PREGĂTIREA PENTRU INVESTIGAȚII DIGESTIVE

ECOGRAFIA

Ecografia (denumită și sonografie sau ultrasonografie) este o metodă de diagnostic care

utilizează ultrasunetele (US), în scopul generării de imagini de la nivelul corpului uman. Ea
se realizează cu ajutorul aparatului numit ecograf.

Ecografia este una dintre cele mai dinamice proceduri utilizate în practica medicală
modernă, fiind ușor și rapid de realizat. Ecografia este considerată o investigație de rutină,
examenul ecografic fiind o procedură neinvazivă, neiradiantă și nedureroasă, care nu necesita
o pregătire anterioară deosebită.

Ecografia nu se utilizează la examinarea oaselor și plămânilor, imaginile ecografice

vizualizează cu mare acuratețe în schimb rinichii, ficatul, vezica biliară, pancreasul, splina,
apendicele, uterul, ovarele, vezica urinara, dar și vasele sangvine, de exemplu vasele iliace,
aorta, carotida, femurala, contribuind la stabilirea unui diagnostic facil și rapid, chiar și în caz
de urgență.

Printre domeniile de aplicabilitate este și gastroenterologia

  În ultrasonografie abdominală sunt vizualizate organele de consistență solidă, precum:

pancreasul, aorta, vena cava inferioară, ficatul, vezica biliară, ductele biliare, rinichii, splina.

Avantajele si dezavantajele ecografiei

Ecografia este considerată o investigație de rutină, examenul ecografic fiind o procedură

rapidă, neinvazivă, neiradiantă și nedureroasă, care nu necesită o pregătire anterioară
deosebită.

Un alt avantaj al ecografiei constă în faptul că se evită efectele nocive ale razelor X. Mai
mult, echipamentul este portabil și accesibil, putând fi folosit atât în spital cât și în cabinet, la
patul bolnavului sau chiar în ambulanță.

Un dezavantaj consta însă în faptul că rezultatul depinde și de experiența și priceperea

specialistului care o realizează și interpretează, rezultate fals negative sau fals pozitive putând
fi prezente datorită subiectivismului ce apare în realizarea examinării. Importanța educației în
ultrasonografie este foarte mare. 

Datorita calității de a fi non-invazivă, neiradiantă și nedureroasă, ecografia abdominală se

recomandă atât în cazul suspiciunii unei patologii abdominale, cât și ca examen de rutină
anual, în lipsa oricărui simptom.

Ecografia abdominală – simptome ce indică efectuarea acesteia:

– dureri abdominale acute sau cronice, indiferent de durata sau simptome asociate (patologie
renala, hepatica, colecistica, pancreatica)
– traumatisme abdominale, cu posibile rupturi de organe si hemoragie interna
– tulburări de ciclu menstrual (vizualizarea uterului si ovarelor)
– febra de cauza neidentificata (poate fi explicata de o patologie abdominala)
– scădere in greutate de cauza neprecizata (posibila tumora)
– existenta unei tumori extra abdominale, pentru a depista posibilele metastaze abdominale in
organe sau ganglioni
– tulburări de tranzit – constipație, scaune diareice, meteorism abdominal
– icter (colorația gălbuie a tegumentelor si mucoaselor),putând fi datorat unor afecțiuni
hepatice, ale cailor biliare, colecistului sau pancreasului (tumori la nivelul capului pancreatic
determinând obstrucție la nivelul cai biliare principale)
– apariția unor tumori abdominale, o masa palpabila sau decelata printr-o alta metoda
imagistica
– mărirea de volum a abdomenului de cauza neprecizata
– tulburări de urinare- micțiuni frecvente, dureroase sau urmate de sângerare
– modificări ale urinei – culoare, miros, claritate
– sindrom inflamator sau infecțios de cauza necunoscuta
– existența unor adenopatii (ganglioni) periferice, dureroase sau nedureroase, de obicei
decelate prin palpare de către pacient
– suspiciunea de îmbolnăvire a unuia din următoarele organe: pancreas, ficat și căi biliare,
rinichi, splina, uter, ovare, vezica urinară, prostată, a ganglionilot abdominali sau vaselor
abdominale
– greață, vărsături (posibilă afectare hepatică, colecistită, pancreatică)
– senzație de oboseală cronică (posibilă patologie hepatică)
– sindrom anxios (posibilă afectare suprarenală)

Ecografia abdominală – Rezultatul acesteia ne îndrumă spre diverse diagnostice:

Informațiile obținute de medicul examinator după efectuarea ecografiei, cu privire la apariția

unor modificari de dimensiune și structură a organelor examinate, pot conduce la un
diagnostic, de exemplu:

– boli hepatice (steatoză, ciroză, tumori hepatice etc.)

