţiale : aceea de a fi
o excepţională carte de propagandă pentru ori­
cine şi de a se sprijini pe o documentare se­
rioasă dar neostentativă. Prezentarea este isto­
rică. Autorul porneşte delà 964, dată când a
fost încoronat Otto I, împăratul care a ridicat
pentru prima oară în istorie rassa germană la
rang de primă putere, dându-i un prestigiu
care dăinue încă multă vreme chiar după că­
derea Hohenstaufenilor. Puterea germană se în­
tindea prin 1309 până la Lyon, care era pe vre­
mea aceea un simplu episcopat al imperiului
german. Autorul dovedeşte că încă din această
epocă Franţa a dus o politică de adversitate
împotriva Germaniei, căutând să-i răpească ţi­
nuturi. Politica aşa numită „clasică" pe care a
preconizat-o Ludovic al XIV-lea a fost aceea
de „a sprijini în Germania particularismul di­
nastic şi confesional"... (p. 23). Autorul urmăre­
şte apoi ascensiunea treptată a Angliei şi îm-
bucătăţirea imperiului german. Avem o singură
remarcă de făcut şi aceasta priveşte strict ade­
vărul istoric. Desmembrarea Germaniei în stă­
tuleţe nu se datoreşte exclusiv, cum încearcă
să ne arate autorul, intrigilor politice engleze
şi franceze ci şi particularismului, individua­
lismului germanic, afirmat chiar de autor. Ni­
căeri acest particularism nu a fost mai prielnic
desmembrării politice decât în statele germani­
ce sub atmosfera specifică a feudalismului.- Şi
dacă Germania nu a reuşit să-şi făurească o
unitate politică asemeni Franţei, asta a fost din
pricină, printre altele multe,, şi pentrucă ira
lipsit geniul politic al unui fanatic cum a fost
Richelieu. Expansiunea colonială a Angliei, m e ­
todele Angliei, politica de încercuire, de opri­
mare, de jaf, de egoism a Angliei, este urmă­
rită foarte atent de autor, care scoate în evi­
denţă în special stupiditatea justificărilor en­
gleze ca de pildă teoria predestinaţieî adică în
fond afirmarea drepturilor rasei engleze de a
stăpâni lumea. (p. 41). Imperiul german se î m -
bucătăţeşte odată cu pacea delà Osnabriick din
1648. La 1892 Englezii sdrobesc şi flota franceză
la La Hague. Capitolul în care se arată politica
de duplicitate a Angliei în 1701, în 1720, în 1725
apoi în 1756 sub Maria Therezia, şi în 1760. Ur­
mează apoi faimoasele coaliţii împotriva lui
Napoleon. In acest timp Germania şi Italia l u p ­
tă pentru unitatea lor naţională. Este epoca lui
Bismarck, când se reia Schleswig-Holstein şi se
permite supremaţia prusiana. Războiul delà
1870 nu este decât opera Angliei, care nu dorea
nici întărirea Germaniei dar nici supremaţia
Franţei (p. 63). Reich-ul german primeşte îna­
poi provinciile germane Alsacia şi Lorena. Dar
nenorocirea delà 1870 nu a fost spre folosul
Franţei, care nu a urmărit decât revanşa. Ma­
rele răsboi, afirmă autorul, a găsit Germania
nepregătită. Şi totuşi, până la sfârşitul războ­
iului, erau cucerite aproape întreaga Belgie,
parte din Franţa, întreaga Serbie, jumătate din
România, etc. înfrângerea Germaniei se datore-
şte slăbiciunii parlamentului său pe de o parte
şi încrederii în promisiunile făcute de Wilson şi
călcate odios de aliaţi. P e de altă parte, lăun­
tric, Germania e minată de acţiunea distrugă­
toare a socialiştilor şi comunizanţilor în frunte
cu evreii Liebkneckt şi Rosa Luxemburg. P e ­
ricolul evreiesc deabia acum devine vizibil t u ­
turor. In republica din 1918 „o minoritate de
2% faţă de populaţia germană se erija în stă-
pânitoare a statului" (p. 111;. Dreptul de auto­
determinare este călcat în picioare şi Germania
este din nou sfârtecată. Averea germană e con­
fiscată până la aproape 12 miliarde mărci aur
iar planul Dawes era deasupra putinţei de pla­
tă a Germaniei. Democraţia germană adusese
distrugerea totală a statului, a naţiunii, a p u ­
terii germane. Acestea au fost condiţiunile în
care se ridică naţional-socialismul german. A u ­
torul descrie pe larg istoricul dramatic al lup-
C R O N I C A D R A M A T I C Ă
CANICULA, S A U TRIUMFUL COMEDIEI
ITALIENE...
Fiii Marchizului, de Gherardi ; Omul care
zâmbeşte, de Bonelli).
Ca un val canicula a bătut tot mai necruţă­
tor în zidul teatrelor, pe unele silindu-le să
sehchidă, pe altele gonindu-le la periferie.
Cine a trecut cu succes examenul căldurii se
poate spune că a fost comedia italiană.
