SR EN 60598-1:2005

CUPRINS

Articol Pagina
Secţiunea 0: Introducere generală
0.1 Domeniu de aplicare şi obiect.......................................................................……...
0.2 Referinţe normative.................................................................................................
0.3 Prescripţii generale.................................................................................................
0.4 Generalităţi privind încercările şi verificarea...........................................................
0.5 Componente ale corpurilor de iluminat....................................................………….
0.6 Lista secţiunilor părţii 2..........................................................................................
Secţiunea 1: Definiţii
1.1 Generalităţi..............................................................................................................
1.2 Definiţii.................................................................................................................…
Secţiunea 2: Clasificarea corpurilor de iluminat
2.1 Generalităţi..............................................................................................................
2.2 Clasificare în funcţie de tipul de protecţie împotriva şocurilor electrice...............…
2.3 Clasificare în funcţie de gradul de protecţie împotriva pătrunderii prafului,
a corpurilor solide şi a umidităţii..............................................................................
2.4 Clasificare în funcţie de materialul suprafeţei de montare pentru care este
conceput corpul de iluminat ....................................................................………….
2.5 Clasificare în funcţie de condiţiile de utilizare…………………………………………
Secţiunea 3: Marcare
3.1 Generalităţi..............................................................................................................
3.2 Marcarea corpurilor de iluminat..............................................................................
3.3 Informaţii suplimentare............................................................................................
3.4 Verificarea marcării.................................................................................................
Secţiunea 4: Construcţie
4.1 Generalităţi..............................................................................................................
4.2 Componente înlocuibile..........................................................................................
4.3 Treceri pentru conductoare.....................................................................................
4.4 Dulii.........................................................................................................................
4.5 Dulii pentru startere.................................................................................................
4.6 Blocuri de borne.....................................................................................................

Articol Pagina
4.7 Borne şi conexiuni la reţea..................................................................................…
4.8 Întreruptoare……………………………………………………………………………...
4.9 Învelişuri şi manşoane izolante...............................................................................
4.10 Izolaţie dublă şi izolaţie întărită...............................................................................
4.11 Conexiuni electrice şi părţi conductoare.............................................................….
4.12 Şuruburi şi conexiuni (mecanice) şi presetupe...................................................….
4.13 Rezistenţă mecanică...............................................................................................
4.14 Dispozitive de suspendare şi dispozitive de reglare…………….............................
4.15 Materiale inflamabile...............................................................................................
4.16 Corpuri de iluminat marcate cu simbolul F sau F ……………..………

4.17 Găuri de scurgere................................................ ..................................................

1
 SR EN 60598-1:2005

4.18 Rezistenţă la coroziune...........................................................................................

4.19 Ignitoare..................................................................................................................
4.20 Corpuri de iluminat pentru condiţii severe de utilizare – Prescripţii privind
rezistenţa la vibraţii..............................................................................................…
4.21 Ecran de protecţie (lămpi cu wolfram-halogen)……………....................................
4.22 Accesorii fixate pe lămpi......................................................................................…
4.23 Semicorp de iluminat…….......................................................................................
4.24 Radiaţii UV......................…………..........................................................................
4.25 Riscuri mecanice..........................…………….........................................................
4.26 Protecţie la scurtcircuit………………………...........................................................
Secţiunea 5: Cablaj intern şi extern
5.1 Generalităţi............................................……………................................................
5.2 Conectare la reţea şi alte cablaje externe.............………………............................
5.3 Cablaj intern......................................................………….......................................

Secţiunea 6: Neutilizată

Secţiunea 7: Dispoziţii în vederea legării la pământ

7.1 Generalităţi.......................................................................…………….....................
7.2 Dispoziţii în vederea legării la pământ…………………………................................
Secţiunea 8: Protecţie împotriva şocurilor electrice
8.1 Generalităţi.........................……………..................................................................
8.2 Protecţie împotriva şocurilor electrice….................................................................

Articol Pagina
Secţiunea 9: Rezistenţă la praf, la corpuri solide şi la umiditate
9.1 Generalităţi....................................................................…………...........................
9.2 Încercări ale protecţiei împotriva pătrunderii prafului, a corpurilor solide şi a
umidităţii…………………………………………………………………………………..
9.3 Încercare la umiditate..............................................................................................
Secţiunea 10: Rezistenţă de izolaţie şi rigiditate dielectrică
10.1 Generalităţi..........................................................................................................…
10.2 Rezistenţă de izolaţie şi rigiditate dielectrică....................................................…..
10.3 Curent de scurgere .........................................................................................……
Secţiunea 11: Distanţe de conturnare şi distanţe de străpungere în aer
11.1 Generalităţi .........................................................................................................…
11.2 Distanţe de conturnare şi distanţe de străpungere în aer..................................….
Secţiunea 12: Încercare de anduranţă şi încercare de încălzire
12.1 Generalităţi...........................................................................................................…
12.2 Prelevarea lămpilor şi a balasturilor........................................................................
12.3 Încercare de anduranţă......................................................................................….
12.4 Încercare de încălzire (funcţionare normală).......................................................…
12.5 Încercare de încălzire (funcţionare anormală)….................................................…
12.6 Încercare de încălzire (condiţii de defect a aparatajului de alimentare a lămpii)....
12.7 Încercare de încălzire a corpurilor de iluminat din material plastic, în raport
cu condiţiile de defect în aparatajul de alimentare a lămpii sau în dispozitivele
electronice………………………………………………………………………………...

2
 SR EN 60598-1:2005

Secţiunea 13: Rezistenţă la căldură, la foc şi la formarea de căi

conductoare
13.1 Generalităţi......................................................................................……………......
13.2 Rezistenţă la căldură.......................................................................................……
13.3 Rezistenţă la flacără şi la aprindere........................................................................
13.4 Rezistenţă la formarea de căi conductoare.........................................................…
Secţiunea 14: Borne cu şurub
14.1 Generalităţi.......................…………….....................................................................
14.2 Definiţii.............................................……………...............................……...............
14.3 Prescripţii generale şi principii de bază………………….........................................
14.4 Încercări mecanice.....................................................……………...........................

Articolul Pagina
Secţiunea 15: Borne fără şurub şi conexiuni electrice
15.1 Generalităţi........................................................................................................…..
15.2 Definiţii.................................................................................................................…
15.3 Prescripţii generale…………...................................................................................
15.4 Generalităţi privind încercările..........................................................................…...
Borne şi conexiuni pentru cablajul intern
15.5 Încercări mecanice.............................................................................................….
15.6 Încercări electrice...............................................................................................….
Borne şi conexiuni pentru cablajul extern
15.7 Conductoare........................................................................................................…
15.8 Încercări mecanice..................................................................................................
15.9 Încercări electrice...............................................................................................….

Figuri……….........................................................................................................................
Anexa A (normativă) Încercare pentru a stabili dacă o parte conductoare poate
provoca un şoc electric.........................................................................................………….
Anexa B (normativă) Lămpi de încercare...........................................................................
Anexa C (normativă) Condiţii de funcţionare anormală...................................................…
Anexa D (normativă) Incintă fără curenţi de aer.................................................................
Anexa E (normativă) Determinarea încălzirilor înfăşurărilor prin metoda variaţiei
rezistenţei….......…………………………………………………………………………………..
Anexa F (normativă) Încercarea rezistenţei la solicitări datorate coroziunii cuprului
şi aliajelor de cupru...................................................................………………………...........
Anexa G (eliminată)..........………........................................................................................
Anexa H (eliminată) ……………..………………………………………………………………..
Anexa I (neutilizată) ……………..………………………………………………………………..
Anexa J (informativă) Explicarea cifrelor IP pentru gradele de protecţie............................
Anexa K (informativă) Măsurarea temperaturii................................................................…
Anexa L (informativă) Ghid practic de proiectare a corpurilor de iluminat.…......................
Anexa M (informativă) Ghid de conversie între tabelul IX din CEI 60598-1 (a 2-a ediţie)
şi tabelul 11.1 – Determinarea distanţelor de conturnare şi a distanţelor de străpungere
în aer...........………………………………………………………………………………………..
Anexa N (informativă) Explicaţii referitoare la marcarea F a corpurilor de iluminat….
Anexa O (neutilizată) …………..…………………………………………………………………
Anexa P (normativă) Prescripţii referitoare la măsurile de protecţie, împotriva radiaţiei
UV, pentru ecranele de protecţie destinate echipării corpurilor de iluminat care utilizează
3
 SR EN 60598-1:2005

lămpi cu halogenuri metalice...................................................................……………………

Articolul Pagina
Anexa Q (informativă) Încercarea de conformitate în producţie.........................................
Anexa R (informativă) Bibliografie......................................................................................
Anexa S (normativă) Lista articolelor modificate conţinând în special prescripţii
importante/critice care necesită refacerea încercărilor pe produse………………………….
Anexa T (normativă) Prescripţii pentru identificarea unei familii sau a unei game de
corpuri de iluminat pentru încercările de tip…………………………………………………….
Anexa U (informativă) Referire la clasa 0.……………………………………………………..
Anexa ZA (normativă) Referinţe normative referitoare la corespondenţa publicaţiilor
internaţionale cu publicaţiile europene ……………………………………………………….
Anexa ZB (normativă) Condiţii naţionale speciale .…………………………………………...
Anexa ZC (informativă) Abateri – A ……………………………………………………………
Anexa naţională NA (informativă) Corespondenţa standardelor europene şi
internaţionale cu standardele române …………………………………………………………

4
 SR EN 60598-1:2005

Secţiunea 0: Introducere generală

0.1 Domeniu de aplicare şi obiect

Partea 1 a standardului internaţional CEI 60598 specifică prescripţiile generale pentru corpurile de
iluminat care conţin surse luminoase electrice pentru funcţionarea la tensiuni de alimentare până
la 1000 V. Prescripţiile şi încercările corespunzătoare din acest standard se referă la: clasificare,
marcare, construcţie mecanică şi construcţie electrică

Fiecare secţiune a părţii 1 trebuie corelată cu această secţiune 0 şi cu celelalte secţiuni

corespondente la care se face referire.

Fiecare secţiune din CEI 60598-2 detaliază prescripţiile aplicabile unui anume tip de corp de
iluminat sau grupă de corpuri de iluminat a căror tensiune de alimentare nu depăşeşte 1000 V.
Aceste secţiuni sunt publicate separat pentru a facilita revizuirea lor şi a permite adăugarea de noi
secţiuni pe măsură ce este necesară apariţia acestora.

Se atrage atenţia asupra faptului că partea 1 se referă la toate aspectele privind securitatea
(electrică, termică şi mecanică).

Prezentarea datelor fotometrice ale corpurilor de iluminat este în curs de studiu la Comisia
Internaţională de Iluminat (CIE); prin urmare, aceste date nu sunt incluse în partea 1.

Prescripţiile privind corpurile de iluminat care conţin ignitoare cu valori nominale de vârf ale impulsului
de tensiune care nu depăşesc valorile din tabelul 11.3 sunt incluse în partea 1. Aceste prescripţii se
aplică corpurilor de iluminat cu ignitoare încorporate în balasturi precum şi corpurilor de iluminat cu
ignitoare separate de balast. Prescripţiile privind corpurile de iluminat cu ignitoare încorporate în lămpi
sunt în studiu.

Prescripţiile referitoare la semicorpuri de iluminat sunt incluse în partea 1.

În general, partea 1 tratează prescripţiile de securitate aplicabile corpurilor de iluminat. Obiectul

părţii 1 este de a furniza un ansamblu de prescripţii şi încercări general aplicabile majorităţii
tipurilor de corpuri de iluminat şi care pot fi prescrise în specificaţiile particulare din CEI 60598-2.
Partea 1 nu trebuie considerată ca o specificaţie în sine pentru un tip oarecare de corp de iluminat,
şi prevederile sale se aplică numai tipurilor particulare de corpuri de iluminat, în limita definită
printr-o secţiune corespunzătoare din partea 2.

Secţiunile din partea 2, care fac referire la anumite secţiuni din partea 1, definesc limita în care
această secţiune este aplicabilă şi ordinea în care încercările trebuie executate; acestea conţin de
asemenea prescripţii suplimentare dacă este necesar.

Ordinea în care secţiunile din partea 1 sunt numerotate nu are nici o semnificaţie specială,
deoarece ordinea în care prevederile lor se aplică este determinată, pentru fiecare tip de corp de
iluminat sau grupă de corpuri de iluminat, de secţiunea corespunzătoare din partea 2. Toate
secţiunile din partea 2 sunt independente şi, prin urmare, nu conţin nici o referire la alte secţiuni din
partea 2.

Atunci când prescripţiile unei secţiuni din partea 1 sunt menţionate în secţiunile din partea 2 prin
fraza "Prescripţiile secţiunii ... din CEI 60598-1 se aplică", aceasta înseamnă că toate prescripţiile
acestei secţiuni din partea 1 se aplică, cu excepţia celor care sunt evident neaplicabile unui tip
particular de corp de iluminat acoperit de această secţiune din partea 2.

În cazul corpurilor de iluminat pentru atmosferă explozivă, specificate în standardele CEI din seria
60079, prescripţiile din CEI 60598 (alegând partea 2 corespunzătoare) se aplică suplimentar la
prescripţiile din CEI 60079. În caz de incompatibilitate între CEI 60598 şi CEI 60079, prescripţiile
5
 SR EN 60598-1:2005

din CEI 60079 au prioritate.

În conformitate cu directivele CEI, noile standarde CEI sunt separate în scopul de a acoperi fie
securitatea, fie performanţele. În standardele de securitate pentru lămpi, "informaţii asupra
proiectării corpurilor de iluminat" sunt precizate pentru o funcţionare sigură a lămpilor; acestea
trebuie să fie considerate ca normativ, atunci când corpul de iluminat se încearcă conform acestui
standard.

Este atrasă atenţia asupra standardelor de performanţă ale lămpilor care conţin "informaţii pentru
proiectarea corpurilor de iluminat" ce ar trebui urmate pentru buna funcţionare a lămpilor; totuşi,
acest standard nu cere încercarea performanţei lămpilor ca făcând parte din acceptarea încercării
de tip pentru corpurile de iluminat.

Ameliorările securităţii ţinând seama de dezvoltarea tehnologică sunt încorporate în standarde, pe

o bază continuă, cu ajutorul revizuirilor şi amendamentelor. Organismele de standardizare regionale
pot include declaraţii în standardele lor derivate pentru a acoperi produse care au corespuns
documentelor precedente, indicate de către producător sau organismul de standardizare. Aceste
declaraţii pot stabili că pentru astfel de produse, standardul precedent poate continua să se aplice
producţiei până la o dată definită, după care trebuie aplicat noul standard.

0.2 Referinţe normative

Următoarele documente de referinţă sunt indispensabile pentru aplicarea acestui document. Pentru
referinţele nedatate, se aplică ultima ediţie a documentului de referinţă (cuprinzând eventualele
amendamente).

CEI 60061-2 Culots de lampes et douilles ainsi que calibres pour le contrôle de
l’interchangeabilité et de la sécurité – Partie 2: Douilles

CEI 60061-3 Culots de lampes et douilles ainsi que calibres pour le contrôle de
l’interchangeabilité et de la sécurité – Partie 3: Calibres

CEI 60065:2001 Appareils audio, video et appareils électroniques analogues – Exigences

de sécurité

CEI 60068-2-75 Essais d’environnement – Partie 2-75: Essai – Essai Eh:Essais aux
marteaux

CEI 60079 (toate părţile) Matériel électrique pour atmosphères explosives gazeuse

CEI 60083 Prises de courant pour usages domestique et analogues, normalisées par
les pays membres de la CEI

CEI 60085 Evaluation et classification thermiques de l’isolation électrique

CEI 60112:2003 Méthode de détermination des indices de résistance et de tenue au

cheminement des matériaux isolants solides

CEI 60155 Interrupteurs d’amorçage à lueur pour lampes à fluorescence (starters)

CEI 60227 (toate părţile) Conducteurs et câbles isolés au polychlorure de vinyle, de tension
nominale au plus égale à 450/750 V

CEI 60238:1998 Douilles à vis Edison pour lampes

CEI 60245 (toate părţile) Conducteurs et câbles isolés au caoutchouc –Tension assignée au plus
égale à 450/750 V

CEI 60320 (toate părţile) Connecteurs pour usage domestiques et usages généraux analogues

6
 SR EN 60598-1:2005

CEI 60357 Lampes tungstène - halogène (véhicules exceptés) – Prescription de

performances

CEI 60360 Méthode normalisée de mesure de l’échauffement d’un culot de lampe

CEI 60384-14 Condensateurs fixes utilisés dans les équipements électroniques – Partie
14: Spécification intermédiare: Condensateurs fixes d’antiparasitage et
raccordement à l’alimentation

CEI 60400 Douilles pour lampes tubulaires à fluorescence et douilles pour starters

CEI 60417-DB:20021) Symboles graphiques utilisables sur le matériel

CEI 60432-1:1999 Lampes à incandescence – Prescriptions de sécurité – Partie 1: Lampes à

filament de tungstèn pour usage domestique et éclairage général similare

CEI 60432-2 Lampes à incandescence – Prescriptions de sécurité – Partie 2: Lampes

tungstèn-halogène pour usage domestique et éclairage général similare

CEI 60432-3 Lampes à incandescence – Prescriptions de sécurité – Partie 3: Lampes

tungstèn-halogène (véhicules exceptées)

CEI 60529:1989 Degrés de protection procurés par les enveloppes (Code IP)

CEI 60570:2003 Systèmes d’alimentation électrique par rail pour luminaires

CEI 60598-2 (toate părţile) Luminaires – Partie 2: Règles particulières

CEI 60598-2-4:1997 Luminaires portatifs à usage général

CEI 60634 Lampes étalons pour essais d’échauffement (E.E.E.) à exécuter sur les
luminaires

CEI 60662 Lampes à vapeur de sodium à haute pression

CEI 60664-1 Coordination de l’isolement des matériels dans les systèmes (réseaux) à
basse tension – Partie 1: Principes, prescriptions et essais

CEI 60684 (toate părţile) Gaines isolantes souples

CEI 60695-2-2 Essais relatifs aux risques du feu – Partie 2: Méthodes d’essai – Section 2:
Essai au brûleur-aiguille

CEI 60695-2-10 Essais relatifs aux risques du feu – Partie 2-10: Essais au fil incandescent /
chauffant – Appareillage et méthode commune d’essai

CEI 60838 (toate părţile) Douilles diverses pour lampes

CEI 60901 Lampes à fluorescence à culot unique – Prescriptions de performances

CEI 60989 Transformateurs d’isolement à enroulements séparés,

autotransformateurs, transformateurs variables et bobines d’inductances

CEI 60990:1999 Méthodes de mesure du courant de contact et du courant dans le

conducteur de protection

CEI 61032:1997 Protection des personnes et des matériels par les enveloppes – Calibres
d’essai pour la vérification

1)
„DB” se refera la baza de date „on-line” a CEI.
7
 SR EN 60598-1:2005

CEI 61058-1:2000 Înterrupteurs pour appareils – Partie 1: Règles générales

CEI 61184 Douilles à baïonnette

CEI 61195 Lampes à fluorescence à deux culots – Prescriptons de sécurité

CEI 61199:1999 Lampes à fluorescence à culot unique – Prescriptons de sécurité

CEI 61347 (toate părţile) Appareillage de lampes

CEI 61347-2-9 Appareillage de lampes – Partie 2-9: Prescriptions particulières pour les
ballasts pour lampes à décharge (à l’exclusion des lampes fluorescentes)

CEI 61558-2 (toate părţile) Appareillage de lampes – Partie 2-5: Règles particulières pour les
transformateurs et les blocs d’alimentation pour rasoirs

CEI 62035 Lampes à décharge (à l’exclusion des lampes fluorescentes) –

Prescriptions de sécurité

CEI 80416-1 Principes de base pour les symboles graphiques utilisables sur le matériel
– Partie 1: Création des dessins originaux de symboles

ISO 75-2:1993 Plastiques – Détermination de la température de fléchissement sous

charge – Partie 2: Plastiques et ébonite

ISO 4046:2002 Papier, carton, pâtes et termes connexes – Vocabulaire – Partie 4:

Catégories et produits transformés de papier et de carton.