– pancreatice (pancreatite, tumori pancreatice, chiste și pseudochiste pancreatice etc.)
– biliare (calculi, colecistite, tumori etc.)
– renale (calculi, tumori, inflamații, dilatarea căilor excretorii etc.)
– vezica urinară (calculi, tumori, diverticuli etc.)
– uter și ovare (fibroame uterine, tumori ovariene, chiste ovariene, prezența unei sarcini etc.)

Uneori cănd datele obținute în urma efectuarii ecografiei abdominale nu sunt concludente
pentru a putea fi stabilit un diagnostic cert, pacientul este îndrumat de medicul examinator
pentru efectuarea unor investigații suplimentare (CT, endoscopie digestivă superioară,
colonoscopie, RMN adominal).

Pe lângă informații obținute cu privire la organele parenchimatoase (ficat, pancreas, splina,

rinichi, uter și ovare, prostată) și cele cavitare (stomac, colon, vezică urinară, colecist) –
ecografia poate aduce informații cu privire la prezența lichidului  în cavitatea abdominală
(ascita), în pericard (în jurul inimii), la nivelul pleurei.

Pregătirea pacientului înaintea efectuarii unei ecografii abdominale pentru ca aceasta să fie
cât mai concludentă:

1. Ecografia este indicată să fie efectuată după un post alimentar de cel putin 6 ore (daca
ecografia este efectuată posprandial (după alimentație), nu se pot obține informații cu
 privire la vezica biliară, întrucât aceasta se golește după ingestia de alimente pentru a
facilita digestia).
2. Pacientul trebuie să consume aproximativ 1-1,5 l de lichide (apă plată, ceai) cu cca. o
oră înaintea efectuării ecografiei, cu mențiunea că ingestia de apă trebuie oprită cu
aproximativ 30-40 de minute înaintea efectuării ecografiei, în caz contrar, apa
ingerată va stagna la nivelul stomacului facând dificilă, uneori chiar imposibilă
examinarea pancreasului.
3. Pacientul NU va urina înaintea efectuării ecografiei, pentru a putea fi examinată
vezica urinară, aceasta trebuie să fie în repletie (plină), golirea acesteia facând
imposibilă examinarea ei; o vezică urinară goală face dificila și examinrea organelor
pelvine (uter, ovare, prostată).
4. Cu o zi înainte de efectuarea ecografiei pacientul este sfătuit să evite alimentația care
favorizează meteorismul abdominal (balonarea) - de ex.fasole, mazăre, lapte, fructe și
de preferat ca ultima masă să fie servită la orele 18-19.

ENDOSCOPIE DIGESTIVĂ

Endoscopia este o explorare directă (la vedere) a primei părţi a tubului digestiv: esofagul,
stomacul, pilorul, duodenul I și II. Pentru a fi vizualizate, se introduce prin cavitatea bucală
endoscopul, un aparat flexibil sub forma unui furtun subţire din fibră optică care este dotat cu
lumină și o cameră video minusculă.

Endoscopia este o procedură de diagnostic, dar și terapeutică. Astfel, conferă posibilitatea

de a fi realizate multiple procedee terapeutice precum biopsii, extragere de polipi, extirpare
de tumori mici, electrocoagulare, injectare de vase sângerânde și dilataţii de stenoze
esofagiene.

Indicaţii

Pacientul trebuie să nu mai mănânce cel puţin cu 6 ore înaintea explorării.

Orice pacient care va efectua o investigaţie endoscopică trebuie să aibă un consult medical
general și o indicaţie pentru această explorare semnată de medicul curant.