In vreme ce literatura originală a cedat cea
dintâi, strângându-şi corturile pentru la toam­
nă: în vreme ce comedia franceză, trecută de
coafeuri anonimi printr'o nouă toalelă, a fugit
peste cheiuri şi a sucombat gentil în braţele unor
comici atât d e simpli şi de comunicativi ca
418
tei Fûhrer-ului pentru a dobândi puterea pe
căile democraţiei însăşi. Deşi lucruri cunoscute,
autorul ni le face vii, participări la acest mira­
col care este apariţia şi ridicarea lui Adolf Hit­
ler. Capitolele care urmează scot în evidenţă
formaţiunea Fûhrer-ului la cele două izvoare
permanente ale realităţii germane : naţionalul
şi socialul. La 28 Ianuarie 1933, dată când se
prăbuşeşte ultimul cabinet prezidenţial al g e ­
neralului von Schleicher, „exista o singură po­
sibilitate de alegere pentru germani : sau hao­
sul sau Hitler" (p. 204). Ceeace a urmat este cu­
noscut şi constitue istoria contemporană, isto­
ria ultimilor 9 ani. Autorul analizează opera
„partidului", politica sa externă, redresarea n a ­
ţională pe plan intern, naţional, social, econo­
mic şi moral, organizarea partidului şi a con­
ducerii germane, apariţia unei noui morale, a
unei noui arte, rolul literaturii şi presei, poli­
tica rasială şi eugenică a Germaniei naţional-
socialiste, organizarea armatei germane şi toate
încercările făcute de Fuhrer pentru a salva p a ­
cea. Şi autorul încheie : „Naţiunea germană do­
reşte o colaborare spirituală adâncită cu naţiu­
nile care o întregesc spiritual... Noua ordine a
Europei nu este ceva ce ar putea fi impus cu
forţa, ci o operă camaraderească... Faţă de a-
meninţarea unui bloc bolşevico-britanico-ame-
rican, comunitatea Axei oferă tuturor popoare­
lor un sprijin şi o cinstită colaborare, acelor
popoare care vor să ridice viaţa lor pe muncă
şl onoare şl care nu vor f* nimicite de bolşe­
vism" (p. 287).
Cartea profesorului dr. von Leers este since­
ră, necesară şi binevenită.
PETRU P. IONESCU
Ionel Ţăranu (în Femeile nu mint niciodată)
sau ale „Măscăric'ului", comedia italiană a ră­
m a s pe teren şi în plin centru, la Teatrele Co-
moedia şi Sărindar, a ameninţat multă vreme
să se joace cu săli pline.
E caracteristic acest triumf al tinerei come­
dii italiene. Asistăm de doi ani la o luptă sur_
dă pe. un front intern, altul decât cel de care se
vorbeşte mereu, — frontul de scândură şi clei,
de eue şi pânză, al teatrului şi cinematografu­
lui.
Şi după cum pe ecran bătălia pune în relief
filmul italian, care a călărit cu succes arşiţele
şi a bătut cu câteva lungimi în persoana fas­
cinantei Alida Valii; aşa se întâmplă pe scenă,
cu comedia italiană.
 Dacă locul rămas vacant prin apunerea fil­
mului anglo-franco-american tinde să fie dispu_
tat în bună psrte de filmul italian, vidul lăsat
pe scenă de comedia bulevardieră iudeo-fran-
ceză (împinsă tot mal la periferie, sau înnecată
deabinelea în Dâmboviţa) e clar ocupat de co­
media italiană.
Şi ne punem întrebarea de c e ? Ca să răs­
pundem : pentru trei motive.
întâi, fiindcă Italia este — să nu uităm — ţa­
ra care a produs pe Pirandello, al doilea mare
autor dramatic al vremii noastre (dacă Ber_
nard Shaw este întâiul) şi cel mai mare poet aă
scenei (dacă Bernard Shaw este al doilea).
Un autor genial poate fi un gheţar care sea­
că tot şi lasă ravina stearpă în urmă ; dar poa­
te fi şi un Nil care se revarsă ca să rodească
şi pentru alţii.
Cu defectuozităţile pe care totdeauna mega-
foanele faimei le prezintă, Pirandello a asurzit
Europa anilor 1920—27; şi, salutat ca un Mar­
coni al undelor sufleteşti, a stat câtva timp faţă
'n faţă cu celălalt Marconi, lăsând să se creadă
că în Italia nu mai există decât el.
Necum vreun alt biet autor dramatic, — deşi
un Luigi Bonelli se apropia la vremea aceia de
40 de ani, (Sienezul fiind născut în 1891); iar
şi mai marele Massimo Bontempelli (spre a nu
mai cita pe Chiareili) aveau — dacă nu gre­
şesc — chiar cu mult mai mult decât atâta, şi,
mai mult de cât vârsta, aveau la pasiv opera !
Dacă faima lui Pirandello a produs vid în
jurul ei un răstimp, întocmai ca o volbură care
sapă dar şi sirânge apa ea a adunat totuşi alte
faime, le-a făcut loc, le-a provocat, şi azi se
poate spune că nu există un grup literar mal
compact, ca noua şcoală de comedie italiană.
Al doilea motiv ar fi — spre a întrebuinţa
cuvântul consacrat — un motiv de politică ar-
tistic-culturală.
