Sisteme Flexibile de Fabricatie

Student: JOIȚA Diana-Alexandra

Grupa: 142SE
 Sistemele flexibile de fabricaţie sunt configuraţii automatizate care prezentă la un
nivel avansat, două direcţii generale ale evoluţiei tehnologice:

- existenţa unei majore flexibilităţi (o utilizare elastică a unităţilor şi staţiilor operatorii

care le compun, şi mai ales, permit amplificarea mix-ului de bunuri produse)

- o majoră integrare/colaborare a maşinilor (legătura dintre maşinile producătoare cu

sistemele de manipulări, sistemele de transport şi liniile de comunicare, controlul complex al
unui calculator din proces)

SFF foloseşte calculatoarele pentru a produce o gamă largă de componente şi produse,

capabil să treacă într-un interval scurt de timp la fabricarea altor produse, implicând
capacitatea de a realiza orice produs pe mai multe maşini diferite, astfel încât cererea să poată
fi satisfăcută rapid, în ciuda unor fluctuaţii mari este nevoie de o integrare totală a
subsistemelor sale componente: prelucrare, logistică, control şi comandă, ceea ce impune
utilizarea maşinilor cu comandă numerică, transportoare automate, roboţi industriali şi o reţea
de comunicaţii care să concentreze toate fluxurile informaţionale dintr-un sistem.

Aspecte generale:

- integrabilitate, determinată de capacitatea sistemului de integrare într-un sistem de producţie

şi de cuplare funcţională cu alte sisteme;

- adaptabilitate, determinată de viteza de adaptare la schimbarea volumului şi a gamei

sortimentale a producţiei;

- dinamism structural, determinat de posibilitatea modificării structurii sistemului flexibil de

fabricaţie în funcţie de cerinţele concrete ale producţiei.

Principii de functionare:
- viteză constantă în timp pentru obţinerea producţiei;
- elemente modulare standardizate monofuncţional;

- nivele reduse ale timpului de pregătire;

- sistem eficient de aplicare a standardelor;

- autodiagnosticarea automată şi semnalarea apariţiei unor pagube, rebuturi, pierderi;

- reparaţii simple prin rapida substituire cu piesele necesare;

- nivel redus al zgomotului;

- posibilitatea de corelare şi integrare a diverselor unităţi de producţie;

- utilizarea unui limbaj simplu şi a unor tehnici de depistare a erorilor;

- crearea unităţilor operatorii în funcţie de necesităţi;

- cercetarea şi crearea unei “culturi” de automatizare;

- îndrumarea treptată în funcţie de un program dinamic.

3 stadii: Sistemul flexibil de producţie este un sistem controlat de un calculator compus din
mai multe unităţi operatoare (mai mult de 3) legate de mijloace automate de mişcări şi
înmagazinări ale pieselor şi subansamblurilor producând diferite piese din aceiaşi categorie în
loturi de dimensiuni variabile cuprinde mai multe celule de fabricaţie, conectate prin sisteme
automate de transport, cu ajutorul cărora se deplasează produsele şi echipamentul tehnologic
între maşini.

Celula flexibilă de fabricaţie este o configuraţie mai simplificată decât sistemele flexibile de
fabricaţie compusă din 2-3 unităţi operatoare controlate de calculator şi legate de mijloace
automatizate de mişcări şi înmagazinare ale pieselor şi eventual ale subansamblelor apte să
producă piese din aceeaşi categorie în loturi de dimensiuni variabile este constituită din mai
multe module flexibile de fabricaţie cu maşini controlate direct de calculator.

Module flexibile de fabricaţie (unitate flexibilă de prelucrare) sunt configuraţiile minime ale
unui sistem de automatizare flexibilă a producţiei constituite dintr-o singură unitate
operatorie, controlată de calculator dotată cu mijloace automate de mişcări şi înmagazinare ale
pieselor şi eventual ale subansamblelor apte să producă piese din aceeaşi categorie în loturi
de dimensiuni variabile reprezintă, de obicei, o maşină complexă, denumită şi centru de
prelucrare, echipată cu o magazie de SDV-uri complexe şi un manipulator sau robot automat
de scule, care pot funcţiona în mod automat.

