nfracțiunile economice, în continuă „mișcare”

În România, dreptul penal al afacerilor s-a născut cu adevărat în perioada 2005-2010, „în contextul organizării și practicii din ce în ce mai
sofisticate a organelor judiciare specializate să investigheze diferite tipuri de infracțiuni complexe și grave, în particular DNA și DIICOT. Era
evidentă inflația de reglementare penală din ce în ce mai complexă și imprevizibilă a statului și creșterea numărului de fapte incriminate ca
infracțiuni, dar mai ales a spețelor de acest fel procesate de organele judiciare”, explică Gabriel Albu.

Chiar dacă exuberanța anilor anteriori s-a mai calmat, fraudele corporate rămân în top, fie că vorbim de fraude „simple” sau de atacuri
cibernetice ce vizează direct companiile influente. Printre cel mai des întâlnite infracțiuni economice sunt evaziunea fiscală, corupția,
delapidarea, înșelăciunea, spălarea de bani, fraudele cu fonduri europene. „Însă, după cum fenomenul economic e într-o continuă evoluție, și
faptele ilicite și încadrările lor sunt dinamice”, mai spune avocatul.

Administratorul de fapt răspunde penal. La fel și acționarul. Nu doar semnătura este importantă

La nivel de percepție, la nivel național, pare că cele mai „targetate” industrii au fost industriile petrolieră, alimentară, IT și cea a construcțiilor.
„Factorii de vulnerabilitate vin din structura piețelor respective și din marja de manevră ce poate fi practicată de actorii economici, în scopuri
ce pot veni în coliziune cu legea penală. Pentru firma noastră, cazuistica cea mai însemnată a vizat clienți din industriile oil&gas,
banking&finance, IT, construcții, food&beverages. Pe fondul unei dorințe cât mai mari de atragere de fonduri structurale, și cazuistica de profil
e însemnată”, mai spune Gabriel Albu.

De cealaltă parte, cele mai „vulnerabile” poziții din cadrul companiilor, atunci când vorbim de infracțiuni contra terților (de ex. bugetul de
stat), sunt cele de CEO, CFO, COO, administrator, director general, director economic/ financiar, mai spune avocatul Gabriel Albu. „La acestea
se pot adauga, nu de puține ori, chiar acționarii (atunci când au fost implicați în luarea deciziilor, câteodată acționând ca veritabili
administratori de fapt) ori middle managementul (directorii/ managerii subdiviziunilor de resort – juridic, vânzări, marketing, HSEQ etc.)”,
atenționează Gabriel Albu.

Dacă vorbim de infracțiuni îndreptate împotriva companiei, pozițiile cele mai „predispuse” riscului penal sunt cele de CEO/
administrator/director general și de CFO/ director economic/ financiar, îndeosebi atunci când aceștia nu fac parte din acționariat. La fel de
„predispuse”, dar de regulă cu consecințe mai ușoare, sunt și pozițiile de middle management (e.g. director de vânzări). „Nu doar cine
semnează răspunde, ci și cine e implicat în fapt, chiar dacă oficial nu are niciun rol sau are un alt rol – de ex. administratorul de fapt, nu doar
cel oficial”.

Portretul robot al unui „white collar criminal”

Bărbații cu vârste între 41 și 50 de ani, care lucrează în departamentele financiare, comit cel mai frecvent fraude, potrivit unui raport publicat
de Association of Certified Fraud Examiners (ACFE). Aceștia sunt urmați de executivi și de upper-management. Bărbații au un risc dublu față
de femei, lucru ce poate fi pus și pe seama inegalității de gen – bărbații dețin mai multe poziții de conducere decât femeile, deci mai multe
„oportunități” de a comite fraude, dar probabil și faptului că bărbații par a avea un „apetit” mai mare de risc. În cele mai multe cazuri, white
collar criminals se bucură de încredere în cadrul echipei/companiei.

În acest context, procedurizarea și prevenția sunt extrem de importante pentru evitarea problemelor de ordin penal. În timp ce
multinaționalele alocă bugete importante pentru procedurizare, companiile mici și medii, antreprenoriale, sunt dispuse într-o mai mică
măsură. „O estimare, în baza experienței, ar fi de aproximativ 20% prevenție versus 80% cazuri reactive, de apărare contra unui proces
penal iminent sau deja început. Motivele au legătură atât cu un deficit de cultura juridică, cumva similar cu educația medicală, merg la doctor
doar dacă am simptome avansate, cât și cu percepția – greșită – că prevenția penală s-ar putea face cu avocați generaliști, nu cu penaliști”,
conchide Gabriel Albu.

Gabriel Albu este Asociat Fondator și Managing Partner BUDUȘAN, ALBU & ASOCIAȚII, cu experiență profesională vastă, începută în firme
de avocatură multinaționale. Înainte de a se concentra pe practica de drept penal al afacerilor, Gabriel Albu a fost parte a unor firme de top
precum Linklaters, CMS Cameron McKenna și Salans (în prezent, Dentons). Gabriel Albu a gestionat cauze complexe, implicând acuzații de
evaziune fiscală și fraudă împotriva finanțării UE, acuzații de corupție, de fraudă financiară, infracțiuni pe piața de capital și fraude privind
achizițiile publice. Deține o solidă și diversă experiență în domeniul corporate, asistând și reprezintând un număr mare de companii și
persoane fizice în proceduri penale complexe, aflate sub atât jurisdicția națională, și cu elemente internaționale.

Budușan, Albu & Asociații  este o companie de avocatură specializată în gestionarea integrată a cauzelor de criminalitate a afacerilor. De la
înființarea firmei, în anul 2008, Budușan, Albu & Asociații a gestionat numeroase cauze importante de infracționalitate din domeniul afacerilor.
Compania a fost nominalizată în categoria „Cea mai bună firmă de avocatură în practica white collar crime” de către prestigiosul top de
specialitate The Legal 500. În cei 10 ani de practică, echipa, care însumează peste 100 de ani de experiență, a administrat peste 1.000 de
cauze și clienți de profil, în care valoarea globală a sumelor în dispută depășește 1 miliard de euro.