Codul European de conduită

pentru integritatea politică

a reprezentanţilor aleşi
locali şi regionali
Cover : © Photo credit Council of Europe
Layout : Council of Europe Congress of Local and
Regional Authorities
Printed at the Council of Europe
© Conseil de l’Europe, March 2016
Cuprins

Introducere ............................................................ 4

Preambul .............................................................. 13
I –Sfera de aplicare............................................... 16
II – Principii generale............................................ 17
III - Obligaţii specifice .......................................... 18
V – Relaţiile cu cetăţenii....................................... 24
VII – Relaţiile cu mass-media ............................... 27
VIII – Informare, difuzarea informaţiei,
sensibilizare .......................................................... 27

Memorandum explicativ ..................................... 55

Remarci introductive............................................ 57
Integritatea politică.............................................. 60
Lucrările organizaţiilor internaţionale în materie 75
Concluzii ............................................................... 87

Rezoluţia 79 privind integritatea politică a ......... 93

reprezentanților aleși locali și regionali ............... 93

Recomandarea 60 privind integritatea politică . 103

a reprezentanţilor aleşi ...................................... 103
locali şi regionali................................................. 103
Introducere
Odată cu descentralizarea puterii, calitatea
guvernării locale a devenit decisivă, inclusiv prin
dimensiunea sa etică. Acesta este motivul pentru
care, în afară de introducerea unor dispoziții de
drept penal împotriva corupției, este esențial ca la
nivel european, să fie promovate standarde etice
comune tuturor reprezentanților aleși, locali și
regionali. Este vorba atât de reducerea riscului de
corupție, cât și de creșterea încrederii cetăţenilor
în factorii de decizie politică la nivel local și
regional. Orice nerespectare a acestor standarde
subminează nu numai credibilitatea
reprezentanților aleși locali și regionali, ci
democrația, în general și, prin urmare, erodează
înseşi fundamentele statului de drept.

Congresul a abordat problema guvernării etice cu

mai mult de zece ani în urmă, prin adoptarea în
1999, a Codului european de conduită pentru
integritatea politică a reprezentanților aleși locali și
regionali.
Scopul acestui cod este de a consolida relația
dintre cetățeni și factorii de decizie locali și
regionali, prin stabilirea, la nivel european, a
principiilor etice aprobate de delegații
reprezentanților aleși locali și regionali din
Europa. Congresul invită guvernele naționale și
asociațiile naționale ale autorităților locale și
regionale din Statele-membre să introducă în
legislația lor națională și în codurile etice
standardele și principiile stabilite de acest Cod.

Codul îndeplinește o triplă funcție:

- Informarea consilierilor locali și

regionali (și a candidaților) cu privire
la conduita pe care trebuie să o
adopte în îndeplinirea de zi cu zi a
sarcinilor lor (inclusiv în timpul
campaniilor electorale);

- Informarea publicului (comunitate

locală, alegători, presă) cu privire la
conduita la care au dreptul să se
aștepte din partea reprezentanților
 lor aleși și a candidaților care se
prezintă la alegeri;

- contribuţia la creșterea încrederii

cetăţenilor în reprezentanții lor aleși,
locali și regionali și consolidarea
relației cetăţenilor cu factorii publici
de decizie locali și regionali.

Prin adoptarea Codului, Congresul a reafirmat că

toți reprezentanții aleși locali și regionali, dornici
de a se conforma termenilor mandatului dat de
către un electorat, au datoria de a se identifica cu
valorile etice destinate a le ghida conduita, în
exercitarea funcțiilor lor.

Codul stabilește ca principii generale, supremația

legii și a interesului public în exercitarea
mandatului electoral, precum și acceptarea de
către reprezentanții aleși de a-şi exercita funcțiile
în mod conştiincios, receptiv și cu dorința de a
răspunde pentru deciziile lor. Cu alte cuvinte,
urmărirea oricărui interes privat și dorința de a
ascunde motivele unei acțiuni luate poate aduce
atingere exercitării mandatului.
Codul propune apoi normele care reglementează
campaniile electorale, introduce interdicția
favoritismului, a exercitării autorității în avantajul
său propriu și, evident, a corupției active sau
pasive, precum și principiile de abținere în cazuri
de conflict de interese și de limitare a exercitării
concomitente a două sau mai multe mandate
politice. Nevoia de transparență și obiectivitate în
exercitarea competențelor discreționare și în
respectarea disciplinei bugetare și financiare este
accentuată, de asemenea, cum a fost de exemplu
interzicerea unor numiri profitabile, pe durata
mandatului, cu scopul de a trage un profit, după
expirarea mandatului.

Codul propune, de asemenea, anumite mijloace

de control, inclusiv declararea, la cerere, a
cheltuielilor de campanie electorală, a intereselor
personale sau a altor funcții deţinute, precum și
instituirea unor măsuri de supraveghere internă și
externă și autoritățile competente pentru a le
pune în aplicare, și, ulterior, respectarea deplină
a procedurilor de control.
Codul cere transparență în exercitarea atribuțiilor
publice, atât prin difuzarea deciziilor și a
motivaţiilor lor publice, cât și prin răspunsul dat la
cererile cetăţenilor cu privire la îndeplinirea
sarcinilor lor. El promovează, de asemenea,
măsuri de încurajare a unei atitudini de
deschidere. În cele din urmă, Codul face
propuneri cu privire la relațiile cu personalul
administrației locale, în special cu privire la
numiri, performanţă si dezvoltarea carierei.

Congresul încurajează asociațiile naționale ale

aleșilor locali și regionali din Statele-membre ale
Consiliului Europei să elaboreze, în consultare cu
guvernele naționale şi folosind Codul de conduită
ca model, coduri de conduită similare, sau să
adopte Codul de conduită aşa cum acesta a fost
propus de Congres. Se încurajează, de asemenea,
înființarea unor organisme responsabile de
asigurarea aplicării codurilor și care se vor putea
pronunţa, la cerere, dacă conduita individuală a
unui reprezentant ales, este sau nu, în
conformitate cu standardele din prezentul Cod.
Congresul recomandă, în special, ca mediatorii
locali și regionali, acolo unde aceştia există, să fie
împuterniciţi să efectueze anchete și să facă
recomandări organismelor instituite de către
asociațiile naționale. Comitetul pentru Instituții al
Congresului este responsabil de soluționarea
problemelor legate de integritatea politică a
reprezentanților aleși locali și regionali.

Fiecare autoritate locală sau regională ori

reprezentanţii săi ar trebui să poată, fie să adopte
acest Cod fără amendamente, fie să întocmească
propriul său cod de conduită, pe baza prezentului
Cod. Cu alte cuvinte, Codul European reprezintă
un standard minim.
Prevederile Codului nu încalcă dispozițiile legale
ale Statelor-membre ale Consiliului Europei
privind combaterea corupției sau stabilirea unui
număr de reguli de conduită pentru reprezentanții
lor aleși.

Elaborarea Codului a avut loc pe fondul mai

multor inițiative majore ale Consiliului Europei,
Uniunii Europene, OCDE și ale Organizației
Națiunilor Unite privind combaterea corupției și a
crimei organizate și promovarea valorilor etice.
Tot în această perioadă, Consiliul Europei a
adoptat Programul de acțiune împotriva corupției,
a lansat elaborarea unor convenţii de drept penal
și civil împotriva corupției - ambele fiind acum
deschise pentru semnare - şi a convocat
conferințe europene pentru serviciile specializate
în lupta împotriva corupției, mai ales în domeniul
traficului de influenţă și finanțarea ilegală a
partidelor politice.

În acelaşi timp, Consiliul OCDE a adoptat cele

douăsprezece principii etice de conduită în
serviciul public, iar Comitetul de Miniștri al
Consiliului Europei, douăzeci de principii
directoare pentru lupta împotriva corupției care
încurajează aleșii să elaboreze coduri de conduită
și norme pentru finanțarea partidelor politice și a
campaniilor electorale.

La rîndul său, Congresul a înființat un grup de

lucru privind integritatea politică a
reprezentanților aleşi locali și regionali, care a
elaborat apoi prezentul Cod de conduită, ca un
instrument european de referință.
Codul european de conduită
privind integritatea politică a
aleşilor locali şi regionali

Adoptat de Congresul puterilor locale şi regionale al

Consiliului Europei la data de 17 iunie 1999
Preambul

Congresul puterilor locale şi regionale a

Consiliului Europei,

Declarând că aleşii locali şi regionali îşi

îndeplinesc obligaţiile în conformitate cu legea şi
cu mandatul care le-a fost încredinţat de electorat
şi că aceştia sunt responsabili în faţa întregii
populaţii locale sau regionale, inclusiv în faţa
alegătorilor care nu au votat în favoarea lor;

Întrucât respectarea mandatului electoral

presupune încadrarea în standardele etice;

Profund îngrijorat de numeroasele scandaluri

judiciare ce implică responsabilităţi politice, din
cauza actelor comise în exerciţiul funcţiunii şi
constatând că nivelul local şi regional nu a fost
ferit de acest fenomen;

Convins că promovarea codurilor de conduită

pentru aleşii locali şi regionali va permite
consolidarea încrederii între clasa politică locală şi
regională şi cetăţeni;
Convins că această relaţie de încredere este
indispensabilă pentru ca aleşii să-şi îndeplinească
eficient misiunea lor;

Constatând că dispoziţiile legislative sunt tot mai

des completate cu coduri de conduită, în diferite
domenii cum ar fi relaţiile comerciale, relaţiile
bancare şi de administraţie;

Estimând că este de datoria aleşilor locali şi

regionali să iniţieze un demers similar, în sferele
lor de competenţă;

Convins că definirea obligaţiilor etice care revin

aleşilor locali şi regionali, prezentate într-un cod
de conduită, este de natură să clarifice rolul şi
misiunea lor şi să reafirme importanţa acestora;

Convins că un asemenea cod trebuie să prevadă,

într-o modalitate cât mai extinsă, totalitatea
acţiunilor aleşilor;

Subliniind că definirea regulilor de conduită

implică respectarea imperativelor de etică;
Reamintind, de asemenea, că restabilirea unui
climat de încredere necesită implicarea întregii
societăţi civile şi accentuând în această privinţă,
rolul major al cetăţenilor şi al mijloacelor mass-
media;

Reafirmând că obligaţiile lor nu pot fi concepute

fără atribuirea garanţiilor care să permită aleşilor
locali şi regionali să-şi exercite mandatul, şi
reamintind în această privinţă dispoziţiile
pertinente incluse în acest sens în Carta
Europeană a autonomiei locale şi în proiectul
Cartei Europene a autonomiei regionale;

Luând în considerare textele în vigoare pe

teritoriul ţărilor membre şi actele internaţionale
pertinente, propune următorul Cod de conduită
privind integritatea aleşilor locali şi regionali:
I –Sfera de aplicare

Articolul 1 – Definiţia termenului de

„reprezentant ales”
În scopul prezentului Cod, termenul de „ales”
desemnează orice responsabil politic care
exercită un mandat local sau regional obţinut în
urma alegerilor primare (alegeri prin sufragiu
direct) sau secundare (alegeri în funcţii executive
de către consiliul local sau regional).

Articolul 2 – Definiţia termenului de “funcţii”

În scopul prezentului Cod, termenul de „funcţii”
desemnează mandatul obţinut în urma alegerilor
primare sau secundare şi totalitatea funcţiilor
exercitate de către un ales, în virtutea acestui
mandat primar sau secundar.

Articolul 3 - Obiectul Codului

Obiectul acestui Cod este de a specifica normele
de conduită cărora aleşii trebuie să se conformeze
în exercitarea funcţiilor lor, şi de a informa
cetăţenii despre normele de conduită pe care ei
sunt în drept să le aştepte din partea aleşilor lor.
II – Principii generale

Articolul 4 - Supremaţia legii şi a interesului

general
Aleşii îşi obţin mandatele în virtutea legii şi în
consecinţă, la oricare moment, ei trebuie să
acţioneze în conformitate cu aceasta.
În exercitarea funcţiilor sale, alesul va acţiona în
interesul general şi nu în exclusivitate în interesul
său direct sau indirect, sau în interesul particular
al unui individ sau grupuri de indivizi, pentru a
obţine un interes personal, direct sau indirect.

