Sunteți pe pagina 1din 11

TARIFELE VAMALE ȘI POLITICA VAMALĂ

Profesor coordonator: Prof. Dr. Florin Tudor

Masterand: Moise George Adrian


Introducere
Pretutindeni şi din totdeauna evaziunea fiscală a fost condamnată. Cu toate acestea
perspectivele privind acest fenomen nu s-au schimbat de-a lungul timpului, el persistă în toate
ţările şi în toate perioadele, în ciuda sancţiunilor.
Evaziunea fiscală e unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă
importanţă cu care statele de astăzi se confruntă şi ale cărei consecinţe nedorite caută să le
limiteze cât mai mult, eradicarea fiind practic imposibilă. Statul trebuie să se preocupe
sistematic şi eficient de preîntâmpinarea şi limitarea fenomenului de evaziune fiscală. Statul prin
puterile publice, poate şi să incite la evaziune fiscală, urmarind în principal două scopuri: un
scop pozitiv argumentat de dorinţa de a stimula formarea capitalului şi un scop negativ reflectat
în sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip mafiot, cu tot cortegiul de consecinţe.
Multitudinea obligaţiilor pe care legea fiscală le impune contribuabililor, sau mai ales
povara acestor obligaţii au făcut să stimuleze în toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în
a inventa procedee diverse de eludare a obligaţiilor fiscale.
Evaziunea fiscală e o noţiune foarte dificil de precizat, în plus nu există o definiţie
legală a fraudei fiscale. Dacă se vorbeşte de fraudă se vorbeşte în aceiaşi măsură de fraudă legală
sau legitimă, de fraudă ilegală, de evaziune internaţională, evaziune legală şi ilegală, de
paradisuri fiscale sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugi din faţa impozitului, de libertatea
alegerii căii celei mai puţin impozitate sau subestimarea fiscală, fraudă la lege sau economia
subterană.
Evaziunea legală sau mai bine spus tolerată exprimă acţiunea contribuabililor de a
ocoli legea, recurgând la o combinaţie neprevazută de legiuitor şi deci tolerată prin scăparea din
vedere. Ea nu poate fi posibilă decât datorită unei inadvertenţe sau lacune a legii şi e frecventă
mai ales în epoci când apar noi forme de întreprinderi sau noi categorii de impozite.
Contribuabilii găsesc anumite mijloace şi exploatând insuficienţele legislaţiei eludează în mod
legal sustrăgându-se în total sau în parte plăţii impozitelor, tocmai datorită acestei insuficiente a
legislaţiei.
Procedând astfel contribuabilii râmân în limita strictă a drepturilor lor şi statul nu se
poate apăra decât printr-o legislaţie bine studiată, clară, precisă, ştiinţifică. Singurul vinovat de
producerea evazinii prin astfel de mijloace este doar legiuitorul.

I. Taxele vamale. Scurt istoric


Numeroase documente istorice au atestat de-a lungul timpului existenţa şi dezvoltarea
impunerilor vamale precum şi apariţia unui regim vamal. Astfel, existau taxe care se încasau la
frontiere pentru orice fel de marfă, la trecerea mijloacelor de transport prin centrele urbane, cu
prilejul vânzării lor şi la ieşirea din ţară.
Într-o anumită perioadă de timp, taxele vamale au constituit aproape sursa principală de
venituri în bani şi mărfuri a domniilor, deoarece se aplicau pe toate mărfurile importate,
exportate şi în tranzit. Regimul taxelor vamale a fost fixat prin convenţii, tratate sau privilegii
comerciale încheiate de domnii ţărilor române cu şefii statelor cu care aveau relaţii comerciale
precum şi cu anumite centre comerciale străine sau asociaţii de negustori. Pentru unele categorii
de mărfuri, se acorda reducere de vămi, pentru altele se plătea mai mult. Până în a doua jumătate
a secolului XVI-lea, politica vamală s-a caracterizat prin existenţa unor taxe uniforme. Valoarea
vamală nu coincidea cu cea reală, ci reprezenta o valoare stabilită uneori prin cutumă, alteori prin
convenţia ad-hoc intervenită între vameşi şi negustori.1
Taxele vamale se plăteau fie în bani, fie în natură, o cotă parte din mărfurile supuse
vămuirii. Plata vămii nu constituia o obligaţie generală şi fără excepţii. De la impunerile vamale
existau derogări prevăzute în mod oficial.
Dreptul de a organiza şi percepe taxele vamale era exercitat direct de către rege, voievod,
principe sau concesionat în favoarea unor oraşe sau persoane fizice: nobili, negustori indigeni ori
străini.
Concesionarii plăteau arenda direct suveranului sau negustorilor care, avansând fondurile
de care acesta avea nevoie, le putea recupera direct de la concesionari.2
În condiţiile diversificării fluxurilor internaţionale de materii prime, produse, servicii
economice, ale necesităţii racordării economiei naţionale la fluxurile economice mondiale, taxele
vamale nu constituiau o formă ideala de impunere. Utilizarea acestora în scopul asigurării unei