0.3 Prescripţii generale

Corpurile de iluminat trebuie concepute şi construite astfel încât în utilizare normală să funcţioneze
fără să compromită securitatea şi să nu producă vreun pericol pentru persoanele şi mediul
înconjurător. În general, conformitatea se verifică prin efectuarea tuturor încercărilor specificate.

0.3.1 Un corp de iluminat trebuie să corespundă unei secţiuni a părţii 2. Dacă totuşi, o secţiune
corespunzătoare a părţii 2 nu există pentru un corp de iluminat particular sau o grupă de corpuri de
iluminat, atunci pot fi utilizate ca ghid pentru prescripţii şi încercări secţiunile aplicabile cele mai
apropiate de partea 2.

Atunci când concepţia unui corp de iluminat este astfel încât două sau mai multe secţiuni ale părţii 2
sunt aplicabile, corpul de iluminat trebuie să corespundă celor două sau tuturor secţiunilor
corespunzătoare.

0.3.2 În ceea ce priveşte încercările, semicorpurile de iluminat trebuie să fie considerate ca fiind
corpuri de iluminat.

0.4 Generalităţi privind încercările şi verificarea

0.4.1 Încercările menţionate în acest standard sunt încercări de tip. Pentru definirea "încercării de
tip" a se vedea secţiunea 1 din această parte 1.

NOTĂ – Prescripţiile şI toleranţele admise în acest standard se referă la încercarea unui eşantion pentru
încercare de tip supus pentru acest scop. Conformitatea eşantionului pentru încercare de tip nu implică
asigurarea conformităţii întregii producţii a producătorului. Conformitatea producţiei este responsabilitatea
producătorului şi poate include încercări periodice şi de asigurare a calităţii, în completarea încercărilor de tip.
0.4.2 Dacă nu se specifică altfel în secţiunile din partea 1 sau din partea 2, corpurile de iluminat
trebuie încercate la o temperatură ambiantă cuprinsă între 10 °C şi 30 °C. Corpurile de iluminat
trebuie încercate în stare de livrare şi instalate ca în utilizare normală ţinând seama şi de
8
 SR EN 60598-1:2005

instrucţiunile de instalare ale producătorului. Lampa (sau lămpile) nu este (nu sunt) montată(e)
decât dacă se consideră esenţial pentru încercare.

Corpurile de iluminat nu pot fi considerate conforme cu prescripţiile din această parte 1 dacă
cablajul lor intern nu este complet.

În general, încercările se efectuează pe un singur eşantion de corp de iluminat sau, dacă este
implicată o gamă de corpuri de iluminat similare, pe un singur corp de iluminat de fiecare putere
nominală din gamă sau pe o selecţie reprezentativă a gamei de putere acceptată de comun acord
cu producătorul (a se vedea anexa T). Această selecţie trebuie să includă corpul de iluminat
precum şi toate accesoriile sale de fixare, constituind combinaţia cea mai defavorabilă din punct de
vedere al încercărilor.

Fiecare eşantion de corp de iluminat trebuie să corespundă la toate încercările care îi sunt
aplicabile. Pentru a reduce timpul de încercare şi ţinând seama de anumite încercări care pot fi
distructive, producătorul poate supune corpuri de iluminat suplimentare sau părţi ale corpurilor de
iluminat, cu condiţia ca acestea să fie executate din aceleaşi materiale şi să aibă o concepţie
identică cu corpul de iluminat original şi ca rezultatele încercărilor să fie aceleaşi, ca şi cum ar fi
efectuate pe un corp de iluminat identic. În cazul în care încercarea de conformitate este specificată
ca fiind “prin examinare” aceasta include toate manipulările necesare.

Pentru corpurile de iluminat montate pe şină, producătorul trebuie să furnizeze împreună cu corpul
de iluminat şi un eşantion de şină, un conector şi adaptoare corespunzătoare cu ajutorul cărora
corpul de iluminat poate fi conectat.

Corpurile de iluminat compuse se supun încercărilor de securitate după ce au fost asamblate astfel
încât să dea rezultatele cele mai defavorabile.

Anumite elemente ale corpurilor de iluminat, de exemplu articulaţiile, dispozitivele cu contragreutate

sau organele similare, pot fi încercate separat cu condiţia ca aceste părţi să fie astfel concepute
încât performanţele lor să nu depindă de alte elemente ale corpului de iluminat.

Corpurile de iluminat destinate a fi utilizate cu un cablu sau cordon flexibil nedetaşabil se încearcă
cu cablul sau cordonul flexibil conectat la corpul de iluminat.

Pentru corpurile de iluminat prevăzute a fi utilizate cu abajur, dar care nu sunt echipate în mod
normal cu acesta, producătorul corpului de iluminat trebuie să furnizeze un abajur reprezentativ al
tipului care trebuie utilizat cu corpul de iluminat.

0.4.3 Verificare şi încercări

Corpurile de iluminat pentru încercări conform prescripţiilor acestui standard pot avea rapoarte de
încercări reactualizate în conformitate cu această ediţie prin supunerea unui nou eşantion la
încercare împreună cu rapoartele de încercări precedente.
În general, nu este necesară realizarea unei încercări de tip complete, produsul şi rezultatele
încercării precedente fiind revăzute numai pentru toate secţiunile modificate marcate “R” şi listate
în anexa S.

NOTĂ – Articolele marcate “R” şi listate în anexa S vor fi incluse în viitoarele amendamente/ediţii.

0.5 Componente ale corpurilor de iluminat

0.5.1 Componentele, altele decât componentele integrate, trebuie să satisfacă prescripţiile din
standardele CEI corespunzătoare, dacă există.
Componentele care satisfac prescripţiile din standardul CEI corespunzător şi sunt marcate cu valori
individuale se verifică pentru a se stabili că acestea corespund condiţiilor care apar în utilizare.
Aspectele unei utilizări care nu sunt acoperite de standardul respectiv trebuie să ceară acestora
satisfacerea prescripţiilor suplimentare corespunzătoare din acest standard.

Conformitatea se verifică prin examinare şi încercări corespunzătoare.

9
 SR EN 60598-1:2005

Componentele integrate trebuie să fie conforme, în măsura în care este posibil cu standardele CEI
referitoare la componente, ca părţi ale corpului de iluminat.

NOTA 1 – Aceasta nu implică că aceste componente trebuie încercate separat înainte de acceptarea corpului
de iluminat.
NOTA 2 – O îndrumare pentru alegerea componentelor în diferite tipuri de corpuri de iluminat poate fi găsită în
Anexa L.
Cablajul intern al unui corp de iluminat trebuie să fie conform cu prescripţiile de la 5.3.
NOTĂ – Aceasta nu exclude utilizarea cablurilor standardizate.

0.5.2 Componentele care corespund prescripţiilor propriilor lor standarde şi care sunt folosite
conform utilizării prevăzute, trebuie încercate conform prescripţiilor din acest standard numai atunci
când nu există prescripţii în standardul de componente (acoperind prescripţiile indicate în antetul
acestui standard).

NOTĂ – Un raport de încercare valabil se consideră suficient pentru a demonstra conformitatea.

Duliile de lămpi şi duliile de startere trebuie, în plus, să corespundă prescripţiilor încercărilor de

calibrare şi de interschimbabilitate ale standardului CEI corespunzător de componente, atunci când
sunt aplicabile, după încorporarea lor în corpurile de iluminat.

0.5.3 Componentele pentru care nu există standarde CEI trebuie, ca parte a corpului de iluminat,
să satisfacă prescripţiile acestui standard de corpuri de iluminat. Duliile de lampi şi duliile de starter
trebuie, în plus, să corespundă prescripţiilor de calibrare şi interschimbabilitate ale standardului CEI
corespunzător de componente, atunci când sunt aplicabile.

NOTĂ – Duliile, întreruptoarele, transformatoarele, balasturile, cablurile, cordoanele flexibile şi fişele sunt
exemple de componente.
0.5.4 Conformitatea cu acest standard poate fi asigurată numai dacă sunt utilizate ecrane de
protecţie, de specificaţie identică.

0.6 Lista secţiunilor părţii 2

1. Corpuri de iluminat fixe de uz general.

2. Corpuri de iluminat încastrate.
3. Corpuri de iluminat public.
4. Corpuri de iluminat portabile de uz general.
5. Proiectoare.
6. Corpuri de iluminat cu transformator sau convertizor încorporat pentru lămpi electrice cu
incandescenţă.
7. Corpuri de iluminat portabile utilizate în grădini
8. Lămpi de mână.
9. Corpuri de iluminat pentru tehnica fotografică şi cinematografică (neprofesionale).
10. Corpuri de iluminat atractive pentru copii.
11. Neutilizat în prezent.
12. Neutilizat în prezent.
13. Neutilizat în prezent.
14. Neutilizat în prezent.
15. Neutilizat în prezent.
16. Neutilizat în prezent.
17. Corpuri de iluminat pentru iluminatul scenelor de teatru, studiourilor de televiziune, cinema şi
foto (de interior şi de exterior).
18. Corpuri de iluminat pentru piscine şi uz similar.
19. Corpuri de iluminat cu circulaţie de aer (reguli de securitate).
20. Ghirlande luminoase.
21. Neutilizat în prezent.
22. Corpuri de iluminat pentru iluminat de siguranţă.
23. Sisteme de iluminat de foarte joasă tensiune pentru lămpi cu filament.
24 Corpuri de iluminat cu suprafeţe cu temperaturi limitate.
25 Corpuri de iluminat pentru zonele clinice ale spitalelor şi caselor de sănătate.

10
 SR EN 60598-1:2005

Secţiunea 1: Definiţii

1.1 Generalităţi

Această secţiune stabileşte definiţiile generale aplicabile corpurilor de iluminat.

1.2 Definiţii

Definiţiile următoare se aplică în toate secţiunile părţii 1; alte definiţii referitoare la lămpi se găsesc
în standardele de lămpi corespunzătoare.

Când se folosesc termenii "tensiune" şi "curent", în lipsa unor indicaţii contrare, înseamnă că se
referă la valorile lor efective.

1.2.1
corp de iluminat
aparat de iluminat care distribuie, filtrează sau transformă lumina emisă de una sau mai multe lămpi
şi care conţine toate dispozitivele necesare pentru susţinerea, fixarea şi protecţia lămpilor, dar nu
lămpile însăşi, şi dacă este necesar, circuitele auxiliare împreună cu mijloacele de conectare ale
acestora la reţeua de alimentare.

NOTĂ – Un corp de iluminat cuprinzând o lampă compactă neînlocuibilă este considerat ca un corp de iluminat
cu excepţia că încercările nu se efectuează pe lampa compactă sau pe lampa compactă cu balast integrat.

1.2.2
parte principală (a unui corp de iluminat)
parte fixată pe suprafaţa de montare sau suspendată direct de această suprafaţă sau aşezată pe
aceasta (aceasta poate conţine sau nu lămpile, duliile şi aparatajul auxiliar).

NOTĂ – În corpurile de iluminat cu lămpi cu filament de wolfram, partea principală este în mod normal partea
care conţine dulia.

1.2.3
corp de iluminat obişnuit
corp de iluminat care asigură protecţia împotriva atingerii accidentale a părţilor active dar fără nici o
protecţie specială împotriva prafului, a corpurilor solide sau a umidităţii.

1.2.4
corp de iluminat pentru uz general
corp de iluminat care nu este proiectat pentru o utilizare specială.

NOTĂ – Exemple de corpuri de iluminat pentru uz general: corpuri de iluminat suspendate, anumite spoturi şi
anumite corpuri de iluminat fixe montate pe o suprafaţă sau încastrate. Exemple de corpuri de iluminat pentru
utilizare specială sunt cele pentru condiţii severe de utilizare, pentru aplicaţii fotografice, cinematografice şi
pentru piscine.

1.2.5
corp de iluminat reglabil
corp de iluminat a cărui parte principală poate fi orientată sau deplasată cu ajutorul articulaţiilor,
dispozitivelor cu contragreutate, tuburilor telescopice sau dispozitivelor similare.

NOTĂ – Un corp de iluminat reglabil poate fi fix sau portabil.

1.2.6
corp de iluminat de bază
cel mai mic număr de părţi asamblate care satisfac prescripţiile unei secţiuni oarecare a părţii 2 a
CEI 60598.

11
 SR EN 60598-1:2005

1.2.7
corp de iluminat compus
corp de iluminat care constă dintr-un corp de iluminat de bază combinat cu una sau mai multe părţi ce
pot fi înlocuite sau utilizate într-o combinaţie diferită cu alte părţi şi care pot fi schimbate fie cu mâna, fie
cu ajutorul sculelor.

1.2.8
corp de iluminat fix
corp de iluminat care nu poate fi deplasat uşor dintr-un loc într-altul, fie pentru că fixarea este
realizată astfel încât corpul de iluminat să nu poată fi îndepărtat decât cu ajutorul unor scule, fie
pentru că este destinat a fi utilizat într-un loc greu accesibil.

NOTĂ – În general, corpurile de iluminat fixe sunt concepute pentru o conectare permanentă la reţeaua de
alimentare, dar conectarea poate fi de asemenea făcută şi cu ajutorul unei fişe sau a unui dispozitiv similar.

Lustrele şi corpurile de iluminat prevăzute pentru a fi fixate pe tavan sunt exemple de corpuri de
iluminat destinate a fi utilizate în locuri greu accesibile.

1.2.9
corp de iluminat portabil
corp de iluminat care, în utilizare normală, poate fi deplasat dintr-un loc într-altul, rămânând
conectat la reţeaua de alimentare.

NOTĂ – Corpurile de iluminat pentru montare pe pereţi echipate cu un cablu sau cordon flexibil nedetaşabil pentru
conectarea la o fişă şi corpurile de iluminat care pot fi fixate pe suportul lor cu ajutorul unui şurub cu cap fluture, unei
cleme sau unui cârlig, astfel încât pot fi uşor îndepărtate cu mâna din suportul lor, sunt considerate corpuri de
iluminat portabile.

1.2.10
corp de iluminat încastrat
corp de iluminat prevăzut de producător pentru a fi total sau parţial încastrat în suprafaţa de montare.

NOTĂ – Termenul se aplică atât corpurilor de iluminat care funcţionează într-o cavitate închisă cât şi corpurilor
de iluminat montate într-o suprafaţă, ca de exemplu un plafon fals.

1.2.11
tensiune nominală
tensiunea de alimentare (sau tensiunile) pentru care corpul de iluminat a fost conceput de
producător.

1.2.12
curent de alimentare
curent la bornele de alimentare atunci când corpul de iluminat s-a stabilizat în regimul său normal
de funcţionare la tensiunea sa nominală şi frecvenţa sa nominală.

1.2.13
putere nominală a corpului de iluminat
putere nominală individuală a lămpilor multiplicată cu numărul lămpilor pentru care este conceput
corpul de iluminat.

1.2.14
cablu sau cordon flexibil nedetaşabil
cablu sau cordon flexibil care nu poate fi îndepărtat din corpul de iluminat decât cu ajutorul unei
scule.

NOTĂ – Corpurile de iluminat pot fi echipate cu cabluri sau cordoane flexibile nedetaşabile sau concepute
pentru a fi utilizate cu cabluri sau cordoane flexibile nedetaşabile, de exemplu cu ajutorul fixărilor de tip X, Y
sau Z.

12
 SR EN 60598-1:2005

1.2.15
parte activă
parte conductoare care în utilizare normală poate provoca un şoc electric. Conductorul neutru
trebuie, totuşi, să fie considerat ca parte activă.

NOTĂ – Încercarea pentru a determina dacă o parte conductoare este parte activă sau nu, şi dacă poate
provoca un şoc electric, este descrisă în anexa A.

1.2.16
izolaţie de bază
izolaţie aplicată părţilor active, destinată a asigura protecţia principală împotriva şocurilor electrice.

NOTĂ – Izolaţia de bază nu include în mod necesar izolaţia utilizată exclusiv în scopuri funcţionale.

1.2.17
izolaţie suplimentară
izolaţie independentă aplicată în plus faţă de izolaţia de bază, în vederea asigurării protecţiei
împotriva şocurilor electrice în cazul unei defectări a izolaţiei de bază.

1.2.18
izolaţie dublă
izolaţie care cuprinde atât o izolaţie de bază cât şi o izolaţie suplimentară.

1.2.19
izolaţie întărită
sistem de izolaţie unic aplicat părţilor active, care asigură un grad de protecţie împotriva şocurilor
electrice echivalent unei izolaţii duble.

NOTĂ – Termenul "sistem de izolaţie" nu implică faptul că izolaţia trebuie să fie asigurată printr-un corp
omogen. Sistemul poate cuprinde mai multe straturi care nu pot fi încercate separat ca izolaţie suplimentară
sau ca izolaţie de bază.

1.2.20
(Nu se utilizează în prezent)

1.2.21
corp de iluminat de clasa 0 (se aplică numai corpurilor de iluminat obişnuite)
corp de iluminat în care protecţia împotriva şocurilor electrice se bazează pe izolaţia de bază.
Aceasta înseamnă că nu există mijloace pentru conectarea părţilor conductoare accesibile, dacă
există, la conductorul de protecţie din cablajul fix al instalaţiei, protecţia în cazul defectării izolaţiei
de bază, bazându-se pe mediul înconjurător. Pentru aplicarea clasei 0 şi a prescripţiilor de
încercare, a se vedea Anexa U.

NOTA 1 – Corpurile de iluminat de clasa 0 pot să aibă fie o carcasă din material izolant care constituie o parte
sau totalitatea izolaţiei de bază, fie o carcasă metalică separată de părţile active prin cel puţin izolaţia de bază.

NOTA 2 – Dacă un corp de iluminat care are o carcasă din material izolant este prevăzut cu un dispozitiv de
legare la pământ a părţilor interne, acesta este de clasa I.

NOTA 3 – Corpurile de iluminat de clasa 0 pot avea părţi cu izolaţie dublă sau izolaţie întărită.

NOTA 4 – În Japonia, clasa 0 se aplică numai corpurilor de iluminat obişnuite utilizate la tensiunea de
alimentare de la 100 V până la 127 V.

1.2.22
corp de iluminat de clasa I
corp de iluminat în care protecţia împotriva şocurilor electrice nu se bazează numai pe izolaţia de
bază, dar include o măsură de securitate suplimentară sub forma unor mijloace de conectare a
părţilor conductoare accesibile la un conductor de protecţie (legare la pământ) din cablajul fix al

13
 SR EN 60598-1:2005

instalaţiei, astfel încât părţile conductoare accesibile să nu poată deveni active în cazul defectării
izolaţiei de bază.

NOTA 1 – Pentru un corp de iluminat destinat a fi utilizat cu un cablu sau cordon flexibil, aceste mijloace
cuprind un conductor de protecţie care face parte din cablul sau din cordonul flexibil.

NOTA 2 – Corpurile de iluminat de clasa I pot avea părţi cu izolaţie dublă sau izolaţie întărită.

NOTA 3 – Corpurile de iluminat de clasa I pot avea părţi în care protecţia împotriva şocurilor electrice se
bazează pe funcţionarea la tensiune foarte joasă de securitate (TFJS).

1.2.23
corp de iluminat de clasa II
corp de iluminat în care protecţia împotriva şocurilor electrice nu se bazează numai pe izolaţia de
bază, dar sunt prevăzute măsuri suplimentare de securitate, precum izolaţia dublă sau izolaţia
întărită. Aceste corpuri de iluminat nu conţin nici un mijloc de protecţie bazat pe legarea la pământ
sau pe condiţiile de instalare.

NOTA 1 – Un astfel de corp de iluminat poate fi unul din tipurile următoare:

a) Corp de iluminat care are o carcasă din material izolant, durabilă şi practic continuă care acoperă toate
părţile metalice, cu excepţia părţilor mici, cum ar fi plăcuţe de marcare, şuruburi şi nituri, care sunt
separate de părţile active printr-o izolaţie cel puţin echivalentă cu izolaţia întărită; un astfel de corp de
iluminat este numit corp de iluminat de clasa II cu carcasă izolantă.

b) Corp de iluminat care are o carcasă metalică practic continuă cu izolaţie dublă în toate părţile sale, cu
excepţia părţilor unde se utilizează o izolaţie întărită pentru că izolaţia dublă este evident irealizabilă; un
astfel de corp de iluminat este numit corp de iluminat de clasa II cu carcasă metalică.

c) Corp de iluminat constituit din combinarea tipurilor a) şi b) de mai sus.