Articolul 5 – Obiectivele exercitării mandatului

Alesul se angajează la o exercitare corectă,
transparentă şi motivată a funcţiilor sale.

Articolul 6 – Limitele exercitării mandatului

În exerciţiul funcţiilor lor, aleşii vor respecta
competenţele şi prerogativele oricărui alt
mandatar politic sau funcţionar public.
Ei se vor abţine de a incita sau de a colabora şi se
vor opune oricărei tentative de încălcare a
principiilor enumerate în prezentul titlu, venite
din partea oricărui alt mandatar politic sau
funcţionar public, în exercitarea funcţiilor sale.

III - Obligaţii specifice

1. Accesul la funcţie

Articolul 7 – Reguli în materie de campanie

electorală
Campania electorală a candidatului are drept
scop difuzarea şi explicarea programului său
politic.
Candidaţii nu vor urmări obţinerea votului prin
alte mijloace decât argumentări convingătoare
sau dezbateri.
In mod special, ei se vor abţine de a încerca să
obţină sufragii prin defăimarea altor candidaţi,
prin violenţă şi/sau ameninţări, prin manipularea
listelor electorale şi/sau a rezultatelor scrutinului
sau prin acordarea sau promisiunea de a acorda
unele avantaje.
2. Exercitarea funcţiei

Articolul 8 – Clientelismul
Alesul se va abţine de la exercitarea funcţiilor sale
sau de la utilizarea prerogativelor funcţiei în
interesul particular al unui individ sau al unui
grupu de indivizi; în scopul obţinerii unui interes
personal, direct sau indirect.

Articolul 9 – Exercitarea funcţiei de ales în

propriul său avantaj
Alesul se va abţine de la exercitarea funcţiilor sale
sau de la utilizarea prerogativelor funcţiei sale în
vederea propriului interes personal, direct sau
indirect.

Articolul 10 – Conflictul de interese

În cazul în care are un interes personal, direct sau
indirect, în dosarele care constituie obiectul
examinării efectuate din partea consiliulului sau a
organului executiv local sau regional,
reprezentantul ales se angajează să-şi declare
interesele înainte de deliberări şi votare.
Articolul 11 – Limitele cumulului
Alesul se va supune oricărei reglementări în
vigoare care vizează limitarea cumulului de
mandate politice.
Alesul se va abţine de la exercitarea altor
mandate politice care l-ar împiedica să-şi exercite
mandatul de ales local sau regional. El se va
abţine de la exercitarea funcţiilor, mandatelor,
profesiilor sau sarcinilor care presupun un control
propriu asupra funcţiilor de ales, sau care sunt
supuse unui control din partea sa, în calitate de
ales.

Articolul 12 – Exercitarea competenţelor

discreţionare
În exercitarea competenţelor sale discreţionare,
alesul se va abţine de a-şi acorda un avantaj
personal direct sau indirect, sau un avantaj unui
individ sau grup de indivizi, în scopul de a obţine
un avantaj personal, direct sau indirect.
Deciziile sale vor fi însoţite de o motivare
detaliată reprezentând totalitatea elementelor pe
care s-a întemeiat, şi mai ales dispoziţiile de
reglementare aplicabile precum şi elementele
care demonstrează conformitatea deciziei sale cu
această reglementare.
În lipsa reglementării, motivarea sa va include
elementele care demonstrează că decizia sa
poartă un caracter proporţional, echitabil, şi
corespunde interesului general.

Articolul 13 – Interzicerea corupţiei

În exercitarea funcţiilor sale, alesul se va abţine de
la orice conduită calificată, în reglementarea
penală naţională sau internaţională în vigoare,
drept corupţie activă sau pasivă.

Articolul 14 - Respectarea disciplinei bugetare şi

financiare
Alesul se va angaja să respecte disciplina
bugetară şi financiară care garantează
gestionarea adecvată a finanţelor publice,
conform legislaţiei naţionale pertinente în
vigoare.
În exercitarea funcţiilor sale, alesul se va abţine de
la orice acţiune în vederea deturnării de fonduri
şi/sau a subvenţiilor publice. El se va abţine de la
orice demers al cărui obiectiv ar fi utilizarea
fondurilor şi/sau a subvenţiilor publice în scopuri
personale, directe sau indirecte.

3. Încetarea funcţiei

Articolul 15 – Interzicerea unor numiri în funcţie

În exerciţiul funcţiilor sale, alesul se va abţine de
la adoptarea unor măsuri care i-ar acorda un
avantaj personal profesional, ulterior încetării
funcţiei sale de ales:
- în cadrul entităţilor publice sau private
care se aflau sub controlul său, în timpul
exercitării funcţiilor sale;
- în cadrul entităţilor publice sau private cu
care a întreţinut relaţii contractuale, în timpul
exercitării funcţiilor sale;
- în cadrul entităţilor publice sau private
care au fost create în timpul exercitării funcţiilor
sale şi în virtutea acestora.
IV – Mijloacele de control

1. Accesul la funcţie

Articolul 16 – Limitarea şi declararea cheltuielilor

electorale
În cadrul campaniei sale electorale, candidatul va
limita suma cheltuielilor sale electorale, de
manieră proporţională şi rezonabilă.
El se va supune oricărei măsuri impuse de
reglementările în vigoare care vizează declararea
surselor şi a sumelor primite în cadrul campaniei
sale electorale, precum şi natura şi totalul
cheltuielilor sale. În lipsa reglementărilor pe acest
subiect, datele vor fi comunicate la cerere.

2. Exercitarea funcţiei

Articolul 17 – Declaraţia de interese

Alesul se va supune cu promtitudine oricărei
măsuri impuse de reglementarea în vigoare care
prevede declararea sau verificarea intereselor sale
persoanle, directe sau indirecte, mandatele,
funcţiile şi profesiile pe care le exercită sau
evoluţia situaţiei sale patrimoniale.
În lipsa reglementărilor pe acest subiect, datele
vor fi comunicate la cerere.

Articolul 18 – Respectarea controalelor interne şi

externe
În exerciţiul funcţiilor sale, alesul se va abţine să
creeze obstacole la efectuarea unui control
motivat şi transparent, din partea autorităţilor de
control interne sau externe competente.
El va da curs, în mod prompt, deciziilor executorii
sau definitive ale acestor autorităţi.
Atunci când motivează actele sau deciziile
supuse controlului lor, va trebui să se menționeze
în mod expres existența măsurilor de
supraveghere și să se precizeze autoritățile
competente pentru punerea lor în aplicare.

V – Relaţiile cu cetăţenii

Articolul 19 – Publicarea şi motivarea deciziilor

Alesul este responsabil pe perioada mandatului
său, în faţa întregii populaţii locale.
Acesta va însoţi orice decizie de a întreprinde o
acţiune sau de a se abţine de la o acţiune, de o
motivare detaliată, specificând toate elementele
pe care s-a fondat, în special dispoziţiile
reglementării aplicabile şi elementele care
demonstrează conformitatea deciziei sale cu
aceste reglementări.
În caz de confidenţialitate, se va motiva prin
arătarea elementelor prin care a fost impusă
această confidenţialitate. El va răspunde cu
sinceritate la orice cerere din partea cetăţenilor
privind executarea funcţiilor sale, motivarea
deciziilor sale sau funcţionarea serviciilor de care
este responsabil.
El va încuraja şi va lua orice măsură care
favorizează transparenţa privind competenţele
sale şi funcţionarea serviciilor de care este
responsabil.

VI – Relaţiile cu administraţia

Articolul 20 - Angajările de personal

Alesul va împiedica orice recrutare a personalului
administrativ fondată pe alte principii decât
recunoaşterea meritelor şi/sau a competenţelor
profesionale în alte scopuri decât pentru
necesităţile serviciului.
În materie de recrutare sau promovare a
personalului, alesul va adopta o decizie obiectivă,
motivată şi serioasă.

Articolul 21 – Respectarea funcţiei administraţiei

locale
În cadrul exerciţiului funcţiilor sale, alesul va
respecta funcţia administraţiei de care este
responsabil, fără a prejudicia exercitarării legitime
a puterii sale ierarhice.
El se va abţine să ceară sau să oblige un agent
public să execute sau să se abţină de la
executarea oricărui act care i-ar acorda vreun
avantaj personal, direct sau indirect, sau ar
acorda un avantaj unor indivizi sau grupuri de
indivizi, în scopul de a obţine un avantaj personal,
direct sau indirect.

Articolul 22 – Valorizarea funcţiilor administraţiei

locale
În cadrul exercitării misiunilor sale, alesul va
trebui să vegheze asupra valorizării rolului şi
misiunilor administraţiei sale.
El va încuraja şi va dezvolta orice măsură care
favorizează performanţa funcţionării serviciilor de
care este responsabil, precum şi motivarea
personalului lor.

VII – Relaţiile cu mass-media

Articolul 23
Alesul va răspunde în mod prompt, sincer şi
exhaustiv la orice cerere de informaţii care
provine de la mijloacele mass-media, cu privire la
exercitarea funcţiilor sale, cu excepţia
informaţiilor confidenţiale sau a informaţiilor
relative la viaţa sa privată ori a unui terţ.
El va încuraja şi va dezvolta orice măsură care
favorizează difuzarea în mijloacele mass-media a
informaţiilor relative la competenţele sale, la
exercitarea funcţiilor şi la funcţionarea serviciilor
de care este responsabil.

VIII – Informare, difuzarea informaţiei,

sensibilizare

Articolul 24 – Difuzarea Codului printre aleşi

Alesul se va angaja să citească şi să înţeleagă
totalitatea dispoziţiilor prezentului Cod precum şi
reglementările la care acesta face referire şi îşi va
declara voinţa de a se lăsa ghidat de dispoziţiile
Codului.

Articolul 25 – Difuzarea Codului printre cetăţeni,

funcţionari şi mass-media
Alesul va încuraja şi va dezvolta orice măsură care
favorizează difuzarea prezentului Cod şi
sensibilizarea la principiile pe care acesta le
include, printre funcţionarii de care este
responsabil, cetăţeni şi mijloace mass-media.
Raport explicativ

CG (6) 8 Partea II – 1999

Raportor: Viorel COIFAN (România)
Scopul acestui Cod este de a stabili, la nivel
european, un număr de principii etice aprobate de
delegaţii europeni ai aleșilor locali și regionali.
Aparţine acum guvernelor naționale și asociațiilor
naționale ale autorităților locale și/sau regionale
din Statele-membre de a introduce standardele și
principiile stabilite prin acest Cod, în legislația lor
națională și în codurile etice.

Un model de cod nu poate pretinde să acopere

întreaga gamă de situații, foarte diferite, care
implică reprezentanții aleşi ai autorităţilor locale
și regionale. Prezentul Cod, afirmând principiile
etice care trebuie respectate de către toţi
reprezentanții aleși locali și regionali europeni,
lasă totuşi autorităţilor locale şi regionale, largi
posibilităţi de extindere şi de aplicare. Acest
proces de dezvoltare, ar trebui să permită printre
altele, să se răspundă la noi probleme și situații
care pot apărea într-o bună zi: aparţine deci
autorităţilor locale și regionale inițiativa de a
extinde principiile stabilite prin prezentul Cod.

Fiecare autoritate locală sau regională sau

reprezentanţii săi ar trebui să poată, fie să adopte
acest Cod fără amendamente, fie să întocmească
propriul cod de conduită, pe baza prezentului
Cod. Cu alte cuvinte, Codul European reprezintă
un standard minim. Prevederile Codului nu
încalcă dispozițiile legale ale Statelor-membre ale
Consiliului Europei privind combaterea corupției
sau stabilirea unui număr de reguli de conduită
pentru reprezentanții lor aleși.

