DESCRIEREA UNEI SITUAŢII DE NEGOCIERE CU COPIII, DIN PROPRIA

EXPERIENŢĂ DIDACTICĂ, DIN PERSPECTIVA

CÂŞTIGURILOR PEDAGOGICE

Lucica Nechifor,

Lucrarea cuprinde câteva considerente psiho–pedagogice privind managementul

grupei de preşcolari, cu referire la: procesul de socializare-relaţionare a copiilor, negocierea
regulilor, managerierea situaţiilor conflictuale.
În lucrare este prezentată o situaţie conflictuală iscată la nivelul grupei şi modalitatea
de intervenţie pentru stingerea conflictului, conflict generat de comportamentul agresiv al
unuia dintre copiii grupei.
În ultima parte a lucrării sunt prezentate câteva condiţii menite a influenţa în mod
pozitiv personalitatea în devenire a copilului, în aşa fel încât să poată interacţiona cu
semenii, să devină o persoană responsabilă, capabilă de a oferi sprijin celorlalţi.

***
Managementul clasei, privit în sens larg, presupune realizarea de către profesor, a
tuturor funcţiilor manageriale (pe dimensiunea sarcină şi cea umană), proiectarea, aplicarea,
evaluarea influenţelor educaţionale. În sens restrâns, se referă la conducerea operaţională,
adică utilizarea concretă şi coordonarea (la nivel formal şi informal) a resurselor umane şi
non-umane (materiale, informaţionale, de timp, de autoritate şi de putere), în vederea aplicării
planului stabilit şi obţinerii rezultatelor scontate – managerierea situaţiilor educaţionale
concrete:

 politica generală a şcolii şi cultura organizaţională,

 sistemul de reguli şi norme care reglementează viaţa socială,
 proiectele de influenţă educaţională realizate de profesori,
 amenajarea spaţiului, procurarea şi accesul la resurse,
 organizarea colectivului de elevi,
 comportamentul profesorilor şi al elevilor,
 metodologia educaţională utilizată, rolurile asumate şi ,,stările eului” activate,
 disciplina, respectul de sine şi al celorlalţi,
 evaluarea.
1
 Managementul clasei este centrat pe copil. Realizează educaţie formală şi informală.
Perspectivele de abordare a activităţilor din clasa de elevi într-o formulă nouă şi modernă,
aceea a ,,managementului clasei” vin în întâmpinarea unei nevoi obiective de perfecţionare şi
eficienţă. Managementul grupei de preşcolari impune considerarea acesteia ca un microgrup
la nivelul căruia funcţionează toate sau majoritatea elementelor specifice oricărui grup social
primar: formaţie de mai multe persoane, care se află în relaţii ,,faţă în faţă”, relaţii de
interacţiune şi dependenţă reciprocă, mediate de implicarea într-o activitate comună,
dezvoltând în timp norme şi valori care reglează comportarea comună. Pe de altă parte,
activitatea desfăşurată în grădiniţă este o activitate organizată, ale cărei elemente distinctive
sunt: asocierea dirijată a unui număr de indivizi, scopul comun, existenţa unor statute şi roluri
bine definite.

După opinia lui Romiţă Iucu, managementul clasei de elevi reprezintă „domeniul de
cercetare în ştiinţele educaţiei, care studiază atât perspectivele de abordare ale clasei de elevi
(didactică şi psihosocială), cât şi structurile dimensionale ale acesteia (ergonomică,
psihologică, psihosocială, normativă şi creativă), în scopul facilitării intervenţiilor cadrelor
didactice în situaţii de criză „microeducaţionala” (indisciplină, violenţă, non implicare etc.) şi
a evitării consecinţelor negative ale acestora, prin exerciţiul microdeciziilor educaţionale”.
Procesul de socializare a copiilor se petrece în strânsă legătură cu mediul în care
copilul creşte şi se formează şi trebuie înţeles în strânsă corelaţie cu vârsta şi etapa de
dezvoltare în care se găseşte copilul. Comportamentul copiilor în grădiniţă este condiţionat de
norme şi reguli, tocmai pentru a reglementa relaţiile între copii, asigurând o convieţuire
armonioasă la nivelul grupului. Dacă regulile şi normele nu se materializează în
comportamentul majorităţii copiilor, ele nu pot să aibă forţa de a direcţiona comportamentul
acestora. Normele şi regulile constituie un ansamblu de obligaţii şi permisiuni, obligaţiile
necesitând unele restricţii referitoare la comportamentul în grupul social, iar permisiunile
orientând şi direcţionând comportarea componenţilor grupului. Respectând normele şi regulile
copilul răspunde aşteptărilor şi cerinţelor colectivităţii din care face parte.
Este cunoscut faptul că preşcolarul primeşte reguli pe două căi: de la adulţi (gata
elaborate) şi reguli elaborate şi impuse de copii înşişi, în grupul din care fac parte. Regulile se
învaţă în primul rând prin educaţie, prin imitaţie, prin asumare şi asimilare a regulilor de joc,
din cărţi, prin mass-media, prin intermediul opiniei publice.
Urmărim cu dragoste, zi de zi, acasă şi la grădiniţă, cum cresc copiii, cum îşi formează
o comportare aleasă, cum îşi însuşesc frumoase trăsături morale. Îi urmărim şi în acelaşi timp

