Sunteți pe pagina 1din 3

DEZVOLTAREA PLANTELOR

Spre deosebire de creştere, care este un fenomen cantitativ, de acumulare


de masă vegetativă, dezvoltarea evoluţiei individuală a plantelor, începând cu
germinaţia şi,trecând prin anumite etape calitative, se încheie cu înflorirea şi
fructificarea. Această evoluţie duce la realizarea ciclului ontogenetic şi cuprinde o
serie de modificări morfologice, anatomice şi fiziologice. Aceste modificări se fac
într-o succesiune riguroasă, determinată de factorii ereditari, ce se manifestă
numai sub influenţa factorilor de mediu.Ciclul de dezvoltare a plantelor cuprinde
mai multe etape: vegetativă, generativă,îmbătrânirea şi moartea individului.
Durata ciclului individual de dezvoltare la plante estefoarte diferită. Astfel, la
unele bacterii acest ciclu este de câteva minute, la unele talofite este de la câteva
ore la câteva săptămâni, iar la unele plante superioare poate fi de sute de ani.
Ţinând cont de interdependenţa dintre perioada vegetativă şi cea reproductivă,
antofitele, cuprind următoarele grupe de plante:
a)Plante efemere, care au ciclul de vegetaţie foarte scurt, de 5-6 săptămâni (de
exemplu, Draba verna );
b)Plante monocarpice, care fructifică numai odată într-un ciclu de viaţă individual
(anuale, bienale, plurienale). Plantele bienale au ciclul ontogenetic de doi ani; în
primul an cresc numai vegetativ, iar în al doilea an formează flori şi fructe (varza,
morcovul, sfecla etc.).Prin împiedicarea înfloritului se poate prelungi ciclul
ontogenetic până la2-3 ani. Acest fapt arată legătura cauzală, dialectică, între
înflorit,fructificare şi moartea plantelor. Există şi plante monocarpice
perene(Agave americana), care în Mexic înfloresc după 8-10 ani şi apoi mor;
c)Plante policarpice, care trăiesc mai mulţi ani (perene) şi înfloresc ande an sau la
doi ani. Înflorirea plantelor perene nu este urmată demoartea lor, iar creşterea
vegetativă este reluată în fiecare an, fiindurmată de înflorire (mărul,părul etc.).
Anteza (formarea florilor) cuprinde mai multe etape, şi anume: inducţia florală,
încare are loc transformarea meristemului vegetativ în primordii florale; formarea
mugurului floral, datorită creşterii primordiilor florale; formarea părţilor
reproducătoare(polen şi ovul); deschiderea florilor. Formarea florilor cuprinde
transformări organogenetice profunde la nivelul meristemului de creştere şi se
realizează prin diferitefenomene de creştere, cum sunt: diviziunea, alungirea şi
diferenţierea celulară,histogeneza, organogeneza şi trecerea de la viaţa latentă la
viaţa activă.
În genetica moleculară, tranziţia meristemului apical de la starea vegetativă
laanteză este explicată prin prezenţa ,,genelor florale”, care în meristemul
vegetativ sunt înstare de expresie. Aceste gene florale conţin informaţia genetică
necesară pentru caracterele meristemului floral.
Imediat după tranziţia de la faza vegetativă la cea generativă, în meristemul
apicalurmează o etapă complexă, în care sunt diferenţiate structurile florale. Unul
din momentele cele mai importante dina această fază este diferenţierea sexuală
şi producerea macrosporofitelor şi microsporofitelor.
Dintre factorii externi, temperatura joasă pozitivă şi durata de iluminare
zilnică(fotoperioada) au un rol primordial în procesul de dezvoltare a plantelor,
constituind stadii obligatorii. Stadiul în care temperaturile joase pozitive
reprezintă condiţia trecerii de la faza vegetativă la cea generativă se numeşte
vernalizare (iarovizare), iar stadiul încare durata zilei de lumină este factorul
determinant al dezvoltării plantelor se numeştefotoperiodism.