Codul îndeplinește o triplă funcție:

1. Informarea consilierilor locali și

regionali (și a candidaților) cu privire la
conduita pe care trebuie să o adopte în
îndeplinirea de zi cu zi a sarcinilor lor
(inclusiv în timpul campaniilor electorale);

2. Informarea publicului (comunitate

locală, alegători, presă) cu privire la
conduita la care au dreptul să se aștepte
din partea reprezentanților lor aleși și a
candidaților care se prezintă la alegeri;
 3. Contribuţia la creșterea încrederii
cetăţenilor în reprezentanții lor aleși,
locali și regionali și prin aceasta,
consolidarea relației cetăţenilor cu factorii
publici de decizie locali și regionali.

Proiectul de cod încearcă să acopere o cât mai

largă perioadă de timp, care să cuprindă diferite
stadii ale carierei politice a reprezentantului ales:
campania electorală, îndeplinirea unui mandat,
încetarea unui mandat.

Secțiunea I, Articolul 1 prevede că prezentul Cod

se aplică tuturor reprezentanților aleși, locali și
regionali. Pentru a răspunde sferei sale de
aplicare, se precizează că principiile sale se aplică
dacă mandatul este conferit în alegeri principale
(alegere prin vot direct) sau într-o alegere
secundară (alegeri pentru biroul executiv al
consiliului local sau regional).

În același scop, Articolul 2 prevede că

reprezentanții aleși trebuie să respecte aceste
principii, atât la îndeplinirea mandatului lor
electiv (principal sau secundar) cât și atunci când
desfășoară activități ce decurg direct din acel
mandat. Acest lucru este destinat să se aplice în
special la funcțiile exercitate în asociații locale sau
regionale sau organisme publice locale sau
regionale, în cazul în care aceştia acţionează în
calitate de reprezentanți locali sau regionali aleși.

Articolul 3 definește scopul Codului, precizând că

reprezentanții aleși trebuie să respecte pe deplin
principiile stabilite în acesta. După cum s-a arătat
mai sus, Codul va avea drept scop de a informa
reprezentanții aleși cu privire la conduita pe care
ar trebui să o adopte în exercitarea funcțiilor lor, și
de a informa publicul cu privire la linia de conduită
la care are dreptul să se aștepte din partea
reprezentanților lor locali și regionali aleși.

Secțiunea II își propune să definească principiile

generale care trebuie să guverneze conduita
reprezentanților aleși, în îndeplinirea mandatului
lor. Acestea sunt formulate în termeni generali și
implică sarcina de a depune toate eforturile, dar
nu şi în scopul de a obţine un anume rezultat
specific. Această sarcină trebuie înţeleasă în
corelaţie cu obligațiile specifice prevăzute în
Secțiunea III, care constituie o listă non-restrictivă
a măsurilor ce trebuie respectate în conformitate
cu aceste principii generale.

Articolul 4 are drept scop stabilirea supremaţiei

cadrului legal, la intrarea în funcţie şi pe durata
îndeplinirii funcțiilor de către reprezentanții aleși,
și exclude promovarea intereselor lor personale
care ar putea contraveni interesului public. Astfel
de interese personale pot fi cele pecuniare,
profesionale sau electorale, în natură. Ele sunt
directe sau indirecte, în funcție de faptul dacă se
referă la interesul reprezentantului ales în
persoană, sau la cineva apropiat (familie,
prieteni, grup politic). Aceste interese pot deriva
în special din faptul că reprezentanții aleși sau
membrii de familie ai acestora aparțin unor
cluburi sau asociații. Reprezentanților aleși li se
interzice, de asemenea, favorizarea exclusivă a
intereselor persoanelor care nu sunt din anturajul
lor, dar cu scopul final de a obține, mai târziu,
beneficii personale.

Articolul 5 definește obiectivele care trebuie

urmărite în îndeplinirea unui mandat electiv. O
atitudine deschisă și eficiența în îndeplinirea
mandatului permite un control eficient al
acestuia1.

Scopul Articolului 6 este de a evita interacțiunea

și confuzia între competențe şi a preveni astfel,
încălcarea pe scară largă, repetată, a principiilor
stabilite la punctul I. Acest articol ar tebui citit
simultan cu Secțiunile III și V. Deținătorii
mandatelor trebuie să respecte rolul și atribuțiile
altor titulari de mandate și ale funcționarilor
publici, permițând astfel funcţionarea corectă a
organismelor de control. Ei vor trebui, de
asemenea, să se abțină şi de la încurajarea altor
persoane să adopte o linie de conduită contrară
Secțiunii I, ori să accepte astfel de încurajări din
partea altor persoane. Ei se vor putea opune unei
astfel de conduite, de exemplu, prin asigurarea
respectării acestor principii în departamentele
aflate sub autoritatea lor.

Secţiunea III impune anumite obligații specifice

reprezentanților aleși. Aceste obligații reprezintă
o continuare a obiectivelor generale descrise în
Capitolul 2. Definirea atât a principiilor generale,
cât şi a obligațiilor specifice face posibilă evitarea
unor dificultăţi de noţiuni prea generale sau prea
specifice. Reprezentanții aleși ar trebui să
respecte în mod natural principiile generale
stabilite în Secțiunea II, în toate activitățile lor,
dincolo de aceste obligații specifice.

Articolul 7 stabilește principiile aplicabile

campaniilor electorale. Din cauza sumelor de bani
de care au nevoie, campaniile electorale implică
un risc ridicat de corupție. Acestea pot fi, de
asemenea, ocazia unor practici electorale prin
care se tinde să se intre în graţiile alegătorilor.
Articolul își propune să definească o campanie în
termeni pozitivi (comunicarea unui mesaj), prin
specificarea a ceea ce este o conduită interzisă
pentru candidați (cumpărarea de voturi în
schimbul direct al unor avantaje sau promisiuni
care să servească interesele personale sau
private, directe sau indirecte, ale unor alegători,
violența, defăimarea / calomnia sau manipularea
listelor electorale sau a rezultatelor alegerilor).

Articolul 8 are scopul de a ajuta reprezentanții

aleși să evite "clientelismul", sau folosirea
favoritismului ca stimulent pentru o anumită
parte a electoratului. Acest concept este greu de
definit, iar Codul îl defineşte în funcţie de
interesul cui este servit. Reprezentanților aleși li
se interzice o conduită cum ar fi oferirea de
cadouri, de beneficii, avantaje sau dispense
pentru anumite persoane, atât în îndeplinirea
funcțiilor lor cât și în exercitarea prerogativelor lor
(numiri, utilizarea de bunuri și servicii legate de
funcțiile lor).

Articolele 9 şi 10 tratează mai ales soluționarea

conflictelor de interese. Soluţionarea conflictelor
de interese se află chiar în centrul integrităţii în
viața publică. Principiul de bază care trebuie
respectat este clar: funcționarii publici nu ar trebui
să permită, în niciun fel, ca interesele lor directe
sau indirecte cu caracter personal, menționate la
Articolul 4, să interfereze cu interesul public,
adică al municipalității sau regiunii respective.
Nici-o decizie publică nu trebuie să fie luată sub
presiunea interesului personal al unuia sau mai
multor factori de decizie. Ca principiu general,
toate interesele ar trebui să fie declarate.
Declararea unor astfel de interese oferă
reprezentanților aleși o ocazie de a-și exprima
punctul de vedere în această privință în, cadrul
discuțiilor inițiale. Cu toate acestea, atunci când
consiliile locale sau regionale ori organismele
executive continuă ulterior deliberările și votul
într-o situaţie anume, reprezentanții în cauză ar
trebui să se retragă. Ar trebui aici să se facă o
distincție clară între cele trei etape prin care
consiliile iau decizii: discuții inițiale, deliberări,
vot. Această distincție face posibilă reconcilierea
cerinței fundamentale de imparțialitate în
procesul de luare a deciziilor, cu dreptul tuturor
consilierilor de a lua cuvântul. În declararea
intereselor lor, reprezentanții aleși au dreptul de a
participa la o discuție inițială, în care să poată
justifica punctul lor de vedere, ceea ce poate fi de
ajutor apoi în procesul de luare a deciziilor. Cu
toate acestea, într-o etapă ulterioară, consilierii ar
trebui să poată lua decizia în mod liber, fără a fi
supuşi presiunii potențiale cauzate de prezența
unui membru care a declarat un interes. Cu toate
acestea, legislația în vigoare din unele țări poate
interzice în mod expres reprezentanților aleși care
au declarat un interes, să participe la deliberări
sau la vot. În acest caz, prevederile Codului nu ar
trebui să afecteze negativ astfel de prevederi
legale.

Practica în ceea ce privește declarația de interese

la nivelul administrației locale și regionale este
deosebit de complexă. Oricine deţine funcții
publice poate avea interese personale în diferite
domenii. Consilierii locali sau regionali, care
uneori își îndeplinesc funcțiile în cadrul unei
jumătăţi de normă sau pe bază de voluntariat,
sunt nevoiţi, poate, să aibă interese personale
considerabile și, uneori, chiar mai multe decât alți
membri ai comunității. A priori, este greu să se
excludă toate persoanele cu interese personale
dintr-o anumită zonă geografică, de la discutarea
şi de la votarea unei probleme. Acest lucru ar
echivala cu penalizarea unor persoane
competente și, în cele din urmă, ar afecta în mod
negativ decizia.

Articolul 9 își propune de a împiedica comiterea

de către aleşi a unor acte ce ar putea conduce la
abuz de autoritate în beneficiul lor personal direct
sau indirect (numiri în posturi ale unor membri de
familie sau prieteni, utilizarea de bunuri și servicii
în scopuri personale, acordarea sieşi de avantaje
personale, îmbogățirea personală).

În acest sens, în conformitate cu Articolul 9, ori de

câte ori interesele personale ale reprezentanților
aleși sunt în joc, aceştia ar trebui să se abțină de la
orice formă de participare la decizia
corespunzătoare2.

Autoritățile locale și regionale deţin o gamă largă

de funcții și sunt implicate într-o varietate de
activități, într-o zonă geografică delimitată.
Acestea sunt gestionate de către deținătorii de
mandate a căror sarcină este de a susține
interesele comunității locale și de a pune în
aplicare obligaţiile mandatului acordat de către
respectiva comunitate locală. Dar consilierii locali
și regionali, în sine, sunt şi ei parte a comunității
locale sau regionale și, ca atare, au fost sau vor fi
implicaţi (înainte sau după alegeri) în activități
comerciale sau de altă natură, în municipiul sau
regiunea lor. Acesta este motivul pentru care
există un risc clar de conflict de interese și nu este
întotdeauna ușor să se găsească un echilibru între
interesele titularului unui mandat și funcțiile
pentru care a fost ales să le îndeplinească.

Pentru a evita un conflict de interese, titularii de

mandate vor trebui, prin urmare, atunci când
preiau o funcţie electivă, să declare acelea din
interesele lor directe sau indirecte cu caracter
personal, pe care publicul este probabil să le
considere că ar putea să influențeze actele,
declarațiile sau voturile lor în consiliul local sau
regional, sau organele executive. În unele cazuri,
în special la nivel local, un consiliu sau o decizie a
organului executiv poate afecta o organizație (de
exemplu, o asociație care urmărește obiective de
care beneficiază întreaga comunitate), în care
reprezentantul ales are sau a avut un interes
personal direct sau indirect. Decizia poate avea
efecte benefice pentru o anumită organizație
(cum ar fi acordarea unei subvenții sau furnizarea
de spații).

O decizie de acest gen este în interesul public şi

nu într-un interes personal, iar participarea unui
reprezentant ales, la discuțiile preliminare, ar
servi în acest caz pentru a clarifica colegilor săi
procesul de luare a deciziilor. Principala cerință
pentru comunitate (reprezentanți aleși, populație,
presă) este de a ști dacă reprezentantul ales a
declarat acest interes înainte sau în timpul
discuțiilor inițiale. Dacă este necesar, se va
permite cetăţenilor să evalueze poziția exprimată
de titularul mandatului, pe baza activităților sale
anterioare.

