Moieciu, Braşov

Coordonate: 45°30′5″N 25°19′51″E / 45.50139, 25.33083

Ţară România
Judeţ Braşov
Statut Centru de comună
Atestare 1802
Cheia, Drumul Carului, Măgura,
Sate componente Moieciu de Jos, Moieciu de Sus,
Peştera
Guvernare
Niculae Clinciu (PSD, ales
 - Primar
2008[1])
Suprafaţă
 - Total 94,91  km²
Populaţie (2002)
 - Total 5.188 locuitori
 - Densitate 54.7 loc./km² 
Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poştal 507130
Prefix telefonic +40 x68 [2]
Site: Primăria Moieciu (ro)

Localizarea în cadrul judeţului

Moieciu (deseori numită eronat Moeciu) este o comună în judeţul Braşov, Transilvania,
România.

În ultimii ani s-a dezvoltat mult turismul rural în zonă, un factor favorabil fiind şi
apropierea de Castelul Bran.

Comuna Moieciu este una dintre cele trei comune administrative care alcătuiesc Zona
Bran:

 Bran
 Moieciu
 Fundata

Comuna a luat fiinţă, în actuala componenţă administrativă, în anul 1968 când în

România s-a făcut reforma administrativă. Este alcătuită din şase sate, fiind comuna cu
cele mai multe sate din zona Bran, după cum urmează:
  Moieciu de Sus,
 Cheia
 Moieciu de Jos
 Drumul Carului
 Peştera
 Măgura

Sediul administrativ al comunei Moieciu este în satul Moieciu de Jos.

Comuna Moieciu este situată în Ţara Bârsei, care nu este altceva decât extremitatea sud-
estică a celei mai mari depresiuni intramontane din România - Depresiunea Braşovului -
şi care ocupă extremitatea sud-estică a judeţului cu acelaşi nume. Faţă de municipiul
Braşov, care este reşedinţa judeţului Braşov, comuna Moieciu este situată la 28 de km pe
şoseaua care leagă Braşovul de Câmpulung Muscel şi Piteşti, fiind una dintre cele mai
vechi căi de comunicaţie de pe teritoriul românesc, cunoscută chiar înainte de ocuparea
Daciei de către romani, în anul 106 după Hristos. Acest vechi drum comercial şi militar
lega, în vremea ocupaţiei romane, localităţile Cumidava (Râşnov) de Jidava (Poenari de
Muscel), iar în evul mediu era principalul drum de legătură dintre Transilvania şi oraşele
muntene de la Dunărea de Jos. Pe teritoriul comunei Moieciu, în satul Peştera, săpăturile
arheologice au scos la iveală urme de locuire din perioada paleolitică, mai precis din
paleoliticul superior. Tot în raza comunei Moieciu, în satul Drumul Carului, săpăturile
arheologice efectuate cu câţiva ani în urmă de către profesorul Stelian Coşuleţ, au scos la
iveală urmele unui castru roman care se pare că întregea sistemul de fortificaţii romane
din Dacia, cunoscute sub numele de limesul transalutan. Tocmai datorită importanţei sale
deosebite, după ocuparea Transilvaniei de către regalitatea maghiară, aceasta a dispus
construirea castelului de la Bran, ca punct înaintat de pază şi apărare în trecătoarea
Branului. Actul de naştere al castelului de la Bran a fost emis de către regele maghiar
Ludovic I de Anjou la 13 noiembrie 1377, iar în 1382 castelul era terminat, în forma sa
de atunci, dar trufaşul rege n-a mai apucat să-l vadă. Satele de colibaşi ale brănenilor,
între care şi cele aparţinătoare azi comunei Moieciu, sunt menţionate foarte des în
documentele medievale, ele făcând de fapt parte din domeniul Branului şi se aflau sub
jurisdicţia castelanului de la Bran. Astăzi castelul de la Bran, care nu lipseşte din marile
ghiduri turistice ale lumii, este cunoscut în lumea întreagă drept castelul lui Dracula, iar
multă lume, neavizată, face confuzie între domnitorul Vlad Dracul şi Vlad Ţepeş.

