Sunteți pe pagina 1din 4

BUNE PRACTICI PRIVIND DEZVOLTAREA ECOTURISMULUI SAU

TURISMULUI RURAL IN ITALIA SI RECOMANDARI PENTRU ROMANIA

Asociația Ecoturismo Italia a fost înființată ca rezultat al creşterii interesului şi

cunoştințelor în domeniul ecoturismului, facilitând dezvoltarea durabilă prin

promovarea turismului durabil şi ecoturismului. Scopul acestei asociații este de a

evidenția şi îmbunătăți beneficiile culturale, economice şi de mediu ale comunităţilor

locale care practică ecoturismul. Printre obiectivele asociației se numără: asigurarea

unui suport tehnico-operativ destinațiilor ecoturistice, întreprinderilor şi organizațiilor

din turism, autoritășilor locale competente în implementarea principiilor ecoturismului;

identificarea şi studierea impactului real al activităților ecoturistice asupra mediului

economic și socio-cultural al comunităților locale; realizarea unor proiecte pilot de

cooperare națională şi internațională în domeniul ecoturismului, în special în adoptarea

unui sistem de certificare în ecoturism; elaborarea de studii şi cercetări pentru

fundamentarea unei strategii în ecoturism; organizarea de conferințe, seminarii,

expoziții, cursuri de formare profesională etc.

2. Provocarile dezvoltarii turismului rural/ecoturismului in Romania


Necesitatea elaborării strategiei de ecoturism. Ariile naturale protejate ţin atuuri
importante pentru dezvoltarea activităților recreative, activități care pot aduce avantaje
importante, atât celor care le administrează, cât şi comunităților locale. Deşi este destul
de greu de măsurat, iar de cele mai multe ori rezultatele sunt greu de observat pe termen
scurt, turismul este unul dintre puținele sectoare economice prin care se poate realiza
dezvoltarea durabilă a acestor zone. Contribuția pe care această formă de turism o poate
avea la nivelul comunităților locale este unanim acceptată la nivel mondial. Prin
rezoluția ONU din data de 21 decembrie 2012, "Promovarea ecoturismului pentru
eradicarea sărăciei și protecția mediului", se solicită membrilor să adopte politici care să
promoveze ecoturismul, subliniind "impactul pozitiv asupra generării de venituri, creării
de locuri de muncă și educației, și, astfel, pentru lupta împotriva sărăciei". Rezoluția
recunoaște în continuare că "ecoturismul creează oportunități semnificative pentru
conservarea, protecția și utilizarea durabilă a biodiversității și a ariilor naturale prin
încurajarea deopotrivă a comunităților gazdă și a turiștilor pentru conservarea și
respectarea patrimoniului natural și cultural".
1 Dezvoltarea activităţilor ecoturistice în cadrul comunităţilor locale şi în cadrul ariilor
naturale protejate implică o serie de beneficii socio-economice2 , respectiv:
 generează apariția locurilor de muncă pe plan local (direct în sectorul turistic sau în
sectoarele conexe). Prin creșterea veniturilor și a standardelor de viață pentru populația
locală, generațiile tinere sunt încurajate să rămână în cadrul comunității;
 stimulează economia locală prin dezvoltarea infrastructurii şi a serviciilor turistice
(servicii de cazare, alimentaţie, transport, facilităţi recreative, produse meşteşugăreşti şi
servicii de ghidaj, suveniruri);
 stimulează economia rurală prin crearea sau creşterea cererii de produse agricole
necesare asigurării serviciilor turistice;
 impulsionează dezvoltarea infrastructurii, fapt ce aduce beneficii în egală măsură şi
populaţiei locale;
 stimulează dezvoltarea regiunilor periferice prin inserții de capital;
 stimulează îmbunătăţirea relaţiilor interculturale dintr-o regiune. Adesea turiştii caută
să cunoască tradițiile şi obiceiurile specifice unei regiuni etnografice, iar comunitatea
gazdă este astfel stimulată să revigoreze tradițiile populare;
 în condițiile unei dezvoltări normale, turismul poate duce la autofinanţarea
mecanismelor dezvoltării de care pot beneficia administratorii ariilor naturale protejate
ca instrument pentru conservarea acestora;
 sprijină activitățile de conservare, prin convingerea guvernelor şi a publicului asupra
importanței arealelor naturale.