NOTA 2 – Carcasa unui corp de iluminat de clasa II cu carcasă izolantă poate constitui o parte sau totalitatea
izolaţiei suplimentare sau a izolaţiei întărite.

NOTA 3 – Dacă pentru uşurarea amorsării este prevăzută o legare la pământ, dar aceasta nu este legată la o
parte metalică accesibilă, corpul de iluminat poate fi considerat totuşi ca aparţinând clasei II. Părţile metalice în
conformitate cu specificaţiile standardelor CEI de lămpi precum şi alte părţi metalice inaccesibile şi nelegate
normal la pământ în utilizare normală nu sunt considerate ca părţi active care pot cauza un şoc electric, în
afară de cazul în care încercările din anexa A le-a determinat ca fiind părţi active.

NOTA 4 – Dacă un corp de iluminat cu izolaţie dublă şi/sau izolaţie întărită în toate părţile sale are o bornă de
legare la pământ sau un contact de legare la pământ, el aparţine clasei I. Totuşi, un corp de iluminat fix de
clasă II, prevăzut pentru montare în buclă, poate să conţină o bornă interioară care să asigure continuitatea
electrică a unui conductor de legare la pământ care nu se termină în corpul de iluminat cu condiţia ca această
bornă să fie izolată de părţile metalice accesibile printr-o izolaţie de clasa II.

NOTA 5 – Corpurile de iluminat de clasa II pot avea părţi în care protecţia împotriva şocurilor electrice se
bazează pe funcţionarea la tensiune foarte joasă de securitate (TFJS).

1.2.24
corp de iluminat de clasa III
corp de iluminat în care protecţia împotriva şocurilor electrice se bazează pe alimentarea la o
tensiune foarte joasă de securitate (TFJS) şi în care nu sunt generate tensiuni superioare faţă de
tensiunea foarte joasă de securitate (TFJS).

NOTĂ – Un corp de iluminat de clasa III nu trebuie să fie prevăzut cu mijloace de protecţie prin legare la
pământ.

1.2.25
temperatură ambiantă maximă nominală (ta )
temperatură desemnată de producător pentru un corp de iluminat ca fiind temperatura ambiantă
cea mai ridicată în care corpul de iluminat poate funcţiona în condiţii normale.

NOTĂ – Aceasta nu exclude funcţionarea temporară la o temperatură care nu depăşeşte (ta + 10) °C.

14
 SR EN 60598-1:2005

1.2.26
temperatură de funcţionare maximă nominală a cutiei unui balast, a unui condensator
sau a unui dispozitiv de amorsare (tc)
temperatura maximă admisibilă care poate apare pe suprafaţa exterioară a unei componente (în
locul indicat, dacă este marcat) în condiţiile normale de funcţionare la tensiunea nominală sau la
cea maximă din domeniul de tensiuni nominale.

1.2.27
temperatură de funcţionare maximă nominală a înfăşurării unui aparataj
de alimentare a lămpii (tW)
temperatura înfăşurării desemnată de producător ca fiind cea mai înaltă temperatură la care un
aparataj de alimentare a lămpii la 50/60 Hz poate să confirme o durată de viaţă de cel puţin 10 ani
în serviciu continuu.

1.2.28
balast
element inserat între sursa de alimentare şi una sau mai multe lămpi cu descărcare şi care, prin
inductanţă, capacitate sau rezistenţă, utilizate separat sau în combinaţie, realizează în principal
limitarea curentului lămpii (lămpilor) la valoarea cerută.

Acesta poate cuprinde de asemenea mijloace ce permit să se obţină, pornind de la tensiunea de

alimentare, tensiunea de amorsare şi curentul de preîncâlzire destinate să evite amorsarea la rece,
să reducă efectul stroboscopic, să corecteze factorul de putere şi să elimine perturbaţiile radio.

1.2.29
aparataj de alimentare a lămpii, independent
aparataj de alimentare a lămpii, compus din unul sau mai multe elemente separate şi concepute
astfel încât să poată fi montate separat în exteriorul corpului de iluminat cu protecţia conformă cu
marcarea de pe aparatajul de alimentare a lămpii şi fără nici o carcasă suplimentară.

1.2.30
aparataj de alimentare a lămpii, încorporat
aparataj de alimentare a lămpii, conceput pentru a fi încorporat într-un corp de iluminat şi care nu
este prevăzut pentru a fi montat în exteriorul unui corp de iluminat fără măsuri speciale.

1.2.31
dulie integrată
parte a unui corp de iluminat care susţine lampa, asigură contactul electric cu aceasta şi care este
concepută ca parte a corpului de iluminat.

1.2.32
compartimentul balastului
parte a corpului de iluminat care este destinată montării balastului.

1.2.33
capac translucid
parte a corpului de iluminat care transmite lumina şi poate asigura de asemenea protecţia lămpilor
şi a altor componente. Acest termen cuprinde dispersoarele, panourile optice şi elementele similare
de control a luminii.

1.2.34
cablaj fix
cablu care face parte din instalaţia fixă la care este conectat corpul de iluminat.

NOTĂ – Cablajul fix poate fi introdus în corpul de iluminat şi conectat la borne, incluzând bornele duliilor,
întreruptoarelor şi accesoriilor similare.

15
 SR EN 60598-1:2005

1.2.35
conector
ansamblu care permite unui cablu flexibil să fie conectat, dacă se doreşte, la un corp de iluminat.
Acesta cuprinde două părţi: un conector conţinând contacte tubulare care este parte integrală a
cablului flexibil de alimentare sau destinat a fi ataşat la cablul flexibil conectat la reţeaua de
alimentare; o priză de aparat prevăzută cu ştifturi de contact şi care este partea încorporată sau
fixată pe corpul de iluminat.

1.2.36
cablaj extern
cablaj amplasat în general în exteriorul corpului de iluminat dar livrat cu acesta.

NOTA 1 – Cablajul extern poate fi utilizat pentru conectarea corpului de iluminat la reţeaua de alimentare, la
alte corpuri de iluminat sau la orice balast exterior.

NOTA 2 – Cablajul extern nu este necesar să se găsească pe toată lungimea sa în exteriorul corpului de
iluminat.

1.2.37
cablaj intern
cablaj amplasat în general în interiorul corpului de iluminat şi livrat cu acesta şi care asigură
conectarea între bornele pentru cablajul extern sau cablurile de alimentare şi bornele duliilor,
întreruptoarelor şi altor componente similare.

NOTĂ – Cablajul intern nu este necesar să se găsească pe toată lungimea sa în interiorul corpului de iluminat.

1.2.38
material normal inflamabil
material a cărui temperatură de aprindere este de cel puţin 200 °C şi care nu se deformează şi nici
nu se înmoaie la această temperatură.

Exemple: Lemn şi materiale pe bază de lemn cu o grosime mai mare de 2 mm.

NOTĂ – Temperatura de aprindere şi rezistenţa la deformare şi la înmuiere a materialelor normal inflamabile

derivă din valorile acceptate în mod curent şi determinate printr-o durată de încercare de 15 min.

1.2.39
material uşor inflamabil
material care nu poate fi clasificat nici ca normal inflamabil nici ca necombustibil.

Exemple: Fibră de lemn şi materiale pe bază de lemn cu o grosime care nu depăşeşte 2 mm.

1.2.40
material necombustibil
material incapabil să întreţină combustia.

NOTĂ – În sensul acestui standard, materiale ca metalul, ipsosul şi betonul sunt considerate ca materiale
necombustibile.

1.2.41
material inflamabil
material care nu satisface prescripţiile încercării cu fir incandescent de la 13.3.2.

1.2.42
tensiune foarte joasă de securitate (TFJS)
tensiune care nu depăşeşte 50 V valoare efectivă în curent alternativ (a se vedea nota 1) între
conductoare sau între un conductor oarecare şi pământ, într-un circuit care este izolat de reţeaua

16
 SR EN 60598-1:2005

de alimentare prin mijloace cum ar fi un transformator de securitate sau un convertor cu înfăşurări

separate.

NOTA 1 – Valoarea în curent continuu este în studiu.

NOTA 2 – Limita tensiunii nu trebuie depăşită fie în plină sarcină, fie în gol, dar în cadrul prezentei definiţii, se
presupune că orice transformator sau convertor trebuie să funcţioneze la tensiunea sa nominală de alimentare.

1.2.43
tensiune de serviciu
valoarea efectivă cea mai ridicată a tensiunii la care poate fi supusă o izolaţie oarecare, sub
tensiunea de alimentare nominală, fenomenele tranzitorii fiind neglijate, în circuit deschis sau în
timpul funcţionării normale.

1.2.44
încercare de tip
încercare sau o serie de încercări executate pe un eşantion pentru încercare de tip, având ca scop
verificarea conformităţii concepţiei unui produs dat cu prescripţiile din standardul corespunzător.

1.2.45
eşantion pentru încercarea de tip
eşantion constând din una sau mai multe unităţi similare prezentate de producătorul sau de
vânzătorul responsabil, în vederea unei încercări de tip.

1.2.46
„cu mâna”
fără întrebuinţarea unei scule, a unei monezi sau a altui obiect.

1.2.47
bornă
parte a unui corp de iluminat sau a unuia din elementele sale componente necesară conectării
electrice la un conductor. A se vedea secţiunile 14 şi 15.

1.2.48
legare în buclă
sistem de conectare la reţeaua de alimentare a două sau mai multe corpuri de iluminat în care
fiecare conductor de alimentare intră şi iese din aceeaşi bornă.

NOTĂ – Un conductor de alimentare poate fi tăiat pentru a facilita conectarea la o bornă (a se vedea figura 20).

1.2.49
cablaj care traversează corpul de iluminat
cablaj care traversează corpul de iluminat şi destinat pentru interconectarea unui şir de corpuri de
iluminat.

NOTA 1 – Anumite ţări nu admit conectări în cablajul care traversează corpul de iluminat.

NOTA 2 – Corpul de iluminat poate sau nu să fie conectat electric la cablajul care traversează corpul de
iluminat (a se vedea figura 20).

1.2.50
dispozitiv de amorsare
aparat care, prin el însuşi, sau în combinaţie cu alte componente din circuit, asigură condiţiile
electrice adecvate pentru amorsarea unui tip de lampă cu descărcare.

1.2.51
starter
dispozitiv de amorsare, utilizat în general pentru lămpi fluorescente, care asigură preîncălzirea
necesară electrozilor şi care, în combinaţie cu impedanţa în serie a balastului, provoacă o
supratensiune aplicată lămpii.

1.2.52

17
 SR EN 60598-1:2005

ignitor
dispozitiv de amorsare care produce impulsuri de tensiune pentru a aprinde o lampă cu descărcare
dar care nu asigură preîncălzirea electrozilor.

1.2.53
bloc de borne
ansamblu format din una sau mai multe borne situate în sau pe o carcasă sau corp din material
electroizolant pentru a uşura interconectarea între conductoare.

1.2.54
corp de iluminat pentru condiţii severe de utilizare
corp de iluminat conceput pentru condiţii severe de utilizare.

NOTĂ 1 – Corpul de iluminat poate să fie:

– fixat permanent, sau
– fixat temporar pe o construcţie sau un suport, sau
– încorporat într-un suport sau mâner.

NOTA 2 – Astfel de corpuri de iluminat sunt destinate a fi utilizate atunci când în mod normal apar condiţii
severe de mediu sau atunci când este cerut un iluminat provizoriu, de exemplu în clădiri în construcţie, ateliere
industriale şi aplicaţii similare.

1.2.55
sistem de contact electromecanic
sistem de conexiune în interiorul corpului de iluminat prin care partea principală care susţine dulia
este conectată electric şi mecanic la baza soclului sau la dispozitivul de suspendare. Acest sistem
poate conţine sau nu un dispozitiv de reglare.

Sistemul poate fi destinat unei construcţii de corp de iluminat specific sau poate asigura conexiunea
mai multor tipuri de corpuri de iluminat.

Figura 31 descrie sistemul de contact electromecanic aşa cum este definit la 1.2.55. Prescripţiile de
la 4.11.6 şi 7.2.1 se aplică ca atare.

Deoarece, în situaţia descrisă, placa de bază şi şasiul aparatajului de alimentare sunt unice şi
neinterschimbabile, placa de bază nu are nevoie să fie marcată cu curentul nominal al conexiunii
electrice, aşa cum se specifică la 3.2.

1.2.56
corp de iluminat fluorescent alimentat în curent continuu la tensiune foarte joasă (TFJ)
corp de iluminat destinat să funcţioneze cu o baterie cu tensiunea nominală de cel mult 48 V în
curent continuu şi conţinând un convertor (continuu/alternativ) cu tranzistori destinat să alimenteze
una sau mai multe lămpi fluorescente.

NOTA 1 – Corpurile de iluminat cu lămpi fluorescente alimentate în curent continuu la tensiune foarte joasă
(TFJ) pot genera tensiuni interne superioare tensiunii de alimentare şi deci nu fac parte din clasa III. Se va lua
în considerare riscul de şoc electric şi se va asigura o protecţie împotriva acestui risc în cazul unor asemenea
corpuri de iluminat.

NOTA 2 – Valoarea de 48 V este în studiu.

1.2.57
suprafaţă de montare
parte a clădirii, a mobilei sau a altei structuri pe care un corp de iluminat în utilizare normală poate,
într-un mod sau altul, să fie fixat sau suspendat sau pe care să fie aşezat, amplasat sau care este
destinată să suporte un corp de iluminat.

1.2.58
componentă integrată

18
 SR EN 60598-1:2005

componentă ce constituie o parte neînlocuibilă a unui corp de iluminat şi care nu poate fi încercată
separat de corpul de iluminat.

1.2.59
lămpi cu balast încorporat
unitate care nu poate fi demontată fără distrugerea sa definitivă, echipată cu un soclu de lampă şi
care include o sursă de lumină şi toate elementele adiţionale necesare amorsării şi funcţionării
stabile a sursei de lumină.

NOTA 1 – Componenta sursă de lumină a unei lămpi cu balast încorporat nu este înlocuibilă.

NOTA 2 – Componenta balast face parte din lampa cu balast încorporat; ea nu face parte din corpul de
iluminat. Ea este aruncată la sfârşitul duratei de viaţă a unităţii.

NOTA 3 – Din punct de vedere al încercărilor, se admite ca lămpile cu balast încorporat să fie considerate ca
lămpi convenţionale.

NOTA 4 – Pentru exemple şi alte informaţii se utilizează CEI 60972.

1.2.60
semicorp de iluminat
unitate similară unei lămpi cu balast încorporat dar concepută pentru a utiliza o sursă de lumină
înlocuibilă şi/sau un dispozitiv de amorsare.

NOTA 1 – Componenta sursă de lumină şi/sau dispozitivul de amorsare al unui semicorp de iluminat sunt uşor de
înlocuit.

NOTA 2 – Componenta balast nu este înlocuibilă şi nu se aruncă de fiecare dată când se înlocuieşte sursa de
lumină.

NOTA 3 – O dulie este necesară pentru realizarea conexiunii de alimentare.

NOTA 4 – Pentru exemple şi alte informaţii se utilizează CEI 60972.

1.2.61
balast/transformator cu fişă pentru priză de curent
balast sau transformator încorporat într-o carcasă echipată cu o fişă integrată ca mijloc de
conectare la o reţea de alimentare electrică.

1.2.62
corp de iluminat prevăzut cu priză de conectare la reţea
corp de iluminat prevăzut cu o priză integrată de conectare la reţea folosită simultan atât pentru
montarea cât şi pentru conectarea la reţeaua de alimentare electrică.

1.2.63
corp de iluminat cu clemă
asamblare integrală a unui corp de iluminat şi a unei cleme cu resort elastic care asigură corpul de
iluminat în poziţie pe suprafaţa sa de montaj, prin acţiunea unei singure mâini.

1.2.64
conectoare ale lămpii
ansamblu de contacte concepute special pentru a furniza un mijloc de contact electric dar nu pentru
a susţine lampa.

1.2.65
priză de conectare la reţea
accesoriu prevăzut cu teci de contact într-un soclu, conceput pentru a primi ştifturile sau lamelele
unei fişe pentru priză de conectare la reţea şi prevăzut cu borne pentru conexiunea cablurilor sau
cordoanelor.

19
 SR EN 60598-1:2005

1.2.66
corp de iluminat care poate fi recablat
un corp de iluminat construit astfel încât cablul sau cordonul flexibil poate fi înlocuit utilizând scule de uz
general.

1.2.67
corp de iluminat care nu poate fi recablat
un corp de iluminat construit astfel încât cablul sau cordonul flexibil nu poate fi separat de corpul de
iluminat utilizând scule de uz general, fără a face corpul de iluminat inutilizabil permanent.

NOTĂ – Exemple de scule de uz general: şurubelniţe, chei etc.

1.2.68
aparataj de alimentare a lămpii
dispozitiv utilizat pentru asigurarea funcţionării lămpilor, de exemplu: balasturi, transformatoare şi
convertoare coborâtoare de tensiune.

NOTĂ – Definiţia nu include dispozitivele de amorsare sau stingere ale lămpilor sau pentru controlul
luminozităţii, cum ar fi filtrele şi senzorii de lumină.

1.2.69
parte la tensiune foarte joasă de securitate (TFJS)
parte care transportă curent, alimentată de corpul de iluminat la tensiune foarte joasă (mai mică de
50 V valoare efectivă, în curent alternativ), în raport cu orice altă parte sau cu pământul.

1.2.70
lampă artificială
dispozitiv ce încorporează un soclu, care este în conformitate cu prescripţiile CEI 60061.

1.2.71
lampă cu wolfram-halogen autoprotejată (abreviat: lampă autoprotejată)
lampă cu wolfram-halogen pentru care nu este necesar un ecran de protecţie pe corpul de iluminat.
Ambalajul acestor lămpi este marcat cu simbolul corespunzător din figura 1.

1.2.72
cablu sau cordon flexibil exterior
cablu flexibil sau cordon pentru conectarea externă la reţea, fixat sau asamblat în momentul
montării corpului de iluminat după una din următoarele metode de fixare:

– fixare de tip X: Metodă de fixare a cablului sau cordonului astfel încât el poate fi uşor înlocuit.

NOTA 1 – Cablul flexibil sau cordonul poate fi cu pregătire specială şi disponibil numai de la producător
sau serviciul său de întreţinere.

NOTA 2 – Un cablu sau cordon cu pregătire specială poate include de asemenea o parte a corpului de
iluminat.

– fixare de tip Y: Metodă de fixare a cablului sau cordonului astfel încât orice înlocuire să nu poată
fi realizată decât de producător, serviciul său de întreţinere sau de o persoană cu calificare
echivalentă.

NOTA 3 – Fixarea de tip Y poate utiliza un cablu sau cordon flexibil special sau obişnuit.

– fixare de tip Z: Metodă de fixare a cablului sau cordonului astfel încât el nu poate fi înlocuit fără spargerea
sau distrugerea corpului de iluminat.

1.2.73
pământ funcţional
legare la pământ a unei părţi dintr-un sistem, instalaţie sau echipament care este necesară pentru
buna funcţionare dar care nu asigură protecţia împotriva şocurilor electrice.

20
 SR EN 60598-1:2005

1.2.74
cablu de interconectare
cablu sau ansamblu de cabluri între două părţi esenţiale ale unui corp de iluminat, livrat de
producătorul corpului de iluminat şi care poate fi considerat ca făcând parte integrantă din corpul de
iluminat.

NOTĂ – Un ansamblu de cabluri poate fi constituit dintr-o combinaţie de diferite cabluri, de exemplu pentru
conectarea la reţea, legarea la pământ, tensiunile de alimentare pentru pornire şi funcţionare, conexiunile
funcţionale. Exemple de aplicare sunt: între un corp de iluminat şi un tablou pentru aparatajul de alimentare, o
cutie de conectare sau o cutie de conectare a unui sistem de alimentare pe şină.