Deoarece unii pacienţi suportă cu dificultate o asemenea investigaţie, uneori este necesară
utilizarea unor substanţe analgo-sedative sau hipnotice de tipul Midazolamului sau
Propofolului (utilizate numai după consultarea cu pacientul).

Complicaţii

Endoscopia digestivă superioară este o investigaţie cu un înalt coeficient de siguranţă pentru

pacient, așa cum a fost statuat în toate tratatele și ghidurile medicale din lumea modernă. Cu
toate acestea, este o investigaţie invazivă și există posibilitatea apariţiei unor complicaţii
precum disfuncţii respiratorii, stări lipotimice, aspiraţie pulmonară, pneumonie sau infectare a
unor proteze cardiace. Foarte rar, se pot produce perforaţii digestive, sângerări și hematoame.

Riscurile endoscopiei se manifestă mai ales la vârstnici, bolnavii de plămâni, pacienţii

cardiaci și cei instabilii hemodinamic.
Din aceste motive, pacientul trebuie să fie informat și de riscurile ce decurg în urma acestei
investigaţii, în așa fel încât orice explorare va fi efectuată doar cu consimţământul semnat al
pacientului. De asemenea, pacientul își asumă, la rândul lui, riscurile gravităţii bolii lui,
precum și a altor suferinţe cronice.

GASTROSCOPIA

Gastroscopia se efectuează doar pe stomacul gol, de aceea este indicat, cu o zi înainte de

analiză, să aveţi un regim alimentar uşor. Ultima cina la 18:00 – 19:00 în ziua înainte de
investigaţie.
 
     În dimineaţa efectuării investigaţiei nu beţi nimic şi nu mâncaţi nimic.
 
     Nu consumaţi gumă de mestecat şi evitaţi fumatul.
 
     În timpul examinării, pe lângă verificarea stării de sănătate a organelor sistemului digestiv,
medicul va lua probe de ţesut de pe mucoasa stomacului pentru a determina H. Pylori şi
pentru examenul morfologic.
 
     După examinare, se recomandă ca să evitaţi, cel puţin, pentru o oră, hrana şi băuturile. Pe
tot parcursul zilei nu se consumă mâncare fierbinte.
 
     Important!
     În cazul în care suferiţi de anumite boli ale sistemului digestiv şi urmaţi tratament,
anunţaţi medicul gastroenterolog!

COLONOSCOPIE

În ziua dinaintea explorării se poate mânca obișnuit doar până la ora 16:00. După această
oră, nu mai este permisă decât ingestia de lichide limpezi, ceai îndulcit, apă minerală, cafea
slabă și bomboane mentolate. În zilele anterioare explorării (1-2 zile) nu este recomandabil să
se consume crudităţi, vegetale verzi, fructe (mai ales struguri, kiwi sau smochine), legume,
roșii, cărbune medicinal, uleiuri laxative sau preparate cu fier.

Pregătirea pentru colonoscopia  care se va efectua după-amiaza

Pregătire cu Fortrans:

– 4 plicuri de Fortrans se dizolvă în 4 litri de apă plată. Pentru a ameliora gustul neplăcut al
soluţiei,  aceasta poate fi păstrată la frigider sau se poate adăuga sucul de la o lămâie stoarsă.

Soluţia de 4 litri de Fortans rezultată  va fi consumată in 4 ore (250 ml la fiecare 15 min),

astfel încât pregătirea să fie definitivată cu 2-4 ore inainte de  ora la care este programată
colonoscopia (4 ore dacă pacientul va fi examinat sub anestezie).

Un mic dejun cu pâine , unt , șuncă este permis înainte de a incepe pregătirea.

Ex- colonoscopia este programată la ora 16.oo, pregătirea cu Fortrans începe la ora 8.00 și se
termină la ora 12.00
Cu două zile înaintea colonoscopiei se evită consumul de alimente care pot constitui reziduuri
(pot rămâne în colon în ciuda pregătirii): fructe, legume (crude sau preparate), mai ales
alimentele care  conţin semințe. Alimente permise: pâine, paste, orez, brânză, carne.