În plus, multe alte probleme abordate de către o

autoritate locală sau regională pot afecta
interesele titularilor de mandate care locuiesc în
comunitatea în care îşi exercită mandatul și
implicarea lor în alte activități private; exemplele
includ, deciziile privind urbanismul, drumurile și
traficul. Acest lucru este valabil mai ales în cazul
municipalităților mici. O abordare rezonabilă
menită a dezamorsa conflictele reale sau
potențiale ar fi, prin urmare, să se propună ca
reprezentanții nou-aleși să declare de la început,
într-un registru special, interesele care au
legătură cu teritoriul pe care îşi îndeplinesc
funcțiile lor elective. Acest lucru va asigura
transparența în gestionarea afacerilor locale.
Articolul 11 stabilește principiile aplicabile în ceea
ce privește restricțiile privind deținerea
concomitentă a două sau mai multe mandate. În
timp ce unele mandate elective pot fi, în mod
justificat, exercitate concomitent, în alte cazuri
este posibil ca acest lucru să dăuneze exerciţiului
unui mandat politic al unui ales local sau regional,
în special atunci când este vorba de funcţii
executive. Ambele situații în care aceasta
afectează disponibilitatea titularului unui mandat
(paragraful 2), precum și cele în care există un
conflict de interese (paragraful 3) trebuie evitate.
Funcțiile care implică titularii de mandate aflaţi în
conflict de interese sau care-i împiedică să-și
îndeplinească funcțiile lor elective vor fi astfel
considerate că "împiedică de la exercitarea
funcțiilor, în calitate de ales". Auto-controlul
trebuie, de asemenea, exclus (paragraful 4).
Articolul 11 acoperă atât deţinerea concomitentă
a mai multor funcții politice cât și deţinerea
concomitentă a unor funcții politice și ocupații
private. Aceste norme nu aduc atingere
reglementărilor generale mai stricte care pot fi
aplicate (paragraful 1)3.
Articolul 12 reglementează exercitarea
competențelor discreționare, abuz care ar putea
produce oportunități pentru o corupție în sens
larg. Exercitarea acestor competențe trebuie să
meargă mână în mână cu obligația de a arăta
motivarea precisă pentru orice decizie, astfel
încât să se permită o revizuire ulterioară a
acesteia. În lipsa normelor sau reglementărilor
existente în această materie4, Articolul 12
prevede cerinţa unei motivaţii detaliate pentru
orice decizie luată de către un ales, în exercitarea
competenţelor sale discreționare.

Articolul 13 interzice conduita coruptă, în sine.

Având în vedere varietatea de definiții ale
infracțiunii de corupţie5, se face trimitere la legea
penală în vigoare în propria țară a alesului
respectiv și la instrumentele juridice
internaționale relevante.

Articolul 14 impune aleșilor disciplina bugetară și

financiară. Sarcinile lor pot include gestionarea
unor sume substanțiale de bani publici (cum ar fi
subvenţiile). Deturnarea de fonduri publice în alte
scopuri, poate deteriora economia locală sau
regională și, prin urmare, submina încrederea
cetățenilor în politicienii locali. Prin urmare, un
management strict și deschis al fondurilor
publice în conformitate cu legislația în vigoare
reduce riscul de corupție și sporește încrederea
electoratului în factorii de decizie.

Cazurile de abateri ce pot apărea după ce aleșii îşi

părăsesc funcțiile lor sunt tratate în Capitolul 3.
Practica de a-şi asigura posturi lucrative după
terminarea mandatului de ales este în creștere, în
special într-un context de schimbări economice.

Articolul 15 caută să interzică orice practici care ar

permite reprezentanților aleși să folosească biroul
lor electiv pentru a-şi asigura un post după ce şi-
au părăsit funcțiile. Scopul este de a împiedica
reprezentanții să uzeze de competențele
conferite prin funcțiile lor elective, pentru a-şi
promova propriile interese profesionale viitoare.
Prin urmare, Articolul 15 se referă la orice avantaj
profesional (ocuparea unui post, funcție,
remunerație, titluri sau responsabilități) pe care şi
le-ar putea rezerva aleșii locali în cadrul
organismelor publice sau private în legătură cu
care şi-au exercitat competențele în timpul
mandatului lor electiv (aceste competenţe ar fi
putut fi exercitate în legătură cu controlul, cu o
relație contractuală sau cu înființarea
organismului respectiv în timpul mandatului și în
virtutea funcțiilor sale).

Secţiunea IV enumeră mijloacele de

supraveghere aplicate titularilor de mandate, în
scopul de a verifica conformitatea acestora cu
principiile generale enunțate în Secțiunea II și cu
obligațiile specifice descrise în Secțiunea III.

Articolul 16 le cere să respecte cu stricteţe

reglementările privind campaniile electorale (la
orice nivel). Chiar și atunci când nu există astfel
de reglementări6, candidații sunt rugați să
furnizeze informații care să permită cetățenilor să
supravegheze situația, în orice caz.

Articolul 17 impune reprezentanților aleși să

respecte cu stricteţe reglementările privind
declararea și controlul intereselor, alte funcţii și
modificările intervenite în veniturile lor.
Reglementarea conflictelor de interese prin
impunerea de măsuri de publicitate și de
supraveghere este de o importanță crucială, ca
mijloc de combatere a corupţiei7. În lipsa
legislației evocate în cele dinainte8, orice cetățean
poate pur și simplu solicita informațiile necesare
pentru a putea supraveghea această situație.

Articolul 18 reglementează relațiile dintre

reprezentanții aleși și autoritățile de control
competente (interne sau externe). Observarea
fenomenelor de corupție în sens larg arată
importanța de a avea măsuri de control eficiente
(interne sau externe). Reprezentanții aleși nu
trebuie să ia măsuri pentru a împiedica
autoritățile de la exercitarea controlului, nici să
acționeze ulterior asupra deciziilor autorităților.
Pentru a spori eficiența unui astfel de control, cel
supus acestei proceduri trebuie informat cu
privire la existența controlului, iar aleșii să o facă
ei înşişi cunoscută.

Secţiunea V reglementează relațiile dintre

reprezentanții aleși și cetăţeni. O relație de
încredere între cetăţeni și politicieni este unul din
mijloacele de legitimizare a mandatului conferit
în urma alegerilor. Alegătorii dau
reprezentantului lor ales un mandat care trebuie
respectat cu fidelitate. Reprezentantul ales este
responsabil înaintea întregii comunitatăţi locale,
respectiv chiar şi înaintea alegătorilor care nu au
votat în favoarea sa. Transparența în procesul
decizional și supravegherea publică a funcționării
serviciilor publice și a departamentelor au fost
identificate ca fiind unul dintre cele mai eficiente
mijloace de prevenire și eliminare a abuzurilor pe
care deținătorii puterii le pot comite în
exercitarea funcțiilor lor. Obligații precise sunt
impuse reprezentanților aleși, pentru a justifica și
explica acțiunile lor și a furniza informațiile
necesare.

Secţiunea VI reglementează relațiile dintre

reprezentanții aleși și personalului administrației
locale. Confuzia dintre rolurile respective ale
angajaților administrației publice locale și a
titularilor de mandate este un factor de
răspândire a corupției în sens larg. O astfel de
confuzie apare fie în cazul în care funcționarii
publici sunt utilizaţi în scopuri de corupţie, fie în
cazul în care aleșii infiltrează sectoare
guvernamentale locale, cu proprii lor partizani,
prin numiri părtinitoare. O ambianţă în care rolul
și performanța angajaților administrației publice
locale sunt devalorizate și subminate constituie
atât o cauză cât și o consecință a climatului de
corupție, în sens larg.

Articolele 20-22 impun reprezentanților aleși

obligații în ceea ce privește conduita lor față de
personalul administrației locale în mai multe
domenii: depolitizarea numirilor și a
promovărilor, abținerea de la acordarea de
favoruri ca stimulente faţă de anumite persoane,
şi luarea de măsuri pentru consolidarea rolului
personalului administrației locale. Acest articol
are ca scop reducerea riscului de a crea locuri de
muncă fictive pentru prietenii sau rudele
reprezentanților aleși și/sau pentru reprezentanții
grupurilor politice din care aceştia fac parte.

Presa joacă un rol important în prevenirea și

sancționarea corupției. Secțiunea VII prevede
obligații în sarcina reprezentanților aleși pentru a
permite presei să joace un rol de anchetator în
această problemă. Cu toate acestea, obligația
reprezentanților aleși de a coopera se limitează
numai la informații privind îndeplinirea funcțiilor
lor și exclude informațiile despre viața privată sau
confidențiale.

Secţiunea VIII reglementează difuzarea Codului

către persoanele implicate activ și cetăţeni,
precum și accentuarea gradului de conștientizare
privind principiile enunțate în acesta.

Articolul 24 îndeamnă reprezentanții aleși să

indice intenția lor de a respecta prevederile
Codului, ceea ce constituie un mijloc de sprijinire
a principiilor etice stabilite în acesta.
Angajamentul lor ar putea fi exprimat la prima
sesiune a unui consiliu municipal sau regional nou
format.
1
Cu privire la importanța fundamentală a acestor
cerințe, a se vedea secțiunile V și VI din proiectul de
cod.

2
Studiul reglementărilor în vigoare în țările membre
efectuat de Grupul de lucru al Congresului privind
integritatea politică a reprezentanților aleși locali și
regionali arată că majoritatea reglementărilor
naționale necesită ca reprezentantul ales respectiv să
se abțină de la astfel de circumstanțe.

3
Grupul de lucru al Congresului a constatat, pe baza
unui eșantion de 15 de țări, că legea internă a Ţărilor-
membre conține câteva restricții privind deținerea
concomitentă a unor mandate (cu excepția Belgiei,
Franței și a Maltei). Preferința este dată elaborării unei
liste precise de funcții incompatibile.

4
Un sondaj al Grupului de lucru arată că multe atribuţii
care implică relații contractuale cu sectorul privat
(privatizari, contracte de achiziții publice), sau cu
prestatorii de servicii (urbanism, locuințe sociale) nu
sunt supuse unor reguli generale și rămân, prin
urmare, discreționare.

5
Este evident că toate țările dispun de un arsenal de
instrumente de drept penal pentru a fi utilizate în lupta
împotriva corupției (deși, ca regulă generală, nu există
instrumente specifice la nivelul administrației locale).

6
Cinci țări raportează existența unor reglementări
privind cheltuielile și veniturile de campanie la nivelul
administrației locale (Belgia, Bulgaria, Franța, Spania și
Portugalia).
7
Raportul Nolan propune să se introducă cerința ca
titularii de mandate locale să declare interesele lor
pecuniare și ca această informație să fie trecută într-un
registru public ținut de consiliul local (Recomandarea
nr. 8).

8
Șase țări (Austria, Belgia, Malta, Portugalia, România
și Regatul Unit) au adoptat reglementări care impun
titularilor unui mandat electoral de a declara bunurile
și / sau interesele lor pecuniare. Astfel de declarații nu
sunt întotdeauna făcute publice.
Memorandum explicativ

CG (6) 8 Partea II – 1999

Raportor: Viorel COIFAN (România)
Remarci introductive

1. La 2 iulie 1996, din dorinţa de a reafirma că

"realizarea unui grad înalt de autonomie locală este
condiţionată de un angajament profund în
favoarea interesului public și o integritate politică
incoruptibilă", și recunoscând că "nerespectarea
acestor principii poate cauza prejudicii nu numai
credibilităţii reprezentanților aleși locali și regionali,
dar și democrației, în general", Congresul
Autorităților locale și regionale din Europa a
adoptat o „rezoluție privind integritatea
autorităților locale și regionale”.

2. Rezoluția a propus înființarea unui grup de lucru

"pentru a pregăti un cod european de etică (sau o
carte europeană a drepturilor și obligațiilor) pentru
reprezentanții aleși locali și regionali". Predeverile
de referință elaborate de Grupul de lucru privind
integritatea politică a reprezentanților aleşi locali
și regionali indicau elaborarea unui cod european
de etică (sau o carte europeană a drepturilor și
obligațiilor) pentru reprezentanții aleși locali și
regionali, care să devină apoi un proiect pentru un
instrument juridic european al Consiliului Europei.
Congresul a recomandat Grupului, de asemenea,
de a analiza lucrările relevante ale altor sectoare
ale Consiliului Europei, în special cele ale Grupului
multidisciplinar privind corupția (GMC), precum și
cele ale Uniunii Europene.