1
Caraiani, Gheorghe, Diaconu, Gelu Ştefan, Tariful Vamal Integrat. Reglementări şi mod de utilizare, Ed. Lumina Lex, 2002,
p.23
2
Idem
protecţii temoporare a producţiei industriale în recesiune, constituia o necesitate, întrucât
costurile de restructurare rapidă a economiei erau dificil de finanţat.
Pentru a asigura timpul necesar, luării unor decizii structurale, care să contribuie la
redresarea agenţilor economici, se impunea protecţia economiei.
Demararea liberalizării preţurilor şi a schimburilor comerciale, alături de reforma
cursului de schimb, a necesitat reforma structurii diversificate a taxelor vamale. Acestea au fost
ajustate în mod progresiv. Politica vamala a trebuit să armonizeze trei restricţii contradictorii.
Acestea influenţau asupra tratamentului fiscal al schimburilor economice externe şi
aspura economiei româneşti.
Politica vamala a României a fost influenţată de protocolurile şi acordurile internaţionale
încheiate. În calitate de ţară semnatară a Acordului General pentru Tarife si Comerţ, ajustarea
taxelor vamale a avut în vedere evoluţia deciziilor ţărilor membre. Susţinerea şi amplificarea
schimburilor economice cu ţările Uniunii Europene ncesita adaptarea permanent la evoluţia
politicii vamale comunitare.
Prin deciziile luate s-a acţionat în direcţia revizuirii licenţelor de import-export, eliminării
taxelor vamale de export pentru persoanele juridice, reducerii majorităţii cotelor de impunere.
Din punct de vedere al plătitorilor legali taxele vamale prevazute în tariful vamal, au fost
stabilite diferenţiat pentru persoanele juridice respectiv presoanele fizice.
Pentru a se evita apariţia unor distorsiuni, s-a plecat de la principiul conform căruia toţi
agenţii economici, indiferent de forma de proprietate plătesc taxe vamale pentru toate mărfurile
importate. Totuşi s-au acordat anumite exceptări de la plată în mod temporar. Acestea s-au
acordat şi se acordă, în limita unor contingente valorice administrate prin licenţe de import
eliberate de Ministerul Comerţului cu avizul Ministerului Industriilor, generând rectificarea
fluxului fiscal care finaţează bugetul de stat.

II. Tariful vamal - Instrumentul principal de aplicare a politicii vamale


Politica vamală este principala componentă a politicii comerciale care se bazează pe
aplicarea instrumentelor tarifare, în funcţie de politica economică a guvernelor, de acordurile
comerciale şi conjuncture economiei mondiale.3

