Rolul ciupercilor in natură și în viața omului

Ciupercile reprezinta un grup numeros la care se cunosc cca. 100.000

de specii, fiind cuprinse in regnul Fungi.
De asemeni, ele constituie o componenta importanta a microflorei
solului la care s-au identificat peste 170 de genuri si peste 800 de specii.
Frecventa lor in sol variaza intre 8.000 si 1.000.000 de indivizi pe gramul
de sol.Ciupercile au un rol important in natura participand in
descompunerea substantelor organice; formeaza asociatii sub forma de
micoriza cu radacinile plantelor; produc substante antibiotice
participand in acest fel la antagonismul microbian si la reglarea
echilibrului biologic in sol.
Ciupercile alcatuiesc unul dintre cele mai importante grupuri de
organisme de pe planeta. Fiindca se dezvolta la adapostul padurilor
umbroase, citadinii aproape ca au uitat de acest aspect.
Multe ciuperci au un rol benefic in natura. Pentru a se dezvolta, ele
absorb substantele nutritive din frunzele moarte si resturile lemnoase
adunate pe sol; astfel, ele contribuie la descompunerea si dezagregarea
acestor elemente vegetale care, fara actiunea ciupercilor, ar acoperi
rapid padurile. Alte specii (hribi, amanite sau vinecioare) formeaza
micorize, pe radacinile arborilor din paduri (pini, stejari, castani).
Datorita acestora, arborii absorb mai usor substantele necesare pentru
crestere si, schimb, ciupercile beneficiaza de adapost si de hrana.
Dimpotriva, alte ciuperci sunt daunatoare: ele sunt parazite. Este cazul
manei sau taciunelui, tipuri inferioare de ciuperci care pot distruge
campuri întregi de griu sau porumb. Alte ciuperci paraziteaza omul,
producand maladii numite micoze.
Studiul ciupercilor este numit micologie, iar astazi exista micologisti in
toate marile universitati. Ciupercile sunt crescute pe jeleu transparent,
iar cresterea si viata sunt studiate. Dintr-o astfel de cultura, de
Penicillium, obisnuita ciuperca verde care creste pe fructe si pe gem, a
fost descoperita penicilina.
Ciupercile detin un rol insemnat in natura dintr-o varietate de puncte
de vedere. Unul dintre primele ar fi cel sanitar, care descinde din
implicarea lor (alaturi de bacterii) in descompunerea materiei organice.
Fara ciuperci, substantele nutritive din lumea vie s-ar intoarce in sol cu
intarziere sau cu o dificultate mai mare.
Al doilea lucru care trebuie spus este ca multe dintre plantele care
ajung pe mesele noastre sunt direct dependente de ciuperci. Acestea
din urma formeaza asociatii sub forma de micoriza cu radacinile
plantelor. Specialistii apreciaza ca o scadere drastica a ciupercilor in
natura ar putea avea printre efecte secundare instalarea foametei.
De mii de ani, ciupercile sunt folosite ca hrana de noi oamenii. Chiar
daca reprezinta o mica parte din alimentatie, luate ca atare, in
vremurile noastre intra si in alcatuirea altor alimente sau chiar bauturi.
Printre acestea se numara: branzeturile, berea si vinul, painea, anumite
produse din soia.
Descoperirea antibioticelor a fost una dintre cele mai revolutionare
lucruri care au marcat medicina moderna. Penicilina, poate cel mai
uzual antibiotic din lume, este obtinuta dintr-o ciuperca numita
Penicillium. Penicilina este un medicament ce face parte din
descoperirile secolului XX, dar oamenii s-au folosit de ciuperci din
timpuri stravechi pentru a face bauturi alcoolice si branza. Vechiul
Testament mentioneaza paine crescuta, adica paine careia i s-a adaugat
drojdie de bere pentru a creste. Azi industria berii si a vinului, alte
ciuperci produc enzime care sparg zaharul in alcool, proces numit
fermentare.
Multe alte ciuperci produc substante antibiotice utilizate pentru a tine
sub control bolile.
Datorita continutului lor bogat in proteine, polizaharide, aminoacizi,
vitamine, minerale, beta glucani si alte microelemente active, in multe
clinici din Japonia si China, ciupercile medicinale sunt utilizate cu rol
adjuvant in terapiile complementare ale unei game variate de afectiuni.
Rolul nutritiv al ciupercilor
Ciupercile comestibile contin o serie de nutrienti benefici pentru
organismul uman.
