Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE


SPECIALIZAREA DREPT

CONTRACTUL DE LEASING

Student:
Caracterele juridice contractului de leasing
Contractul de leasing este un contract sinalagmatic, care se încheie între societatea de
leasing, în calitate de locator (finanţator) şi locatar (beneficiar). Alături de condiţiile generale
referitoare la încheierea actelor juridice, locatorul trebuie să îndeplinească şi condiţiile speciale
prevăzute de lege. Beneficiarul trebuie să îndeplinească şi condiţii speciale referitoare la
destinaţia bunului contractat şi plata redevenţelor.1
Este un contract cu titlu oneros şi conţinut patrimonial pentru că ambele părţi au interese
patrimoniale, evaluabil în bani, primirea unui echivalent în schimbul prestaţiei. Locatorul
primeşte redevenţe plătite periodic de către utilizator din care îşi păstrează "o marjă de profit",
iar utilizatorul beneficiază de folosinţa bunului pe perioada derulării contractului, iar la sfârşitul
acesteia poate achiziţiona bunul la valoarea reziduală a acestuia (art. 9 lit. d).
Contractul de leasing este consensual, poate fi încheiat prin simplul acord de voinţă al
părţilor . Încheierea contractului de leasing în formă autentică sau prin act scris şi realizarea
procedurilor de publicitate nu reprezintă condiţii de valabilitate, ci doar condiţii "ad
probationem" (conform regulilor referitoare la proba actelor juridice) şi "de opozabilitate"
(conform art. 21 din Ordonanţa nr. 51/1997)2.
Este un contract cu executare succesivă, deoarece efectele sale se produc pe tot parcursul
derulării contractului. Acest fapt are consecinţe importante asupra desfăşurării raporturilor dintre
părţi, dintre care amintim problema riscului, a efectelor privind neexecutarea contractului şi
rezilierii ori a prescripţiei dreptului la acţiune.
Este un contract intuitu-personae în ceea ce priveşte pe utilizator, societatea de leasing
încheind contractul fără acordul locatorului. Cu toate acestea, în cazul succesiunii universale
(fuziune, comasare) ori cu titlu universal (divizare), drepturile şi obligaţiile prevăzute în contract
nu se sting, indiferent dacă transmiterea se referă la patrimoniul locatorului, ori al utilizatorului.
În cazul bunurilor cu destinaţie comercială sau industrială, succesorul trebuie să respecte
condiţiile de exploatare, la momentul încheierii contractului.

Elementele obligatorii în contractul de leasing


1
Mazilu Dumitru, Dreptul Comerţului Internaţional, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2011, p.142
2
OG nr. 51/28.08.1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, modificată prin Legea 99/1999 –
Lege privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice – republicată în M.O 9 / 2000, modificată prin
Legea 571 /2003.

2
Elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractul de leasing sunt
următoarele3:
a.) numele părţilor din contractul de leasing:
locatorul / finanţatorul
utilizatorul;
b.) descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing;
c.) valoarea totală a contractului de leasing;
d.) valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată al acestora;
e.) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
f.) clauza privind obligaţia asigurării bunului;
g.) drepturile şi obligaţiile părţilor, conform actului normativ citat.
Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute mai
sus, următoarele:
a.) valoarea iniţială a bunului
b.) clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului la
condiţiile în care poate fi exercitat.

Efectele contractului de leasing


În contractul de leasing, obligaţiile vânzătorului sunt:

 să livreze un echipament de calitate, adică în stare de funcţionare;


 să asigure asistenţa tehnică a personalului care îl va exploata;
 să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor 4;
 să efectueze reparaţiile echipamentului închiriat, în măsura în care defecţiunile nu sunt din culpa
utilizatorului5.
Utilizatorul (beneficiarul) are obligaţia:

 să plătească ratele chiriei, la termenele şi condiţiile stipulate în contract;


 să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucţiunilor tehnice;

3
Dumitru Florescu, Monica Rotaru, Mihaela Olteanu, Gabriela Spătaru, Adina Derscanu, Vasile Manea, Dan
Andreescu, Contractul de leasing, Ed.Universul juridic,Bucureşti, 2013, p. 52
4
Sau să achite contravaloarea lor.
5
Aceste obligaţii sunt stipulate în contractul de leasing, încă din momentul perfectării acestuia

3
 să nu efectueze modificări în construcţia echipamentului închiriat; în cazul în care asemenea
modificări sunt necesare, utilizatorul are obligaţia să solicite acordul societăţii de leasing;
 să conserve bunul în stare de funcţionare6;
 să asigure echipamentul închiriat în folosul societăţii de leasing.
Societatea de leasing are, la rândul ei, câteva obligaţii a căror aducere la îndeplinire se întemeiază
pe clauzele stipulate în contract. Astfel, societatea de leasing are obligaţia să înlocuiască bunul avariat. De
asemenea, societatea de leasing poate înlocui echipamentul învechit, uzat sau depăşit. Această înlocuire
implică perceperea unei chirii majorate. 7

Societatea de leasing are dreptul să controleze modul în care este exploatat echipamentul de către
beneficiar. În acelaşi timp, este îndrituită să vândă echipamentul locatarului în condiţiile examinate în
subcapitolele anterioare.

Dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele şi în condiţiile stipulate în contract societatea de


leasing are dreptul să rezilieze de plin drept contractul, iar clientul are obligaţia: să restituie echipamentul;
să suporte cheltuielile aferente; să plătească ratele restante ale chiriilor. Mai mult, beneficiarul este obligat
să plătească o indemnizaţie forfetară de reziliere, care reprezintă ratele restante viitoare. Toate acestea pun
în evidenţă existenţa unor condiţii severe impuse de instituţia finanţatoare beneficiarului. Toate aceste
măsuri au caracter sancţionator, de pedepsire a utilizatorului.

Finanţatorul primeşte bunul înapoi, având posibilitatea să-l reînchirieze unei alte persoane sau să-
l vândă, în timp ce primeşte şi plata integrală a tuturor ratelor, calculate în raport cu viaţa economică a
echipamentului respectiv.

Cu toată severitatea acestor măsuri în privinţa beneficiarului, instanţele arbitrale s-au pronunţat
constant în favoarea creditorului, argumentul evocat fiind că, în felul acesta utilizatorul, primul interesat
în încheierea unui contract de leasing, trebuie să respecte cu scrupulozitate toate clauzele contractului,
deoarece numai în cazul unui asemenea comportament, au de câştigat toate părţile implicate, iar afacerea
se derulează cu succes.

Contractul internaţional de leasing


6
O asemenea obligaţie se referă la toate formele de leasing.
7
Stanciu D.Carpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed.Universul juridic,Bucureşti, 2009, p.53

4
Leasingul este un instrument de finanţare a investiţiilor pe termen mediu şi lung care s-a
dovedit foarte eficient, atât în tranzacţiile naţionale cât şi în cele internaţionale.
Fie că este vorba de finanţarea de investiţii private ori guvernamentale, leasingul este un
canal de orientare a fondurilor către zonele economice în dezvoltare8.
Contractul internaţional de leasing se compune şi se derulează, în principiu, după aceleaşi
criterii ca un contract intern.
Însă, pentru că un contract internaţional se guvernează doar după propriile sale clauze,
contractul internaţional va trebui să cuprindă toate clauzele necesare funcţionării contractului.
Alături de clauzele generale ale contractului de leasing, contractul internaţional de leasing
va cuprinde şi clauzele specifice tranzacţiilor internaţionale.

Legea aplicabilă
Contractul internaţional de leasing va trebui să prevadă cărei legislaţii îi va reveni
misiunea, să guverneze raporturile dintre părţi şi care va fi instanţa competentă în caz de litigiu.
O asemenea clauză este permisă şi de legea română privind raporturile de drept
internaţional privat – Legea nr. 105/1992 -, care prin art. 73, dă posibilitatea contractanţilor ca,
de comun acord, să aleagă legea competentă în contract.
Părţile convin ca regulă, să desemneze prin contract că autorităţile şi legislaţia statului
unuia dintre contractanţi să fie competente în soluţionarea oricăror litigii.
Este posibil , de asemenea, ca părţile să opteze pentru o altă soluţie, desemnând o
altă autoritate judecătorească şi o altă legislaţie. De multe ori sunt preferate curţile de arbitraj, fie
cele de pe lângă camerele de comerţ şi industrie naţionale, fie cea de pe lângă Camera de Comerţ
de la Paris, UNCITRAL9.
În 1965 a fost instituit Centrul Internaţional pentru reglementarea diferendelor legate de
investiţii (ICSID), care este un mecanism specializat pentru litigiile internaţionale referitoare la
investiţii. Centrul funcţionează în baza unei convenţii semnate de 139 de state, din care 126 sunt
membrre ICSID.