Italia e — poate — azi cea dintâi ţară din l u ­
me în grija cu care cultivă teatrul şi cinema­
tograful. Dacă filmul german are cu el o tra­
diţie de grandoare (în subiecte şi actori, — ah,
marii actori germani, ah, subiectele din Sper­
jurul sau Viaţa lui Herman Bach !) Italia are
o tradiţie de meşteşug care se dovedeşte azi în
instituţii de stat ca acel Studio cinematografic
din Roma, un fel de academie delà care au por­
nit mai toţi maeştrii ecranului italian actual ;
şi unde la tehnica cinematografului debutanţii
adaogă o serioasă practică teatrală, la secţia de
mimă şi dicţiune a Irmei Grammatica.
Se întreabă lumea delà ce tea'.ru provine
noua vedetă a filmului european, cuceritoarea
419
Alida Valii. Delà nici un teatru 1 Ca mulţi din
tovarăşii ei de ecran, ea purcede delà acest
Studio şi n'a jucat până la film pe nicio scenă.
Nu-i frumos ?
Deasemenea în materie de teatru, Italia are
o tradiţie de meşteşug care delà commedia dell'-
arte purcede, şi triumfă în zilele noastre cu a-
cele trupe ambulante, care cutreeră coclaurile
în frunte cu un „capo comico" şi autorul dra­
matic după ele.
Da, aceşti fecunzi şi garulli autori italieni, pe
care noi îi aplaudăm, sunt cei mai mulţi angaja­
ţii feluritelor companii de teatru, pentru cara
scriu pe teren, şi la cerere, cam aşa cum Sha­
kespeare, mi se pare scria — şi n'a scris prost—
odinioară.
Aceasta, ne duce la al treilea motiv al succe­
sului italian.
Ca tot ce e latin, literatura italiană a suferit
şi suferă încă de schematic... E un fel de scia­
tică a scrisului, care în limba de salon se mai
numeşte şi convenţional... Oricât de genial,
Dante e dogmatic şi schematic; şi de aceia, în
umila mea părere, inferior poate lui Milton,
care n u J ! (Deşi amândoi au defectul că nu
ştiu să râdă, lucru îngăduit mie, dumitale,
dumnealui, dar nu şi scriitorului de geniu !).
Un Alfieri, piesă de muzeu antic. Să rămână
acolo. Etc. Etc.
Se întâmplă însă că literatura italiană, con­
ştientă mai mult decât cea franceză de acest
defect capital, a făcut onorabile eforturi către
viaţă ; şi, delà Boccaccio până la De Marchi, pe
linii atât de felurite ca Manzoni şi Verga, a
cultivat profanul (şi chiar vulgarul) ca pe o
buruiană foarte nimerită să îngraşe ogoarele
supte ale creaţiei.
Aceşti maeştri ai vieţii, cum îi numeşte Ma­
rio Puccini, îşi au ultimii reprezentanţi în au­
torii comediei italiene de azi. Amestecaţi cu
viaţa şi cu meşteşugul — care ştiţi că scuză
tot — cabotini şi geniali în acelaş timp, ei au
scăpat (literatura, ţării lor de abstracţie şi con­
venţional, şi dacă mai poartă pe ei astfel de
urme e numai fiindcă sunt italieni.
Aceasta înseamnă la ea acasă comedia unui
Chiarelli, Bontempelli, Seni Benelli, Nioolo
Manzari, Luigi Bonelli, Gherardo Gherardi sau
Rosso di San Secondo.
La noi ea poate avea aceleaşi efecte; şi poate
de aici, grăbita ei aclimatizare.
Deocamdată ea ne-a dat replica italiană la
comedia franceză, şi ca atare : A dat comediei
drumul în lume tot aşa de mult cât cealaltă o
mărginea la salon; ne-a dat o comedie a con-
ştiinţei în locul comediei simţurilor, a omului
în loc de a încornoratului; o comedie unde de-
coltajul trupului este înlocuit cu un fel de de-
coltaj al sufletului, prin jocul de conştient şi
inconştent, de realitate şi ficţiune care vântură
făptura interioară şi o dă pe faţă în comicele
ei peripeţii.
* * *
FIII MARCHIZULUI, comedia talentatului
Gherardo Gherardi, este o comica peripeţie H
sufletului, în care. la Teatrul Coraoedia, Ion
Iancovescu a îmbrăcat din nou haina acestui
„om nou" al comediei italiene, pe icare (prin­
tr'o coincidenţă de temperament şi de structură
ce face onoare ambelor părţi) el 1-a adus şi
popularizat pe scena noastră, într'o serie în­
treagă de Peer Gynţi moderni, un fel de î m ­
păraţi fără coroană, Magnificienţi, Aventurieri
boemi ai sufletului.
(Acesta e dealtfel al patrulea motiv al succe­
sului de care vorbim, la noi).