3
Caraiani, Gheorghe, Diaconu, Gelu Ştefan, op.cit p.43
Politica vamală reprezintă partea politicii comerciale care cuprinde totalitatea
reglementărilor şi normelor emise de stat prin instituţiile abilitate care se aplică tuturor
mărfurilor care trec frontierele vamale ale unei ţări. Acestea implică controlul mărfurilor şi
mijloacelor de transport care trec frontierele vamale, îndeplinirea formalităţilor de vămuire,
impunerea vamală prin plata drepturilor vamale la bugetul statului.4
Politica comercială externă este de o mare complexitate, iar ansamblul măsurilor cu care
operează şi prin intermediul cărora sunt promovate interesele economice naţionale fundamentale
se întinde pe perioade de timp mai lungi sau mai scurte.
Pornind de la aceste deziderate, statele, prin intervenţia în desfăşurarea relaţiilor
economice internaţionale, urmăresc, pe de o parte, să promoveze şi să stimuleze exportul, iar pe
de altă parte, să protejeze economia naţională de influenţe nedorite din partea concurenţei
internaţionale, imprimând politicii comerciale externe două funcţii de bază: funcţia
promoţională şi funcţia protecţionistă.
Cea mai importantă pârghie folosită de stat în promovarea uneia sau alteia dintre funcţiile
menţionate o reprezintă politica tarifară, prin regimul vamal utilizat în schimburile cu
străinătatea.
Politica tarifară cuprinde totalitatea reglementărilor şi normelor emise de stat, prin
instituţiile abilitate, care vizează intrarea sau ieşirea, în şi din ţară, a mărfurilor şi care presupune:
controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport, cu ocazia trecerii frontierei vamale; îndeplinirea
formalităţilor vamale; impunerea vamală prin plata drepturilor (taxelor) vamale; alte formalităţi
specifice, reglementate prin acte normative.
De regulă, ca instrumente de politică tarifară sunt utilizate:
1. legile, codurile şi reglementările vamale, ca factor care diferenţiază modul de aplicare a
politicilor vamale de către statele lumii;
2. tarifele vamale, principalul instrument prin care se realizează impunerea vamală, folosit de
toate ţările lumii, cuprinzând taxele vamale percepute asupra mărfurilor importate sau exportate,
în funcţie de procedurile aplicate;
În cadrul politicii vamale a unui stat se mai înscriu: normele privind controlul
autorizaţiilor (licenţelor) de import sau export, determinarea valorii în vamă a mărfurilor,

4
Nicolae Sută, Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, vol. 1, Ed. Eficient, Bucureşti, 2000, p.56
controlul vamal propriu-zis, vămuirea mărfurilor, aplicarea taxelor vamale, reglementarea
trecerii temporare a mărfurilor peste frontiera de stat.
Tariful vamal reprezintă mijlocul indirect prin care este protejată economia unui stat, dat
fiind faptul că taxa vamală înscrisă în acest tarif este restricţia comercială cea mai larg utilizată în
practicile de comerţ exterior, dar şi cea mai veche ca aplicabilitate.
Totalitatea taxelor vamale într-un stat sunt cuprinse în tariful vamal. Altfel spus, taxele
vamale de import se determină pe baza tarifului vamal de import al României, care se aprobă
prin lege.
Tariful vamal de import al României este, de la 1 ianuarie 2007, Tariful Vamal Comun
al Uniunii Europene și cuprinde lista taxelor vamale aplicate pe fiecare linie tarifară importurilor
din țări terțe, de către toatele statele membre ale Uniunii Europene.
Taxele vamale sunt identice în orice punct de intrare a mărfurilor în teritoriul vamal
constituit al UE.
Tariful vamal reprezintă, „un tabel sistematic al mărfurilor şi al taxelor vamale corespunzătoare
acestora care se percep pentru mărfurile trecute peste graniţa vamală a unei ţări.
În practica internaţională există tarife vamale cu o singură coloană pentru taxa vamală
prevăzută sau cu mai multe coloane.
Aceste coloane cuprind taxe vamale pentru ţările care beneficiază de clauza naţiunii celei
mai favorizate, taxe pentru ţările care nu beneficiază de clauză (taxe autonome) şi, uneori, taxe
vamale preferenţiale, care se acordă unor ţări slab dezvoltate.
Pe lângă taxele vamale percepute la fiecare produs sau grupă de produse, tariful vamal
mai poate cuprinde nomenclatorul mărfurilor scutite de taxe vamale, unele reguli de impunere,
precum şi alte formalităţi vamale”.5
Tariful vamal este un nomenclator care cuprinde mărfurile de import clasificate şi
codificate după origine, grad de prelucrare, şi taxele vamale exprimate ad valorem, specific sau
mixt.
Tariful vamal, ca instrument de politică comercială în protejarea economiei naţionale faţă
de concurenţa străină cuprinde coloane speciale cu taxele vamale pentru mărfurile provenite din
ţările cu care sunt încheiate acorduri comerciale preferenţiale şi taxe vamale de bază pentru
produsele provenite din ţări considerate terţe din punct de vedere vamal.