3. În 1998 și 1999, Grupul a examinat Proiectul

codului de conduită pentru reprezentanții aleși
locali și regionali. Reuniunea din 28 ianuarie 1998
a inclus o audiere a reprezentanților Grupului
Multidisciplinar privind Corupția (GMC),
Comitetului de Coordonare a Democrației Locale
și Regionale (CDLR), Organizației pentru
Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și
Secretariatului Parlamentului European, astfel
încât membrii Grupului au putut lua cunoștință de
lucrările anti-corupție și de etică ale Consiliului
Europei și altor organizații internaționale.
Grupul şi-a declarat sprijinul pentru o acțiune în
strânsă cooperare și prin coordonarea tuturor
organismelor Consiliului Europei în combaterea
corupției. Acesta a salutat, de asemenea, decizia
delegaţilor miniștrilor de a permite unui
reprezentant al CPLRE să ia parte la activitățile
GMC și grupurile sale de lucru în domeniile legate
de lucrările Congresului pentru Proiectul de cod
european de conduită pentru reprezentanții aleși
locali și regionali.

4. În vederea unui prim bilanț, Grupul a decis, în

cadrul reuniunii sale din 28 ianuarie 1998, de a
trimite Statelor-membre un chestionar cu privire
la dispozițiile la nivel local și regional privind
integritatea politică, în special la normele privind
campaniile electorale, averile reprezentanților
aleși, conflictul de interese, deţinerea
concomitentă a mai multor mandate, imunitatea,
remuneraţia reprezentanților aleși, practicile
politice, puterile discreționare și prevenirea
corupției la nivel local. Preocuparea Grupului a
fost aceea de a identifica în mod clar domeniile în
care a existat un risc ridicat de conduită contrară
normelor etice și anti-corupție.

5. Activitatea Grupului este în conformitate cu

tendința vizibilă de modernizare a sferei politice
într-un număr de State-membre ale Consiliului
Europei. Grupul a considerat că această tendință
ar trebui extinsă la nivel local, prin stabilirea unor
principii aplicabile tuturor reprezentanților aleși
locali și regionali.

Principiile prevăzute în Proiectul codului de

conduită sunt destinate a spori încrederea între
politicienii locali și cetățeni, prin stabilirea unor
standarde care să fie adoptate de către politicieni
în conduita lor și să ofere cetățenilor informații cu
privire la ceea ce au dreptul să se aștepte din
partea reprezentanților lor aleși locali și regionali.

Integritatea politică

6. Anchetarea figurilor publice naționale sau

locale și campaniile anti-guvernamentale sordide
din diferite țări fac titlurile de prima pagină în
Europa. Ca rezultat inevitabil al numărului tot mai
mare de scandaluri, oamenii sunt din ce în ce mai
neîncrezători în clasa politică. Principiile unui
management financiar public sănătos sunt
adesea încălcate, în detrimentul interesului
general, pentru un câștig personal sau partizan.
Corupția a devenit un fenomen social ce
împiedică instituțiile democratice să funcționeze
în mod corespunzător.
7. Integritatea politică este extrem de dificil de
definit. În general, concepte precum
"moralizarea" politicii sau etica politică se referă
la standardele de conduită pe durata mandatului
care promovează un număr de valori etice, cum ar
fi onestitatea, probitatea și obiectivitate.
Determinarea la promovarea acestor standarde
de conduită constituie o tendinţă generală,
observată la nivel național și internațional, față de
măsurile care impun noi sau mai stricte limitări la
adresa politicienilor, în încercarea de a descuraja
sau pedepsi acea conduită în exercițiul funcțiunii
lor, care ar putea fi judecată ca inacceptabilă. În
funcție de gravitatea atribuită conduitei vizate,
tipul normei considerate a fi fost încălcată se va
schimba (etică, profesională sau penală), la fel ca
şi pedeapsa (morală, disciplinară sau penală).

8. Pe plan internațional, o tendință răspândită de

purificare și modernizare a vieţii publice a început
încă din anii 1980. Mai multe țări și organizații
internaționale s-au preocupat de această
problemă, iar Grupul de lucru a analizat cu atenție
toate aspectele activității lor. În calitate de
Raportor, considerăm că Congresul ar trebui să
transmită acest mesaj către reprezentanții aleși
locali și regionali ai Europei lărgite, astfel încât ei
să facă cunoscute rezultatele acestei munci.

9. Grupul de lucru nu a vrut să se limiteze la o

anchetă privind conduita acelor titulari de mandat
care au comis o infracțiune, sau la prevenirea și
sancționarea corupției, ca atare, de care s-au
ocupat şi alte studii9. A fost stablit mai degrabă
obiectivul elaborării unui instrument care să dea
reprezentanților aleși locali și regionali un set
minim comun de orientări de conduită etică. Am
considerat că eradicarea "zonelor gri" ale
conduitei, care nu intrau în cadrul dreptului penal,
dar care rămân nu mai puțin condamnabile, era la
fel de importantă ca și descoperirea și
sancționarea corupției, în sensul restrâns al
termenului. Abordarea Grupului constă în oferirea
către reprezentanții aleși a unui instrument care le
va servi ca o îndrumare în situații specifice,
înainte ca actul de corupţie să aibă loc, sau în
cazurile în care pot exista dubii cu privire la ce
atitudine sau acțiune trebuie adoptată.
10. Codul cuprinde interdicții generale privind
oferirea de stimulente către anumite părţi ale
electoratului, renunțarea la un mandat, pentru a
prelua un post profitabil în sectorul privat,
deturnarea de fonduri publice, favoruri la vânzări,
crearea de rețele și corupția în sensul strict al
termenului10. Acestea sunt boli care afectează
regulile democrației.

11. Grupul de lucru a adoptat o abordare largă în

analiza acestor practici diferite, în special atunci
când a examinat totalitatea îndatoririlor și
limitărilor activităţii politicienilor, pentru a se
asigura că acţiunea lor politică se desfășoară în
primul rând spre binele public și nu în interesul
personal exclusiv și direct (la locul de muncă,
electoral, financiar sau de familie) al politicianului
în cauză, sau în interesul personal al persoanelor
fizice (sau grup de persoane fizice), în schimbul
unui avantaj profesional, electoral, pecuniar sau
de familie al politicianului (interes personal
indirect).
Integritatea politică la nivel local şi regional

12. Reprezentanții aleși locali și regionali deţin

uneori atribuții importante în diverse domenii, fie
în gestionarea fondurilor publice, fie în relațiile cu
cetățenii sau în elaborarea politicilor locale și
regionale. Considerăm că orientările etice
reprezintă contraponderea necesară contra
utilizării arbitrare a acestor competențe. Ele sunt
esențiale şi pentru asigurarea calității gestiunii
locale de către reprezentanții aleși. Experiența din
diferite țări, împreună cu factorii obiectivi comuni
la nivel de autorități locale și regionale, arată
importanţa studierii eticii politice la aceste
niveluri de putere.

13. În momentul de față, reprezentanților aleși

locali și regionali li se încredinţează din ce în ce
mai multe responsabilități și funcții noi, în special
în contextul schimbărilor economice. O mai mare
descentralizare și autonomie locală, creșterea
implicării în sectorul privat, precum și obligaţia de
a presta servicii de calitate, cu resurse mai
limitate decât în trecut, reprezintă factori ce
creează un risc de corupție sau o lipsă de
onestitate în exercitarea funcţiei. Grupul a
remarcat că astfel de conduite necinstite sau
lipsite de etică ar putea rezulta din fapte de abuz
din partea reprezentanților aleși, prin exercitarea
puterilor discreționare extinse în domenii precum
atribuirea de locuințe, privatizarea, contractele
de achiziții publice. În Regatul Unit, de exemplu,
cazuri de atribuire de locuințe de către consiliu, în
schimbul unor promisiuni de vot pentru grupul
politic respectiv, au fost dezvăluite și au declanșat
începutul așa-ziselor reforme Nolan11. Acest tip
de conduită este probabil că va persista, într-un
context de schimbare economică, cu factorul
suplimentar al lipsei unei legislații penale
adecvate și al slabei remuneraţii a aleșilor locali şi
regionali. Este cazul şi pentru "puterile la nivel de
departament, în cazul care costul unei decizii
nefavorabile este mare"12(numeroase cazuri de
corupție au avut loc în contextul atribuirii de
locuințe sociale, permise de construcţie sau
prestaţii de ajutor social).

14. Potrivit naturii puterii, există factori specifici

care expun în mod deosebit nivelul local la
corupție și la "rețele" personale sau electorale şI
care introduc o corupție pe scară largă, sistemică,
mai degrabă decât unele cazuri izolate, unice.
Campaniile electorale și trecerea de la o funcție
politică, pe alte posturi profitabile pot da naștere
unor situații care subminează încrederea în
politicieni, în general.

15. Există, de asemenea, factori legaţi locul de

muncă, în special caracterul local al
competențelor autorităților locale și exercitarea
acestora într-o zonă geografică mică.

16. Concentrarea puterii (politice, economice și

intelectuale) facilitează corupția, prin aceea că
poate conduce la conflicte de interese și reduce
posibilitățile de control compensatorii. La nivel
local, există adesea o suprapunere perceptibilă a
elitelor.

17. Concentrarea în continuare a puterii politice în

aceeași mână crește probabilitatea de corupție.
La nivel local, cei care dețin funcții executive au
uneori tocmai acest gen de putere.
18. Amploarea frânelor şi a contraponderii
constituie adesea un factor-cheie în prevenirea
sau pedepsirea corupţiei, fie ea sporadică sau
sistematică. În mod inevitabil, există o tendință
marcată la nivel local pentru evenimente care
gravitează într-un "microcosmos" în cazul în care,
din cauza tuturor factorilor menționaţi, domeniul
de aplicare al controlului și al contraponderii
poate fi nesemnificativ. Trebuie menționat faptul
că, în cazul în care nu există o autoritate centrală,
sau în cazul în care aceasta este prea
dezorganizată ca să fie în măsură să exercite un
control, acțiunile autorităților locale pot deveni
"feudale", stimulând astfel creșterea corupției.

19. În fine, doi factori obiectivi specifici legaţi de

statutul reprezentanților locali ar putea explica,
de asemenea, dezvoltarea practicilor de corupţie.
În primul rând, faptul că alegătorii sunt cei care
beneficiază de serviciile locale şi exercitarea
competențelor discreționare din partea
reprezentantului ales local pot crește tentația de a
acționa în avantajul unui anume partid politic13. În
al doilea rând, importanța rădăcinilor electorale
locale crește, de asemenea, probabilitatea ca
reprezentanții aleși să dorească să-şi creeze o
bază electorală solidă, iar acest lucru ar putea fi
realizat prin crearea de rețele, oferind stimulente
potențialilor alegători.

20. Un număr de practici și reglementări existente

trebuie complet revizuite: finanțarea partidelor,
campaniile electorale și ocuparea concomitentă a
două sau mai multe funcţii. Unele țări au început
fie lucrul cu privire la reformele legislative, fie
analiza modalitățior de a face cheltuielile
electorale mai transparente și a modalităţilor de a
interzice reprezentanților aleși deţinerea mai
multor funcţii politice, cu excepția cazului în care
acest lucru este esențial pentru funcția respectivă.
Deși reprezentanții aleși pot da dovadă de o
cunoaștere aprofundată a domeniului lor, dacă
aceştia dețin concomitent mai multe posturi la
nivel local, regional, național sau european,
capacitatea lor de acțiune poate fi afectată
deoarece exercitarea unui mandat electiv
necesită timp. Reprezentanții aleși pot fi de multe
ori împiedicaţi în exercitarea funcției lor principale
de deţinerea concomitentă a altor posturi.
Limitarea sau regularizarea acestei practici,
pentru a permite reprezentanților aleși să aibă
suficient timp să-și îndeplinească principalele
îndatoriri, ar fi un mijloc adecvat de soluționare a
problemei. În ceea ce privește transparența
finanțării partidelor, modificările au fost de ani de
zile considerate ca urgente iar vocile care se ridică
pentru a cere o mai mare transparență ar trebui
încurajate și sprijinite de toți reprezentanții aleși.