Un bătrân şi ratat marchiz, la sfârşitul tutu­
ror expedientelor de trai, cu ajutorul unui a-
venturier similar pune la cale o ultimă strata­
gemă. El recunoaşte ca fii ai lui, pe câţiva co­
pii fără tată ajunşi la situaţii înfloritoare. A -
ceştia sunt fericiţi că şi-au găsit părintele şi
blazonul, tatăl fictiv e fericit că va trăi somp­
tuos pe spinarea lor, bătrân răsfăţat al casei
Până când bătrânul descoperă pe fiica lui —
de data aceasta, adevărată—în logodnica unuia
din fiii adoptivi. Sentimentul adevărat de tată
birue pe cel imaginar, şi bătrânul, în plină
criză de conştiinţă, mărturiseşte excrocheria.
Comedia însă abia acuma urcă. Ce nenorociţi
sunt acum unii şi alţii ! Ce fericiţi trăiau ei în
ficţiune ! De ce n'ar trăi şi mai departe ? Ceea­
ce şi fac !...
E discuţia în contradictoriu a adevărului o-
menesc, descompunerea lui în compartimente
rivale, cu ajutorul acelei oglinzi concave pe oare
maeştrii comediei italiene de azi o practică pâ­
nă la virtuozitate.
Lângă autor stă imediat Iancovescu, ducând
el însuşi până la virtuozitate jocul meretricios
al bătrânului exoroc dar şi patosul inefabil al
părintelui convins (scena despărţirii, din a c ­
tul doi e una din cele mai mari scene de co­
medie din câte i - a m văzut); iar lângă Ianco-
4?°i
cescu, la înălţimea lui în scenele capitale, co­
micul Yasiliu-Birlic, de o naturaleţe şi poezie
în joc despre care s'ar putea spune multe, şi
voi spune poate cândva, pentru a face dreptate
unui comedian care de data aceasta trebue să
fi decepţionat crunt pe aceia — nu mulţi de
altfel — care se grăbesc să-1 judece numai du­
pă câteva piese joase pe care viaţa 1-a silit să le
joace
Doina Missir, mai mult missir decât doină
după dicţiune. Dar fata nu-i lipsită de talent,
şi rochii...
* **
OMUL CARE ZÂMBEŞTE, comedia delà Să­
rindar a lui Luigi Bonelli, nu-i aşa de bună ca
ImpăraUd — cu care se poate spune că a de­
butat la noi comedia nouă italiană — nici aşa
de hazlie ca Feroeia îndărătnică pe a cărei t e ­
mă e scrisă. Ceeace menţine — în ciuda crudi­
tăţilor — Femeia îndărătnică pe primul plan
al comediei e comicul de situaţie. Şi e tocmai
ceeace lipseşte Omului care zâmbeşte, cu toată
ideia fericită de a desarma pe femee cu zâm­
betul, în loc de biciul şi celelalte acutramente
ale lui Petruchio. Odată autorul izbuteşte să
ne înfrupte dintr'un astfel de comic, în scena
mesei, delà Shakespeare citire; dar în care
Bonelli cade mult sub faimoasa scenă a talge­
relor din comedia corespunzătoare.
Bună comedie totuşi, de vervă şi mişcare,
ajutată cum nu se poate mai bine de vitalitatea
imbatabilă a comicului de clasă care e Ro-
muaid Bulfinschi, vioiciunea afurisită a Ninetei
Guşti, sau căldura lirică a lui Lungeanu.
In centrul comediei stă însă făptura de gips
şi clar de lună a celui mai original comic al
nostru, în acelaş timp şi unul din actorii noştri
tineri cei mai inteligenţi şi culţi, — pre nume
Radu Beligan : un nou Belcot, un mic virtuoz
al semitonului, un meşter al reticenţei, omul
care face comedie cu o jumătate de gest şi de
cuvânt, mai precis: un băţ deşirat, uns cu lună
şi var, în vârf cu un mâner care devine nas şi
două boabe de cafea care sunt ochi, iar pe dea­
supra ceva ca nişte vocale pe care te miri că
băţul le are la dispoziţie — că doar nu mişcă
deloc ! — dar care, ca şi notele acelei pasări
de noapte, nu ştii dacă sunt râset sau oftat...
DRAGOŞ PROTOPOPESCU
C R O N I C A
NICOLAE COLAN ACADEMICIAN. Când, în
Iunie trecut, protocolul Silviu Dragomir, el în-
suş ardelean, a propus plenului academic alege­
rea episcopului Nicolae Colan ca membru activ
la secţia istorică, s'a întâmplat un lucru cu totul
rar in supremul nostru for cultural: alegerea s'a
făcut icu unanimitatea spontană a voturilor. Aca­
demia Română încă delà alcătuirea ei s a înte­
meiat Pe principiul că trebue să fie, în domeniul
spiritului, sinteza reprezentativă a întregului
neam românesc. Basarafoenii, macedonenii, dar
mai cu seamă ardelenii au jucat în viaţa ei un
rol adesea hotărâtor. Cultul ştiinţific al româi.
nismului de totdeauna şi de pretutindeni e doar
ţelul cel mai înalt în care se concentrează cer­
cetările ei.
Pentru spirit nu există graniţi arbitrare. Ast­
fel, nimic mai firesc decât alegerea lui Nicolae
Colan, episcopul ortodox al Clujului, personali­
tatea cea mai semnificativă azi a Românilor din
Nordul Ardealului.