Ciupercile sunt importante surse de fibre, vitamine si minerale
continand vitamina B1, riboflavina (B2), niacin (B3), piridoxina (B6) si
folacin (acid folic); minerale esentiale, intre acestea numarandu-se
potasiu, magneziu, sodiu, cupru, fier si fosfor. Dar cel mai semnificativ
este seleniul, care nu se gaseste in prea multe fructe sau legume.
Ciupercile sunt bogate si in antioxidanti. Cu un continut de peste 80%
apa si bogate in fibre, adaugarea ciupercilor la mesele zilnice ofera
satietate fara un aport caloric crescut.
O cana de ciuperci asigura organismului 50 de calorii din care acesta isi
poate extrage energia necesara. Aceasta calitate le transforma intr-un
aliment de baza in curele de slabire.
Fibrele din ciuperci joaca un rol deosebit de important in prevenirea
constipatiei si reglarea sistemului digestiv. Ciupercile contin amidon
care, odata ajuns in sistemul digestiv, este transformat in hrana pentru
bacteriile din colon, ajutand la mentinerea unui intestin sanatos. Un
compus (eritadenina) din ciupercile numite ''shiitake'' ajuta ficatul sa
proceseze colesterolul.
iupercile ''Champignon'' (Agaricus bisporus), unele dintre cele mai
cunoscute ciuperci comestibile, aduc prin consumul lor semnificative
beneficii sanatatii. Cercetatorii de la Universitatea din Pennsylvania au
descoperit ca doar cateva ciuperci au de 12 ori mai multa cantitate de
L-Ergothioneine (un puternic antioxidant), decat germenii de grau si de
patru ori mai mult decat ficatul de pui. In consecinta, au capacitatea de
a intari sistemul imunitar. L-Ergothioneine are efect asupra
substantelor instabile, care ataca permanent si vatameaza membranele
celulelor, cunoscute ca radicali liberi.
In acelasi timp, Universitatea Hanyang din Coreea de Sud a descoperit
ca ciupercile pot scadea riscul de cancer la san. Specialistii sustin ca
sansele de a dezvolta tumori mamare sunt cu atat mai mici, cu cat
consumul de ciuperci este asociat cu cel de ceai verde. Nutritionistii,
recomanda ciupercile in dieta si alimentatia femeilor, dar si a barbatilor
pentru a preveni cancerul de prostata. Prin faptul ca are in compozitie
iod, este benefica in functionarea glandei tiriode.
Cateva ciuperci albe contin o cantitate de potasiu mai mare decat o
portocala, contribuind la reglarea tensiunii arteriale.
Ciupercile contin factori antibiotici naturali, ce pot lupta impotriva
infectiilor.
O cura de 3-4 saptamani in care ciupercile nu lipsesc din alimentatie
poate face sistemul imunitar rezistent in fata frigului. Vitamina D isi va
reface indicele valoric necesar sanatatii dupa o astfel de cura. Ciupercile
sunt singurele alimente non-animale care contin vitamina D, iar
vitamina B2 (riboflavina) din continutul ciupercilor este benefica pentru
piele deoarece imbunatateste calitatea tesutului, iar vitamina B8
intareste firul de par si ii confera stralucire.
De asemenea proteinele din ciuperci sunt comparabile cu cele din carne
si, chiar daca din punct de vedere cantitativ ciupercile contin mai putine
proteine decat carnea, ele sunt suficiente pentru organismul uman,
fapt pentru care pot fi considerate un aliment complet.O cantitate de
100-200 g ciuperci uscate consumate zilnic, pot sa substituie carnea,
mentinand in organism un echilibru normal.
De asemenea, ciupercile au si un important rol economic in viata
oamenilor.
Cultura ciupercilor este o activitate despre care mulţi oameni cunosc
prea puţin, iar alţii nu ştiu nimic şi, pentru a le veni în ajutor, în articolul
de faţă o să explic în ce constau avantajele economice ale cultivării
acestora.
În afara faptului că este un produs alimentar şi chiar terapeutic sau
tocmai de aceea, cultura ciupercilor prezintă şi unele avantaje
economice. Prin conservare (champignon şi bureţi) ciupercile nu-şi
modifică parametrii organoleptici, iar prin deshidratare (bureţi) se
prelungeşte considerabil perioada de păstrare. Ciupercile fac reciclarea
mediului de 400 milioane de ani şi chiar şi în zilele noastre. Prin
cultivarea de Agaricus spp. se folosesc ca materii prime pentru
producerea compostului paie de cereale şi gunoi de pasăre sau de
cabaline. Pentru Pleurotus spp. se folosesc materiale reziduale
lignocelulozice.