Coduri de conduită

21. La reuniunea din 28 ianuarie 1998, cea mai

mare parte a Grupului de lucru a fost în favoarea
elaborării unui cod de conduită pentru uzul
reprezentanților aleși locali și regionali, mai
degrabă decât o cartă a drepturilor și obligațiilor.
Prin alte instrumente juridice, sunt stabilite o
serie de garanții cu privire la statutul
reprezentanților aleși locali și regionali.

22. Dacă principiile etice se impun a fi respectate,

ele nu trebuie tratate separat, ci ca parte
integrantă a practicilor politice și a sistemului de
gestiune local. În procesul de integrare a
dimensiunii etice în practica politică și de gestiune
la nivel local și regional, rolul principal revine
politicienilor care, în opinia noastră, trebuie să
dea dovadă de un grad ridicat de angajament
politic, subliniind importanța aspectului etic și a
exemplelor de conduită la nivelul standardelor de
etică.

23. Din acest punct de vedere, codurile de

conduită sunt instrumente care, sub forma unor
declarații de valori comune la care subscriu toţi
politicienii locali și regionali, oferă îndrumări
privind bunele practici.

24. Scopul elaborării unui cod de conduită este

acela de a stabili un set de reguli sau standarde de
conduită abstracte pentru un grup-țintă specific.
Membrii grupului sunt de așteptat să se angajeze
la respectarea acestor norme și standarde.

25. Regulile impuse de un cod de conduită merg

dincolo de o simplă reamintire a legilor penale sau
a normelor de conduită profesională, care sunt
obligatorii la nivel individual. Codul poate viza
"zonele gri" care ridică o incertitudine cu privire la
ce este bine şi ce este rău, în legătură cu linia de
conduită14. În general, regulile sunt fie pur și
simplu enunţate și limitate la anumite tipuri de
conduită, fie sunt redactate cu enunţarea
obiectivelor, principiilor majore și a "standardelor
etice obiective". Codurile de conduită sunt
frecvent recomandate ca un mijloc de prevenire
în cadrul combaterii corupției în sens larg. Trebuie
amintit faptul că Comitetul de Miniștri al
Consiliului Europei a identificat prepararea unui
cod de etică pentru reprezentanții aleși locali și
naționali și membrii guvernului drept o prioritate-
cheie în Programul său de acțiune împotriva
corupţiei15. Elaborarea unui model de cod de
conduită, care urmează să fie pus la dispoziția
autorităților locale și regionale din Statele-
membre ale Consiliului Europei, va face posibilă
stabilirea unui cadru precis pentru o conduită
corectă din partea reprezentanților aleși.

26. În prezent, există o abundență de coduri de

conduită care acoperă sfera politică,
administrativă și de afaceri. Mai multe țări au deja
coduri de conduită la nivel local16.
27. În Regatul Unit, raportul Nolan sugerează
pentru consiliile municipale obligaţia de a adopta
un cod de conduită locală, în conformitate cu
Codul de conduită al administrației locale și cu
principiile generale stabilite în raport. Consiliile
pot crea comisii ad-hoc pentru a monitoriza
respectarea acestor coduri, iar la nivel regional,
pot fi create tribunale locale cu competența de a
impune luarea tuturor măsurilor necesare pentru
punerea în aplicare a Codului.

28. În Bulgaria, consiliile adoptă reguli etice în

temeiul Regulamentului cu privire la organizarea
activităților consiliului local și ale administrației
municipale. Regulile variază foarte mult.

29. În Islanda, de asemenea, fiecare consiliu

întocmește propriul său cod de conduită, ceea ce
conduce la o diversitate enormă.

30. În Malta, a fost elaborat și pus în aplicare un

Cod de etică care guvernează conduita
consilierilor locali în exercitarea funcțiilor lor.
31. Ancheta Grupului de lucru arată că cele mai
multe țări nu au coduri de conduită pentru
reprezentanții lor aleși locali și regionali. În mod
clar, Codul european de conduită pentru
reprezentanții aleși locali și regionali ar trebui să
asigure un model pentru administrațiile centrale,
autoritățile locale și regionale care mai ezită încă
să promoveze valorile etice. Prin urmare, acesta
nu trebuie să fie prea detaliat, astfel încât să lase
redactorilor de coduri din Statele-membre o
marjă de apreciere, pentru a lua în considerare
diversitatea de caracteristici geografice, umane,
culturale, instituționale și legale în care
funcţionează autoritățile lor locale și regionale. În
opinia noastră, această diversitate ar fi un
obstacol în situaţia în care codul de conduită ar fi
prea detaliat și ar putea astfel conduce la
ignorarea prevederilor sale. În cele din urmă,
iniţiativa codurilor de conduită trebuie să vină de
la înseşi autoritățile locale și regionale, și de la
angajamentul lor de a privilegia proximitatea cu
cetăţenii şi instaurarea unui climat de încredere în
mediul politic.
32. Un model de cod de acest gen reprezintă un
set minim de reguli pe care toți reprezentanții
aleși ar trebui să le respecte. Revine apoi
autorităților locale și regionale de a reţine un
minimum și a-l modifica, după caz, prin alte
dispoziții cerute de situația lor particulară.

33. Natura exactă a unui cod de conduită, și în

special sancțiunile în caz de încălcare, ridică multe
probleme. Sancțiunile vor influența, de
asemenea, şi eficienţa respectării codului. În
opinia noastră, sancțiunile nu ar trebui să fie cele
din dreptul penal. În cazul în care un reprezentant
încalcă legea, trebuie aplicate procedurile
judiciare. În cazul în care, pe de altă parte, un
reprezentant contravine codului etic, încălcarea
normei etice trebuie examinată de colegii lui sau
de reprezentanții acestora. Din acest motiv,
îndemnăm asociațiile naționale ale autorităților
locale și regionale să înființeze organisme care să
se ocupe de acest tip de caz. Astfel de organisme
ar putea fi asistate în munca lor de către
mediatori locali sau regionali, în cazul în care
acestea există.
Lucrările organizaţiilor internaţionale în
materie

34. Trecerea în revistă a lucrărilor anti-corupție în

curs reflectă dorința de a face din Codul de
conduită pentru reprezentanții aleși locali și
regionali, un document distinct. În momentul de
față, diferite organisme internaționale lucrează la
elaborarea garanțiilor și a standardelor
internaționale anti-corupție. Cantitatea
importantă de muncă depusă de către
organizațiile europene și internaționale indică
amploarea corupției. Lucrarea a fost necesară nu
numai din cauză că dispozițiile naționale nu mai
erau eficiente și era nevoie de o revizuire a lor
pentru a le aduce la standarde internaționale, dar
și pentru că fenomenul corupției nu mai este ceva
ce poate fi abordat la nivel pur național.
Răspândirea ei dincolo de granițele naționale
necesită consultare și solidaritate între țări.

Lucrările Consiliului Europei

35. Fără îndoială, activitatea anti-corupție a

Consiliului Europei este cea mai interdisciplinară,
în scopul de a trata împreună diferite tipuri de
mandate elective. Grupul de lucru a adoptat
tocmai o abordare de acest tip şi și-a propus să
completeze activitatea GMC. O scurtă trecere în
revistă a acestor lucrări va oferi o idee mai bună
despre munca Congresului în această materie.

Convenţia penală privind corupţia

36. La 6 noiembrie 1997, la cea de-a 101-a sesiune

a sa, Comitetul de Miniștri a adoptat Rezoluția
(97) 24 de stabilire a celor douăzeci de principii
directoare pentru lupta împotriva corupției,
cerând, în special, autorităților naționale ale
Statelor- membre de a aplica aceste principii în
legislația lor internă și în practică. Rezoluția a fost
adoptată ca răspuns la punerea în aplicare a
Programului de acțiune împotriva corupției,
adoptat de Comitetul de Miniștri la cea de-a 578-a
reuniune a sa (18-21 noiembrie 1996) și a Planului
de acțiune întocmit la cel de-al 2-lea Summit al
șefilor de state și de guverne ai Consiliului
Europei.
37. Din motive de prioritate, GMC a elaborat apoi
Convenția penală, al cărei scop principal este
armonizarea legislațiilor naționale cu privire la
anumite infracțiuni de corupție, deși aceasta nu
oferă o definiție generală a corupției. Se
contribuie astfel la îmbunătățirea cooperării
internaționale în acest domeniu. Supravegherea
punerii în aplicare a Convenției a fost considerată
drept crucială pentru succesul Convenției, și
Articolul 24 din Convenție atribuie această
responsabilitate Grupului de state împotriva
corupției (GRECO). După cum se menționează în
Articolul 1 din Acordul privind înființarea GRECO,
scopul Grupului de State împotriva Corupției este
lupta împotriva corupției, prin monitorizarea
respectării angajamentelor luate în acest
domeniu, printr-un proces dinamic de evaluare
reciprocă și presiuni de grup.

38. Trebuie remarcat că această Convenție a

Consiliului Europei are obiective mai largi decât
alte convenții existente în acest domeniu, cum ar
fi Convenția OCDE. Scopul său este de a proteja
drepturile omului, în special dreptul la egalitate,
la statul de drept, la instituții democratice stabile
și la dezvoltare economică și socială. Ea
urmăreşte să împiedice cele mai periculoase tipuri
de corupție, ori de câte ori aceasta apare, și, prin
urmare, să protejeze integritatea, transparența și
probitatea. Convenţia este concepută pentru a fi
aplicabilă la diferite tipuri de persoane care pot
abuza într-un fel sau altul de funcția ori poziția lor
(Convenția folosește termenul de "funcționar
public"). Prin urmare, se referă la corupția
funcționarilor publici naționali, reprezentanți
naționali aleși, funcționari publici străini și
reprezentanți străini aleși, corupția în sectorul
privat (națională și internațională), corupția
funcționarilor și a reprezentanților organizațiilor
internaționale și la traficul de influență.

39. Autorii Raportului explicativ privind Convenția

au avut în vedere o gamă foarte largă de
funcționari publici, inclusiv primarii - pe care
multe țări îi clasifică drept funcționari publici - în
scopul de a trata infracțiunile săvârșite în
exercitarea funcțiilor lor. Considerăm de o
importanță deosebită trimiterea expresă făcută la
primari de Articolul 1(a), astfel încât să nu se lase
nici o posibilitate ca unele personalități publice
locale de frunte să rămână în afara domeniului de
aplicare a Convenției.

40. În ceea ce privește aplicarea Convenției,

reprezentanților aleși, observăm că, potrivit
autorilor, dispozițiile privind infracțiunile de
corupție activă și pasivă de la Articolele 2 și 3 se
aplică membrilor adunărilor publice, nu numai la
nivel național, ci și la nivel local și regional,
indiferent dacă aceştia sunt aleși sau numiți.

41. Această Convenție a Consiliului Europei,

deschisă spre semnarea de către Statele-membre
la sesiunea Adunării Parlamentare din luna
ianuarie 1999, reprezintă un pas important
înainte în acțiunea anti-corupție, indiferent dacă
infractorii sunt la nivel național, regional sau local.
Din aceste motive, facem apel ca Statele să o
semneze și să o ratifice cât mai repede.

42. Mai mult, așa cum se specifică în mandatul

său, GMC este însărcinat cu elaborarea altui
instrument anti-corupție, Convenția europeană
privind măsurile corective civile pentru repararea
prejudiciilor rezultate din acte de corupție. Scopul
Convenției va fi de acela de a utiliza procedurile
de drept civil în combaterea tuturor formelor de
corupție.

Model de cod de conduită pentru funcţionarii

publici

43. Conform termenilor de referință supuşi GMC

de către Comitetul de Miniștri, Grupul de lucru
privind aspectele de corupţie în dreptul
administrativ (GMCA, în en.) a fost creat în scopul
de a pregăti un proiect de cod european de
conduită pentru funcționarii publici. Codul va fi
adoptat în scurt timp de către GMC. A treia
Conferință Europeană a Serviciilor specializate pe
anti-corupție, trafic de influență și finanțarea
ilegală a partidelor politice (Madrid, 28-30
noiembrie 1998), a cerut adoptarea rapidă a unui
cod model pentru reprezentanții aleși.