Pregătirea pentru colonoscopie  care se va efectua după amiaza

Pregătirea cu Citrafleet

-1 plic de Citrafleet se dizolvă într-un pahar cu apă plată. După 10 minute de la ingestia
paharului cu soluție de Citrafleet, se consumă 1,5 – 2 litri de lichid (ceai, supă, compot sau
apă) în decurs de 2 ore.

-la 5 ore de la incepererea pregătirii se ia al doilea plic de Citrafleet dizolvat într-un pahar de
apă. După 10 minute se consuma alte 1,5-2 litri de lichid (ceai, supă, compot sau apă) în
decurs de 2 ore.

Se preferă încetarea pregătirii cu minimum 2 ore înaintea colonoscopiei ( 4 ore dacă pacientul
va fi examinat sub anestezie).

Ex- colonoscopia este programată la ora 16.00, pregătirea cu Citrafleet începe la ora 7.00 și
se termină la ora 14.00

Cu două zile înaintea colonoscopiei se evită consumul de alimente care pot constitui reziduuri
(pot rămâne în colon în ciuda pregătirii): fructe, legume (crude sau preparate), mai ales
alimentele care  conţin semințe. Alimente permise: pâine, paste, orez, brânză, carne.

Pregătirea pentru colonoscopia  care se va efectua dimineața

Pregătire cu Fortrans:

– 4 plicuri de Fortrans se dizolvă în 4 litri de apă plată. Pentru a ameliora gustul neplăcut al
soluţiei,  aceasta poate fi păstrată la frigider sau se poate adăuga sucul de la o lămâie stoarsă.

Soluţia de 4 litri de Fortans rezultată  va fi consumată în 4 ore (250 ml la fiecare 15 min),

astfel:

 În ziua anterioară colonoscopiei, între orele 16.00 – 19.00 – se consumă 3 litri

 În ziua colonoscopiei, între orele 7.00-8.00 – se consumă 1 litru, astfel încât
pregătirea să fie definitivată cu 2-4 ore înainte de  ora la care este programată
colonoscopia (4 ore dacă pacientul va fi examinat sub anestezie).

Micul dejun nu este admis în dimineața colonoscopiei.

Cu două zile înaintea colonoscopiei se evită consumul de alimente care pot constitui reziduuri
(pot rămâne în colon în ciuda pregătirii): fructe, legume (crude sau preparate), mai ales
alimentele care  conţin semințe. Alimente permise: pâine, paste, orez, brânză, carne.

Pregătirea pentru colonoscopie  care se va efectua dimineața: 

Pregătirea cu Citrafleet
– În ziua anterioară colonoscopiei, seara, la ora 19.00 – un plic de Citrafleet într-un pahar cu
apă. După 10 minute se consumă 1,5-2 litri de lichid (ceai, supă, compot sau apă) în decurs
de 2 ore.

– În ziua colonoscopiei , dimineața, la ora 8.00 – al doilea plic de Citrafleet dizolvat într-un
pahar de apă. După 10 minute se consumă  1,5-2 litri de lichid (ceai, supă, compot sau apă) în
decurs de 2 ore.

Se preferă încetarea pregătirii cu minimum 2 ore înaintea colonoscopiei (4 ore dacă pacientul
va fi examinat sub anestezie).

Micul dejun nu este admis în dimineața colonoscopiei.

Cu două zile înaintea colonoscopiei se evită consumul de alimente care pot constitui reziduuri
(pot rămâne în colon în ciuda pregătirii): fructe, legume (crude sau preparate), mai ales
alimentele care  conţin semințe. Alimente permise: pâine, paste, orez, brânză, carne.