Avantaje:
- datorită faptului că se utilizează un sistem computerizat de maşini, poate fi executată orice
piesă, în orice moment şi în orice cantitate;
- încorporarea în interiorul utilajelor ale componentelor microelectronice le face să devină
“terminale inteligente”;

- informarea continuă şi controlul permanent al activităţilor muncitorilor se face automat cu

ajutorul aceloraşi maşini;

- posibilitatea sistemelor flexibile de fabricaţie de a gestiona în mod optim situaţiile

imprevizibile;

- dezvoltarea unor noi programe soft aplicate permite rezolvarea numeroaselor probleme
legate de coordonarea diverselor componente ale sistemului şi funcţionarea optimă a
utilajului;
 - capacitate mare de adaptare la modificarea sortimentului de fabricaţie, lucru care se
realizează doar prin schimbarea programului la calculator, fără a acţiona asupra
echipamentelor din dotarea maşinilor;

- nivelul înalt de tehnicitate permite corelarea cu cerinţele tot mai diversificate ale
consumatorilor;

- obţinerea unui mix adecvat de produse (obţinute prin diferite metode de lucru), ceea ce duce
la o majoră flexibilitate tehnologică şi organizatorică, etc.

Alte avantaje exploatării SFF sunt: schimbări rapide, cu cost scăzut, a tipului de piesă
de fabricat, ceea ce imbunătaţeşte utilizarea capitalului investit in acest sistem; costuri de
fabricaţie scăzute, prin capacitate de producţie crescută si reducerea manoperei; inventar
curent redus (număr de piese aflate simultan in fabricaţie), datorită planificării tactice a
producţiei si a ordonanţării precise; o calitate crescută a producţiei, prin programare si
controlul automat/semiautomat al calităţii produselor; costuri de manoperă/unitate de produs
finit scăzute, datorită productivităţii muncii crescute la acelaşi număr de operatori umani;
economii la costuri indirecte din reducerea erorilor, remedierilor, reparaţiilor, rebuturilor
nerecuperabile.

Dezavantaje:
- dificultăţi în reţeaua de comunicaţii în vederea asigurării în bune condiţii a fluxurilor
informaţionale;
- un sistem flexibil de fabricaţie poate să îndeplinească rolul pentru care a fost creat numai
dacă cuprinde toate cele patru subsisteme componente: prelucrare, logistică, control şi
comandă;

- integrarea incompletă a uneia din componente ar duce la nereuşita aplicării respectivului

sistem, etc.

Alte dezavantaje exploatarii SFF sunt: abilitate limitată de adaptare la schimbările produsului
sau la amestecul de tipuri de piese aflate in fabricaţie (maşinile unelte au o flexibilitate
limitată de a indeplini operaţiile tehnologice si capacitate limitată a magaziei de scule);
activitate laborioasă de pregătire a fabricaţiei; investiţie necesară mare si foarte mare
complexitate ridicată a SFF. Complexitatea si costul ridicat al SFF este motivul pentru care s-
a manifestat reticenţa in acceptarea acestora in industrie. In cele mai multe cazuri s-a acceptat
implementarea mai intâi a unor sisteme sau celule simple, acestea urmând a fi integrate intr-
un sistem mai complex, dupa o perioadă de exploatare de succes.

Multe firme fabrică scule obişnuite destinate unei singure prelucrări de tip: strunjire,
găurire, alezare, frezare, filetare. În ultimul timp au apărut sculele flexibile ce permit
schimbarea unei părţi (zona cu partea activă) şi păstrarea corpului (zona pasivă).
CONCLUZII

In cadrul utilizării sculelor flexibile se poate face trecerea rapidă de la fabricarea unui
produs la altul; se reduce costul cu sculelor minimizând totodata spaţiul de depozitare al lor și
creşte productivitatea. Centrele de prelucrare sunt capabile de a prelucra piese complexe, cu
multe prelucrări (strunjire, frezari, adancire, alezare, gaurire, filetare etc.) în mai multe pozitii
ale piesei prin echipamente specifice, și de a realiza piese finite din cel mult doua prinderi,
oferind totodată precizie foarte ridicată prin rigiditatea pe care o au. De asemenea, eficiența
metodelor și a strategiilor de prelucrare permise de aceste centre conduc la o creștere a
productivității însemnate și la o calitate a suprafeței superioară. Centrele de prelucrare permit
prelucrarea în întregime a piesei dintr-o singură prindere, cu sisteme de operare fară a mai fi
necesară prezența operatorului.

Bibliografie:

http://imst.pub.ro/Upload/Sesiune/ComunicariStiintifice/Lucrari_2015/06.01/S01_L14.pdf

Duşa. P. (2001), “Proiectarea tehnologiilor pe sisteme flexibile”, Editură, Tehnica-Info

Chişinău.

http://mail.ubv.ro/~janeta.sirbu/MP8.pdf