Uniunea Europeană

44. Uniunea Europeană şi-a consolidat în ultimul

timp, strategia sa anti-corupție. Impulsul pentru
lucrările Uniunii Europene a venit din partea
Parlamentului European care, în Rezoluția sa
privind corupția din 15 decembrie 1995 (raportor
dna Salisch), a solicitat Comisiei și Statelor-
membre să ia măsuri împotriva corupției într-o
mare varietate de domenii. Acest raport, care nu
s-a limitat doar la corupția ce afectează interesele
financiare ale Comisiei Europene, a subliniat
amenințarea pe care o reprezintă corupția,
legăturile sale cu crima organizată și necesitatea
unei strategii a Uniunii Europene cu privire la
corupție.

45. În mai 1997, Comisia Europeană a adoptat o

Comunicare către Consiliul de Miniștri al Uniunii
Europene și Parlamentul European privind o
strategie a Uniunii legate de corupție. Aceasta
descrie în detaliu strategia globală a UE privind
corupția în cadrul Comunității și în relațiile sale cu
statele terțe. În legătură cu o gamă largă de
acțiuni, inclusiv ratificarea convențiilor, aceasta
se ocupă, printre altele, de corupția funcționarilor
UE și ai Statelor-membre, tratată ca o infracțiune
penală, prevede anularea deductibilităţii fiscale a
mitei, şi consideră că procedurile de achiziții
publice și sistemele de contabilitate / audit
trebuie reformate.

46. Au fost elaborate două convenții de drept

penal în legătură cu punerea în aplicare a
strategiei anti-corupție. Acestea sunt Convenția
privind protejarea intereselor financiare ale
Comunităților Europene, adoptată de Consiliul
Europei la 27 septembrie 1996, și Convenția
privind lupta împotriva corupției implicând
funcționari ai Comunităților Europene sau ai
Statelor- membre ale Uniunii Europene, adoptată
de către Consiliul Europei la 26 mai 1997.

47. A doua dintre aceste convenții a fost întocmită

pe baza unei propuneri a Italiei pentru a trata
drept infracțiune orice faptă de corupție din
partea funcționarilor instituțiilor europene sau ale
Statelor-membre ale UE, chiar dacă interesele
financiare ale UE nu au fost afectate. Conținutul
acestei convenții a fost aprobat destul de repede

48. În comunicarea sa, Comisia propune ca

Statele-membre să ratifice rapid Convenția
privind lupta împotriva corupției.
Organizaţia pentru Cooperare Economică şi
Dezvoltare

49. Experiența OCED în promovarea conduitei

etice în sectoarele public și privat prezintă un
interes deosebit.

50. OCED a analizat corupția în tranzacțiile

comerciale internaționale încă de la sfârșitul
anilor 1980. Accentul este pus pe protejarea
intereselor comerciale în tranzacțiile comerciale
internaționale, în scopul de a preveni practicile de
concurență neloială. Convenția privind
combaterea mituirii funcționarilor publici străini
în tranzacțiile comerciale internaționale, semnat
la decembrie 1997, stabilește condițiile de
garantare a unei concurențe loiale în relațiile
comerciale internaționale, în special în domeniul
achizițiilor publice, bazată pe principii solide, mai
degrabă decât pe plăți ilegale și alte avantaje
ilegale oferite de operatorii comerciali privați. În
desfășurarea afacerilor internaționale, Convenția
abordează o formă specifică de corupție - luarea
de mită în vederea obținerii sau a menținerii unor
piețe sau obținerea de avantaje necuvenite.
Convenția a intrat în vigoare la 15 februarie 1999.

51. Important de precizat, OCED a efectuat

diverse acţiuni în cadrul Serviciului de
Management Public (PUMA, în en.), pentru
promovarea standardelor etice în sectorul public.
Acest lucru a condus la adoptarea de recomandări
în aprilie 1998.

52. Pe baza anchetelor efectuate în Statele-

membre, PUMA a identificat o serie de
instrumente necesare autorităților publice pentru
a promova integritatea și a preveni corupția.
Acestea au fost denumite "infrastructuri etice".
Scopul principal al acestora este de a ajuta
oamenii cu funcții de răspundere publică a se
conforma celor mai înalte standarde de
integritate și etice, fără a reduce eficiența și
eficacitatea activității lor.

53. Infrastructura este destinată să ofere acel

cadru serviciului public care să promoveze
anumite standarde înalte de conduită. Fiecare
parte a infrastructurii constituie un element
important în sine, dar toate aspectele se
completează și se consolidează reciproc. Ele
trebuie să se influențeze reciproc pentru a
garanta eficiența necesară unei infrastructuri
coerente și integrate. Diferitele componente ale
infrastructurii sunt clasificate în funcție de
principalele funcții pe care le deservesc -
îndrumare, gestionare și control - în timp ce alte
componente pot îndeplini mai multe funcții.

54. Orientarea este asigurată de angajamentul

ferm al liderilor politici și o de declarație de
valoare sub forma unor coduri de conduită.
Adoptarea unui model de cod de conduită pentru
reprezentanții aleși locali și regionali ar putea
marca un nivel similar de angajament din partea
reprezentanților locali și regionali aleși din
întreaga Europă.

55. Managementul poate fi exercitat prin

coordonarea de către un organ special sau un
organism de gestiune existent, precum și prin
condițiile de angajare în serviciul public, politica
de management și practicile în curs.
56. Controlul se exercită în principal prin
intermediul unui cadru legal care prevede
anchete și proceduri independente, prin
mecanisme de control eficiente și prin
intermediul controlului public.

57. La 23 aprilie 1998, Consiliul OCED a adoptat

un set de 12 principii etice și a recomandat
Statelor-membre să ia măsuri pentru
funcționarea în mod corespunzător a instituțiilor
și sistemelor care promovează conduita etică în
serviciul public. Principiile identifică funcțiile de
îndrumare, gestionare și control care pot fi
supuse controlului relativ la etica
managementului public. Este important să
reținem că OCED recomandă ca aceste principii
să fie utilizate atât la nivel național cât şi la nivel
sub-național (de exemplu, regional sau local).
Liderii politici le pot utiliza pentru a revizui
regimurile de etică ale administraţiei și a evalua
măsura în care standardele etice sunt
concretizate în acţiunile guvernelor.

58. Principiile stipulează că standardele etice

pentru serviciul public trebuie să fie clare și că
acestea ar trebui să fie posibil de prezentat și
difuzat într-o formă concisă în coduri de conduită
menite să promoveze o înțelegere comună a
acestor valori etice.

59. Liderii politici sunt îndemnați să mențină un

standard ridicat de corectitudine în exercitarea
atribuțiilor lor oficiale. OCED recomandă ca
luarea deciziilor de către instituțiile publice să
devină mai transparentă și mai democratică, ca
relațiile dintre sectorul public și cel privat să fie
clarificate și ca mecanismele de control public
asupra acțiunilor autorităților publice să fie
îmbunătăţite.

Concluzii

60. În concluzie, considerăm, după cum urmează:

- Codul de conduită pentru reprezentanții locali și

regionali aleși este nu numai în conformitate cu
tendința vizibilă de modernizare a scenei politice
la nivel național și cu inițiativele internaționale
anti-corupție, dar va urmări, de asemenea, şi
îmbunătățirea relațiilor dintre politicienii locali și
cetățeni. Reprezentanții aleși au nevoie de
încrederea cetățenilor pentru a-şi putea îndeplini
sarcinile în mod eficace. Această încredere se
bazează, printre altele, pe integritatea
reprezentantului ales respectiv;

- Adoptarea codurilor de conduită ar trebui să

contribuie la creșterea transparenței în viaţa
publică și îmbunătățirea accesului cetăţeanului la
informație;

- CPLRE ar trebui să difuzeze rezultatele lucrărilor

Consiliului Europei relativ la anti-corupție, către
autoritățile locale și regionale din Europa lărgită;

- Ar trebui aprobată Convenția penală privind

corupția, ca un dispozitiv pentru combaterea
ravagiilor corupției la nivel european;

- Asociațiile autorităților locale și regionale, în

virtutea rolului lor instituțional în cadrul Statelor-
membre ale Consiliului Europei, ar trebui să
promoveze integritatea și probitatea, prin
adoptarea codurilor de conduită pentru consilierii
municipali și regionali. Astfel de coduri, bazate pe
modelul Codului european, ar trebui să vizeze
elaborarea de orientări pentru reprezentanții aleși
care se confruntă cu opțiuni dificile sau pentru
situațiile în care există un pericol de confuzie între
interesele private şi cele generale;

- Pentru a-şi recâștiga încrederea cetăţenilor,

deteriorată prin numeroase scandaluri,
reprezentanții aleși ar trebui să respecte
principiile etice, pentru a da un semnal clar al
angajamentului lor față de valorile etice și al
respectului lor față de interesul public.
9
În special Grupul de lucru multidisciplinar privind
corupția al Consiliului Europei. Vezi mai jos.

10
Yves Mény definește corupția ca fiind "o tranzacție
secretă între ‚piețe’, pieţe politice și / sau
administrative și piețe economice și sociale. Această
tranzacție este ascunsă, deoarece încalcă standardele
publice, judiciare și etice și sacrifică binele comun,
intereselor particulare (personale, sectoriale, de partid,
etc). În cele din urmă, această tranzacție care permite
unor persoane fizice de a avea acces la resursele
publice (contracte, fonduri, decizii etc.) în mod
privilegiat și părtinitor (lipsă de transparență sau de
concurență), asigură avantaje pecuniare prezente sau
viitoare pentru înseşi figurile publice corupte sau
pentru organizația din care fac parte". În urma
experienţei sale europene, Mény identifică
următoarele caracteristici, ca factori constanți ai
corupției, așa cum s-a definit mai sus: - interese private
ce se substituie binelui public; - practici care
subminează statul de drept; - care neagă principiul
egalității și transparenței prin promovarea unui acces
privilegiat și secret al unor anumite persoane, la
resursele publice (Y. Mény, Introducere în Mény Y. și
Della Porta D. (eds), Democrație și corupție en Europa,
Paris, La Découverte , 1995, p. 13 și 14). Articolele 2 și 3
din Convenția europeană penală dau următoarea
definiție corupției: Corupția activă a agenților publici
naționali: "... promisiunea, oferirea sau acordarea de
către orice persoană, direct sau indirect, a oricărui
folos necuvenit, unuia din funcționarii publici, pentru
sine, sau pentru altcineva, pentru ca acesta să
acționeze sau să se abțină de la acționa în exercitarea
funcțiilor sale”; Corupția pasivă a funcționarilor publici
naționali: "...cererea din partea oricărui funcţionar
public, direct sau indirect, a oricărui folos necuvenit,
pentru sine sau pentru altcineva, sau acceptarea unei
oferte sau promisiuni a unui astfel de avantaj, pentru a
acționa sau a nu acționa în exercitarea funcțiilor sale".
11
C. Game, "Etica serviciilor publice și a Guvernului
local britanic: oare Comitetul Nolan merge de la
Xestminster, la Westminster", seminarul IASIA
"Profesionalismul și conduita etică a funcționarului
public: provocări ale secolului 21", Durban, 30 iunie la 5
iulie 1996, 4.

12
Mény, op. cit., 17. În Regatul Unit, Game (op. cit., 38),
constată că consilierii locali au mai multe oportunități
de corupție, deoarece, spre deosebire de membrii
Parlamentului, ei au "puteri executive", în ceea ce
privește permise de construcţie, repartizarea de
localuri, concesiunile și subvențiile pentru organizațiile
locale de voluntariat, etc.

13
Este demn de remarcat faptul că identificarea celor
două categorii nu se produce în mod necesar şi în
legătură cu alte mandate. În cazul unui mandat
electoral național, cu un număr mare de circumscripții
electorale, competențele reprezentanților aleși vor
afecta, de asemenea, cetățenii care nu sunt alegătorii
lor direcţi.