Din punct de vedere geografic, comuna Moieciu este situată în culoarul depresionar
Bran-Câmpulung Muscel, care are înălţimea cea mai mare în Pasul Giuvala de pe
teritoriul comunei Fundata (1235 m.), culoar depresionar străjuit pe latura sud-estică de
Munţii Bucegi-Leaota (2504 m) şi de Munţii Piatra Craiului la vest, supranumiţi şi „Perla
Carpaţilor româneşti”. Aceste masive corespund de altfel cu hotarele comunei Moieciu
spre aceste puncte cardinale, unde comuna Moieciu este învecinată cu judeţele Prahova,
Dâmboviţa şi Argeş. Pe celelalte laturi vecinii Moieciului sunt satele Fundata şi Şirnea
din comuna Fundata, Şimonul şi Predeluţul din comuna Bran şi oraşul Zărneşti. Satele
comunei Moieciu sunt sate liniare şi răspândite. Clima zonei este temperat continentală,
cu ierni grele, cu veri mai scurte şi răcoroase, cu precipitaţii variate care cad mai tot
timpul anului şi cu vânturi neregulate. Reţeaua hidrografică este bine dezvoltată, toate
râurile comunei fiind tributare râului Bârsa care face parte din bazinul hidrografic al
Oltului.

Până nu de mult timp, ocupaţia principală a locuitorilor comunei Moieciu (care la ultimul
recensământ al populaţiei din 2002 atingea cifra de 5000 de locuitori), era agricultura de
munte, accentul principal căzând pe creşterea animalelor. În ultimii ani o dezvoltare fără
precedent a luat-o agroturismul care tinde să devină principala activitate economică din
toată zona Bran. De altfel, pe raza comunei Moieciu se află unele dintre cele mai
renumite pensiuni agroturistice din toată zona Bran.

Comuna Moieciu are o primărie în satul de reşedinţă. Tot aici se află şi un dispensar
uman, un post de poliţie şi o mică autogară de călători. In fiecare dintre satele comunei
Moieciu se găseşte câte o şcoală cu clasele I-VIII şi câte o grădiniţă, cu excepţia satului
Drumul Carului, unde şcoala cu clasele I-IV şi grădiniţa au fost desfiinţate acum câţiva
ani, din lipsă de copii. Fiecare sat mai are câte o biserică unde se practică ritul ortodox, cu
excepţia Drumului Carului care nu are biserică, fiind mai mic.

Ca un paradox sau ca o ironie a sorţii, satele comunei Moieciu, ca de altfel toate satele
zonei Bran, au înflorit în perioada regimului de dictatură comunistă deoarece aici nu s-a
putut face cooperativizarea agriculturii, deşi regimul trecut a încercat o formă de
cooperativizare sub forma întovărăşirilor, dar aceasta a dat greş. Evenimentele de la
sfârşitul anului 1989 au surprins Branul într-o perioadă de reală prosperitate economică,
ceea ce a permis întregii zone să se dezvolte în ritm accelerat, ajungând să fie una dintre
cele mai căutate zone turistice din România. Şi iarăşi ca un paradox, dezvoltarea
economiei turistice a comunei Moieciu este în vizibilă contradicţie cu infrastructura
acesteia, ceea ce va avea repercusiuni dintre cele mai neplăcute în viitorii ani.

În ceea ce priveşte viaţa culturală şi sportivă din comuna Moieciu, trebuie semnalat faptul
că, de-a lungul timpului, comuna Moieciu a dat ţării şi poate nu numai ei, o serie de
personalităţi de seamă. Între acestea amintim pe Ioan Alduleanu (1821-1871), născut la
Moieciu şi care a devenit licenţiat în drept şi care, în 1861 va deveni consilier al
Guberniului Transilvaniei şi membru al Senatului imperial habsburgic între 1863-1965.
În 1867, la încheierea pactului dualist austro-ungar, el devine consilier al Ministrului
Justiţiei din Budapesta, iar doi ani mai târziu ajunge membru al Curţii de Casaţie din
Budapesta. Este unul dintre participanţii la Marea Adunare Naţională de pe Câmpia
Libertăţii de la Blaj, din mai 1848, alături de alţi brăneni cum ar fi cavalerul Ioan de
Puşcariu, dascălul Ioan Vartolomei şi Nicolae Tătaru. În 1864 a fost decorat, prin
„altissimă rezoluţiune”, cu ”Coroana de fier” şi ridicat în rangul de cavaler imperial cu
titlul ereditar.