1.2.75
bandaj
accesoriu mecanic, în general un tub rigid, destinat să menţină extremitatea dezizolată a unui
cablu.

Secţiunea 2: Clasificarea corpurilor de iluminat

2.1 Generalităţi

Această secţiune stabileşte modurile de clasificare a corpurilor de iluminat.

Corpurile de iluminat sunt clasificate în funcţie de tipul de protecţie împotriva şocurilor electrice, de
gradul de protecţie împotriva pătrunderii prafului, corpurilor solide, umidităţii şi de materialul
suprafeţei de sprijin.

2.2 Clasificare în funcţie de tipul de protecţie împotriva şocurilor electrice

Corpurile de iluminat trebuie să fie clasificate în funcţie de tipul de protecţie împotriva şocurilor
electrice în corpuri de iluminat de clasa 0, clasa I, clasa II sau clasa III (a se vedea definiţiile din
secţiunea 1).

Orice corp de iluminat trebuie să aparţină unei clasificări unice. De exemplu, în cazul unui corp de
iluminat în care este încorporat un transformator cu tensiune foarte joasă cu posibilitate de legare
la pământ, acest corp de iluminat trebuie să fie clasificat în clasa I şi nici o parte a acestui corp
de iluminat în clasa III, chiar dacă compartimentul lămpii este separat printr-un perete de
compartimentul transformatorului.

Semicorpurile de iluminat trebuie să satisfacă toate prescripţiile corespunzătoare corpurilor de

iluminat de clasa II, fără a fi marcate cu simbolul clasei II.

Cu excepţia cazului în care un corp de iluminat a fost conceput special pentru a fi utilizat cu
semicorpuri de iluminat, producătorul corpului de iluminat nu este responsabil pentru asigurarea
conformităţii permanente cu CEI 60598 atunci când utilizatorul a înlocuit tipurile de lămpi specificate
pentru semicorpurile de iluminat. Producătorul semicorpului de iluminat are responsabilitatea de a
furniza informaţii privind limitele de utilizare.

NOTĂ – Simbolul clasei II este omis pentru a se evita ca simbolul să fie aplicat pe corpul de iluminat complet
în care semicorpul de iluminat este utilizat.

2.3 Clasificare în funcţie de gradul de protecţie împotriva pătrunderii prafului,

a corpurilor solide şi a umidităţii

21
 SR EN 60598-1:2005

Corpurile de iluminat trebuie să fie clasificate în conformitate cu „cifrele IP„ ale sistemului de
clasificare descris în CEI 60529.

Simbolurile gradelor de protecţie sunt indicate în secţiunea 3.

Încercările pentru determinarea gradelor de protecţie sunt indicate în secţiunea 9.

NOTA 1 – Corpurile de iluminat clasificate ca etanşe la imersie nu sunt în mod necesar corespunzătoare pentru
funcţionarea sub apă. Corpurile de iluminat etanşe la imersie sub presiune trebuie să fie utilizate pentru aceste
aplicaţii.

NOTA 2 – Cifrele IP constituie principala marcare pe corpurile de iluminat, dar dacă se doreşte, pe lângă
cifrele IP pot fi utilizate în plus şi simbolurile.

2.4 Clasificare în funcţie de materialul suprafeţei de montare pentru care este

conceput corpul de iluminat

Corpurile de iluminat trebuie să fie clasificate corespunzător dacă ele:

– sunt prevăzute numai pentru montarea pe o suprafaţă necombustibilă;
– sunt prevăzute pentru montarea pe o suprafaţă normal inflamabilă;
– sunt prevăzute pentru montarea directă în/pe suprafeţe normal inflamabile atunci când un
material izolant termic poate acoperi corpul de iluminat.

NOTĂ – Suprafeţele uşor inflamabile nu sunt corespunzătoare pentru montarea directă a corpurilor de
iluminat. Prescripţiile pentru corpurile de iluminat clasificate ca apte de a fi montate direct pe suprafeţe normal
inflamabile cu sau fără acoperirea cu un material electroizolant, sau numai pentru montarea directă pe
suprafeţe necombustibile sunt precizate în secţiunea 3 pentru marcare, în secţiunea 4 pentru construcţie şi în
secţiunea 12 pentru încercările corespunzătoare. Anexa normativă D oferă descrierea unei incinte fără curenţi
de aer care trebuie utilizată pentru încercări şi anexa informativă N explică principiile privind marcarea F.

2.5 Clasificare în funcţie de condiţiile de utilizare

Corpurile de iluminat trebuie să fie clasificate după cum urmează, fie că sunt prevăzute pentru
utilizare normală, fie pentru condiţii severe.

Clasificare Simbol

– Corp de iluminat pentru utilizare normală. Fără simbol.

– Corp de iluminat pentru condiţii severe de utilizare. Simboluri – a se vedea figura 1.

Secţiunea 3: Marcare

3.1 Generalităţi

Această secţiune specifică informaţiile care trebuie marcate pe corpurile de iluminat.

3.2 Marcarea corpurilor de iluminat

Următoarele informaţii trebuie să fie marcate clar şi durabil pe corpul de iluminat (a se vedea
tabelul 3.1):

a) Marcarea ce trebuie să fie observată atunci când se înlocuiesc lămpile trebuie să fie vizibilă din
exteriorul corpului de iluminat (cu excepţia suprafeţei de montare) sau în spatele unui capac
care este îndepărtat în timpul înlocuirii lămpii şi atunci când lampa este scoasă.

b) Marcarea ce trebuie să fie observată în timpul instalării corpului de iluminat trebuie să fie vizibilă
din exteriorul corpului de iluminat sau în spatele unui capac sau al unei părţi care este

22
 SR EN 60598-1:2005

îndepărtată în timpul instalării.

c) Marcarea ce trebuie să fie observată după instalare trebuie să fie vizibilă atunci când corpul de
iluminat este asamblat şi instalat ca în utilizare normală, cu lămpile în poziţie.

Marcarea se poate figura pe balasturi, în măsura în care condiţiile a) sau b) de mai sus, dacă sunt
aplicabile, sunt îndeplinite.

Tabelul 3.1

Marcări Marcări Marcări

conform a) conform b) conform c)
3.2.8* Putere nominală 3.2.1 - 3.2.2** 3.2.13 Obiecte iluminate****
3.2.10 Lămpi speciale 3.2.3 Temperatura ambiantă 3.2.14 Condiţii severe de utilizare
3.2.11 Fascicul rece 3.2.4 - 3.2.5
3.2.6 Cifrele IP
3.2.15 Calotă argintată 3.2.7 Tipul de referinţă
3.2.16 Ecran de protecţie 3.2.9 Simboluri F F F
3.2.18 Avertizare aprindere 3.2.12 Borne
3.2.19 Lampă autoprotejată 3.2.17*** Corpuri de iluminat
interconectate

* 3.2.8 Putere nominală. Pentru corpurile de iluminat echipate cu lămpi cu descărcare cu aparataj
de alimentare separat, marcarea poate fi înlocuită printr-o instrucţiune: "Pentru tipul de lampă, a se
vedea aparatajul de alimentare”.
** 3.2.2 Tensiune nominală. Pentru corpurile de iluminat echipate cu lămpi cu descărcare, dacă balastul
nu este încorporat în corpul de iluminat, corpul de iluminat trebuie s ă fie marcat cu tensiunea de
funcţionare, în locul tensiunii reţelei. Pentru corpurile de iluminat cu transformatoare încorporate,
echipate cu lămpi cu filament, a se vedea CEI 60598-2-6.
*** 3.2.17 Corpuri de iluminat interconectate. Pentru corpurile de iluminat fixe, această informaţie poate fi
de asemenea precizată în instrucţiunile de instalare.
**** 3.2.13 Obiecte iluminate. Corpul de iluminat trebuie s ă conţină numai simbolul. Explicaţia simbolului
trebuie să fie precizată în instrucţiunile care însoţesc corpul de iluminat, dacă ea nu este deja
prevăzută pe corpul de iluminat.

Simbolul legării la pământ, menţionat la 3.2.12 poate fi marcat pe balast în loc de a fi marcat pe
corpul de iluminat, dacă balastul este de tip neînlocuibil. Înălţimea simbolurilor grafice nu trebuie să
fie mai mică de 5 mm, cu excepţia simbolurilor corpurilor de iluminat de clasa II şi clasa III şi pentru
marcarea F care pot fi reduse până la minimum 3 mm, atunci când spaţiul disponibil pentru marcare
este redus. Înălţimea literelor şi cifrelor prezentate separat, sau cu, sau ca parte a unui simbol,
nu trebuie să fie mai mică de 2 mm.

În cazul corpurilor de iluminat combinate pentru care referirile la tipul sau puterea nominală sunt
diferite pentru diverse combinaţii, partea principală şi părţile anexe pot fi marcate cu referinţa tipului
sau puterii nominale, după caz, cu condiţia ca tipul să poată fi identificat şi puterea nominală a
ansamblului complet să poată fi determinată după un catalog sau o documentaţie similară.

Pentru corpurile de iluminat cu sisteme de contact electromecanic, pe placa de bază trebuie să fie
marcat curentul nominal al conexiunii electrice dacă sistemul este susceptibil să fie utilizat cu mai
multe tipuri diferite de corpuri de iluminat.

3.2.1 Marca de origine (marca înregistrată, marca producătorului sau numele vânzătorului
responsabil).

3.2.2 Tensiunea (tensiunile) nominală(e), în volţi. Corpurile de iluminat cu lămpi electrice cu filament
23
 SR EN 60598-1:2005

de wolfram nu trebuie să fie marcate decât în cazul în care tensiunea nominală este diferită de 250 V.

Corpurile de iluminat portabile de clasa III trebuie să fie marcate cu tensiunea nominală în
exteriorul corpului de iluminat.

3.2.3 Temperatura ambiantă nominală maximă ta, dacă diferă de 25 °C (a se vedea figura 1).

NOTĂ – Excepţiile de la această prescripţie generală pot fi specificate în secţiunile particulare din CEI 60598-2.

3.2.4 Simbolul corpurilor de iluminat de clasă II, dacă este cazul (a se vedea figura 1).

Pentru corpurile de iluminat portabile prevăzute cu un cablu sau cu un cordon flexibil nedetaşabil,
simbolul pentru construcţia de clasa II, dacă este cazul, trebuie să fie marcat în exteriorul corpului
de iluminat.

Simbolul de clasa II nu trebuie aplicat la semicorpurile de iluminat.

3.2.5 Simbolul corpului de iluminat de clasa III, dacă este cazul (a se vedea figura 1).

3.2.6 Marcarea (dacă este cazul) cu cifre IP pentru gradul de protecţie împotriva pătrunderii
prafului, a corpurilor solide şi a umidităţii şi, după dorinţă, a simbolurilor suplimentare (a se vedea
figura 1 şi anexa J). Dacă X este utilizat pentru o cifră IP în figura 1, aceasta înseamnă că o cifră
lipseşte din exemplu, însă ambele cifre corespunzătoare trebuie să fie marcate pe corpul de
iluminat.

În cazul în care cifre IP diferite se aplică pe părţi distincte ale corpului de iluminat, cifra inferioară
trebuie să fie marcată pe eticheta tip a corpului de iluminat în timp ce cifra superioară trebuie să fie
marcată separat pe partea respectivă. Instrucţiunile de utilizare furnizate cu corpul de iluminat
trebuie să precizeze în detaliu cifrele IP ce se aplică diferitelor părţi ale corpului de iluminat.
Utilizarea diferitelor cifre IP pe mai multe părţi ale corpului de iluminat este aplicabilă numai
corpurilor de iluminat fixe.

Marcarea IP 20 nu este obligatorie pe corpurile de iluminat obişnuite.

3.2.7 Numărul de model al producătorului sau tipul de referinţă.

3.2.8 Puterea nominală sau denumirea care este indicată în fila de caracteristici a tipului de lampă
sau tipurilor de lămpi pentru care este conceput corpul de iluminat. Dacă indicarea puterii lămpii
este insuficientă, atunci trebuie precizat şi numărul lămpilor şi tipul lor.

Corpurile de iluminat cu lămpi electrice cu filament de wolfram trebuie să fie marcate cu puterea
nominală maximă şi numărul lămpilor.

Marcarea puterii nominale maxime pentru corpurile de iluminat cu lămpi electrice cu filament de
wolfram care au mai mult de o dulie, se poate face astfel:

„n x MAX ...W” unde n este numărul duliilor.

3.2.9 Unde este aplicabil,

– simbolul corespunzător (a se vedea figura 1) pentru aptitudinea de montare directă numai pe

suprafeţe necombustibile;
NOTĂ – Ca o soluţie alternativă, poate fi aplicată o notă de avertisment ca cea descrisă la 3.3.4.
– simbolul corespunzător (a se vedea figura 1) pentru aptitudinea de montare directă pe suprafeţe
normal inflamabile;

– simbolul corespunzător (a se vedea figura 1) pentru aptitudinea de montare directă în/pe

suprafeţe normal inflamabile atunci când un material izolant termic poate acoperi corpul de
24
 SR EN 60598-1:2005

iluminat.

NOTĂ – O notă de avertisment sau un simbol nu sunt cerute atunci când este evident că un corp de
iluminat poate fi montat pe suprafeţe normal inflamabile, de exemplu corpuri de iluminat portabile de uz
general, corpuri de iluminat de mână, corpuri de iluminat atractive pentru copii şi corpuri de iluminat
pentru iluminatul de securitate.

3.2.10 Informaţii referitoare la lămpile speciale, dacă este cazul.

Aceasta se aplică în particular simbolurilor (a se vedea figura 1) pentru corpuri de iluminat destinate
a fi utilizate cu lămpi de sodiu la înaltă presiune având fie un dispozitiv de amorsare intern, fie
necesitând un ignitor extern atunci când CEI 60662 impune ca lampa să fie marcată cu acelaşi
simbol.

3.2.11 Simbolul (a se vedea figura 1), dacă este cazul, pentru corpuri de iluminat cu lămpi cu formă
similară lămpilor „cool beam”, dar numai atunci când utilizarea unei lămpi cu fascicul rece
bicromatic „cool beam” poate compromite securitatea.

3.2.12 Cu excepţia fixărilor de tip Z, bornele trebuie să fie marcate pentru identificarea fazei,
neutrului şi pământului atunci când conectarea corpului de iluminat la reţeaua de alimentare le
necesită pentru a asigura securitatea şi buna funcţionare.

Simbolurile care indică bornele de alimentare la reţea, atunci când se utilizează, trebuie să fie
conform CEI 60417.

Borna de legare la pământ trebuie să fie marcată numai cu simbolul corespunzător din CEI 60417.

NOTA 1 – Simbolurile corespunzătoare din CEI 60417 sunt: Pământ (CEI 60417-5017:(DB:2002-10)), Pământ
f ă r ă zgomot (denumit mai î nainte p ă m â nt func ţ ional) (-5018:(DB:2002-10)) şi P ă m â nt de protec ţ ie
(-5019:(DB:2002-10)).

Conductoarele de conectare utilizate pentru conectarea la reţeaua de tensiune foarte joasă

continuă trebuie identificate cu culoarea roşu pentru a indica conectarea la borna pozitivă şi cu
culoarea negru pentru a indica conectarea la borna negativă. Bornele fixe, când este cazul, trebuie
marcate cu semnul „+” pentru a indica conexiunea pozitivă şi cu semnul „–„ pentru a indica
conexiunea negativă.

NOTA 2 – Bornele pot să se găsească sub forma conductoarelor de conectare, blocurilor de borne sau de
conectare şi bornelor de altă construcţie.

Corpurile de iluminat cu cabluri sau cordoane flexibile nedetaşabile şi care nu sunt echipate cu o fişă
trebuie să includă în instrucţiunile producătorului toate informaţiile necesare pentru a asigura o
conexiune sigură, de exemplu, în cazul diferenţelor referitoare la codificarea naţională a culorilor
standardizate ale conductoarelor atunci când aceasta nu poate crea o situaţie periculoasă în timpul
instalării, utilizării sau întreţinerii.

3.2.13 Simbolul (a se vedea figura 1) pentru distanţa minimă până la obiectele iluminate, dacă este
cazul, pentru corpuri de iluminat care pot supraîncălzi obiectele iluminate datorită, de exemplu,
tipului de lampă utilizată, formei reflectorului, reglării mijloacelor de montare sau poziţiei de
montare, aşa cum sunt indicate în instrucţiunile de instalare.

Distanţa minimă marcată trebuie determinată cu ajutorul încercării la încălzire, descrisă la punctul j)
de la 12.4.1.

Distanţa se măsoară pe axa optică a corpului de iluminat începând de la partea corpului de iluminat
sau a lămpii care este cea mai apropiată de obiectul iluminat.

Simbolul pentru distanţa minimă şi explicaţia corespunzătoare trebuie să fie indicate fie pe corpul
de iluminat, fie în instrucţiunile furnizate cu corpul de iluminat.

3.2.14 Simbolul (a se vedea figura 1), dacă este cazul, pentru corpuri de iluminat pentru condiţii

25
 SR EN 60598-1:2005

severe de utilizare.

3.2.15 Simbolul (a se vedea figura 1), dacă este cazul, pentru corpuri de iluminat care sunt
concepute pentru a fi echipate cu lămpi cu calotă argintată.

NOTĂ – Calotele separate care pot fi fixate pe lămpile standard, fără referire la încercarea corpului de iluminat,
nu fac obiectul acestui standard.

3.2.16 Corpurile de iluminat prevăzute cu un ecran de protecţie din sticlă trebuie să fie marcate astfel:
„Înlocuiţi orice ecran de protecţie fisurat”
sau,
cu simbolul (a se vedea figura 1).

3.2.17 Numărul maxim de corpuri de iluminat care pot fi interconectate sau curentul total maxim
care poate fi obţinut cu ajutorul conectoarelor furnizate pentru legarea în buclă la reţeaua de
alimentare. Pentru corpurile de iluminat fixe, această informaţie poate fi furnizată de asemenea în
instrucţiunile de instalare.

3.2.18 Un simbol de avertizare sau o notă pentru corpurile de iluminat cu ignitoare prevăzute
pentru utilizarea lămpilor cu descărcare la înaltă presiune cu două extremităţi, precum şi corpurile
de iluminat pentru lămpi tubulare Fa8 cu două socluri, dacă tensiunea măsurată conform figurii 26
depăşeşte 34 V valoare de vârf.

a) Un simbol de avertizare, conform CEI 60417-5036:(DB:2002-10), vizibil în timpul înlocuirii lămpii.

Simbolul trebuie să fie explicat pe corpul de iluminat sau în instrucţiunile producătorului furnizate
cu corpul de iluminat, sau

b) O notă de avertizare aproape de dulia ignitorului înlocuibil sau de elementul întreruptor

înlocuibil, dacă există: „Atenţie, îndepărtaţi dispozitivul înlocuibil înainte de înlocuirea lămpii.
După înlocuirea lămpii repuneţi la loc dispozitivul înlocuibil ”.

3.2.19 Simbolul (a se vedea figura 1) pentru corpurile de iluminat care sunt concepute pentru
utilizarea numai cu lămpi cu wolfram-halogen autoprotejate.

3.3 Informaţii suplimentare

În plus faţă de marcările de mai sus, toate detaliile necesare pentru a asigura o instalare, utilizare şi
întreţinere corecte trebuie indicate fie pe corpul de iluminat, fie pe semicorpul de iluminat, fie pe
balasturi încorporate, fie în instrucţiunile producătorului furnizate cu corpul de iluminat, ca de exemplu:

Instrucţiunile scrise referitoare la securitate trebuie redactate într-o limbă care este acceptată în ţara
unde echipamentul trebuie instalat.

3.3.1 Pentru corpurile de iluminat combinate, temperatura ambiantă admisibilă, clasa de protecţie
sau gradul de protecţie împotriva pătrunderii prafului, a corpurilor solide şi a umidităţii ale unei părţi
anexe dacă nu este cel puţin egală cu cea a corpului de iluminat de bază.

