INJECȚIA INTRAMUSCULARĂ

1.Definiţie:
 Introducerea uni medicament în doza prescrisă prin injectare într-un muşchi scheletic.
2. Principii de bază şi indicaţii:
 Injecţia intramusculară se foloseşte în special pentru:
- antibiotice;
- analgezice;
- vaccinare;
- preparate depozite.
3.1 Pregătirea pacientului:
 Nursa informează pacientul asupra:
- modului de administrare;
- efectelor benefice şi adverse;
 Nursa obţine consimţământul pacientului după ce îi oferă acestuia toate informaţiile.
3.2 Materiale necesare:
 Nursa îşi pregăteşte următoarele materiale:
- tavă sau măsuţă mobilă;
- medicamentele prescrise de medic (fiole sau flacoane);
- seringă şi ace sterile de unică folosinţă alese după indicele ponderal al pacientului;
- mănuşi uzuale;
- comprese sterile;
- soluţie pentru dezinfectat pielea;
- container pentru deşeuri medicale.
3.3 Desfăşurarea tehnicii de lucru:
 Nursa verifică:
- prescripţia medicală;
- eticheta de pe flacon;
- numele pacientului şi salonul.
 Nursa:
- se spală pe mâini;
- îmbracă mănuşile de unică folosinţă;
- aspiră soluţia de injectat din fiolă sau flacon;
- întoarce seringa cu vârful în sus şi elimină aerul;
- schimbă acul cu unul capişonat;
- stabileşte locul de efectuare;
- locul de elecţie este în cadranul superoextern fesier, deasupra trohanterului mare, pe
faţa externă a coapsei în 1/3 mijlocie sau pe faţa externă a braţului în muşchiul deltoid;
- aşează pacientul în decubit ventral pentru i.m. în muşchiul fesier;
- în şezând pentru i. m. în vastul lateral;
- ortostatism în i.m. în muşchiul deltoid;
- dezinfectează tegumentul din zona respectivă;
- întinde tegumentul dintre degetul mare şi arătător;
- introduce acul perpendicular, ţinând seringa între degetul mare şi celelalte degete;
- aspiră lent, pentru a vedea dacă este într-un vas de sânge;
- injectează lent soluţia;
 - extrage acul;
- masează locul injectării cu un tampon cu alcool;
- se aruncă mănuşile la containerul de deşeuri medicale.
4. Particularităţi:
 injecţia intramusculară nu se face în nici un caz la pacienţii aflaţi sub tratament
anticoagulant;
 i.m. nu se face dacă există suspiciunea de infarct miocardic recent, deoarece poate
modifica testele enzimatice;
 după o injecţie musculară, timp de 6 ore nu se aplică terapie trombolitică;
 lungimea acului se stabileşte în funcţie de vârstă şi greutate;
 pentru o i m. intrafesieră la pacient de greutate normală se foloseşte un ac de 30-40mm
lungime, iar pentru persoane supraponderale sau obeze de 50-60mm;
 pentru injectarea soluţiilor uleioase se foloseşte un ac cu lumen mai larg, de 0,9mm.
5. Finalizarea tehnicii:
 nursa aşază pacientul comod;
 se asigură că acesta este în regulă;
 supraveghează pacientul după injectare;
 duce medicamentele rămase la locul de păstrare;
 se spală pe mâini;
 notează procedura numele, data şi ora, medicamentul, concentraţia şi doza
administrată.
6. Rezultate:
 pacientul exprimă confort;
 medicamentul este injectat fără incidente;
 apare răspuns terapeutic după administrarea medicamentului.
7.Incidente şi accidente:
 acul pătrunde într-un vas de sânge:
- Remediere:
- Se înţeapă în alt loc.
 În cazul pacienţilor caşectici, se utilizează ace scurte şi cu diametrul mai mare , pentru a
preveni ruperea la contactul cu osul.
 aria în care s-a făcut injecţia devine eritematoasă, indurată;
- Remediere:
- Se aplică comprese reci;
 apar ameţeli, parastezii, paralizie prin înţeparea nervului sciatic;
- Remediere:
- Respectarea cadranului de elecţie.
 embolie uleioasă (prin injectarea unei soluţii uleioase);
- Intervenţie:
- Se anunţă urgent medicul.
- Se intervine de urgenţă.