Sunteți pe pagina 1din 1

Afară-i toamnă, frunza împrăştiată, Iar vântul zvârlă-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase

plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nimeni ‘n
uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel mă
uit din jeţ de gânduri, Visez la basmul vechi al zânei Dochii, În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri; De odată
aud foşnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri… Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii. Vezi
mai multe poezii de Mihai Eminescu! Toamna – Tudor Arghezi Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni. Doi îngeri duc beteala
fântânilor pe mâini. Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins. Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins. Mă-
ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l caut Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut. Vreau să-mi ridic privirea
şi vreau să-i mângâi ochii… Privirea întârzie pe panglicile rochii. Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l dezmierd…
Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert. Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge? Apusul işi întoarce
cirezile prin sânge. O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut – Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au
căzut. Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, înc-o dată S-aplec la sărutare o frunte vinovată Să-nvingem
iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă. Şi cum scoboară noaptea, aldată
aşteptată, Îmi pare veche luna – şi steaua ce se-arată, Ca un parete de-arme, cu care-aş fi vânat. Şi fără glas,
cu luna, şi noi ne-am ridicat. Nervi de toamnă – George Bacovia E toamnă, e foşnet, e somn… Copacii, pe
stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol… Şi-i frig, şi burează. Amanţii, mai bolnavi, mai trişti, Pe drumuri fac
gesturi ciudate – Iar frunze, de veşnicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, Şi-amanţii
profund mă-ntristează – Îmi vine să râd fără sens, Şi-i frig, şi burează.
Citeşte întreaga ştire: Poezii de toamnă - cele mai frumoase poezii de citit în această toamnă

S-ar putea să vă placă și