3. Propuneri pentru dezvoltarea ecoturismului/turismului rural in Romania

Pe măsură ce ecoturismul a devenit o formă de turism tot mai populară, s-a simțit nevoia
creării unor structuri noi care să acționeze în acest domeniu. De asemenea, în cadrul
unor organizații deja consacrate au început să se înregistreze preocupări distincte vizând
ecoturismul. Prin urmare, există anumite organizaţii internaţionale care stabilesc
principalele coordonate de utilizare a acestor resurse naturale de excepţie. Interesul
organizaţiilor implicate în domeniul ecoturismului se poate îndrepta în una sau mai
multe din următoarele direcţii :
 Cercetare şi consultanţă;
 Reglementare şi standardizare (definirea unor coduri de practici, acordarea de atestate,
elaborarea de ghiduri);
 Dezvoltarea economică a domeniului prin atragerea de fonduri pentru comunităţile
locale şi conservarea biodiversităţii;
 Educarea consumatorilor şi a prestatorilor;
 Formularea şi implementarea unor politici sectoriale;
 Dezvoltarea unor instrumente şi strategii de management şi marketing.
Diversitatea organismelor internaţionale care au contribuţii în domeniul
ecoturismului, aduce în discuţie problema grupării acestora în categorii relativ omogene
în funcţie de:
- conţinutul activităţii: organisme generale (Organizaţia Naţiunilor Unite), organizații
specializate în turism (Organizaţia Mondială a Turismului, Consiliul Mondial pentru
Turism şi Călătorii (WTTC), Comisia Europeană a Turismului (ETC) etc.), organizații
specializate în ecoturism (de exemplu Societatea Internaţională de Ecoturism (TIES),
Clubul Internaţional de Ecoturism (IEC), Centrul European pentru Turism Ecologic şi
Agroturism (ECEAT) etc.) sau în protecţia naturii (de exemplu Uniunea Internaţională
pentru Conservarea Naturii (IUCN), Fondul Mondial pentru Natură (WWF), Agenţia
Europeană de Mediu (EEA), Institutul Internaţional pentru Mediu şi Dezvoltare (IIED)
etc.)
- din punctul de vedere al caracterului sau nivelului de reprezentare, pot fi: organisme
guvernamentale (ex. Agenţia Americană de Dezvoltare Internaţională (USAID) sau
neguvernamentale (Fondul Mondial pentru Natură (WWF));
- în funcţie de aria teritorială de activitate
– organisme globale şi regionale;
- în raport cu statutul acestora - organisme publice (Agenţia Europeană de Mediu
(EEA), Banca Mondială) sau private (Asociaţia de Turism pentru Natură –
TouringNature
Toate aceste organizaţii reflectă în mod clar orientarea către dezvoltarea unui turism
durabil şi acordarea unei atenţii deosebite pentru susţinerea ecoturismului, iar unele
organizaţii internaţionale șiau extins activitatea și în România.

Destinaţia turistică este o zonă geografică delimitată teritorial, cu următoarele


caracteristici:
 o imagine de marketing unitară şi coerentă;
 o varietate de produse turistice care se încadrează în imaginea destinaţiei, proiectată
turiştilor;
 o reţea de servicii generale şi specifice care contribuie la realizarea produselor
turistice în corelaţie cu imaginea de marketing;
 existenţa unui “administrator/coordonator” al destinaţiei, cu o politică definită şi
pîrghii de implementare pentru coordonarea destinaţiei. Destinaţia ecoturistică este
destinaţia turistică care întruneşte, în plus şi următoarele principii:
 proiectează o imagine de marketing responsabil83 ;
 în destinaţie predomină afacerile cu un management durabil;
 la nivelul destinaţiei există o susţinere reală pentru comunităţile locale;
 la nivelul destinaţiei se face conştientizarea şi informarea turiştilor şi a localnicilor
cu privire la caracterul natural al acesteia;
 la nivelul destinaţiei se implementează măsuri concrete de conservare a naturii.

BIBLIOGRAFIE

http://turism.gov.ro/web/wp-content/uploads/2017/02/Strategia-na%C5%A3ional
%C4%83-de-dezvoltare-a-ecoturismului-%C3%AEn-Rom%C3%A2nia-context-
viziune-%C5%9Fi-obiective-2017-2026.pdf