Sunt numai patru bărbaţi, cari se străduiesc
dincolo, la conducerea sufletească a celor un
milion şi jumătate de fraţi, rămaşi la vetrele lox
de două ori milenare: episcopii greco-catolici
Iuliu Bossu Şi Alexandru Rusu, profesorul Emil
Haţiegan, directorul Tribunei Ardealului, sin­
gurul cotidian românesc din această parte de
ţară, şi episcopul Nicolae Colan. Noul academi­
cian are, dintre toţi, profilul cultural cel mai
reliefat,
Mânuind un stil direct, limpede şi agreabil,
scriitorul s'a dedicat o vreme studiilor de inter­
pretare a Noului Testament, la care îl obliga şi
situaţia sa de dascăl de Teologie la Sibiu, unde
a redactat ani în şir una dintre cele mai bune
publicaţii de specialitate. Revista teologică, şi
unde îl continuă azi vrednicul său urmaş C-ri-
gore T. Marcu. A tipărit în acelaş timp nume­
roase articole culturale, care vădesc un îndru­
mător egal de familiarizat în problemele literare
şi sipirituale. Există în Ardeal o anumită linie
şaguniană a scrisului, pe care Nicolae Colan a
respectat-o în pwbMeistica sa, cu adausul, nou
în tradiţia ardeleană, âl unei sprinteneli şi armo­
nii regăţene, ca unul care a studiat la Univer­
sitatea din Bucureşti.
De ani de zile redactează eleganta revistă de
familie, Viaţa ilustrată, la fel cu care noi nu
avem una şi pe care acum o scoate la Cluj în
aceeaşi ţinută tehnică, cu toate asprele greutăţi
pe care le impune — starea de războiu.
. In anul fatal 1940,. Nicolae Colan putea să. vină
421
M Ă R U N T A
dincoace şi totuşi a rămas alături de poporul
păstorit de dânsul, să-i fie mai departe ocrotitor
neocrotit î n bătaia vânturilor din stepele pano-
niice. A fost în România Mare ministru al Ins-
tracţiunii şi al Cultelor, dar în ceasul hotărîtor
n'a uitat că e înainte de toate ministru al lui
Iisus Hristos, adică slugă umilită a celor orop­
siţi, pe cari Fiul lui Dumnezeu îi numeşte fraţii
săi mai mici. Ncolae Colan, Iulu Hossu, Alexan­
dru Rusu, Emil Haţiegan, — bărbaţi de exem­
plară abnegaţie, ale căror nume trebue să le în­
soţească de fiorul recunoştinţei întreaga suflare
românească!
In Clujul reculegerii, episcopul academician
şi-a reluat vechea îndeletnicire teologică, a tra­
dus şi a tipărit pentru nevoile religioase ale
poporului său Noul Testament, iar acum pregă­
teşte, după cât ajunge până la noi, întreaga Bi­
blie. Sărbătoarea îşi adună turma duhovnicească
în acel staul svelt, de piatră şi de bronz, care
e catedrala ortodoxă ce-şi ridică sus de tot, dea­
supra oraşului, cea mai frumoasă cupolă de altar
răsăritean. închid ochii şi văd cu gândul această
obşte de credincioşi, care poate nu se mai siimtt
mângâiată decât acolo, sub bolţile candide, pic­
tate cu ani în urmă de Atanasie Demian, — sub
mantia bunului şi blândului arhiereu, care ştie
să îndure şi să nădăjdudască în Dumnezeul mi­
lostivirilor, cu surâsul amar pe buze... In sbueiu-
mata noastră istorie, ierarhii nu odată au ştiut
să ţină cu demnitate locul Domnului. Andrei
Şaguna n'a fost numai arhipăstorul ce-şi arunca
uriaşa umbră ocrotitoare peste norod, dar şi un
adevărat prinţ al Ardealului românesc.
Am citit de curând o emoţionantă dare de sea­
mă a vizitelor canonice, pe care episcopul cluj an
le-a făcut prin satele răsleţite ale credincioşilor
săi. Apariţia Iul printre ţărani e un mare e v e ­
niment duhovnicesc. Ceea ce ne umple inima
de bucurie e că în întâmpinare n'au ieşit numai
ortodocşii, dar şi uniţii, în frunte cu protopopii
lor. Să nu se grăbească nimeni să tragă conclu­
zii de câştig confesional din asemenea fapte care,
din nefericire, în România Mare nu se întâmplau.
Ele nu sunt decât aate de solidaritate româ­
nească. Nicolae Colan, cu firea lui irenică şi cu
Înţelepciunea j de cuprinzătoare chibzuială, vizi­
tează frăţeşte şi pe episcopul greco-catolic A-
lexandru Rusu care, dacă pe vremuri se arăta
învierşunat adversar al ortodoxiei, acum se îm­
brăţişează creştineşte cu solul ei. Semn- bine­
cuvântat de Dumnezeu pentru Românii din Ar­
dealul nordic. Acolo cel puţin, dacă nu şi din-
côace de Feleac, certurile confesionale care nu
duc absolut la niciun rezultat decât cel negativ,
se pare că au încetat, să nădăjduim că au încetat
odată pentru totdeauna. Poporul nostru de acolo
nu mai are decât biserica, cele două biserici na­
ţionale, cu o singură slujbă, cu un singur suflet,
numai cu capi deosebiţi. Astăzi n'are preţ ceeace
îi desparte, fiindcă trebue să aibă preţ numai
ceeace îi înfrăţeşte. Totul atârna în special de
ţinuta celor doi episcopi clujeni, Colan ş: Hossu,
amândoi temperamente îngăduitoare, cari nu
caută să-şi fure unul altuia turma ce-şi pune,
prin ei, nădejdea în acelaş Domn Iisus Hristos.