3.3.2 Frecvenţa nominală, în hertzi.

3.3.3 Temperaturi de funcţionare:

a) Temperatura de funcţionare nominală maximă (a unei înfăşurări) tW în grade Celsius;

b) Temperatura de funcţionare nominală maximă (a unui condensator) tC în grade Celsius;

c) Temperatura maximă la care va fi supusă izolaţia cablurilor flexibile de alimentare şi a cablurilor

de interconexiune în interiorul corpului de iluminat în condiţiile cele mai defavorabile de
funcţionare normală, dacă această temperatură depăşeşte 90 °C (a se vedea nota *** din tabelul
12.2 referitor la cablajul instalaţiei fixe, fără manşon). Simbolul care indică această prescripţie
este reprezentat în figura 1.

26
 SR EN 60598-1:2005

d) Prescripţiile de distanţare care trebuie respectate în timpul instalării.

3.3.4 În cazul unui corp de iluminat care este apt numai pentru montarea directă pe suprafeţe
necombustibile şi simbolul corespunzător (a se vedea figura 1) nu se aplică, o notă de avertizare
trebuie ataşată la corpul de iluminat sau precizată în instrucţiunile producătorului care să explice că
acest corp de iluminat nu poate fi montat în nici un caz pe suprafeţe normal inflamabile.

Din cauza aplicabilităţii lor, corpurile de iluminat echipate cu un adaptor pentru montarea pe şină
necesită marcarea F deoarece ele trebuie să satisfacă prescripţiile pentru astfel de corpuri de
iluminat.

3.3.5 O schemă de cablaj, cu excepţia cazului când corpul de iluminat este prevăzut pentru
conectarea directă la reţeaua de alimentare.

3.3.6 Condiţiile speciale pentru care corpul de iluminat, inclusiv balastul sunt corespunzătoare, de
exemplu atunci când corpul de iluminat este destinat sau nu pentru legare în buclă.

3.3.7 Corpurile de iluminat echipate cu lămpi cu halogenuri metalice trebuie, dacă se aplică, să fie
prevăzute cu nota de avertizare următoare:

„Corpul de iluminat trebuie să fie utilizat numai complet echipat, cu ecranul său de protecţie”.

3.3.8 Producătorul de semicorpuri de iluminat trebuie să furnizeze informaţii sau limitări ale
utilizării unor astfel de dispozitive, în particular atunci când supraîncălzirea poate fi cauzată de
poziţia sau distribuţia termică a sursei luminoase înlocuibile când aceasta este diferită de cea pe
care ea o înlocuieşte.

3.3.9 În plus, producătorul trebuie să fie pregătit să furnizeze informaţii asupra factorului de putere
şi a curentului de alimentare.

Pentru realizarea corectă a conexiunilor sarcinilor rezistive şi inductive, curentul nominal al sarcinii
inductive trebuie indicat între paranteze şi trebuie să urmeze imediat după curentul nominal al
sarcinii rezistive. Marcarea poate fi deci după cum urmează:

3(1)
3(1) A 250 V sau 3(1) / 250 sau
250

NOTA 1 – Această marcare este conform CEI 61058-1.

NOTA 2 – Valorile nominale ale curentului nu se aplică circuitelor în general ci numai valorilor corpului de
iluminat în ansamblul său.

3.3.10 Aptitudinea de utilizare „în interior” cuprinzând temperatura ambiantă respectivă.

3.3.11 Pentru corpurile de iluminat cu aparataj de alimentare separat, gama lămpilor pentru
care corpul de iluminat este conceput.

3.3.12 Pentru corpurile de iluminat prevăzute cu cleme, un avertisment atunci când corpul de
iluminat nu este adaptat montării pe material tubular.

3.3.13 Producătorul trebuie să furnizeze specificaţiile tuturor ecranelor de protecţie.

3.3.14 Atunci când aceasta este necesar pentru buna funcţionare, corpul de iluminat trebuie
marcat cu simbolul tipului de alimentare (a se vedea figura 1).

3.3.15 Curentul nominal la tensiunea nominală trebuie declarat de către producător pentru orice
priză de curent încorporată în corpul de iluminat, dacă este mai mic decât valoarea nominală.

3.3.16 Informaţiile despre corpurile de iluminat pentru condiţii severe de utilizare privind:

– conectarea la prize IPX4;

27
 SR EN 60598-1:2005

– montarea corectă luând în considerare instalaţia provizorie;

– fixarea corectă pe un suport şi, dacă suportul nu este furnizat cu corpul de iluminat, înălţimea
maximă a unui posibil suport precum şi stabilitatea cerută prin indicarea numărului şi a lungimii
minime a picioarelor.

3.3.17 Pentru corpurile de iluminat cu fixări de tip X, Y sau Z, instrucţiunile de montare trebuie să
conţină în esenţă următoarele informaţii:

– pentru fixările de tip X care au un cablu sau cordon special conceput:

Atunci când cablul flexibil exterior sau cordonul acestui corp de iluminat este deteriorat, acesta
trebuie înlocuit cu un cablu sau un cordon special provenind exclusiv de la producător sau
serviciul său de întreţinere.

– pentru fixările de tip Y:

Atunci când cablul flexibil exterior sau cordonul acestui corp de iluminat este deteriorat, acesta
trebuie înlocuit exclusiv de producător sau serviciul său de întreţinere sau de o persoană cu
calificare echivalentă în scopul evitării oricărui risc.

– pentru fixările de tip Z:

Cablul flexibil exterior sau cordonul acestui corp de iluminat nu poate fi înlocuit; dacă acest cablu
sau cordon este deteriorat, corpul de iluminat trebuie distrus.

3.3.18 Corpurile de iluminat, altele decât cele obişnuite, echipate cu un cablu sau cordon
nedetaşabil din PVC trebuie să fie însoţite de o informaţie despre intenţia de utilizare, de exemplu:
“Pentru utilizare numai în interior”.

3.3.101 Atunci când blocul de borne nu este furnizat cu corpul de iluminat, ambalajul trebuie să
conţină următoarea indicaţie:

“Blocul de borne nu este inclus. Instalarea poate necesita asistenţa tehnică a unei persoane
calificate”.

3.4 Verificarea marcării

Conformitatea cu cerinţele de la 3.2 şi 3.3. se verifică prin inspecţie şi prin următoarea încercare:

Durabilitatea marcării se verifică prin încercarea de ştergere, frecând uşor marcarea timp de 15 s
cu o cârpă îmbibată cu apă şi, după uscare, timp de încă 15 s cu o cârpă îmbibată în solvent white-
spirit şi prin examinare după efectuarea încercărilor specificate în secţiunea 12.

După încercare, marcajul trebuie să fie lizibil, etichetele de marcare nu trebuie să fie uşor
detaşabile şi nu trebuie să prezinte ondulaţii.

NOTĂ – 0 White-spirit-ul utilizat trebuie să fie alcătuit dintr-un solvent al hexanului cu un conţinut de
maximum 0,1% în volum de produse aromatice, 29% kauri-butanol, cu o temperatură de fierbere iniţială de
aproximativ 65°C, o temperatură de uscare de aproximativ 69°C şi o masă specifică de aproximativ 0,68
g/cm3.

Secţiunea 4: Construcţie

4.1 Generalităţi

Această secţiune specifică prescripţiile generale de construcţie a corpurilor de iluminat. A se vedea

de asemenea anexa L.

4.2 Componente înlocuibile

28
 SR EN 60598-1:2005

Corpurile de iluminat care conţin componente sau părţi destinate a fi înlocuite trebuie concepute în
aşa fel încât să existe un spaţiu suficient pentru a permite înlocuirea acestor componente sau părţi
fără dificultate şi fără a compromite securitatea.

NOTĂ – Componentele capsulate şi părţile nituite nu sunt componente înlocuibile.

4.3 Treceri pentru conductoare

Trecerile pentru conductoare trebuie să fie netede şi lipsite de muchii ascuţite, bavuri, debavurări
îndepărtate sau defecte similare care ar putea provoca abraziunea învelişului izolant al cablajului.
Şuruburile cu vârf metalic şi similare nu trebuie să pătrundă în trecerile pentru conductoare.

Conformitatea se verifică prin examinare şi, dacă este necesar, prin demontarea şi remontarea
corpului de iluminat.

4.4 Dulii

4.4.1 Prescripţiile referitoare la securitatea electrică a duliilor integrate trebuie să fie acelea care se
aplică corpului de iluminat considerat ca un întreg, dulia şi lampa fiind în poziţie complet asamblate
ca în utilizare normală.

În plus, duliile integrate trebuie, atunci când sunt montate în corpul de iluminat, să corespundă
prescripţiilor referitoare la securitate în timpul inserării lămpii, aşa cum se specifică în standardele
corespunzătoare pentru dulii.

4.4.2 Conectarea cablajului la contactele unei dulii integrate trebuie să fie realizată prin orice
metodă care asigură un contact electric sigur pe toată durata de viaţă a duliei.

4.4.3 Corpurile de iluminat pentru lămpi fluorescente tubulare prevăzute pentru a fi montate în linie
trebuie să fie concepute astfel încât lampa unui corp de iluminat din mijlocul unui rând să poată fi
schimbată fără a deregla un alt corp de iluminat. În corpurile de iluminat cu mai multe lămpi
fluorescente tubulare, schimbarea unei lămpi oarecare nu trebuie să afecteze securitatea celorlalte
lămpi.

Conformitatea cu prescripţiile de la 4.4.1 până la 4.4.3 se verifică prin examinare.

4.4.4 Duliile care sunt montate de către utilizator trebuie să fie apte să asigure o poziţionare
uşoară şi corectă.

Distanţa între cele două dulii fixe ale unei lămpi fluorescente, prevăzută pentru a fi montată într-o
poziţie fixă, trebuie să fie conform filei de standard corespunzătoare din CEI 60061-2 sau (dacă
CEI 60061-2 nu se aplică) cu instrucţiunile de montaj ale producătorului de dulii. Dispozitivele de
fixare ale duliilor trebuie să aibă o rezistenţă mecanică adecvată pentru a rezista la solicitările de
manipulare care apar în utilizare normală. Aceste prescripţii se aplică atât duliilor montate de
utilizator cât şi celor montate de producătorul corpului de iluminat.

Conformitatea se verifică prin examinare, prin măsurări şi, dacă este cazul, prin următoarele
încercări mecanice:

i) Duliile pentru o lampă fluorescentă, echipată cu un soclu pentru încercare, sunt supuse, timp
de 1 min, la o presiune aplicată în centrul soclului pe direcţia axei sale, de:

– 15 N pentru dulii G5
– 30 N pentru dulii G13
– 30 N pentru duliile lămpilor fluorescente cu soclu unic (G23, G10q, GR8 etc.).

Pentru celelalte dulii, valorile sunt în studiu.

După încercare, distanţa între dulii trebuie să fie conform indicaţiilor din fila de standard
29
 SR EN 60598-1:2005

corespunzătoare din CEI 60061-2 şi duliile nu trebuie să prezinte nici o deteriorare. Soclul de
încercare trebuie să fie conform următoarelor file de standard din CEI 60061-3:

7006 - 47C pentru dulii G5

7006 - 60C pentru dulii G13

Soclurile de încercare pentru celelalte dulii sunt în studiu.

După încercările pe dulii, pentru lămpile fluorescente cu soclu unic, dulia nu trebuie să prezinte
o schimbare din poziţia sa şi dispozitivul de fixare nu trebuie să prezinte deformare
permanentă, în aşa fel încât lampa, la reinserarea sa în dulie să revină în poziţia sa prevăzută.

ii) Consolele de montare pentru dulii cu filet Edison sau dulii baionetă sunt supuse la încercare,
timp de 1 min, la următoarele momente de încovoiere:
1,0 Nm pentru dulii E14 şi B15
2,0 Nm pentru dulii E26, E27 şi B22
În studiu pentru dulii E39 şi E40.

4.4.5 Pentru corpurile de iluminat cu ignitoare, tensiunea de vârf a impulsului care traversează
contactele duliilor ce fac parte din circuitul acestui impuls, nu trebuie să fie mai mare decât impulsul
de tensiune marcat pe dulie sau, în absenţa unei asemenea marcări, nu trebuie să fie mai mare de:

– 2,5 kV pentru dulii cu tensiunea nominală de 250 V

– 4 kV pentru dulii Edison cu tensiunea nominală de 500 V
– 5 kV pentru dulii Edison cu tensiunea nominală de 750 V

Conformitatea se verifică prin măsurarea tensiunii care traversează contactele duliei în timpul
încercării la impuls conform 10.2.2 pentru corpurile de iluminat cu ignitoare.

4.4.6 În corpurile de iluminat cu ignitoare care conţin dulii cu filet Edison, contactul central al duliei
trebuie să fie conectat la conductorul care furnizează impulsul de tensiune.

Conformitatea se verifică prin examinare.

4.4.7 Părţile izolante ale duliilor şi fişelor încorporate în corpurile de iluminat pentru condiţii severe
de utilizare trebuie să fie dintr-un material rezistent la formarea de căi conductoare.

Conformitatea se verifică prin încercarea de la 13.4.

4.4.8 Conectoarele lămpilor trebuie să satisfacă toate prescripţiile pentru dulii, altele decât acelea
referitoare la menţinerea lămpii în poziţie. Mijloacele de menţinere a lămpii trebuie să fie asigurate
de alte părţi ale corpului de iluminat.

Conformitatea se verifică prin examinare şi prin încercările de la 4.4.1 până la 4.4.7.

NOTĂ – Diferenţa între conectoarele lămpii şi dulii este clar identificată pe filele de caracteristici din CEI 60061.

4.4.9 Soclurile iniţial dezvoltate pentru lămpile TFJ monosoclu nu trebuie utilizate în corpurile de
iluminat destinate a fi utilizate cu lămpi cu wolfram halogen de iluminat general la tensiuni
nominale mai mari de 50 V.

NOTĂ – Exemple de astfel de sisteme TFJ: G4, GU4, GY4, GX5.3. GU5.3, G6.35, GY6.35, GU7 şi G53.

Soclul GU10 trebuie utilizat numai pentru lămpi cu reflector aluminizat.

Conformitatea se verifică prin examinare.

30
 SR EN 60598-1:2005

4.5 Dulii pentru startere

Duliile pentru startere din corpurile de iluminat, altele decât cele de clasa II, trebuie să accepte
startere care corespund CEI 60155.

Corpurile de iluminat de clasa II pot necesita startere de clasa II.

Pentru corpurile de iluminat de clasa II unde starterul poate fi atins cu degetul de control
standardizat atunci când corpul de iluminat este complet montat pentru utilizare sau deschis pentru
înlocuirea lămpilor sau starterelor, dulia pentru starter trebuie să fie astfel construită încât să
permită numai startere care îndeplinesc prescripţiile referitoare la startere pentru corpuri de
iluminat de clasa II, precizate în CEI 60155.

Conformitatea se verifică prin examinare.

4.6 Blocuri de borne

Atunci când corpurile de iluminat sunt prevăzute cu conductoare de conectare (ieşiri) care necesită un
bloc de borne separat pentru conectarea la cablajul fix, locul necesar pentru acest bloc de borne trebuie
să fie prevăzut în interiorul corpului de iluminat sau într-o cutie furnizată cu corpul de iluminat sau
specificată de producător.

Această prescripţie se aplică blocurilor de borne pentru conductoare de conectare (ieşiri) a căror
secţiune transversală nominală nu depăşeşte 2,5 mm 2.

Conformitatea se verifică prin măsurări şi printr-o încercare de instalare, utilizând un bloc de borne
pentru fiecare din cele două conductoare ce trebuie conectate împreună, aşa cum se arată în
figura 2, şi cablaj fix cu o lungime de aproximativ 80 mm. Dimensiunile blocurilor de borne sunt cele
specificate de producător sau, în absenţa unei specificaţii, egale cu 10 mm x 20 mm x 25 mm.

NOTA 1 – Blocurile de borne nefixate sunt permise dacă sunt concepute şi izolate astfel încât distanţele de
conturnare şi distanţele de străpungere în aer conform secţiunii 11 să fie întotdeauna asigurate, indiferent de
poziţia blocului de borne şi ca orice deteriorare a cablajului intern să fie evitată.
NOTA 2 – Un corp de iluminat de clasa II conectat la reţeaua de alimentare cu ajutorul conductoarelor de
conectare (ieşiri) poate fi acceptat cu condiţia satisfacerii tuturor prescripţiilor aplicabile.

4.7 Borne şi conexiuni la reţea

4.7.1 În corpurile de iluminat portabile de clasa I şi II şi în corpurile de iluminat fixe de clasa I şi II

care sunt frecvent reglate, trebuie să fie luate măsuri corespunzătoare pentru a evita ca părţile
metalice să devină active ca urmare a desprinderii unui conductor sau a unui şurub. Această
prescripţie se aplică tuturor bornelor (inclusiv bornelor de alimentare).

NOTĂ – Această cerinţă poate fi îndeplinită prin imobilizarea conductoarelor la intrarea lor în borne, prin
dimensionarea adecvată a carcasei pentru borne, prin utilizarea unei carcase din material electroizolant sau
prin prevederea unei căptuşeli izolante în carcasă.
Exemple de metode considerate eficiente pentru a evita desprinderea unui conductor:

a) conductoarele sunt reţinute în borne printr-un dispozitiv de blocare la tracţiune;

b) conductorul este strâns de o bornă fără şurub de tip cu resort;
c) firul conductorului este fixat cu lamele, înaintea sudurii, numai dacă o rupere aproape de punctul de sudură
poate surveni ca urmare a vibraţiilor;
d) conductoarele sunt răsucite împreună într-un mod sigur;
e) conductoarele sunt fixate împreună cu ajutorul unei benzi izolante, teci sau dispozitive similare;
f) firul conductorului este introdus în gaura unui circuit imprimat, îndoit şi sudat, gaura având un diametru uşor
superior celui al conductorului;
g) firul conductorului este înfăşurat într-un mod sigur în jurul bornei cu ajutorul unei scule speciale (a se
vedea figura 19);
h) firul conductorului este sertizat pe bornă cu ajutorul unei scule speciale (a se vedea figura 19).

31
 SR EN 60598-1:2005
Metodele de la a) până la h) se aplică cablajului intern şi metodele a) şi b) cordoanelor flexibile exterioare
care pot fi recablate.
Conformitatea se verifică prin examinare şi se bazează pe presupunerea că numai un singur
conductor se poate desprinde în acelaşi timp.

4.7.2 Bornele de conectare la reţea trebuie să fie amplasate sau protejate astfel încât dacă un fir al
unui conductor multifilar scapă dintr-o bornă, conductoarele fiind fixate în bornă, să nu existe nici un
risc de contact între părţile active şi părţile metalice accesibile cu degetul de control standardizat,
atunci când corpul de iluminat este asamblat în întregime pentru utilizare sau este deschis pentru
înlocuirea lămpilor sau starterelor.

Conformitatea se verifică prin examinare şi prin următoarea încercare:

Se îndepărtează pe o lungime de 8 mm izolaţia de la extremitatea unui conductor flexibil având cea

mai mare secţiune specificată în secţiunea 5. Un fir al conductorului multifilar se lasă liber şi restul
se introduc complet şi se fixează în bornă. Firul liber se îndoaie, fără a distruge izolaţia, în toate
direcţiile, dar fără a forma unghiuri ascuţite în jurul pereţilor izolanţi.

Nici un fir liber al conductorului conectat la o bornă activă nu trebuie să atingă o parte metalică care
este accesibilă sau conectată la o parte metalică accesibilă şi nici un fir al conductorului conectat la
o bornă de legare la pământ nu trebuie să atingă o parte activă.

Această încercare nu se aplică duliilor care au corespuns, separat, prevederilor din standardul CEI
corespunzător şi bornelor componentelor a căror construcţie justifică o lungime mai mică a firului
liber.

4.7.3 Bornele pentru conductoarele de alimentare inclusiv acelea pentru cabluri sau cordoane
flexibile nedetaşabile trebuie să permită conectarea cu ajutorul şuruburilor, piuliţelor sau
dispozitivelor cu eficacitate egală.

Conductoarele de conectare (ieşiri) trebuie să satisfacă prescripţiile din secţiunea 5.