2
îi învăţăm să iubească de mici învăţătura, îi îndrumăm cu dragoste către cultură, către
îndeletniciri dintre cele mai variate, le formăm spiritul gospodăresc, îi ajutăm să se integreze
pas cu pas în activitatea şcolară. Noi, educatoarele, avem îndatorirea de a ne îngriji de
sensibilitatea umană a copilului, de a modela capacităţi superioare ale acestuia.
Într-o lume în care societatea e în continuă schimbare iar comportamentul uman
trebuie să se adapteze din mers am considerat necesară stabilirea unor norme de conduită, din
care copiii să cunoască tipuri de comportamente specifice diferitelor situaţii de viaţă. Pentru
mine ca educatoare ce a trebuit să formulez reguli a fost important să cunosc cerinţele în
formularea de reguli, astfel am adoptat următoarea procedură:
 am stabilit regulile împreună cu copiii;
 am prezentat consecinţele nerespectării regulilor;
 am prezentat avantajele respectării regulilor;
 nu am exagerat în privinţa stabilirii consecinţelor nerespectării regulilor;
 am colaborat cu părinţii copiilor îndrumându-i spre manifestarea unităţii de
cerinţe şi a consecvenţei în formularea şi aplicarea regulilor, atenţionându-i
asupra modelelor ce le oferă copiilor;
 am intervenit în situaţiile de criză apărute în acest sens.
Managementul situaţiilor conflictuale presupune abordarea acestora prin cooperare,
negociere, evitându-se competiţia ce poate genera conflicte în lanţ şi chiar reale crize
organizaţionale, blocaje. Un management eficient se fundamentează pe negocierea sistemului
de reguli care funcţionează în clasă. Negocierea presupune implicarea elevilor, activarea lor în
efectuarea unui exerciţiu democratic de stabilire împreună a regulilor. Regulile care
guvernează situaţia normală dintr-o sală de clasă trebuie să satisfacă următoarele criterii:
relevanţa, proprietatea de a fi semnificative, pozitivitatea. Pentru a fi relevante, regulile
trebuie să evite extremele, să nu fie nici atât de generale încât să nu se potrivească nici unei
situaţii reale, dar nici atât de specifice încât fiecare lecţie nouă să reclame alte reguli.
În calitate de manager al grupei de copii, am negociat lista de reguli încă de la primele
întâlniri cu părinţii şi preşcolarii. Regulile au acoperit mai multe domenii: intrarea în clasă,
mişcarea în timpul activităţilor, modalităţi de adresare, când se vorbeşte şi când se tace în sala
de grupă, cine se ocupă de distribuirea materialelor, comportamentul la sala de mese şi
dormitor.
Lista regulilor stabilite împreună cu copiii grupei:
1. salutul la sosirea şi plecarea din grădiniţă, utilizarea formulelor de politeţe;

3
 2. păstrarea liniştei în timpul activităţilor;
3. respectarea interlocutorului prin ascultarea celui care vorbeşte, fără a-l întrerupe;
4. respectarea muncii colegului şi oferirea ajutorului la nevoie;
5. deplasarea şi acţionarea într-o manieră elegantă, fără a deranja colegii;
6. evitarea comportamentului agresiv, de bătăuş;
7. suntem toţi prieteni şi ne jucăm împreună;
8. păstrarea şi întreţinerea jucăriilor şi a tuturor materialelor utilizate;
9. ordonarea acestora în spaţiile afectate;
10. păstrarea ordinii şi curăţeniei în sala de grupă;
11. spălarea mâinilor ori de câte ori se impune.
Modalităţi de rezolvare a unei situaţii conflictuale:
Copilul M. C. prezenta deficienţe de comportament, manifestând o atitudine
necorespunzătoare în relaţiile cu colegii, adoptând un comportament agresiv. Copiii au sesizat
acest lucru, unii s-au plâns părinţilor fapt ce a condus la discuţii neprincipiale între părinţii
celor implicaţi. Dacă la începutul demersului de rezolvare a situaţiei s-au încercat metode mai
accesibile ca: amintirea regulii şi contactul din priviri, care nu au dat rezultate, s-a trecut la
izolarea sa. Izolarea lui ,, Stai la masa cu chipul trist al mamei!” sau lăsarea fără o jucărie
preferată, au avut efect de scurtă durată. Dacă la început s-a simţit puţin jenat de situaţia în
care era pus, ulterior s-a obişnuit cu acest lucru.
În demersul întreprins pentru optimizarea capacităţii de relaţionare cu copiii, a
educării spiritului de echipă şi cooperării am adoptat o altă cale:
 l-am pus să identifice regula pe care o încalcă pentru a-l determina să
conştientizeze efectele acţiunilor sale asupra celorlalţi;
 am iniţiat concursul ,,Cine cunoaşte şi respectă regulile?” finalizat cu
recompense;
 i-am solicitat să-şi ceară scuze în faţa clasei;
 i-am sugerat să se pună în locul copilului agresat;
 am purtat discuţii individuale şi de grup de tipul ,,Prieteni buni să fim!”,
,,Împreună-i mai uşor!”, ,,Ce înseamnă bunătatea şi iubirea?”;
 am încercat să-l responsabilizez dându-i anumite sarcini prin care era pus în
situaţia de a coopera, de a ajuta pe alţii;
 i-am acordat atenţie, apreciind comportamentele pozitive;