• *•
R A S A ŞI RELIGIUNE. S u b acest titlu, pro_
fesorul sibian Liviu Stan publică uti studiu re­
marcabil, de orientare in problemele, pe care
le pune ideologia rasistă germană Lucrarea e
însoţită de bogate note bibl.ografice, care intro­
duc pe cetitor în literatura variată a chestiunii.
In afară de autorii germani, sunt citaţi şi ro­
mânii, cari s'au ocupat de ea. Intre cei din urmă
nu e pomenit eseul nostru publicat câţiva ani
în urmă c u acelaş titlu ca lucrarea de faţă şi cu
aceleaşi concluzii, eseu care cel dintâiu a pus in
publicistica noastră problema raportului dintre
rasă şi religie.
D . Liviu Stan studiază pe larg conceptul de
rasă sub aspectul biologic şi spiritual, pentru a
ajunge la discutarea rasismului ca dogmă poli­
tică şi religioasă. Fireşte, din punct de vedere
politic, rasismul e un principiu nu numai admi-
slbil, dar foarte util acţiunii de Stat pentru re­
generarea poporului. El devine însă discutabil
când e prezentat ca dogmă religioasă sau cu alte
cuvinte, când unii doctrinari fac din religiune o
emanaţie a rasei, — în speţă, din creştinism, sau
încearcă elaborarea unei credinţe pe temeiuri
raseologice.
Dacă asemenea încercări s'au făcut e u oare­
care sgomot în Germania naţional-socialistă, ele
trebuesc privite ca soluţii exagerate şi neisbu-
tilte ale unei crize interne, de natură religioasă.
Marele Reich vrea un popor unificat prin rasă
şi unificat prin religie. Prin relige însă poporul
german e diversificat în multiple ramuri pro_
testante şi catolocism. O religie rasistă, dincolo
de confesiunile creştine, s'a părut unora soluţia
surâzătoare. Trebue observat însă că, pe când
în Germania rasismul politic e o dogmă din oare
Statul însuşi trage toate concluziile în splendida
sa acţiune de întărire a naţiei, rasismul religios
nu e o dogmă oficială, ci o încercare de carac­
ter particular, sfârticată savant de critica pro­
testantă şi catolică. Tocmai din libertatea aprin­
4*2
selor discuţii pe care le-a stârnit, se vede lim­
pede că nu era vorba de o dogmă oficială.
De altfel războiul a redus la tăcere aceste
discuiţii atât de sgomotoase şi interesul pentru
religia rasistă a scăzut simţitor, poporul german
duce azi cea mai formidabilă cruciadă din câte
cunoaşte istoria împotriva ateismului comunist
Victoria militară însemnează implicit restabilirea
creştinismului tradiţional. Şi în faţa acestui fapt
de mari proporţii, agitaţia câtorva scriitori pe
tema unei religii rasiste se poate considera încă
de pe acum ca fără niciun rezultat pozitiv. In
Germania de mâine se va vorbi despre ea ca
despre o bizarerie aparţinând trecutului. Şi de
unde adversarii naţional-socialismului îl înfă­
ţişau printr'o grosolană generalizare ca duşman
al credinţei creştine, el apare de azi încolo ca
salvatorul ei.
.*.
SCRIITORII IN ACŢIUNE. E vrednică de s u b ­
liniat activitatea extensivă, pe care o desfăşură
în ultimul timp o bună parte din scriitorii noş­
tri. O activitate care îi pune în contact imediat
cu marile realităţi şi probleme ale timpului. Ea
e vzibilă atât pe planul intern cât şi pe cel e x ­
tern al vieţii româneşti.
Cei mai tineri au mers pe front, au luptat, au
scris, au înfăţişat în numeroase articole şi cărţi
aspectele caracteristice ale războiului. Poeţii n'au
uitat avânturile eroice şi nici durerea că dincolo
de graniţi sângeră fraţi în robie medievală. Nu
ştiu dacă sunt capodopere in scrisul acesta rapid
şi fierbinte. Deocamdată nu e însă vorba de va­
loarea lui estetică, ci de o atitudine sufletească
prin care scriitorul intră adânc în zbuciumul
comunităţii naţionale. Alţii colindă ţara cu şeză­
tori literare, în Basarabia, în Bucovina, în Ar­
deal mai cu seamă, acolo unde bucuria sau s u ­
ferinţa e mai intensă.
Pe planul extern, această activitate e şi mai
remarcabilă. Sunt scriitori cu vază şi mijloace
intelectuale deosebite, cari călătoresc peste ho­
tare şi conferenţiază despre ţara lor în oraşele
Germaniei, ale Italiei, în Bulgaria, în Croaţia,
în Slovacia. Primesc aici grupuri de scriitori
străini şi organizează în schimb excursii în ţă­
rile respective.