NOTA 1 – Pentru corpurile de iluminat prevăzute a fi conectate prin intermediul unor conductoare rigide
(monofilare sau multifilare), bornele fără şurub de tip cu resort sunt considerate ca dispozitive eficace, inclusiv
pentru legarea la pământ. În prezent, nu există prescripţii care să permită utilizarea acestor borne pentru
conectarea cablurilor sau cordoanelor flexibile nedetaşabile.
NOTA 2 – Pentru corpurile de iluminat prevăzute a fi conectate prin intermediul cablurilor sau cordoanelor
flexibile nedetaşabile şi care au un curent nominal ce nu depăşeşte 3 A, conexiunile sudate, sertizate şi
similare, inclusiv conexiunile cu înclichetare, sunt considerate ca dispozitive eficace chiar pentru o conexiune
de legare la pământ.
NOTA 3 – Pentru corpurile de iluminat care au un curent nominal ce depăşeşte 3 A, conectoarele cu
înclichetare sunt permise dacă conexiunea poate fi de asemenea realizată fără utilizarea unei prize mamă, de
exemplu cu ajutorul unei conexiuni cu şurub într-o gaură filetată prevăzută în lamela plată.

4.7.3.1 Metodă de sudare şi material

Conductoarele trebuie să fie constituite din conductoare monofilare sau multifilare din cupru. Pentru
conductoarele subţiri, poate fi utilizat un bandaj.

Metoda de sudare trebuie să fie numai prin punct.

NOTĂ – Alte metode de sudare sunt în studiu.

Sudarea firului şi a plăcii este permisă, dar sudarea firelor împreună nu este permisă.

Conexiunile sudate sunt utilizate numai în cazul fixării de tip Z.

Conexiunile sudate trebuie să reziste la încercările mecanice, electrice şi de încălzire în utilizare

normală.

32
 SR EN 60598-1:2005

Conformitatea se verifică prin examinare şi prin următoarele încercări.

a) Încercare mecanică
Se aplică încercarea de la 15.8.2.

Atunci când conductorul este fixat cu un dispozitiv de protecţie la tracţiune, încercarea mecanică
nu se aplică.

b) Încercare electrică
Se aplică încercarea de la 15.9.

c) Încercare termică
Se aplică încercările de la 15.9.2.3 şi 15.9.2.4.

4.7.4 Bornele, altele decât cele pentru conectarea la reţea, care nu sunt reglementate prin
standarde separate pentru componente, trebuie să corespundă prescripţiilor din secţiunile 14 şi 15.

Bornele duliilor, întreruptoarelor şi componentelor similare utilizate pentru conexiuni multiple ale
cablajului intern trebuie să aibă dimensiuni adecvate acestui scop şi nu trebuie folosite pentru
conectarea cablajului extern.

Conformitatea se verifică prin examinare şi prin încercările din secţiunile 14 şi 15.

4.7.5 Atunci când cablajul extern sau cablul de alimentare nu rezistă la temperaturile atinse în
interiorul corpului de iluminat, de la punctul de intrare al cablajului extern în corpul de iluminat
trebuie să se prevadă o conexiune care să permită utilizarea unui cablaj rezistent la căldură sau
împreună cu corpul de iluminat trebuie să se livreze părţi rezistente la căldură care să acopere
partea din cablaj situată în interior care depăşeşte limita de temperatură a cablajului.

Conformitatea se verifică prin examinare.

4.7.6 Atunci când în timpul instalării sau întreţinerii corpului de iluminat, conexiunile electrice sunt
efectuate cu ajutorul unei fişe multipolare şi a unei prize mamă, conexiunile periculoase trebuie să
fie împiedicate.

Conformitatea se verifică prin examinare şi prin încercarea de a crea conexiuni periculoase, de

exemplu prin modificarea poziţiilor fişei. Forţa aplicată fişei în timpul verificărilor de conformitate
poate fi de maximum 30 N în toate direcţiile.

4.8 Întreruptoare

Întreruptoarele trebuie să aibă caracteristici nominale corespunzătoare şi să fie fixate astfel încât să
fie protejate împotriva rotirii şi să nu poată fi îndepărtate cu mâna.

Întreruptoarele montate pe cablu sau pe cordoane flexibile, precum şi întreruptoarele montate pe

dulii de lampă, trebuie să fie utilizate numai pentru corpurile de iluminat obişnuite, cu excepţia
cazului în care gradul de protecţie al întreruptorului împotriva pătrunderii prafului, a corpurilor solide
sau a umidităţii este conform clasificării corpului de iluminat.

Pentru corpurile de iluminat prevăzute a fi utilizate la o alimentare polarizată şi dacă corpul de

iluminat este prevăzut cu un întreruptor unipolar, întreruptorul trebuie legat la polul activ al
alimentării sau la polul diferit de cel identificat ca fiind neutru.

Întreruptoarele electronice, atunci când sunt încorporate sau livrate cu corpul de iluminat, trebuie să
satisfacă prescripţiile din CEI 61058-1.

33
 SR EN 60598-1:2005

Conformitatea se verifică prin examinare.

4.9 Învelişuri şi manşoane izolante

4.9.1 Învelişurile şi manşoanele izolante trebuie să fie concepute pentru a fi menţinute sigur în
poziţie atunci când au fost montate întreruptoarele, duliile, bornele, cablurile şi elementele similare.

NOTĂ – Răşinile cu autoîntărire, cum ar fi cele epoxidice, pot fi utilizate pentru fixarea acestor învelişuri.

Conformitatea se verifică prin examinare şi printr-o încercare manuală.

4.9.2 Învelişurile izolante, manşoanele şi părţile similare trebuie să aibă o rezistenţă mecanică,
electrică şi termică corespunzătoare.

Conformitatea se verifică prin examinare, prin încercare manuală şi prin încercarea de rigiditate
dielectrică conform secţiunii 10. Proprietăţile termice ale conductorului şi manşonului se verifică
conform secţiunii 12. Manşoanele rezistente la căldură, utilizate pentru acoperirea conductoarelor
care ating o temperatură care depăşeşte valorile din tabelul 12.2 al secţiunii 12, trebuie să
satisfacă prescripţiile CEI 60684, ţinând seama de temperatura măsurată pe conductorul în cauză.
Manşonul trebuie să reziste la o temperatură care depăşeşte cu 20 °C temperatura măsurată pe
conductor sau să reziste la următoarea încercare:

a) Trei eşantioane de încercare ale manşonului, aproximativ de 15 cm lungime, se supun la

încercarea de umiditate conform articolului 9.3 şi apoi la încercările de rezistenţă de izolaţie şi
rigiditate dielectrică conform secţiunii 10. Un conductor corespunzător, din cupru neizolat, sau o
tijă metalică se trec prin mijlocul eşantioanelor şi la exterior se acoperă cu o folie metalică, astfel
încât nici o conturnare să nu se poată produce între extremităţile eşantioanelor. Măsurarea
rezistenţei de izolaţie şi încercarea rigidităţii dielectrice este apoi efectuată între conductorul din
cupru/tija metalică şi folia metalică.

b) După retragerea conductoarelor din cupru/tijelor metalice şi foliilor metalice, eşantioanele se

amplasează într-o etuvă timp de 240 h, la temperatura de T + 20 °C, T fiind temperatura
măsurată pe conductor.

c) Eşantioanele se lasă să se răcească la temperatura camerei şi sunt apoi pregătite aşa cum s-
a indicat la punctul a) de mai sus.

Măsurarea rezistenţei de izolaţie şi încercarea rigidităţii dielectrice este apoi efectuată între
conductorul de cupru/tija metalică şi folia metalică.

Conformitatea se verifică prin valorile rezistenţei de izolaţie şi tensiunile de încercare specificate în

tabelele 10.1 şi 10.2 din secţiunea 10.

4.10 Izolaţie dublă şi izolaţie întărită

4.10.1 Pentru corpurile de iluminat de clasa II, cu carcasă metalică, contactul între:
– suprafeţele de montare şi părţile numai cu izolaţie de bază,
– părţile metalice accesibile şi izolaţia de bază,
trebuie să fie efectiv evitat.

NOTĂ – Această prescripţie nu exclude utilizarea conductoarelor neizolate dacă este asigurată o protecţie
corespunzătoare.

Acest cablaj include cablajul intern şi extern al corpului de iluminat şi cablajul fix al instalaţiei.

Corpurile de iluminat fixe de clasa II trebuie să fie concepute astfel încât gradul de protecţie impus
împotriva şocurilor electrice să nu fie compromis ca rezultat al instalării corpului de iluminat, de
exemplu prin contactul cu conducte metalice sau mantale metalice ale cablurilor.

34
 SR EN 60598-1:2005

Condensatoarele nu trebuie să fie conectate între părţi active şi carcasa corpurilor de iluminat de
clasă II cu carcasă metalică, cu excepţia condensatoarelor de antiparazitare şi a întreruptoarelor
care îndeplinesc prescripţiile de la 4.8.

Condensatoarele de antiparazitare trebuie să satisfacă prescripţiile CEI 60384-14 şi metoda de

conectare a lor trebuie să fie conform cu 8.6 din CEI 60065.

NOTĂ – Contactul între părţile metalice accesibile şi izolaţia de bază a cablajului intern poate fi evitat utilizând
manşoane sau elemente similare care satisfac prescripţiile pentru o izolaţie suplimentară.

Conformitatea se verifică prin examinare.

4.10.2 Orice discontinuitate a asamblării cu o lărgime mai mare de 0,3 mm într-o izolaţie
suplimentară nu trebuie să coincidă cu o discontinuitate oarecare într-o izolaţie de bază şi nici o
discontinuitate nu trebuie, într-o izolaţie întărită, să permită accesul direct la părţile active.

Deschiderile într-o izolaţie dublă sau întărită nu trebuie să permită accesul direct la părţile active,
astfel încât părţile active să poată fi atinse cu pinul conic al calibrului de încercare 13,
reprezentat în figura 9 din CEI 61032.

În completare, conformitatea trebuie asigurată de gradul de protecţie impus împotriva şocurilor

electrice conform clasificării IP a corpului de iluminat.

Conformitatea se verifică prin examinare şi măsurare cu ajutorul calibrului (calibrelor)

corespunzător (corespunzătoare) în funcţie de gradul de protecţie impus împotriva şocurilor
electrice.

4.10.3 Părţile corpurilor de iluminat de clasa II care servesc ca izolaţie suplimentară sau întărită
trebuie:

– fie fixate astfel încât să nu poată fi îndepărtate fără să fie deteriorate grav;
– fie să nu poată fi montate în poziţie incorectă.

Atunci când se utilizează manşoane ca izolaţie suplimentară a cablajului intern şi când învelişurile
izolante sunt utilizate în dulii ca izolaţie suplimentară a cablajului extern şi intern, manşoanele şi
învelişurile trebuie să fie menţinute în poziţie prin mijloace eficace.

Conformitatea se verifică prin examinare şi printr-o încercare manuală.

NOTĂ – Acoperirea carcaselor metalice cu un strat de lac sau cu un alt material sub formă de strat ce poate fi
uşor îndepărtat prin zgâriere, nu se consideră că satisface această prescripţie. Un manşon este considerat ca
fiind fixat prin mijloace eficace atunci când este necesar să fie tăiat sau spart pentru a fi îndepărtat sau dacă
este fixat la ambele extremităţi sau dacă deplasarea sa pe cablajul intern este limitată de vecinătatea
componentelor. O acoperire este considerată ca fiind fixată prin mijloace eficace numai dacă poate fi
îndepărtată prin spargere sau tăiere sau prin demontarea duliei.
Părţi, cum ar fi un tub din material izolant prevăzut cu un guler şi utilizat ca manşon în interiorul unui niplu al
duliei, sunt considerate ca fiind izolaţia suplimentară a cablajului extern sau intern dacă nu pot fi îndepărtate
decât prin demontarea duliei.

4.11 Conexiuni electrice şi părţi conductoare

4.11.1 Conexiunile electrice trebuie concepute astfel încât presiunea de contact să nu fie transmisă
prin intermediul materialelor electroizolante altele decât ceramica, mica pura sau alt material cu
caracteristici cel puţin echivalente, în afară de cazul când părţile metalice au o elasticitate
suficientă pentru a compensa o posibilă contracţie a materialului electroizolant.

Conformitatea se verifică prin examinare.

4.11.2 Şuruburile pentru tablă nu trebuie să fie utilizate pentru conexiunea părţilor conductoare, cu
excepţia cazului când ele strâng direct aceste părţi între ele şi când este prevăzută o blocare
35
 SR EN 60598-1:2005

corespunzătoare.

Şuruburile autofiletante nu trebuie utilizate pentru interconectarea părţilor metalice conductoare din
metal moale sau susceptibil de a se deforma, cum ar fi zincul sau aluminiul.

Şuruburile pentru tablă pot fi utilizate la asigurarea continuităţii circuitului de legare la pământ dacă
nu este necesară deplasarea conexiunii în utilizare normală şi dacă sunt utilizate cel puţin două
şuruburi pentru fiecare conexiune.

Conformitatea se verifică prin examinare.

NOTĂ – A se vedea în figura 22 câteva exemple de şuruburi.

4.11.3 Şuruburile şi niturile care asigură conexiuni electrice sau mecanice trebuie blocate împotriva
desfacerii. Şaibele elastice pot asigura o blocare corespunzătoare. Pentru nituri este suficientă o tijă
necirculară sau o ancoşă corespunzătoare.

Răşinile de fixare care se înmoaie la încălzire asigură o blocare satisfăcătoare numai pentru
conexiunile cu şurub care nu sunt supuse la torsiune în utilizare normală.

Conformitatea se verifică prin examinare şi printr-o încercare manuală.

4.11.4 Părţile conductoare de curent trebuie să fie din cupru, dintr-un aliaj care să conţină cel puţin
50 % cupru sau dintr-un material cu caracteristici cel puţin echivalente.

NOTĂ – Conductoarele din aluminiu pot fi acceptate ca având caracteristici cel puţin echivalente, cu condiţia
ca utilizarea lor să fie examinată în fiecare caz individual.

Această prescripţie nu se aplică şuruburilor care nu conduc esenţial curentul, cum ar fi şuruburile bornelor.

Părţile conductoare de curent trebuie să fie rezistente la coroziune sau să fie suficient protejate
împotriva coroziunii.

NOTĂ – Cuprul şi aliajele de cupru care conţin cel puţin 50 % cupru sunt considerate că îndeplinesc această
prescripţie.

Conformitatea se verifică prin examinare şi, dacă este necesar, prin analiză chimică.

4.11.5 Părţile conductoare de curent nu trebuie să fie în contact direct cu lemnul.

Conformitatea se verifică prin examinare.

4.11.6 Sistemele de contact electromecanic trebuie să reziste solicitărilor electrice care se produc
în utilizare normală.

Conformitatea se verifică supunând sistemele de contact electromecanic la 100 de operaţiuni executate

cu o viteză care corespunde unei utilizări practice (o operaţiune este, fie închiderea, fie întreruperea unui
contact). Încercarea se efectuează la tensiunea nominală alternativă şi curentul de încercare trebuie să
fie de 1,25 ori curentul nominal al sistemului de contact electric. Factorul de putere al sarcinii trebuie să
fie aproximativ 0,6 cu excepţia cazului în care este marcat un curent nominal diferit pentru sarcini
rezistive; în acest caz, factorul de putere al sarcinii trebuie să fie egal cu unitatea.

Atunci când corpul de iluminat este marcat atât pentru sarcini rezistive cât şi pentru sarcini
inductive, el trebuie să fie supus încercărilor la un factor de putere egal cu unitatea şi la un factor
de putere egal cu 0,6.

Înainte şi după încercări, sistemele de contact electromecanic trebuie parcurse de un curent egal
cu de 1,5 ori valoarea nominală şi căderea de tensiune la bornele fiecărui contact nu trebuie să
depăşească 50 mV.

Ca urmare a acestor încercări, sistemul de contact electromecanic trebuie să reziste la o încercare

de rigiditate dielectrică în conformitate cu 10.2, tensiunea de încercare fiind redusă totuşi la 1500 V.
36
 SR EN 60598-1:2005

După încercare, eşantioanele nu trebuie să prezinte:

– semne de uzură care să compromită utilizarea ulterioară;

– deteriorări ale carcaselor sau pereţilor;
– slăbirea conexiunilor electrice sau mecanice.

Încercarea mecanică de la 4.14.3 şi încercarea electrică a sistemelor de contact electromecanic

sunt efectuate simultan.

4.12 Şuruburi şi conexiuni (mecanice) şi presetupe

4.12.1 Şuruburile şi conexiunile mecanice, a căror rupere ar putea face corpul de iluminat
periculos, trebuie să reziste la eforturile mecanice care apar în utilizare normală.

Şuruburile nu trebuie să fie realizate dintr-un material moale sau uşor deformabil.

NOTĂ – Exemple sunt zincul, anumite tipuri de aluminiu şi mai multe termoplastice.

Şuruburile care se manevrează în timpul întreţinerii nu trebuie să fie din material electroizolant dacă
înlocuirea lor cu un şurub metalic poate afecta izolaţia suplimentară sau izolaţia întărită.

Şuruburile utilizate pentru a asigura continuitatea legării la pământ, de exemplu şuruburile de fixare
pentru balasturi sau alte componente, trebuie să fie conforme cu prescripţia din primul alineat al
acestui paragraf în ceea ce priveşte balastul şi ca cel puţin un şurub care reţine balastul să aibă o
funcţie mecanică şi electrică.

Schimbarea şurubului care reţine balastul nu este considerată ca operaţie de întreţinere.

Pentru dispozitivele de blocare la tracţiune, este posibilă utilizarea şuruburilor din material
electroizolant care să apese direct pe cablu sau cordon deoarece înlocuirea unor astfel de şuruburi
nu este considerată ca o operaţie de întreţinere.

Conformitatea se verifică prin examinare şi şuruburile şi piuliţele care transmit presiunea de contact
sau care sunt susceptibile de a fi strânse de utilizator, trebuie să fie strânse şi desfăcute de cinci
ori. Şuruburile şi piuliţele din material electroizolant trebuie să fie complet îndepărtate după fiecare
operaţie de desfacere a şuruburilor. În timpul încercării, nu trebuie să se producă nici o deteriorare
care să afecteze utilizarea ulterioară a fixării sau a conexiunii filetate. După încercare, trebuie să
mai fie posibilă introducerea şurubului sau piuliţei din material electroizolant în modul prevăzut.

Încercarea se efectuează cu ajutorul unei şurubelniţe sau chei corespunzătoare, prin aplicarea unui
cuplu de torsiune conform tabelului 4.1, cu excepţia că, pentru şuruburile din material electroizolant
utilizate în dispozitivele de blocare la tracţiune şi care apasă direct pe cablu sau cordon, cuplul
de torsiune este 0,5 Nm.

Tabelul 4.1 – Încercări de torsiune asupra şuruburilor

Diametrul nominal exterior al filetului Cuplu de torsiune

şurubului
mm 1 Nm 2 Nm 3 Nm

37
 SR EN 60598-1:2005

Până la 2,8 inclusiv 0,20 0,40 0,40

De la 2,8 până la 3,0 inclusiv 0,25 0,50 0,50
De la 3,0 până la 3,2 inclusiv 0,30 0,60 0,50
De la 3,2 până la 3,6 inclusiv 0,40 0,80 0,60
De la 3,6 până la 4,1 inclusiv 0,70 1,20 0,60
De la 4,1 până la 4,7 inclusiv 0,80 1,80 0,90
De la 4,7 până la 5,3 inclusiv 0,80 2,00 1,00
De la 5,3 până la 6,0 inclusiv - 2,50 1,25
De la 6,0 până la 8,0 inclusiv - 8,00 4,00
De la 8,0 până la 10,0 inclusiv - 17,00 8,50
De la 10,0 până la 12,0 inclusiv - 29,00 14,50
De la 12,0 până la 14,0 inclusiv - 48,00 24,00
De la 14,0 până la 16,0 inclusiv - 114,00 57,00

Forma capului şurubelniţei trebuie să se potrivească cu capul şurubului ce trebuie încercat.

Şuruburile nu trebuie să fie strânse prin smucituri. Deteriorarea carcaselor este neglijată.

