SUGESTII ANALITICE

Romanul «Baltagul» este capodoperă a prozei sadoveniene, este «un poem al

naturii şi al sufletului omului simplu». Ca şi ciobanul din «Mio- riţa», Nechifor
Lipan este omorît de tovarăşii săi pentru a-i lua oile. Deci, avînd ca punct de
plecare motivul din balada populară, subiectul este sim- plu şi se desfăşoară într-o
societate cu tradiţiiu şi obiceiuri păstoreşti. Soţii Lipan, Vitoria şi Nechifor, sînt
ţărani de sub munte cu o etică şi un com- portament care îşi trage seva din datinele
străbune, care îşi duc viaţa şi gospodăria după datini şi obiceiuri: bărbatul cu oile,
femeia cu treburile casei şi creşterea copiilor, pe care îi învaţă legele existenţei şi
bunele mo- ravuri. Statornicia şi tăria morală se formează pe legele nescrise ale
tradi- ţiei. Cînd Minodorei «nu-i mai place catrinţa şi cămaşa», Vitoria bănuieşte
că fiică-sa se îndepărtează de obiceiuri şi de aceea îi zice: «Nu mai ştii ce-i curat,
ce-i sfînt şi ce-i bun de cînd te cheamă domnişoară. Nici eu, nici bunică-ta, nici
bunică-mea n-a ştiut de acestea şi-n legea noastră trebuie să trăieşti şi tu». Cît de
sever apără cei vîrstnici respectul pentru credinţă şi obiceiuri! Îndepărtîndu-te de
la legile stabilite de secole, consideră ei, pierzi din cinste şi demnitate. După
structură, romanul poate fi împărţit în trei părţi. Simpla descriere а vieţii păstorilor
începe partea întîi. Viaţa familiei Lipan se compune din cîteva episoade:
gospodăria, întoarcerea din munţi a feciorului Gheorghiţă împreună cu argatul
Mitrea. Tot acum începe şi neliniştea Vitoriei: soţul său întîrzie să vină acasă.
Urmează plecarea la părintele Dănilă, la biserică, apoi — la Piatra. Vitoria
presimte moartea soţului şi pomeşte în căutarea lui, refacînd dru- mul parcurs de
Nechifor. Din han în han, din sat în sat, pînă la Sabasa, unde îl găseşte pe Lupu,
cîinele cu care pornise la drum ciobanul. In cele din urmă, dă de rămăşiţele
pămînteşti ale lui Nechifor. Starea e de înaltă tensiune psiholo- gică. Toate aceste
acţiuni au loc în partea a doua. In cea de-a treia parte sînt descrise acţiunile Vitoriei
pentru îndeplinirea datinei de cinstire şi pomenire a mortului. Se fac şi cercetări
despre cei vino- vaţi. Ea revine acasă, apoi urmează praznicul pentru mort. Aflarea
şi pedep- sirea celor doi criminali — Calistrat Bogza şi Ilie Guţui — constituie
dezno- dămîntul romanului. Dmmul parcurs de Vitoria în căutarea adevămlui este
axa romanului. Ea reprezintă munteanca ce duce o viaţă aspră şi grea. Este o
femeie ageră, mîndră şi deşteaptă. Logica întrebărilor îi permite Vitoriei să-i
descopere pe vinovaţi foarte repede: «Gheorghiţă, vorbi cu mirare femeia, mi se
pare că pe baltag e scris sînge şi acesta-i omul care a lovit pe tatu-tău...» Cuvintele
femeii produc criminalilor un adevărat şoc. In tot ce face Vitoria este dragoste şi
statomicie, inteligenţă şi tărie morală. Dragostea pentm soţul ei este nemuritoare, e
dru- mul unei vieţi. Deşi e mort, chipul lui Nechifor trăieşte în memoria plină de
dragoste a Vitoriei. Dragostea lor se transformă într-o comunicare deosebită: el і se
arată în vis, indicîndu-i calea. Portretul lui Nechifor este asemănător cu cel al
ciobanului din «Mioriţa»: mustaţă neagră, ochi şi sprîncene care o ard şi acum.
Bărbat hamic, curajos, gospodar vrednic. Povestea soţilor Lipan ne aduce rînduieli,
vieţi şi suflete omeneşti dintr-un cadru mioritic.

Romanul

Romanul este o specie a genului epic, de proporiţii mari, cu conţinut bogat şi

complex, în care se reflectă un cerc larg de evenimente din viaţă cu toate
complicaţiile ei şi la care participă un număr mare de personaje. Termenul roman
apare în evul mediu. In această perioadă în Europa apu- seană limba literară era cea
latină, în care se scriau majoritatea operelor litera- re. In sec.XII-XIII, pe lîngă
opere scrise în limba latină, încep să fie scrise şi povestiri într-una din limbile
romanice: franceză, italiană, portugheză. Aceste opere, avînd deseori o atitudine
antifeudală, purtau denumirea de conte ro- man, adică povestire romană. Mai tîrziu
adjectivul «roman» capătă un sens de sine stătător — opera epică de dimensiuni
mari, indiferent de limba în care era scrisă. Romanul a trecut printr-o perioadă
îndelungată de dezvoltare, ajungînd în secolul XIX una din cele mai răspîndite
specii literare. Apar romane-dilogii, trilogii şi chiar romane — epopee, oglindind
viaţa unei întregi еросі istorice. Primul roman moldovenesc este «Istoria
ieroglifică» (1705)? scris de D. Cantemir. După tematica lor romanele se clasifică
în: istorice, sociale, filozofice, psihologice, de moravuri, de aventuri ş. a.

Medităm, conversăm

1. Daţi definiţia romanului ca specie literară. 2. Cînd a apărut romanul? 3. Cine

a scris primul roman moldovenesc? 4. Demonstraţi că «Baltagul» este
roman.