8
Mazilu Dumitru, op.cit., p.165
9
Ibidem, p.213

5
Dacă părţile provin din state care au încheiat între ele acorduri de promovare şi protejare
reciprocă a investiţiilor, atunci părţile vor ţine seama şi de prevederile referitoare la soluţionarea
litigiilor cuprinse în aceste acorduri bilaterale.
La 28 mai 1988, s-a încheiat la Ottawa, Convenţia UNIDROIT asupra Leasingului
Financiar Internaţional. În preambulul Convenţiei, se arată că raţiunile pentru care statele părţi
au înţeles să încheie această convenţie sunt:
1) importanţa eliminării anumitor impedimente juridice din calea leasingului financiar
internaţional pentru echipamente şi menţinerea echilibrului între interesele diferitelor părţi
implicate în tranzacţie;
2) necesitatea de a da leasingului financiar internaţional mai multă accesibilitate;
3) regimurile juridice care guvernează contractul tradiţional de închiriere trebuie să fie
adaptate relaţiilor tripartite caracteristice care apar în cadrul operaţiunilor de leasing financiar;
4) utilitatea stabilirii anumitor reguli uniforme legate în principal de aspectul dreptului
comercial şi civil al operaţiunilor de leasing financiar internaţional.
În conformitate cu art. 4, Convenţia guvernează operaţiunile de leasing financiar
referitoare la toate echipamentele, cu excepţia acelora care trebuie să fie utilizate în principal de
către locatar cu titlu personal, familial sau casnic.
Cât priveşte subiectele contractului de leasing, Convenţia se aplică atunci când locatorul
cât şi locatarul au sediul în state contractante sau atunci când contractul de furnizare, cât şi
contractul de leasing sunt guvernate de legea statului contractant.
Convenţia consacră principalele drepturi şi obligaţii pe care le au părţile, în virtutea unui
contract de leasing. Prevederile Convenţiei au caracterul de regulă, ele aplicându-se tuturor
contractelor de leasing, dacă prin acestea nu s-a renunţat în mod expres la beneficiul Convenţiei.
Art. 5 alin. 2 arată care sunt clauzele obligatorii de la care nu se poate deroga, la fel şi art. 8 alin.
3 privitor la garanţia pentru evicţiune.
Prevederile generale ale Convenţiei referitoare la descrierea operaţiunilor de leasing, la
obligaţiile părţilor, la opozabilitatea drepturilor ori la sancţiunile posibile, se suprapun în mare
măsură prevederilor corespondente din Ordonanţa nr. 51/1997.

6
Convenţia instituie numai cadrul juridic pe baza căruia să se deruleze operaţiunile de
leasing şi să se soluţioneze litigiile apărute, lăsând pe seama “dreptului comun” determinarea
instanţelor competente de soluţionare a litigiilor10.
În situaţia în care părţile contractante doresc să beneficieze de posibilitatea ca eventualele
litigii să fie soluţionate prin arbitraj, ele trebuie să încheie separat o convenţie în acest sens, ori
să introducă în contract o clauză compromisorie. Deşi clauza compromisorie poate fi inserată în
contractul internaţional de leasing, ea este o convenţie de sine stătătoare.11
Pentru a evita riscurile decurgând din fluctuaţiile monetare, părţile unui contract
internaţional de leasing pot introduce între clauzele contractuale o clauză de impreviziune, ori un
pact de menţinere a valorii. Asemenea clauze nu se referă decât la prestaţiile monetare.
Astfel, societatea de leasing îşi rezervă dreptul de a indexa redevenţele datorate de
utilizator în concordanţă cu fluctuaţia monedei în care se efectuează plăţile.
De asemenea, conform clauzei de impreviziune, în situaţia în care obligaţiile unei părţi
devin imposibil de executat, ori executarea lor ar duce la falimentarea părţii, contractul va înceta.
O asemenea posibilitate este recunoscută numai atunci când situaţia extraordinară a
contractului este cauzată de un factor extern şi independent de voinţa acestuia. Se reţin în acest
sens crize economice şi sociale grave, etc. Această clauză nu se identifică cu un pact de
nerăspundere; în contractul de leasing, utilizatorul răspunde pentru distrugerea bunului, în mod
obiectiv, chiar şi în caz de cutremur, greve politice şi de forţă majoră.
Dacă ulterior angajării unor acorduri preliminare cu furnizorul de bunuri, beneficiarul
primeşte o ofertă din partea altui furnizor, însă în condiţii mai favorabile, beneficiarul se poate
prevala de avantajul “clauzei de oferte concurente”.
Clauza de ofertă concurentă este o convenţie distinctă ce poate fi înscrisă într-un contract
ori poate fi semnată separat la începutul negocierilor contractuale. Clauza de ofertă concurentă
dă posibilitatea părţii care a primit o asemenea ofertă mai favorabilă de a cere celeilalte părţi
reconsiderarea înţelegerilor anterioare şi modificarea condiţiilor contractuale. Într-o asemenea
situaţie, cealaltă parte poate accepta modificarea contractului, ori poate cere rezilierea
contractului12.

10
Toma Mihai, Alexandru Felicia, Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, 2003, p.101.
11
Turcu, E. – Contractul de leasing, Editura Hamangiu, 2008, p.65.
12
Siberstein I., Balica L. - Contracte moderne din Dreptul Comerţului Internaţional - contractul de leasing, curs
Drept bancar, IBR, Bucureşti, 2006, p.76.

7
BIBLIOGRAFIE

 Dumitru Florescu, Monica Rotaru, Mihaela Olteanu, Gabriela Spătaru, Adina Derscanu,
Vasile Manea, Dan Andreescu, Contractul de leasing, EdituraUniversul
juridic,Bucureşti,2013
 Mazilu Dumitru, Dreptul Comerţului Internaţional, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2011
 Siberstein I., Balica L. - Contracte moderne din Dreptul Comerţului Internaţional -
contractul de leasing, curs Drept bancar, IBR, Bucureşti, 2006
 Stanciu D.Carpenaru, Tratat de drept comercial român, EdituraUniversul juridic,Bucureşti,
2009
 Toma Mihai, Alexandru Felicia, Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Editura
Economică, 2003
 Turcu Elena, Contractul de leasing, Editura Hamangiu, 2008