Coloana 1 din tabelul 4.1 se aplică şuruburilor metalice fără cap care, după strângere, nu
depăşesc nivelul găurii;

Coloana 2 se aplică:

– celorlalte şuruburi metalice şi piuliţelor;

– şuruburilor din material electroizolant
– prevăzute cu un cap hexagonal cu dimensiuni între laturile paralele care depăşesc
diametrul exterior al filetului;
– prevăzute cu un cap cilindric cu cavitate pentru cheie Alène, cu o dimensiune între
vârfurile diametral opuse care depăşeşte diametrul exterior al filetului;
– prevăzute cu un cap cu o fantă sau cu fante încrucişate, a căror lungime depăşeşte de
1,5 ori diametrul exterior al filetului.
Coloana 3 se aplică celorlalte şuruburi din material electroizolant.

Valorile indicate în tabelul 4.1 pentru şuruburi cu diametrul mai mare de 6,0 mm se aplică
şuruburilor din oţel sau alte materiale asemănătoare care sunt utilizate în special pentru montarea
corpurilor de iluminat.

Valorile indicate în tabelul 4.1 pentru şuruburi cu diametrul mai mare de 6,0 mm nu se aplică
niplurilor filetate ale duliilor pentru care prescripţiile sunt specificate în articolul 15 din CEI 60238.

Prescripţiile din acest paragraf nu se aplică piuliţelor metalice utilizate ca mijloace de fixare pentru
întreruptoarele cu butoane prin apăsare.

4.12.2 Şuruburile care transmit o presiune de contact şi şuruburile care sunt manevrate la montarea
sau la conectarea corpului de iluminat şi care au un diametru nominal mai mic de 3 mm trebuie să
se înşurubeze într-o parte metalică.

Şuruburile sau piuliţele care sunt manevrate la montarea corpului de iluminat sau la înlocuirea
lămpilor cuprind şuruburile şi piuliţele de fixare a carcaselor, capacelor etc. Racordurile tuburilor
filetate, şuruburile de fixare a corpului de iluminat pe suprafaţa sa de montare, şuruburile sau piuliţele
cu strângere manuală pentru fixarea carcaselor de sticlă şi capacele înşurubate sunt excluse.

Conformitatea se verifică prin examinare şi, pentru şuruburile strânse la montarea corpului de
iluminat sau la înlocuirea lămpilor, prin încercarea descrisă la 4.12.1.

4.12.3 Neutilizat.
38
 SR EN 60598-1:2005

4.12.4 Conexiunile prin înşurubare şi alte asamblări fixe între diferite părţi ale corpului de iluminat
trebuie să fie realizate astfel încât să nu capete joc datorită torsiunii, eforturilor de îndoire, vibraţiilor
etc., susceptibile a se produce în utilizare normală. Braţele fixe şi tuburile de suspendare trebuie să
fie fixate sigur.

NOTĂ – Deşurubarea asamblărilor poate fi prevenită prin mijloace ca, de exemplu, lipire, sudură, contrapiuliţe
şi şuruburi de blocare.

Conformitatea se verifică prin examinare şi prin încercarea de a desface conexiunile blocate cu un

cuplu de torsiune care nu depăşeşte:

– 2,5 Nm pentru filete mai mici sau egale cu M10 sau diametre corespunzătoare;
– 5,0 Nm pentru filete mai mari de M10 sau diametre corespunzătoare.

Pentru duliile care sunt supuse unei rotaţii în timpul înlocuirii lămpii, conformitatea se verifică prin
examinare şi prin încercarea de a desface conexiunile mecanice înşurubate timp de 1 min cu un
cuplu de torsiune care nu depăşeşte:

– 4,0 Nm pentru dulii E40;

– 2,0 Nm pentru dulii E26, E27, B22;
– 1,2 Nm pentru dulii E14 şi B15 (cu excepţia tipului lumânare);
– 0,5 Nm pentru dulii tip lumânare E14 şi B15 ;
– 0,5 Nm pentru dulii E10.

Pentru întreruptoarele cu buton prin apăsare, mijloacele de fixare sunt supuse la un cuplu de
torsiune care nu depăşeşte 0,8 Nm.

În timpul încercării, aceste conexiuni prin şurub nu trebuie să se deşurubeze.

4.12.5 Presetupele filetate trebuie să satisfacă următoarea încercare:

Presetupele filetate trebuie să fie prevăzute cu o tijă metalică cilindrică al cărei diametru este egal
cu numărul întreg de milimetri imediat inferior diametrului interior al garniturii. Presetupele trebuie
apoi să fie strânse cu ajutorul unei chei corespunzătoare, aplicându-se pe cheie timp de 1 min,
într-un punct situat la 250 mm de axa presetupei, forţa indicată în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2 – Încercări de torsiune pentru presetupe

Forţa
Diametrul tijei de încercare
Presetupă metalică Presetupă din material
turnat
mm
N N

Mai mic sau egal cu 14 25 15

Mai mare de 14 până la 20 inclusiv 30 20
Peste 20 40 30

După încercare, corpul de iluminat şi presetupa nu trebuie să prezinte nici o deteriorare.

4.13 Rezistenţă mecanică

39
 SR EN 60598-1:2005

4.13.1 Corpurile de iluminat trebuie să aibă o rezistenţă mecanică corespunzătoare şi să fie

construite astfel încât să suporte mânuirea fără precauţii susceptibilă să se producă în utilizare
normală.

Conformitatea se verifică prin aplicarea unor lovituri pe eşantion cu ajutorul aparatului de încercare
la impact cu resort specificat în CEI 60068-2-75, sau prin alt mijloc convenabil care dă rezultate
echivalente.

NOTĂ – Energiile de impact echivalente obţinute prin diferite metode nu dau în mod necesar acelaşi rezultat al
încercării.

Resortul ciocanului trebuie să fie conceput astfel încât produsul dintre compresiune, în milimetri, şi
forţa exercitată, în newtoni, să fie egal cu 1000, compresiunea fiind de aproximativ 20 mm. Resortul
trebuie să fie reglabil astfel încât ciocanul să lovească cu o energie de impact şi o compresiune a
resortului indicată în tabelul 4.3.

Tabelul 4.3 – Energii de impact şi compresiune a resortului

Energie de impact Compresiune

Tipul corpului de iluminat Nm mm
Părţi fragile Alte părţi Părţi fragile Alte părţi
Corpuri de iluminat încastrate, corpuri de 0,2 0,35 13 17
iluminat fixe pentru iluminat general şi corpuri
de iluminat portabile pentru montarea pe
perete
Lampadare, corpuri de iluminat portabile de 0,35 0,50 17 20
masă şi corpuri de iluminat pentru
laboratoare foto şi cinematografice
Proiectoare, corpuri de iluminat pentru 0,5 0,70 20 24
iluminatul drumurilor şi străzilor, corpuri de
iluminat pentru piscine, corpuri de iluminat
portabile pentru grădini şi corpuri de iluminat
atractive pentru copii
Corpuri de iluminat pentru condiţii severe de Alte metode de încercare
utilizare, lămpi portabile de mână şi ghirlande
luminoase
NOTĂ – Duliile şi alte componente nu sunt reîncercate decât în măsura în care ies în exteriorul gabaritului
corpului de iluminat. Partea frontală a duliei nu este niciodată reîncercată pentru că, în funcţionare normală,
această parte este acoperită de lampă.
Părţile fragile sunt părţile din sticlă şi carcasele translucide care asigură numai protecţia împotriva prafului,
a corpurilor solide şi a umidităţii, precum şi ceramica şi mici părţi care depăşesc carcasa cu cel puţin 26 mm
sau a căror suprafaţă nu depăşeşte 4 cm2 .
Ecranele de protecţie prescrise conform 4.21 sunt considerate ca părţi fragile.

Carcasele translucide care nu asigură nici protecţia împotriva şocurilor electrice şi/sau UV, nici nu
formează o parte a protecţiei împotriva prafului, a corpurilor solide, a umidităţii şi lămpile, nu se încearcă.

Eşantionul este montat sau fixat ca în utilizare normală pe o placă rigidă de lemn, intrările cablurilor
fiind lăsate deschise, intrările desfundabile deschise şi şuruburile de fixare a carcasei şi şuruburile
similare strânse cu un cuplu de torsiune egal cu două treimi din valorile specificate în tabelul 4.1.

Se aplică trei lovituri în punctul considerat cel mai slab, acordând o atenţie deosebită materialelor
izolante care acoperă părţile active şi trecerilor izolante, dacă este cazul. Pentru determinarea
punctului cel mai slab, poate fi necesară alegerea unor eşantioane suplimentare; în caz de dubiu,
încercarea trebuie să fie repetată pe un nou eşantion, pe care sunt aplicate numai trei lovituri.

După încercare, eşantionul nu trebuie să prezinte nici o deteriorare şi anume:

1) părţile active nu trebuie să devină accesibile;

40
 SR EN 60598-1:2005

2) eficacitatea învelişurilor electroizolante şi a pereţilor electroizolanţi nu trebuie să fie compromisă;

3) eşantionul trebuie să asigure în continuare gradul de protecţie împotriva pătrunderii prafului, a
corpurilor solide şi a umidităţii conform clasificării sale;
4) trebuie să fie posibilă îndepărtarea şi înlocuirea capacelor exterioare fără a sparge aceste
elemente şi nici învelişurile lor electroizolante.
Spargerea unei carcase este, totuşi, permisă dacă îndepărtarea sa nu compromite securitatea.

În caz de dubiu, izolaţia suplimentară sau întărită este supusă la o încercare de rigiditate dielectrică
conform secţiunii 10.

Deteriorarea finisării, micile adâncituri care nu reduc distanţele de conturnare şi distanţele de

străpungere în aer sub valorile specificate în secţiunea 11, precum şi aşchiile mici care nu
afectează defavorabil protecţia împotriva şocurilor electrice, a prafului şi a umidităţii sunt neglijate.

4.13.2 Părţile metalice care acoperă părţile active trebuie să aibă o rezistenţă mecanică
corespunzătoare.

Conformitatea se verifică prin încercările corespunzătoare de la 4.13.3 până la 4.13.5.

4.13.3 Se utilizează un deget de control drept şi fără articulaţie având aceleaşi dimensiuni ca
degetul de control standardizat specificat în CEI 60529. Degetul este apăsat pe suprafaţă cu o
forţă de 30 N.

În timpul încercării, părţile metalice nu trebuie să atingă părţile active.

După încercare, capacele nu trebuie să prezinte deformări exagerate şi corpul de iluminat trebuie,
în continuare, să satisfacă prescripţiile din secţiunea 11.

4.13.4 Corpuri de iluminat pentru condiţii severe de utilizare

Corpurile de iluminat pentru condiţii severe de utilizare trebuie să aibă o protecţie împotriva
pătrunderii corpurilor solide şi a umidităţii de cel puţin IP54.

Conformitatea se verifică prin examinare şi prin încercarea corespunzătoare de la 9.2.0.

Corpurile de iluminat pentru condiţii severe de utilizare trebuie să aibă o rezistenţă mecanică
adecvată şi nu trebuie să se răstoarne în situaţii previzibile în utilizare normală. În plus, mijloacele
de fixare ale suportului la care corpul de iluminat este conectat trebuie să aibă o rezistenţă
mecanică adecvată.

Conformitatea se verifică prin încercările de la a) până la d) de mai jos.

a) Corpuri de iluminat fixe şi portabile pentru condiţii severe de utilizare (cu excepţia lămpilor portabile de
mână)

Fiecare din cele trei eşantioane de corp de iluminat trebuie să fie supus la trei şocuri simple
aplicate în punctul presupus a fi cel mai slab pe una din suprafeţele normal expuse. Eşantionul,
fără lampă (sau lămpi), este montat ca în utilizare normală pe o suprafaţă suport rigidă.

Şocurile sunt produse aşa cum se prezintă în figura 21, lăsând să cadă de la o înălţime H
(1,3 m) o bilă de oţel având diametrul de 50 mm ce cântăreşte 0,51 kg, pentru a produce o
energie de şoc de 6,5 Nm.

Fiecare din cele trei eşantioane de corp de iluminat prevăzute pentru utilizare în exterior trebuie, în
plus, să fie răcit la o temperatură de – 5 oC ± 2 oC şi menţinut timp de 3 h la această temperatură.

În timp ce eşantioanele sunt la această temperatură, ele trebuie să fie supuse la încercarea la
şoc specificată mai sus.

b) Lămpi portabile de mână

41
 SR EN 60598-1:2005

Corpul de iluminat se lasă să cadă de patru ori de la o înălţime de 1 m pe o suprafaţă de beton.

Căderile trebuie să se efectueze de fiecare dată din patru poziţii orizontale iniţiale diferite, corpul
de iluminat fiind rotit cu 90° în jurul axei sale după fiecare cădere. Pentru această încercare,
lămpile sunt îndepărtate, dar nu şi capacele protectoare de sticlă, dacă acestea există.

După încercările de la 4.13.4 a) sau 4.13.4 b), corpul de iluminat nu trebuie să prezinte nici o
deteriorare care să afecteze securitatea sau utilizarea sa ulterioară. Părţile care protejează
lampa împotriva deteriorărilor nu trebuie să fie detaşate.

NOTĂ – Aceste părţi pot prezenta deformări. Spargerea unui capac de protecţie din sticlă sau a unui capac
translucid nu va fi luată în considerare dacă sticla sau capacul nu sunt singurele mijloace de protecţie ale
lămpii împotriva deteriorărilor.

c) Corpuri de iluminat livrate cu suport

Orice lampă este îndepărtată înaintea încercărilor.

Corpul de iluminat şi suportul nu trebuie să se răstoarne atunci când sunt înclinate cu un unghi
de 6o în raport cu verticala.

Corpul de iluminat trebuie să reziste la impacturile care rezultă din răsturnarea de patru ori, de
la un unghi de maximum 15o în raport cu verticala.

Mijloacele de fixare ale suportului trebuie să reziste, în direcţia cea mai defavorabilă, la o forţă
egală cu de patru ori masa corpului de iluminat.

Atunci când corpul de iluminat se răstoarnă în timpul încercării pe planul înclinat la un unghi de
15o în raport cu verticala, încercarea de la 12.5.1 este realizată cu corpul de iluminat pe o
suprafaţă orizontală, în cea mai defavorabilă din poziţiile răsturnate care pot avea loc în
practică.

d) Corpuri de iluminat pentru instalaţii provizorii şi adaptate pentru montarea pe un suport

Corpul de iluminat trebuie să reziste la patru impacturi rezultate din următoarea încercare.

Orice lampă este îndepărtată înaintea încercărilor.

Corpul de iluminat este suspendat de o tijă de aluminiu de-a lungul unui perete din beton sau
cărămidă. Lungimea tijei este cea a suportului, aşa cum se indică în instrucţiunile de montare în
ceea ce priveşte utilizarea unui suport.

Corpul de iluminat este ridicat până ce tija este în planul orizontal şi apoi se lasă să cadă liber
contra peretelui.

După încercare, nu trebuie să fie afectată securitatea.

4.13.5 Neutilizat

4.13.6 Balasturile/transformatoarele cu fişe şi corpurile de iluminat montate pe prize de curent la

reţea trebuie să aibă o rezistenţă mecanică adecvată.

Conformitatea se verifică prin următoarea încercare, efectuată într-un tambur rotativ conform figurii 25.

Tamburul este rotit cu cinci ture pe minut, provocând astfel 10 căderi pe minut.

Eşantionul cade de la o înălţime de 50 cm pe o placă de oţel de 3 mm grosime, numărul de căderi

fiind:

42
 SR EN 60598-1:2005

– de 50 dacă masa eşantionului nu depăşeşte 250 g;

– de 25 dacă masa eşantionului depăşeşte 250 g.

După încercare, eşantionul nu trebuie să prezinte nici o deteriorare în sensul acestui standard, dar
nu este necesar ca el apoi să funcţioneze şi orice deteriorare a balonului de sticlă trebuie să fie
ignorată. Cu condiţia ca protecţia împotriva şocurilor electrice să nu fie afectată, mici bucăţi care
pot proveni din eşantion sunt neglijate.

Deformarea ştifturilor, deteriorarea finisării şi micile adâncituri care nu reduc distanţele de

străpungere şi distanţele de conturnare în aer la valori inferioare celor care sunt specificate în
secţiunea 11 sunt neglijate.

4.14 Dispozitive de suspendare şi dispozitive de reglare

4.14.1 Suspendările mecanice trebuie să prezinte coeficienţi corespunzători de securitate.

Conformitatea se verifică prin încercările corespunzătoare următoare.

Încercare A, pentru toate corpurile de iluminat suspendate: O sarcină constantă uniform repartizată
şi egală cu de patru ori masa corpului de iluminat trebuie să fie adăugată corpului de iluminat în
direcţia normală a sarcinii timp de 1 h. Nu trebuie să se producă deformări apreciabile ale pieselor
care compun dispozitivul de suspendare la sfârşitul acestei durate. Atunci când sunt prevăzute mai
multe dispozitive de fixare sau suspendare, fiecare dintre ele trebuie să fie încercat separat.

În cazul unei suspendări reglabile, sarcina trebuie să fie aplicată atunci când cablul portant este în
totalitate extins.

Încercare B, pentru corpurile de iluminat cu suspendare rigidă: Un cuplu de torsiune de 2,5 Nm este
aplicat corpurilor de iluminat timp de 1 min, întâi în sensul orar, apoi în sens antiorar. Pentru
această încercare, nu trebuie să fie posibilă rotirea corpului de iluminat în raport cu partea fixă cu
mai mult de o rotaţie în fiecare sens.

Încercare C, pentru console cu suspendare rigidă: Detaliile pentru încercarea consolelor cu

suspendare rigidă sunt următoarele:

a) Pentru console în condiţii grele de utilizare (de exemplu console pentru ateliere), o forţă de 40
N trebuie să fie aplicată timp de 1 min la extremitatea liberă, în direcţii diferite, braţul consolei
fiind fixat ca în utilizare normală. Momentul de încovoiere rezultând din această încercare nu
trebuie să fie mai mic de 2,5 Nm. Atunci când forţa de încercare este înlăturată, braţul nu trebuie
să prezinte nici o deplasare şi nici o deformare permanentă susceptibilă de a compromite
securitatea.

b) Pentru console în condiţii uşoare de utilizare (de exemplu console pentru uz casnic), o încercare
similară cu cea de la punctul a) trebuie să fie aplicată timp de 1 min, dar cu o forţă de 10 N, şi
momentul de încovoiere rezultând din această încercare nu trebuie să fie mai mic de 1,0 Nm.

Încercare D, pentru corpuri de iluminat montate pe şină: Masa corpului de iluminat nu trebuie să
depăşească valoarea, recomandată de producătorul şinei, a sarcinii maxime pentru care sunt
prevăzute dispozitivele de suspendare ale corpului de iluminat.

Încercare E, pentru corpuri de iluminat cu cleme: Se aplică o forţă de tracţiune pe cablu, fără
smucituri, timp de 1 min, în direcţia cea mai defavorabilă în utilizare normală. În timpul încercării,
clema este montată pe un "rastel" de încercare standardizat, realizat cu sticlă de geam obişnuit,
unul având o grosime nominală de 10 mm şi altul cu grosimea maximă pe care clema poate fi
montată. Pentru această încercare, grosimea raftului de încercare este mărită prin multiplii de
10 mm. Clema nu trebuie să înceapă să se mişte pe sticlă, sub o forţă de tracţiune de 20 N.

43
 SR EN 60598-1:2005

Corpurile de iluminat cu cleme trebuie, în plus, să fie încercate pe o tijă metalică, cu un diametru
nominal de 20 mm, acoperită cu crom şi având o finisare lustruită. Corpul de iluminat nu trebuie să
se rotească sub efectul propriei sale mase şi nu trebuie să cadă de pe tijă, atunci când o forţă de
tracţiune de 20 N este aplicată pe cablu. Încercarea pe o tijă din metal lustruit nu se aplică
corpurilor de iluminat marcate: "Nu este recomandat pentru montaj pe material tubular".

NOTA 1– Creşterea grosimii raftului de încercare, prin trepte de 10 mm până la grosimea maximă, limitează
posibilitatea forţării clemei pe raftul de încercare.
NOTA 2 – Pentru obţinerea grosimii maxime, raftul de încercare poate conţine mai multe straturi de sticlă şi
lemn, cu condiţia ca suprafeţele pe care clema corpului de iluminat este strânsă să fie din sticlă.