5
N. Sută, op.cit., p.65
Tarifele vamale, întâlnite în majoritatea ţărilor, sunt compuse în sensul că ele cuprind mai
multe coloane de taxe vamale, în funcţie de tratamentul preferenţial sau nepreferenţial care se
aplică mărfurilor în funcţie de ţara de origine sau gradul de prelucrare.
Prin nomenclatura tarifară se înţelege nomenclatura stabilită în conformitate cu legislaţia
părţii contractante pentru încasarea taxelor vamale la import.

III. Motivele aplicarii tarifelor vamale


Taxele vamale şi tariful vamal, ca instrumente tarifare, împreună cu problematica
teritoriului vamal şi a regimurilor vamale speciale, acoperă domeniul politicii comerciale tarifare
şi cea mai mare parte a conceptului de politică vamală a unui stat. Analiza mobilurilor care
determină guvernele să intervină la frontierele statelor lor prin instrumente de politică tarifară
dovedeşte că sunt cel puţin câteva motivaţii importante ce le fac să acţioneze în această direcţie.
O primă motivaţie este de ordin fiscal, respectiv, ţările încasează venituri din taxele
vamale percepute, care se varsă la bugetul statului.6
A doua motivaţie este protejarea ramurilor economice ale statelor printr-un nivel ridicat
al taxelor vamale de import, care au incidenţă directă asupra preţurilor, pentru a rezista
concurenţei străine.
A treia motivaţie îşi are geneza în descurajarea importurilor, din cauza taxelor vamale
mari, în vederea echilibrării balanţei comerciale.
A patra motivaţie vizează necesitatea negocierilor comerciale pentru reducerea reciprocă
a taxelor vamale de import între state, inclusiv eliminarea taxelor vamale, diminuarea lor
temporară, partial sau totală, în funcţie de aranjamentele comerciale convenite între ţări
(bilaterale, regionale sau multilaterale).
Pe baza tarifelor vamale productia interna poate fi protejata impotriva concurentei straine,
se pot negocia concesii in domeniul politicii vamale sau se pot institui discriminari in relatiile cu
anumite state.7
Concesiile vamale pot imbraca forma reducerilor directe de taxe vamale, mergand pana la
eliminarea lor completa, forma consolidarii acestora, adica a mentinerii lor la nivelul existent pe
o perioada de timp determinata.
6
Stoica Cosmin, Caraiani Gheorghe, Politica Vamală, Rolul politicii vamale în liberalizarea şi reglementarea
comerţului internaţional, Ed. Prouniversitaria, 2008, p.72
7
Idem
In cadrul negocierilor tarifare se pot aplica mai multe metode de reducere a taxelor
vamale cum sunt:
Metoda reducerii directe a taxelor vamale, fie "produs cu produs", fie "tara cu tara",
specifica tratatelor bilaterale.
Metoda reducerii lineare si reciproce, care presupune reducerea tuturor taxelor vamale
cu acelasi procent si este specifica tratatelor multilaterale dar aceasta problema nu rezolva insa
problema disparitatilor tarifare, adica a reducerii diferentei dintre nivelul taxelor vamale ale mai
mutor tari pentru acelasi produs, metoda amortizarii taxelor vamale, potrivit careia reducerea este
cu atat mai mare cu cat acestea sunt mai ridicate.