SONDAJUL/TUBAJUL
Sondajul (tubajul) duodenal - reprezinta introducerea unei sonde Einhorn sau Faucher
dincolo de stomac prin pilor in duoden, astfel spus, prin faringe si esofag in stomac.
SCOPUL:
1. explorator – cand se efectueaza pentru extragerea continutului duodenal format din
continut gastric, bila, suc pancreatic si secretie proprie. Examinarile de laborator permit
aprecierea functiei biliare hepatice a cailor extra-hepatice cat si descoperirea unor modificari
anatomo-patologice ale organelor care dau aspectul, cantitatea, compozitia chimica sau
morfologica a sucurilor extrase prin sondaj. De asemenea se pot evidentia si boli parazitare
ale duodenului si cailor biliare;
2. terapeutic – cand se efectueaza in scop de drenare a cailor biliare si introducerea de
medicamente care au actiune directa asupra ficatului, a cailor biliare sau a tubului digestiv;
3. alimentatie artificiala – cand prin sonda se introduc lichide hidratante si alimente lichide in
organismul pacientilor inconstienti sau cu imposibilitate de inghitire;
4. aspiratia continua – se practica in cazul ocluziilor sau sub-ocluziilor intestinale precum si
dupa interventii chirurgicale pe tubul digestiv;
Materiale necesare: musama si aleza, tavita renala, o perna cilindrica dura sau o patura
rulata, solutie de sulfat de magneziu 33% sterila, prosop curat, sonda duodenala Einhorn
sterila, hartie indicatoare de pH asezata intr-un cristalizor steril, 2 seringi de 20 ml sterile.
In functie de scopul urmarit se vor mai pregati: medii de cultura, ulei de masline, novocaina
(dupa indicatia medicului), slutii necesare hidratarii sau alimentarii bolnavului care se vor
incalzi la temperatura corpului;
Etapele de execuție:
1. Pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare:
Pregatirea materialelor:
De protectie: doua sorturi din cauciuc sau material plastic, musama si aleza, prosoape
Sterile: sonda Faucher sau Einhorn, 2 seringi de 20ml, casoleta cu manusi de cauciuc
pense hemostatice, eprubete
Nesterile: tavita renala, tava medicala, pahar cu apa aromata, recipient pentru colectare
– in functie de scopul sondajului, se pregatesc instrumentele si materialele necesare si se
transporta langa patul bolnavului;
2. Pregatirea fizica si psihica a bolnavului:
- Se informeaza pacientul si i se explica necesitatea tehnici. Este rugat sa respecte indicatiile
date in timpul sondajului.
- Se aseaza pacientul pe un scaun cu speteaza, cu spatele cat mai drept. Se protejeaza cu
sortul de cauciuc sau de material plastic. Se aseaza tavita renala sub barbia pacientului pentru
a capta saliva ce se scurge din cavitatea bucala. Este solicitat sa mentina tavita in aceasta
pozitie. Pacientul nu va manca in dimineata efectuarii examenului.
–Daca sondajul se executa in salon, se izoleaza cu un paravan patul bolnavului de restul
bolnavilor;
– Patul se protejeaza cu o musama si o traversa;
3. Introducerea sondei:
– se umezeste sonda cu apa sterilizata;
– cu mana dreapta se tine capatul sondei ca pe un creion;
– se introduce cu blandete prin cavitatea bucala sau nazala pana in faringe;
– se cere bolnavului sa respire adanc cu gura deschisa (pentru ca sonda sa treaca prin
regiunea faringiana fara a provoca senzatia de voma) si se invita bolnavul sa inghita de cateva
ori pana cand oliva metalica trece in esofag;
– se invita bolnavul sa inghita in continuare si se ajuta inaintarea treptata a sondei prin
miscari blande, observand atent marcajul sondei;
– cand semnul 45 cm a ajuns in dreptul arcadelor dentare sonda a trecut de cardia si a patruns
in stomac;
– ritmul de inghitire a sondei trebuie sa fie de 1-3 cm la 3-5 min;
– se aseaza bolnavul in pozitia de decubit lateral drept cu trunchiul usor ridicat, capul mai jos
si coapsele flectate pe bazin;
– pentru aceasta se introduce perna si pledul facute sul, sub regiunea hepatica a bolnavului;
– se impinge usor sonda, favorizand inaintarea ei spre pilor unde va ajunge cand la arcada
dentara ajunge diviziunea de 60 cm;