Un nume sonor în dramaturgia românească îl reprezintă actriţa Leni Pinţea Homeag, care
pentru meritele sale deosebite este nominalizată de către American Biographical Institute
Inc (ABI), pentru Premiul Universal pentru Realizări de excepţie pe anul 2000. În acelaşi
timp, prestigiosul International Biographical Center Cambridge, în urma unei selecţii
riguroase desfăşurată pe mii de personalităţi din întreaga lume, o desemnează pe
cunoscuta actriţă Leni Pinţea Homeag drept ambasadoare şi simbol pentru noul secol,
numele ei fiind înscris cu litere de aur în Capsula Timpului care a fost îngropată în
Catedrala Ely din Cambridge.

În realitate, comuna Moieciu a dat zeci şi zeci de oameni de ştiinţă şi cultură, în cele mai
diverse domenii de activitate. Am putea aminti, spre exemplu, pe academicianul Victor
Giurgiu, una dintre cele mai proeminente personalităţi europene ale silviculturii, pe
preotul Nicolae Puchianu, pe profesorul Ioan Clinciu, pe generalul Axente Puşcariu, pe
profesorul Gheorghe Nenciu, pe profesorul Gheorghe Sbârnă, pe generalii Nicolae Pivaru
şi Neculae Berbec, precum şi multe alte nume sonore care au ridicat prestigiul satelor
moicene şi al Branului în toată lumea.

Nici lumea sportivă nu este mai prejos faţă de cea culturală, deoarece comuna Moieciu a
dat ţării şi omenirii sportivi de marcă, mai ales în domeniul sportului de iarnă. Între
aceştia s-au remarcat sportivii aparţinând familiei Munteanu. Astfel, Dorin Munteanu a
fost multiplu campion naţional la slalom uriaş şi coborâre şi în acelaşi timp a participat la
Olimpiada de la Grenoble din 1968, Daniela Munteanu a obţinut nu mai puţin de 18
titluri de campioană de junioare şi 12 titluri de senioare, Mircea Munteanu a fost campion
universitar la slalom, iar Ovidiu Munteanu a obţinut rezultate remarcabile, pe linie
universitară, la handbal şi la schi. Nepotul acestora, urmând tradiţia familiei sale, nu s-a
lăsat mai prejos şi a abordat schiul extrem. În acest domeniu, Ionuţ Trandafir, deoarece
despre el este vorba, a avut rezultate frumoase atât ca junior cât şi ca senior, obţinând
locul III şi IV la nivel european, iar în februarie 2003 a câştigat locul VIII la Chamonix.
Olteanu Marius, care în prezent este şi profesor la şcoala noastră, a fost campion national,
atât la schi fond cât şi la orientare turistică. Am amintit doar câteva exemple, deoarece
acestea sunt multe, mai ales la nivelul tinerilor de azi care doresc să se afirme şi să calce
pe urmele înaintaşilor lor.

Agroturismul este acea forma de turism în care persoana (sau grupul) se deplasează,
cazează şi îşi desfăşoară activitatea într-un cadru natural, în mediul rural.

Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria

ţărănească prin implicarea turiştilor în viaţa gospodăriei şi furnizarea acestora de servicii
si activităţi (masă, cazare, interacţiune cu mediul socio-natural) proprii gospodăriei
ţărăneşti, fără a-i conturba acesteia specificul.

Turismul rural îmbrăţişează toate activităţile turistice derulate în mediul rural, având
drept scop valorificarea potenţialului natural şi uman al satelor.