IV. Instituirea unor tarife vamale protecţioniste. Efecte pozitive şi negative


Argumentele partizanilor conceptului de liber schimb sunt, la o primă vedere, foarte
convingătoare. Ele afirmă că dacă fiecare naţiune se specializează în producerea şi
comercializarea acelor bunuri pe care le poate realiza cu cele mai mici costuri, pe terman lung
toată lumea se va bucura de avantajele unor preţuri scăzute şi ale unor rate înalte ale producţiei,
veniturilor şi consumului.8
Tarifele vamale protecţioniste, alături de alte bariere netarifare, sunt văzute ca
elementele care împiedică economiile să se adapteze la cerinţele pieţii mondiale, rezultatul fiind
stagnarea economică. Totuşi, contrar acestor teorii optimiste, practic toate ţările lumii au acum
tarife vamale protecţioniste.
Principalele argmente care au stat la baza creeri unor astfel de elemente de protecţie
tarifară au fost următoarele:
• protejarea forţei interne de muncă de mâna de lucru ieftină din alte ţări.
Argumentul recunoaşte faptul că salariile dintr-o ţară pot fi mai mari decât cele din alta,
şi, dacă nu se iau măsuri protecţioniste, producţia din ţara cu salarii mai mari nu se va vinde,
salariile vor scadea, iar nivelul general de trai va scade. Însă argumentul nu ia în considerare
legăturile intrinseci dintre eficienţă, salarii şi costurile de producţie, considerând că ţara cu
costuri ale forţei de muncă mai mari nu poate concura pe plan internaţional cu ţara cu costuri mai
mici.9

8
S. Cosmin, C. Gheorghe, op. cit., p.79
9
Idem
Totuşi, există mai multe motive pentru care o ţară cu nivel al câştigurilor poate concur cu
succes o ţară cu un nivel mai redus. În primul rând, chiar dacă nivelul câştigurilor este mai mare
decât peste hotare, dacă productivitatea muncii este mai mare în prima ţară, costurile forţei
de muncă pot fi competitive. 10
În al doilea rând, ţara cu costuri reduse ale forţei de muncă tinde să deţină un avantaj
competitiv doar în producţia acelor bunuri intensive în muncă.
• menţinerea nivelului de trai.
Avocaţii barierelor comerciale susţin adesea că tarifele vamale care conţin taxe vamale
protecţioniste sunt utile pentru menţinerea unui nivel ridicat al veniturilor şi angajării forţei de
muncă. Se argumentează că, prin reducerea nivelului importurilor, aceste taxe vamale stimulează
activităţile economice autohtone. Totuşi, nu toate naţiunile îşi pot ridica nivelul taxelor vamale
pentru a-şi menţine nivelul de trai. Taxele vamale conduc la o redistribuire a veniturilor din
comerţul între naţiuni şi dacă o ţară creşte aceste taxe pentru a-şi îmbunătăţi nivelul veniturilor şi
al ocupării forţei de muncă, o va face în defavoare partenerilor săi comerciali.
• protejarea industriei autohtone aflată în stadiile incipiente de dezvoltare.
Acest argument nu neagă validitatea principiului comerţului liber dar afirmă că acesta are
un efect negativ asupra industriei nou născute din ţările în curs de dezvoltare. Însă şi acest
argument, de altfel extrem de consistent, poate fi combătut. În primul rând, o dată ce a fost
instituit un tarif vamal protecţionist, acesta va fi greu de înlocuit, pentru că vor exista mereu
grupuri de interese care vor dori să influenţeze factorii de decizie politică în sensul menţinerii
acestei protecţii şi după ce industria respectivă a ajuns la un stadiu înalt de dezvoltare, apoi, este
extrem de greu de determinat care industrii vor fi capabile să creeze avantaje competitive care să
justifice astfel de măsuri. În ultimul rând, acest argument nu mai este valabil în cazul industriilor
ţarilor dezvoltate cum ar fi SUA, Japonia sau Germania.
• argumente neeconomice
Un prim astfel de argument este cel al securităţii naţionale - o ţară poate fi pusă în pericol
în perioadele de criză majoră dacă este prea dependentă de furnizorii străini. Alte argumente de
acest gen sunt cele culturale (cazul ţărilor arabe sau al Japoniei) sau de ordin sociologic.