14
Programul de acţiune contra corupţiei adoptat de
Comitetul de Miniştri , op. cit., p. 44.

15
Ibid, p. 46 şi 47.
16
Vezi tabelulG (6) 8 Partea II, Addendum 1.
Rezoluţia 79
privind integritatea politică a
reprezentanților aleși locali și regionali

Dezbătută de Congres și adoptată la 17 iunie 1999

în cea de-a 3-a Şedinţă (a se vedea doc. CG (6) 8,
Proiect de rezoluție, prezentat de dl Viorel
COIFAN, raportor).
Congresul,

Luând act de raportul prezentat de dl Viorel

COIFAN (România), la această sesiune;

Făcând trimitere la termenii de referință

elaboraţi de Congres pentru Grupul de lucru
privind "Integritatea politică a aleșilor locali și
regionali";

Având în vedere paragraful III, 2 "Lupta împotriva

corupției și a crimei organizate" din cadrul
Planului de acțiune adoptat la al doilea Summit al
Şefilor de state și de guverne din cele 40 de State-
membre ale Consiliului Europei, în special sub-
alineatul 2 care prevede o finalizare rapidă a
instrumentelor juridice internaționale, conform
Programului de acțiune împotriva corupției al
Consiliului Europei ;

Constatând că Programul de acțiune împotriva

corupției al Consiliului Europei, adoptat de
Comitetul de Miniștri în noiembrie 1996, acordă o
mare prioritate elaborării unor coduri de conduită
pentru reprezentanții aleși, ca un mijloc de
combatere a corupției;

Având în vedere lucrările relevante ale altor

sectoare ale Consiliului Europei, Uniunii
Europene, Organizației pentru Cooperare
Economică și Dezvoltare și ale Organizației
Națiunilor Unite privind combaterea corupției și
promovarea valorilor etice prin coduri de
conduită;

Având în vedere în mod special activitatea

Grupului Multidisciplinar privind Corupția în
elaborarea proiectului Convenției penale privind
corupția, deschis spre semnare în timpul sesiunii
Adunării Parlamentare a Consiliului Europei în
ianuarie 1999;

Având în vedere, de asemenea, concluziile celei

de-a treia Conferințe Europene a Serviciilor
specializate în lupta împotriva corupției, traficului
de influență și finanțarea ilegală a partidelor
politice (Madrid, 28-30 octombrie 1998), care
subliniază în Paragraful 18 necesitatea promovării
unor coduri de conduită pentru reprezentanții
aleși la nivel european;

1. Salută amploarea măsurilor luate de către

Consiliul Europei și alte organizații internaționale
pentru a eradica flagelul corupției;

2. Regretă numărul de cazuri "murdare" cu

implicarea reprezentanților aleși locali și regionali;

3. Reafirmă cu tărie că toți reprezentanții

aleși locali și regionali, dornici de a se conforma
termenilor mandatului dat de către electoratul
lor, au datoria de a se identifica cu valorile etice
destinate să le ghideze conduita în exercitarea
funcțiilor lor;

4. Împărtășește pe deplin principiile

enunțate în Rezoluția (97) 24 privind cele douăzeci
de principii directoare pentru lupta împotriva
corupției, adoptată de Comitetul de Miniștri al
Consiliului Europei, și subliniază relevanța
punctului 15 al Rezoluției care încurajează
adoptarea de către reprezentanții aleși a codurilor
de conduită și a normelor care reglementează
finanțarea partidelor politice și a campaniilor
electorale;

5. Subliniază relevanța lucrărilor OCED

privind promovarea valorilor etice în serviciul
public și crearea unei "infrastructuri etice". În
acest sens, este de acord ca toți reprezentanții
aleși să demonstreze un angajament puternic
pentru promovarea valorilor etice, prin aprobarea
principiilor stabilite în codurile de conduită;

6. Ia act de importanţa celor douăsprezece

principii etice adoptate de Consiliul OCED la 23
aprilie 1998 pentru promovarea conduitei etice în
serviciul public;

7. Este convins că, pe lângă introducerea

unor dispoziții de drept penal împotriva corupției,
este esențial, la nivel european, de a promova
standarde etice minime comune tuturor
reprezentanților aleși locali și regionali din Europa
lărgită, atât pentru a reduce riscul de corupție, cât
și pentru a spori încrederea cetăţenilor în factorii
de decizie politică, la nivel local și regional;
8. Constată că anumite State-membre ale
Consiliului Europei au început să lucreze la
promovarea valorilor etice în administrațiile lor
locale și au făcut din aceasta una din prioritățile
lor în curățarea vieții publice;

9. Constată, pe de altă parte, că unele țări

nu au nici o prevedere legală sau etică pentru
informarea reprezentanților aleși locali și regionali
cu privire la conduita pe care trebuie să o adopte
în îndeplinirea de zi cu zi a funcțiilor lor;

10. Îndeamnă, în consecință, aceste țări, să ia

măsuri de a promova coduri de conduită pentru
reprezentanții aleși locali și regionali, bazându-se
pe principiile stabilite în proiectul de Cod
european de conduită pentru integritatea politică
a aleșilor locali și regionali (denumit în continuare
Codul de conduită), astfel cum este prevăzut în
Anexa la Recomandare CG (6) 8;

11. Aprobă proiectul Codului de conduită și

Proiectul de raport explicativ la acesta, astfel
cum este prevăzut în Anexa I și II la Raportul CG
(6) 8;
12. Încurajează asociațiile naționale ale
aleșilor locali și regionali din Statele-membre ale
Consiliului Europei să elaboreze coduri de
conduită similare, în consultare cu guvernele lor
naționale, folosind Codul de conduită ca model,
sau să adopte Codul de conduită aşa cum a fost
propus de către Congres;

13. Încurajează, în consecință, asociațiile

naționale ale aleșilor locali și regionali din Statele-
membre să înființeze organisme responsabile de
asigurarea aplicării codurilor și competente a se
pronunţa dacă o anumită conduită individuală a
reprezentanților aleși este sau nu în conformitate
cu standardele prevăzute în Cod. În cazul în care
aceştia există, mediatorii locali și regionali ar
putea fi împuterniciţi să efectueze investigații și
să facă recomandări organismelor instituite de
către asociațiile naționale;

14. Pentru a supraveghea promovarea

valorilor etice la nivel european, se propune,
având în vedere revizuirea Cartei CPLRE, ca
viitoarea Comisie pentru afaceri instituţionale a
Congresului să se ocupe de problemele legate de
integritatea politică a reprezentanților aleși locali
și regionali.
Recomandarea 60
privind integritatea politică
a reprezentanţilor aleşi
locali şi regionali

Dezbătută de Congres și adoptată la 17 iunie 1999

în cea de-a 3-a Şedinţă (a se vedea doc. CG (6) 8,
Proiect de rezoluție, prezentat de dl Viorel
COIFAN, raportor).
Congresul,

Având în vedere propunerea de rezoluție

privind integritatea politică a
reprezentanților aleși locali și regionali
depusă la a 3-a sesiune a Congresului;

După audierea raportului prezentat de dl

Viorel COIFAN (România), la această
sesiune;

Ţinând cont de principiul subsidiarității,

astfel cum acesta este definit în textul
Cartei Europene a Autonomiei Locale:
"Responsabilitățile publice trebuie să se
exercite, de preferință, de către acele
autorități care sunt cele mai apropiate de
cetățeni";

Convins că reprezentanții locali și

regionali aleși în funcții politice trebuie să
își asume aceste responsabilități, în
numele întregii populații locale sau
regionale, în conformitate cu legea și cu
interesul general;
Având în vedere că reprezentanții aleși
locali și regionali ai Europei lărgite
trebuie să își exercite aceste atribuții în
conformitate cu principiile unei etici și
integrităţi ireproşabile;

Recunoscând că orice nerespectare a

acestor principii este de natură să aducă
atingere nu numai credibilităţii
reprezentanților aleși locali și regionali, ci
şi democrației, în general, și în acest fel,
poate să erodeze chiar fundamentele
statului de drept;

Deplângând că fenomenul "scandalurilor"

de corupție cu implicarea reprezentanților
politici aleşi locali sau regionali
deteriorează credibilitatea acestora, în
general;

Remarcând că problema corupției poate fi

una gravă, într-un context de schimbări
economice;
Convins că scopul Codului de conduită
pentru reprezentanții aleși locali și
regionali, astfel cum se prevede în anexa
la prezenta recomandare va fi acela de a
oferi îndrumările cu privire la modul de
îndeplinire a sarcinilor de zi cu zi, în
conformitate cu principiile etice și
măsurile preventive de reducere a riscului
de corupție;

Având în vedere că obiectivul principal al

adoptării și promovării Codului de
conduită pentru reprezentanții aleși locali
și regionali este acela de a consolida
încrederea între reprezentanții aleși și
cetățeni;

Luând act de lucrările curente privind

combaterea corupției în alte sectoare ale
Consiliului Europei, Uniunea Europeană,
Organizația pentru Cooperare Economică
și Dezvoltare și Organizația Națiunilor
Unite;
Atrăgând atenția asupra paragrafului III,
2, "Combaterea corupției și a crimei
organizate", din Planul de acțiune
adoptat la al doilea Summit al șefilor de
state și de guverne ale celor 40 de State-
membre ale Consiliului Europei, în special
sub-alineatul 2 care invită la o finalizare
rapidă a instrumentelor juridice
internaționale, în temeiul Programului de
acțiune împotriva corupției al Consiliului
Europei;

Reamintind că Programul de acțiune

împotriva corupției al Consiliului Europei,
adoptat de Comitetul de Miniștri în
noiembrie 1996 a acordat o înaltă
prioritate elaborării codurilor de conduită
pentru reprezentanții aleși, în lupta
împotriva corupției;

Reamintind Rezoluția (97) 24 privind cele

douăzeci de principii directoare ale luptei
împotriva corupției, adoptată de
Comitetul de Miniștri al Consiliului
Europei, în special paragraful 15 care
încurajează adoptarea de către
reprezentanții aleși, a codurilor de
conduită și a normelor de finanțare a
partidelor politice și a campaniilor
electorale;

Luând act în special de activitatea

desfășurată de Grupul Multidisciplinar
privind corupția relativ la Convenția
penală privind corupția, deschisă spre
semnare la sesiunea din ianuarie 1999 a
Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei;

Luând act, de asemenea, de concluziile

celei de-a treia Conferințe Europene a
serviciilor specializate în lupta împotriva
corupției în ceea ce privește traficul de
influență și finanțarea ilegală a partidelor
politice (Madrid, 28-30 octombrie 1998),
care afirmă necesitatea de a promova
coduri de conduită pentru reprezentanții
aleși la nivel european;
 Având în vedere activitatea desfășurată
de către OCED pentru promovarea
valorilor etice în serviciul public și
instituirea unei "infrastructuri etice";

Reamintind cele douăsprezece principii

etice adoptate de Consiliul OCED la 23
aprilie 1998 pentru a încuraja o conduită
etică adecvată, în serviciul public;

Remarcând că unele din Statele-membre

ale Consiliului Europei au început deja
activitatea de promovare a valorilor etice
în afacerile lor locale și au făcut din
aceasta una dintre priorități, în eforturile
lor de a curăța viața publică;

Îndeamnă Adunarea Parlamentară a

Consiliului Europei:

- să sprijine Codul european de conduită

pentru integritatea politică a
reprezentanților aleși locali și regionali;
 Îndeamnă Comitetul de Miniștri al
Consiliului Europei:

- să ţină cont de textul Codului de conduită

în activitatea GMC;

- să implice îndeaproape Congresul în

activitatea GMC, permițând
reprezentanților CPLRE să participe la
discuțiile GMC pe chestiunile legate de
autoritățile locale și regionale;

- să transmită Recomandarea 60 (1999), la

care se anexează Codul de conduită
pentru integritatea politică a
reprezentanților aleși locali și regionali,
către guvernele Statelor-membre, astfel
încât acestea să opereze orice modificare
necesară în legislația lor, ori să desfăşoare
campanii de promovare a valorilor etice la
nivel național.