– se continua introducerea sondei cu mare precautie, cu rabdare, concomitent cu actiunea de
inghitire in acelasi ritm;
4. Verificarea pozitiei sondei:
– daca nu se scurge bila sau lichidul scurs nu are aspectul bilei, se verifica daca sonda a
patruns in duoden:
(a) sau s-a incolacit in stomac;
(b) verificarea pozitiei se poate verifica astfel:
– se insufla 60 ml aer prin sonda cu ajutorul seringii;
– dupa 1 min se aspira si daca sonda a ajuns in duoden, se recupereaza mai putin de 20 ml de
aer;
– se introduc 10 ml de lapte prin sonda, care nu mai poate fi extras daca sonda a ajuns in
duoden dar poate fi extras daca sonda se gaseste in stomac;
(c) sau se efectueaza control radiologic in serviciul de „Radiologie” unde se urmareste sonda
sub ecran;
– sonda poate fi vazuta deoarece continutul ei este impregnat cu saruri de plumb;
– controlul radiologic se va utiliza numai in situatia in care celelalte 2 metode nu au putut
stabili pozitia sondei;
5. Captarea bilei:
– cand diviziunea de 75 cm ajunge in dreptul arcadelor dentare, oliva sondei a ajuns in
duoden (dupa o ora – o ora jumatate de la patrunderea sondei in stomac)
– la capatul liber al sondei apare bila  care se colecteaza intr-o eprubeta sterila, aceasta
fiind bila A coledociana de culoare galben aurie;
– se verifica reactia alcalina a sucului duodenal cu ajutorul hartiei de pH;;
– se introduc prin sonda cu seringa 40 ml de solutie sulfat de magneziu 33% la temperatura
de 37 grade C pentru a determina drenarea bilei veziculare;
– dupa care se inchide extremitatea libera a sondei, printr-o simpla innodare sau prin pensare
cu o pensa anatomica sau clema Mohr;
– dupa 15-30 min se deschide sonda si se colecteaza 30-40 ml de bila vascoasa de culoare
inchisa, castanie denumita bila B veziculara;
– dupa evacuarea bilei B se colecteaza in continuare o bila clara care provine direct din ficat
denumita bila C hepatica;
– cele 3 tipuri de bila vor fi captate separat in eprubete etichetate care se trimit la laborator cu
buletinele de analize;
6. Indepartarea sondei:
– inainte ca sonda sa fie indepartata, se insufla cu seringa cativa ml de aer in sonda si se
inchide extremitatea ei externa prin comprimare;
– sonda se va extrage printr-o miscare hotarata dar cu precautie si blandete tinand
extremitatea libera a sondei sub nivelul stomacului bolnavului pentru ca sa nu se scurga
continutul ei in faringe si cavitatea bucala a bolnavului;
7. Reorganizarea locului de munca:
– se indeparteaza prosopul si tavita renala de la bolnav;
– acestuia i se ofera un pahar cu apa pentru a-si clati gura;
– il ajutam sa ocupe o pozitie comoda in pat;
– materiale folosite se spala si se pregatesc pentru sterilizare;
ACCIDENTE
1. Greata si varsaturi la introducerea sondei.
2. Incolacirea sondei in stomac.
3. Innodarea sondei in stomac datorita contractiei stomacale datorita senzatiei de voma.
4. Imposibilitatea drenarii bilei cauzata de un obstacol functional (spasmul sfincterului odim)
sau de un obstacol anatomic  care poate fi coagularea bilei vascoase.
5. Un spasm piloric – se va incerca deschiderea pilorului prin neutralizarea sucului acid din
stomac cu o cantitate de 20-40 ml bicarbonat  de sodiu 10% sau cu medicamente antispastice
administrate inainte si in timpul sondajului.
6. Aspiratia continutului sondei la extragerea ei.
7. Oboseala bolnavului prin prelungirea duratei sondajului peste 3 ore.
OBSERVATII
1. Nu se vor folosi sonde moi, uzate deoarece se pot rupe in timpul manevrarii iar capatul
sondei cu oliva metalica, ramanand in stomac.
2. Nu se va grabi inaintarea sondei.
3. Nu se va depasi durata de executie a sondajului (3h, 3h si 30min); daca in decurs de trei
ore jumatate nu s-a reusit introducerea sondei in duoden, se va renunta la sondaj.
4. Extragerea sondei in cazul inodarii ei in stomac se va face cu blandete si cu foarte mare
atentie.
5. Relaxarea sfincterului odim in cazul unui spasm se poate realiza prin introducerea pe sonda
a 5-10 ml Novocaina 1-2%.