4
  i-am oferit recompense pentru respectarea regulilor;am purtat discuţii cu
părinţii, îndrumându-i în realizarea unităţii de cerinţe şi în observarea şi
corectarea comportamentului şi în afara grădiniţei.
Fiecare dintre aceste demersuri şi-a adus puţin câte puţin aportul la remedierea
comportamentului copilului, însă lucrul ce l-a sensibilizat cel mai mult a fost acela de a ocupa
loc la masa cu chipul mamei vesele şi atitudinea aprobatoare a colegilor care au fost întrebaţi
dacă copilul M. C. merită să ocupe acel loc.
În ceea ce priveşte integrarea copiilor cu CES, modalităţile de intervenţie sunt variate.
Cele mai la îndemâna cadrelor didactice sunt cele privind recuperarea prin învăţare care se
realizează prin adaptarea de soluţii care să sporească activismul copiilor, să determine
achiziţii care să-l apropie pe copilul cu deficienţe de copilul normal. Recuperarea trebuie să
înceapă de la vârsta preşcolară şi să fie adaptată la particularităţile psihoindividuale. La toate
tipurile de copii cu cerinţe speciale, recuperarea cuprinde complementar învăţarea morală şi
motrică.
În vederea optimizării aspectului privitor la influenţarea drumului devenirii ulterioare
a copilului am respectat câteva condiţii specificate în cursul ,,Educaţi aşa!” Urmând
instrucţiunile din curs, am realizat următoarele:
 am determinat copiii să se simtă importanţi, în siguranţă şi iubiţi, lăudându-i
încurajându-i apreciind efortul lor de a realiza o sarcină de lucru;
 am manifestat interes faţă de tot ceea ce au spus sau au făcut copii;
 i-am ajutat să se descopere, creând situaţii în care să îşi exprime calităţile;
 am creat situaţii prin care le-am oferit prilejul de a se ajuta unii pe alţii;
 am intervenit ori de câte ori am observat un comportament intolerant pe
parcursul discutării unor probleme apărute;
 an dovedit consecvenţă în stabilirea şi respectarea regulilor de disciplină;
 am folosit comenzi pozitive pentru a forma şi întări la copii, comportamentul
dorit;
 nu am atras atenţia copiilor în mod colectiv, pentru a nu-i pune în situaţie
proastă faţă de colegi, spre a nu le afecta personalitatea;
 am evitat folosirea negaţiei în formularea unor instrucţiuni, obţinând astfel
efecte pozitive;
 am evitat tonul prea ridicat , cerinţele exagerate şi favoritismul, pentru a nu
prejudicia ritmul şi calitatea dezvoltării şi maturizării copiilor;

5
  am încercat să le ofer copiilor un model de toleranţă şi respect, pentru a-i
determina să fie sensibili şi respectuoşi cu ceilalţi.

Grădiniţa trebuie să se alinieze principiilor educaţiei integrate şi educaţiei incluzive în

special. Astfel, toţi copiii trebuie să înveţe împreună, indiferent de dificultăţile pe care le
întâmpină şi de diferenţele dintre ei şi e nevoie de acordarea întregului sprijin suplimentar
copiilor cu cerinţe speciale, care au nevoie de educaţie corespunzătoare.
Copilul trebuie să fie liber să se joace, să crească sănătos, să fie tratat fără prejudecăţi, să
primească o educaţie. El trebuie să înveţe să interacţioneze cu semenii săi, să beneficieze de
şanse egale indiferent de etnie, să fie sprijinit când are necazuri, ajutat să devină o persoană
responsabilă, capabil la rândul său să ofere sprijin mai departe., să capete calitatea de OM.

Bibliografie:

 Joiţa, Elena – Managementul educaţional, Editura Polirom, Bucureşti 2000;

 Stan, Emil – Managementul clasei, Editura Aramis, Bucureşti 2006;
 Revista Învăţământul preşcolar nr. 2/2007;
 Revista Învăţământul preşcolar nr. 4/2007;
 Revista Învăţământul preşcolar nr. 1-272008
 R. Iucu, R.B., Managementul grupei de copii / clasei de elevi, Polirom, Iaşi, 2006