Activitatea aceasta care secundează strădaniile
politicei de Stat, are un răsunet cald şi deosebit
de simpatic. Ea lămureşte problemele României,
îi face cunoscut sufletul şi creează legături delà
om la om. oare sunt foarte preţioase, în afară d î
atmosfera generală care rămâne, favorabilă, In
spiritul public.
Fiind în acţiune, scriitorii noştri sunt în mi­
siune. E linia tradiţională a literaturii noastre,
trasă îcx deosebi de generaţia de poeţi luptători
delà 1848. Când România n'are nevoie de inter_
venţia lui directă, scriitorul poate medita şi lucra
în singurătatea fecundă a spiritului creator. Dar
astăzi România are nevoie de toate forţele ei
care, puse în mişcare, să-i creeze şi să-i adân­
cească prieteniile necesare deslegării unor pro­
bleme de viaţă, fără care inima românească ar
fi sortită să sângere mai departe.
Instinctul scriitorului român se dovedeşte încă-
odată lângă inima neamului său, iar acţiunea
desfăşurată atât de multiplu în momentul de
faţă, e în adevărata slujbă a patriei.
ADOLESCENŢII EROI DE ROMAN. A u a-
părut nu de mult în traducere românească două
cărţi aproape cu aceeaşi temă: eroul de roman
din lumea adolescenţilor. Una e a italianului
Orio Vergani: Reprezentaţie la pension, în tăl­
măcirea domnişoarei Marielja Ooandă, care
şi-a făcut un merit artistic din pasiunea pen­
tru literatura italiană; cealaltă a scriitorului
mult regretat de Francezi, Alain Fournier: Le
grand Meaulnes, devenită în traducerea Doam­
nei Gherghinescu-Vania Cărarea pierduta.
Epoca în care se îngână două vârste, epocă
de trecere delà copilărie la tinereţe, e atrac_
tivă şi dificilă totdeodată. Autorii cari se a-
propie de ea mai-mai că n u au ce spune, fiind­
că nu e deobiceiu o vârstă care se revarsă în
fapte, ci se consumă în emoţii lăuntrice, puter­
nice şi nemărturisite, cărora imaginaţia înflă­
cărată le dă dimensiuni dincolo de realitate,
iar această realitate, către care adolescentul
dibuie ca orbul prin lumină e de regulă iubirea
erotică. Ce floare se va desface din acest m u ­
gure de emoţii? Un crin sau o mătrăguna?
Răspunsul educatorilor e mai totdeauna fals.
Dar romancierul e mai atras de micile sau ma­
rile tragedii ce rezultă din întâlnirea adoles­
cenţei cu iubirea. Fr. Wedekind a scris pe a_
ceasta temă o sguduitoare dramă, Fruhlingser-
Kachen, imitată apoi de vienezul Wildgans î n
piesa Dies irae. Paul Bo^^rget a tratat-o amplu,
cu o problematică mult mai complexă, in cele­
brul roman DiscipolvA. Singur Dostoiewski md
se pare a văzut în sufletul adolescent altceva
decât abuciumul erotic. Precocii săi, cu care
se încheie Fi aţii Karamazow, sunt vestitorii
unei lumi noi de iubire creştină, lume care,
dacă n'a apărut încă, ar putea să iasă la iveală
după actualul războiu. In adolescenţă sunt
date, în mugure, toate posibilităţile. Ce se va
realiza, atârnă în mare măsură de atmosfera
morală a societăţii unde se desvoltă aceşti
adolescenţi-.
4*2
Amândouă romanele de curând traduse sunt
cărţi minore, cu toate laudele pe care critica
paris:ană le-a adus lui Alain Fournier; —
poate fiindcă era o carte mai sănătoasă şi mai
pură decât acelea ale lui André Gide sau Mar­
cel Proust, cari au oontribuit la dezastrul mo­
ral al Franţei. Dar amândouă se citesc cu plă­
cere atât pentru temă cât şi pentru notaţia
psihologică, veridică şi bogată. Comparaţi cu
generaţia actuală însă, adolescenţii lor sunt
oarecum anacronici fiindcă sunt unilaterali,
preocupaţi numai de iubirea erotică. Cititorul
de vârsta lor are azi şi pasiui mai înalte şi mai
generoase. El se apropie mai mult de prococii
lui Dostoiewski decât de băieţaşii mediocri ai
lui Vergani sau Fournier.
ION BUZDUGAN, cel mai de seamă poet ba­
sarabean în viaţă, a scos o nouă culegere de
•versuri, Metanii de luceferi, titlu foarte căutat,
ca şi acela al volumului precedent, Păstori de
timpuri. Sentimentele pe oare le cântă el sunt
eminamente patriarhale. Basarabia podgoriilor
şi a holdelor, a familiei, a datinilor şi a cre­
dinţei religioase respiră în aceste versuri, une­
ori de factură solidă şi de natură foarte fra­
gedă. Strofe bine închegate şi rime ingenioase
alternează ca altele, care ar putea uşor să lip­
sească, dacă autorul n'ar acorda o ocrotire prea
părintească tuturor lucrurilor ce_i ies din con-
deiu.