10
Stoica, Cosmin, Politica Vamală. Implicaţii economice ale adoptării tarifului vamal comun al U.E., Ed. Pro
Universitaria, 2006, p.49
Concluzii
In concluzie taxele vamale fac parte din categoria impozitelor indirecte. Ele sunt
prelevate de organele fiscal şi se aplică numai în cazul tranzacţiilor cu produse care trec frontiera
vamală a statului.
Taxele vamale sunt stabilite sub forma unor cote procentuale proporţionale diferentiate.
În funcţie de bunurile importate sau sub forma unor sume fixe pe unitatea fizică de măsură a
mărfii. În orice economie, taxele vamale au un rol complex, constituind în primul rând un
instrument prin care se asigură protecţia producţiei şi a producătorilor naţionali, lărgirea
cooperării economice şi, în al doilea rând, o sursă de venituri pentru bugetul de stat.
România utilzează numai taxe vamale de import care sunt stabilite şi percepute în
conformitate cu Tariful vamal de import.
Taxele vamale aduc un aport foarte redus, situându-se de regulă, pe ultimul loc în cadrul
impozitelor indirecte din punctul de vedere al aportului.
După anul 2000, scăderea ponderii taxelor vamale în impozitele indirecte este mai
accentuată, datorită în principal creşterii activităţii de comerţ exterior cu ţările UE coroborat cu
obligaţiile asumate de România prin acordul de asociere cu UE privind diminuarea treptată a
taxelor vamale percepute în comerţul cu statele membre, până la desfiinţarea lor
Taxele vamale rămân încă un important instrument de protecţie a economiilor naţionale.
Ele continuă să deţină un rol însemnat în domeniul concurenţei internaţionale pe pieţele de
mărfuri, astfel încât încadrarea la importul unui produs dintr-o anumită grupă de taxe vamale este
de natură să hotărască adesea realizarea sau nerealizarea tranzacţiei comerciale sau să constituie
un element important al contabilităţii acesteia.
Taxele vamale au un rol fiscal, în unele cazuri, deloc de neglijat, dar activizarea lor ca
pârghii financiare este destul de dificilă în condiţiile economiei contemporane. Nici o ţară nu
poate face abstracţie de interdependenţele planetare, nimeni nu mai poate trai izolat într-un lagăr
fie el chiar politic, lucru mai mult decât evident în ceea ce priveşte politica taxelor vamale.
Lucrurile trebuie cântărite atent, ţinând cont şi de gradul de dezvoltare al economiei
naţionale respective. De aceea, în condiţiile unei economii “bulversate” de tranziţie, ale unui
grad precar de dezvoltare economică, tranzitoriu şi limitat ca întindere, pot fi luate măsuri
economice specifice protecţionismului vamal, cu condiţia revenirii la normal, la liberalism,
imediat ce condiţiile economice o permit.
Bibliografie
 Caraiani, Gheorghe, Diaconu, Gelu Ştefan, Tariful Vamal Integrat. Reglementări şi mod de
utilizare, Ed. Lumina Lex, 2002
 Nicolae Sută, Comerţ internaţional şi politici comerciale contemporane, vol. 1, Ed.
Eficient, Bucureşti, 2000
 Stoica Cosmin, Caraiani Gheorghe, Politica Vamală, Rolul politicii vamale în liberalizarea
şi reglementarea comerţului internaţional, Ed. Prouniversitaria, 2008
 Stoica, Cosmin, Politica Vamală. Implicaţii economice ale adoptării tarifului vamal comun
al U.E., Ed. Pro Universitaria, 2006
 Toader Toma, Drept financiar și fiscal, Ed. Vasiliana, Iași, 2009

S-ar putea să vă placă și