Faţă de Ion Buzdugan însă critica n'are drep­
tul să fie exigentă la extrem, E un poet care
dacă şi-a învăţat dulcea moldovenească acasă,
n'a făcut totuşi şcoală românească. Era un tâ­
năr format când l-am cunoscut, în anul 1917,
în preajma unirii Basarabiei, al cărei entusiast
susţinător a fost. Primele sale încercări tipă­
rite la Iaşi, în acea vreme, erau scrise, ca să
zicem aşa, după ureche. Poetul nu cunoştea de­
cât tehnica versului popular în limba noastră.
Nici ulterior nu s'a putut izola pentru a s«
familiariza cu fineţea maeştrilor români. Fă­
când p a r t e dintr'o generaţie luptătoare, era
firesc ca viaţa să-l. fure pentru frământările
politice, puterea de exprimare poetică rămâ­
nând mai departe aproape numai la mijloacele
iniţiale.
Metanii de luceferi e totuşi un volum mult
mai îngrijit ca formă şi mult mai muz'cal, mai
ales când versul joacă în ritmul Mioriţei. Sen­
timentul dominant şi aproape exclusiv e cel
religios. O carte de durere şi de speranţă, în
care poetul îşi mărturiseşte credinţa în Mân­
tuitorul lumii. Un ciclu întreg interpretează
liric episoade cristologiice, din sfânta Evanghe­
lie. Atmosferă liturgică şi în deosebi mănăsti­
rească. Sufletul suie ca un parfum de tămâie.
Graiul e ţărănesc-monahal, pe ici Pe colo cu
regretabile formaţiuni arbitrare de ouvinte, ce
nu se pot încetăţeni.
Dar cartea e semnificativă pentru acest poet
basarabean care a luptat pentru libertatea ţării
sale. Azi când provincia delà Nistru, cu suflet
de arzătoare religiositate, sărbătoreşte înfrân­
gerea monstrului ateist, Metaniile lui Ion B u z ­
dugan sună ca nişte rugăciuni de slavă şi de
mulţumire către Dumnezeul părinţilor, care s'a
arătat milostiv faţă de neamul românesc.
* **
O iPOETA NOUA. — Gând am citit în revista
Meşterul Manole versurile strânse azi în volu­
maşul Zilele Babii de doamna Madeleine A n -
dronescu, am avut impresia unei noutăţi lite­
rare, care e aşa de rară în scrisul liric de azi,
Cu tinerii versuitori se petrece de câţiva ani
încoace un fenomen ciudat de standardizare
lirică: aproape fiecare poat© isă iscălească î n ­
treaga producţie fără ca prin aceasta să pară
că plagiază. Mai toţi scriu la fel şi ca manieră
şi ca nivel estetic. S a r putea spune că nu există
talente, ci un talent colectiv, nesfărîmat de
apariţia niciunei personalităţi deosebite.
Madeleine Andronescu face figură aparte prin
ingenioşi ta te liberă ca un joc copilăresc şi prin
expresia artistică foarte personală, cu toată in­
fluenţa vizibilă a lui N. Crevedia şi Sergiu Ese-
nin, pe care îl elogiază într'un frumos poem,
opunându-1 poeţilor fără vigoare bărbătească.
A N U L XXI. - N r . 7.
424
Zilele Babii, (corect e Babei) e un titlu izbi­
tor, ce defineşte însuşi modul poetei, dar nime­
rit ca vers: îngânare de vreme rea şi vreme
bună, sau simbolic, amestecul de bucurie şi du­
rere, care e însăşi viaţa. Substanţa lirică a c e ­
lor unsprezece poeme e de o remarcabilă puri­
tate, cu excepţia strofei:
Că de nu, mă duc dracului
De dragul jocului
Şi nu-i păcat să mă bocească părinţii
De mama focului?
Drăcuiala nu stă bine nici în gura lui N. Cre­
vedia, cu atât mai puţin a unei „fete" cum îşi
spune poeta cu simpatică măgulire de sine. A f a ­
ră de această regretabilă licenţă, jocul viu al
unei imaginaţii plăsmuitoare răstoarnă cu fiece
vers ordinea obişnuinţei, în sensul cel mai ar­
tistic al cuvântului. In poema Năduf, joaca
de-a îngerii aminteşte oarecum pe Jean Coc­
teau din aşa zisa perioadă a convertirii sale.
Admirabilă prin simplitatea ei candidă e Pom
de Crăciun; iar cea mai frumoasă, Păpuşa, în
care poeta se visează într'o existenţă celestă
anterioară, copilărind ştrengăreşte pe calea
Iacteee. E o minunată ilustrare a ideii de ar­
hetip, cu care sigur n'a făcut cunoştinţă pe
cale filosofică, ci numai prin remarcabilul i n ­
stinct al artei.
A m închis volumaşul cu certitudinea că
doamna Madeleine Andronescu e într'adevăr o
poetă nouă.
NICHIFOR CRAINIC
AUGUST—SEPTEMBRIE 1942