4.14.2 Masa corpului de iluminat suspendat prin cabluri sau cordoane flexibile nu trebuie să
depăşească 5 kg. Secţiunea totală nominală a conductoarelor cablurilor sau cordoanelor flexibile
care susţin corpul de iluminat trebuie să fie astfel încât efortul impus conductoarelor să nu
depăşească 15 N/mm2 .

Pentru calculul eforturilor, sunt considerate numai conductoarele.

Atunci când un corp de iluminat cu masa mai mare de 5 kg este destinat a fi suspendat, concepţia
corpului de iluminat sau cea a cablului sau a cordonului flexibil trebuie să fie astfel încât aplicarea
oricărui efort asupra conductoarelor să fie evitată.

NOTĂ – Această prescripţie poate fi îndeplinită prin utilizarea unui cablu prevăzut cu miez cu capacitate portantă.
Pentru semicorpurile de iluminat prevăzute pentru conectarea la dulii cu filet Edison sau dulii
baionetă, masa şi momentul de încovoiere efectiv nu trebuie să depăşească valoarea maximă
indicată în tabelul 4.4. Momentul de încovoiere este relativ faţă de punctul de contact, în poziţia
complet introdusă a contactelor semicorpului de iluminat cu contactul central al unei dulii cu filet
Edison sau cu ştifturile unei dulii baionetă.

Tabelul 4.4 – Încercări pentru semicorpuri de iluminat

Corpuri de iluminat
Dulii Masa maximă Moment de încovoiere
maxim
E14 şi B15 1,8 kg 0,9 Nm
E27 şi B22 2,0 kg 1,8 Nm

NOTĂ – Pentru a prevedea o marjă de securitate, aceste valori sunt inferioare celor cu care ar trebui în mod
normal să fie încercată o dulie.
Conformitatea se verifică prin examinare, prin măsurări şi prin calcul.

4.14.3 Dispozitivele de reglare, de exemplu articulaţiile, sistemele de ridicare, consolele reglabile

sau tuburile telescopice trebuie să fie construite astfel încât cablurile sau cordoanele să nu fie
comprimate, strânse, deteriorate sau răsucite în lungul axei longitudinale cu mai mult de 360° în
timpul funcţionării.

NOTĂ – Atunci când un corp de iluminat are mai mult de o articulaţie, limita de 360° se aplică la fiecare
articulaţie dacă acestea nu sunt prea apropiate între ele. Fiecare caz trebuie analizat după propriile sale
caracteristici.

Conformitatea se verifică prin următoarea încercare:

Dispozitivul de reglare, echipat cu un cablu sau cordon corespunzător, trebuie să fie operat în
conformitate cu tabelul 4.5. Un ciclu de operare este definit ca o mişcare dintr-o poziţie extremă a
domeniului în cealaltă poziţie şi întoarcere la poziţia de plecare. Frecvenţa mişcării nu trebuie să
producă o încălzire apreciabilă a dispozitivului şi nu trebuie să depăşească 600 de cicluri pe oră.

Pentru sistemele de contact electromecanic, această încercare este efectuată simultan cu

încercarea conexiunii electrice de la 4.11.6.
44
 SR EN 60598-1:2005

Conformitatea se verifică prin examinare.

După încercare, cel mult 50 % din firele unui conductor nu trebuie să fie rupte şi izolaţia cordonului flexibil,
dacă există, nu trebuie să fie serios deteriorată. Cablurile sau cordoanele flexibile trebuie să fie supuse şi
să corespundă la rezistenţa de izolaţie şi încercările de rigiditate dielectrică specificate în secţiunea 10.

Articulaţiile sferice şi accesoriile similare ale căror dispozitive de strângere pot fi reglate, sunt
încercate strângându-le uşor pentru a evita o frecare excesivă. Atunci când este necesar, zonele
de strângere sunt reglate din nou în cursul încercării.

Pentru dispozitivele de reglare alcătuite dintr-un tub flexibil, domeniul de reglare pentru această
încercare este în mod normal 135° în două direcţii pornind din poziţia verticală. Totuşi, atunci când
această reglare nu poate fi obţinută fără utilizarea unei forţe excesive, tubul flexibil este curbat
numai în poziţiile în care se poate menţine el însuşi.

Tabelul 4.5 – Încercarea dispozitivelor de reglare

Numărul ciclurilor de
Tipul corpului de iluminat
operare
Corpuri de iluminat destinate a fi reglate frecvent, de 1500
exemplu corpuri de iluminat pentru planşete de desen
Corpuri de iluminat destinate a fi ocazional reglate, de 150
exemplu spoturi pentru vitrine
Corpuri de iluminat destinate a fi reglate numai în timpul 45
instalării, de exemplu proiectoare

4.14.4 Cablurile sau cordoanele care trec prin tuburi telescopice nu trebuie să fie fixate pe tubul
exterior. Trebuie luate măsuri pentru a se evita eforturile asupra conductoarelor în borne.

Conformitatea se verifică prin examinare.

4.14.5 Rolele de ghidare pentru cordoane flexibile trebuie să fie dimensionate pentru a preveni
orice deteriorare a cordoanelor printr-o îndoire prea accentuată. Şanţurile rolelor trebuie să fie bine
rotunjite, diametrul rolei la fundul şanţului fiind de cel puţin trei ori diametrul cordonului. Rolele
metalice accesibile trebuie să fie legate la pământ.

Conformitatea se verifică prin examinare.

4.14.6 Balasturile/transformatoarele cu fişe şi corpurile de iluminat montate pe prize de curent la

reţea nu trebuie să exercite eforturi exagerate asupra soclurilor prizelor de curent.

Conformitatea se verifică prin următoarea încercare. Balastul/transformatorul cu fişă sau corpul de

iluminat montat pe priza de curent la reţea este introdus, ca în utilizare normală, într-o priză de
curent fixă care pivotează în jurul unei axe orizontale care trece prin axele tuburilor de contact, la o
distanţă de 8 mm în spatele feţei de angajare a soclului prizei de curent.

Cuplul suplimentar care trebuie să fie aplicat soclului prizei de curent pentru a menţine faţa de
angajare în planul vertical nu trebuie să depăşească 0,25 Nm.

Pentru corpurile de iluminat reglabile cu socluri de priză de curent pentru reţea, cuplul de torsiune
total transmis soclului în timpul reglării, nu trebuie să depăşească 0,5 Nm.

Soclul prizei de curent utilizat pentru încercare trebuie să aibă contactul de legare la pământ (dacă
există) îndepărtat, cu excepţia cazului când soclul prizei nu are pentru ştifturi, orificii cu obturator
care se deschid numai prin introducerea ştiftului de împământare.

4.15 Materiale inflamabile

45
 SR EN 60598-1:2005

4.15.1 Capacele, abajururile şi părţile similare care nu au funcţie de izolare şi care nu corespund la
încercarea cu fir incandescent la 650 °C de la 13.3.2 trebuie să fie suficient îndepărtate de orice
parte caldă a corpului de iluminat care ar putea aduce materialul la temperatura sa de aprindere.
Aceste părţi din material inflamabil trebuie să fie prevăzute cu mijloace de fixare sau dispozitive de
prindere pentru menţinerea acestei distanţe.

Distanţa faţă de părţile calde menţionate mai sus trebuie să fie de cel puţin 30 mm, în afară de
cazul în care materialul este protejat printr-un ecran amplasat la o distanţă de cel puţin 3 mm de
părţile calde. Acest ecran trebuie să corespundă la încercarea cu arzătorul - ac de la 13.3.1 şi nu
trebuie să aibă nici o deschidere; înălţimea şi lungimea sa trebuie să fie cel puţin egală cu
dimensiunile corespunzătoare ale părţilor calde. Nu este obligatoriu un ecran în cazul în care corpul
de iluminat conţine un obstacol eficace la căderea picăturilor incandescente.

NOTĂ – Prescripţiile acestui articol sunt ilustrate în figura 4.

Materialele care ard violent, ca celuloidul, nu trebuie să fie utilizate.

Prescripţiile acestui articol nu se aplică părţilor mici, ca de exemplu clemele de prindere a cablajelor
şi părţile din hârtie impregnate cu răşini, utilizate în interiorul corpului de iluminat.

Nu este necesar să se prevadă o distanţare în raport cu circuitele electronice dacă în condiţii

anormale curentul de funcţionare al acestora nu depăşeşte curentul în condiţii normale cu mai mult
de 10 %.

Nu este necesar să se prevadă o distanţare pentru părţile corpului de iluminat care conţin un
dispozitiv sensibil la temperatură ce asigură protecţia împotriva supraîncălzirii carcaselor,
abajururilor şi părţilor similare.

Prescripţiile acestui articol nu se aplică unui transformator prevăzut cu propria lui carcasă, adică
IP 20 sau mai mult, care corespunde secţiunii corespunzătoare din CEI 61558-2 sau CEI 60989.

Conformitatea se verifică prin examinare, prin măsurări şi punând corpul de iluminat să funcţioneze
în condiţii anormale cu o creştere lentă şi continuă a curentului în bobinajele balastului sau
transformatorului până când dispozitivul sensibil la temperatură funcţionează. În timpul şi după
acestă încercare, carcasele, abajururile şi părţile similare nu trebuie să ia foc iar părţile accesibile
nu trebuie să devină active.

Pentru a verifica dacă părţile accesibile au devenit active se efectuează o încercare conform anexei
A.

4.15.2 Corpurile de iluminat realizate din materiale termoplastice trebuie să suporte creşterile de
temperatură, produse de condiţiile de defect în balasturi/transformatoare şi dispozitive electronice,
încât nici un pericol să nu apară atunci când sunt montate ca în utilizare normală.

Această prescripţie trebuie să fie îndeplinită prin una din următoarele măsuri:

a) Măsuri constructive care asigură că:

– în timpul condiţiilor de defect, componentele sunt menţinute în loc, de exemplu prin suporturi
independente de temperatură;
– părţile corpului de iluminat nu se pot supraîncălzi în aşa fel încât părţile active să poată deveni
accesibile.
Conformitatea se verifică prin examinare şi/sau încercarea de la 12.7.1.

b) Utilizarea unui dispozitiv sensibil la temperatură pentru a limita temperatura

balastului/transformatorului, punctelor de fixare a dispozitivului electronic şi a părţilor expuse ale
corpului de iluminat la o valoare nepericuloasă. Dispozitivul sensibil la temperatură poate fi: o
siguranţă termică cu rearmare manuală sau automată sau o protecţie termică.

Conformitatea se verifică prin încercarea de la 12.7.2.

46
 SR EN 60598-1:2005

c) Materialele termoplastice utilizate la corpurile de iluminat trebuie să fie corespunzătoare pentru

temperatura maximă a suprafeţei, permisă de utilizarea balasturilor protejate termic care
corespund standardelor de balasturi.

Conformitatea trebuie să se verifice prin încercarea de la 12.7.2.

F F
4.16 Corpuri de iluminat marcate cu simbolul sau

Pentru corpurile de iluminat marcate cu F sau F , temperaturile excesive care pot

apare datorită defectării unei componente nu trebuie să supraîncălzească suprafaţa de montare.

Prescripţiile articolului 4.16 nu se aplică unui transformator prevăzut cu propria sa carcasă, adică
IP 20 sau mai mult, care corespunde cu CEI 61558-2-4, CEI 61558-2-6 sau CEI 60989. Pentru
transformatoarele maşinilor de ras sau unităţile de alimentare ale maşinilor de ras încorporate
într-un corp de iluminat şi care corespund CEI 61558-2-4 şi CEI 61558-2-6, se aplică prescripţiile
de la 4.16.1. Aparatajul electronic de alimentare a lămpii şi mici dispozitive bobinate care pot fi
încorporate în aceste componente sunt exceptate de la prescripţiile acestui articol.

NOTĂ – Exemple de mici dispozitive bobinate sunt bobinajele care au ferite sau miezuri nelamelare, acestea
fiind normal montate pe plăci de circuit imprimat.

Pentru corpurile de iluminat ce conţin un aparataj de alimentare a lămpii, conformitatea cu această

prescripţie trebuie să fie obţinută distanţând aparatajul de alimentare a lămpii de suprafaţa de
montare conform 4.16.1 sau prin utilizarea unei protecţii termice conform 4.16.2 sau prin
conformitatea cu 4.16.3.

Pentru corpurile de iluminat care nu conţin aparataj de alimentare a lămpii, prescripţiile sunt
îndeplinite prin conformitatea cu secţiunea 12.

4.16.1 Aparatajul de alimentare a lămpii trebuie să fie distanţat de suprafaţa de montare cu cel
puţin una din următoarele distanţe minime:

a) 10 mm, incluzând grosimea materialului carcasei corpului de iluminat, atunci când spaţiul
include minimum 3 mm de aer între suprafaţa exterioară a carcasei corpului de iluminat şi
suprafaţa sa de montare în regiunea aparatajului de alimentare a lămpii, şi un minimum de
3 mm de aer între cutia aparatajului de alimentare a lămpii şi suprafaţa interioară a carcasei
corpului de iluminat. Atunci când nu există o cutie pentru aparatajul de alimentare a lămpii,
distanţa de 10 mm trebuie să se aplice de la partea activă, de exemplu înfăşurarea aparatajului
de alimentare a lămpii.

NOTĂ – Carcasa corpului de iluminat ar trebui să fie practic continuă în zona proiecţiei aparatajului de
alimentare a lămpii astfel încât o cale directă de cel puţin 35 mm să fie prevăzută între partea activă a
aparatajului de alimentare a lămpii şi suprafaţa de montare; în caz contrar, prescripţiile de la punctul b) se
aplică.
sau

b) 35 mm.

NOTĂ – Spaţiul de 35 mm este destinat în principal pentru corpurile de iluminat cu etrier de fixare pentru
care distanţa între aparatajul de alimentare a lămpii şi suprafaţa de montare este adesea mult mai mare
de 10 mm.

În cele două cazuri, corpul de iluminat trebuie conceput astfel încât atunci când este montat ca în
utilizare normală, spaţiul de aer necesar să fie automat obţinut.

Conformitatea se verifică prin examinare şi prin măsurări.

47
 SR EN 60598-1:2005

4.16.2 Corpul de iluminat trebuie să conţină un dispozitiv sensibil la temperatură pentru a limita
temperatura suprafeţei de montare a corpului de iluminat la o valoare sigură. Dispozitivul sensibil la
temperatură poate fi, fie exterior aparatajului de alimentare a lămpii, fie o parte a aparatajului de
alimentare a lămpii cu protecţie termică, conform standardului auxiliar corespunzător.

Dispozitivul sensibil la temperatură poate fi, fie o siguranţă termică cu rearmare automată, o
siguranţă termică cu rearmare manuală sau o protecţie termică (siguranţă termică care nu
funcţionează decât o singură dată şi care trebuie înlocuită după utilizare).

Un dispozitiv sensibil la temperatură, exterior aparatajului de alimentare a lămpii, nu trebuie să fie

de tip "patron" sau de alt tip uşor înlocuibil. El trebuie să fie menţinut într-o poziţie fixă în raport cu
balastul/transformatorul.

NOTĂ – Lipirea sau o fixare de acelaşi fel a balastului/trasformatorului nu este permisă.

Conformitatea se verifică prin examinare şi prin încercarea de la 12.6.2.

Prescripţiile acestui articol sunt considerate a fi respectate fără alte încercări de către corpurile de
iluminat care conţin unul sau mai multe balasturi/transformatoare protejate termic de
"clasa P", marcate cu simbolul P , precum şi de balasturile/transformatoarele protejate
…
termic, la temperatura declarată, şi purtând simbolul în care este înscrisă o valoare
egală sau mai mică de 130 °C, conform standardelor auxiliare corespunzătoare.

Corpurile de iluminat care conţin unul sau mai multe balasturi/transformatoare nemarcate cu
simbolul pentru balasturi protejate termic sau cu o valoare marcată mai mare de 130 °C trebuie să
fie conforme cu 4.16.1 sau 4.16.3.

4.16.3 Atunci când corpul de iluminat nu corespunde prescripţiilor de distanţare de la 4.16.1 şi nu

conţine siguranţe termice în conformitate cu 4.16.2, el trebuie să fie conceput astfel încât să
corespundă la încercarea de la 12.6.

NOTĂ – Această prescripţie şi încercarea sa se bazează pe ipoteza că, în timpul defectării balastului/
transformatorului ca urmare a unui scurtcircuit între înfăşurări sau în urma unui scurtcircuit între înfăşurări şi
carcasă, temperatura înfăşurării balastului/transformatorului nu va depăşi 350 oC pe o durată mai mare de
15 min şi că, în consecinţă, temperatura suprafeţei de montare nu va depăşi 180 °C pe o durată mai mare de
15 min.

– Pentru explicarea marcării F a corpului de iluminat, a se vedea anexa N.

4.17 Găuri de scurgere

Corpurile de iluminat protejate împotriva picăturilor de apă, ploii, stropilor şi jeturilor de apă trebuie
să fie concepute astfel încât dacă se acumulează apă în corpul de iluminat, aceasta să se poată
scurge efectiv, de exemplu, printr-una sau mai multe găuri de scurgere. Corpurile de iluminat
etanşe la imersie nu trebuie să aibă dispozitive de scurgere.

Conformitatea se verifică prin examinare şi prin încercările din secţiunea 9.

NOTĂ – O gaură de scurgere făcută pe fundul unui corp de iluminat cu montare pe suprafaţă este considerată
eficace numai dacă prin concepţie se prevede un spaţiu de cel puţin 5 mm de la suprafaţa de montare, realizat
de exemplu cu ajutorul unor proeminenţe pe fundul corpului de iluminat.

4.18 Rezistenţă la coroziune

NOTĂ – Deoarece încercările de la articolul 4.18 şi anexa F pot fi distructive, acestea pot fi executate pe
eşantioane separate în conformitate cu 0.4.2.

48
 SR EN 60598-1:2005

4.18.1 Părţile feroase ale corpurilor de iluminat protejate împotriva picăturilor de apă, ploii,
stropilor, jeturilor de apă şi cele ale corpurilor de iluminat etanşe la imersie şi la imersie sub
presiune, a căror ruginire poate compromite securitatea corpului de iluminat, trebuie să fie protejate
adecvat împotriva ruginirii.

Conformitatea se verifică prin următoarea încercare:

Se îndepărtează toate urmele de grăsime de pe părţile de încercat. După aceea se introduc aceste
părţi într-o soluţie de clorură de amoniu 10 % în apă, la o temperatură de 20 °C ± 5 °C timp de
10 min. Fără a le usca, dar scuturând eventualele picături, se plasează părţile într-o incintă
conţinând aer umed saturat la o temperatură de 20 °C ± 5 °C timp de 10 min.

După uscarea părţilor într-o etuvă la o temperatură de 100 °C ± 5 °C timp de 10 min, suprafeţele lor
nu trebuie să prezinte nici o urmă de rugină.

NOTĂ – Urmele de rugină pe muchii şi de pelicule gălbui care pot fi îndepărtate prin frecare sunt ignorate.

În cazul resorturilor elicoidale mici şi al elementelor asemănătoare precum şi al părţilor inaccesibile

expuse la frecare, un strat de vaselină poate asigura o protecţie suficientă împotriva ruginirii.
Astfel de părţi nu sunt supuse la încercare decât în caz de dubiu în ceea ce priveşte eficacitatea
peliculei de vaselină, încercarea fiind efectuată fără îndepărtarea prealabilă a vaselinei.

4.18.2 Contactele şi alte părţi din tablă laminată de cupru sau aliaje de cupru, a căror defectare
poate compromite securitatea corpului de iluminat, nu trebuie să aibă fisuri intercristaline.

Conformitatea se verifică prin încercarea din anexa F care trebuie realizată pe eşantioane
nesupuse altor încercări.

4.18.3 Părţile din aluminiu sau aliaje din aluminiu ale corpurilor de iluminat protejate împotriva
picăturilor de apă, ploii, stropilor şi jeturilor de apă şi cele ale corpurilor de iluminat etanşe la imersie
şi la imersie sub presiune, trebuie să fie rezistente la coroziune, dacă securitatea corpului de
iluminat poate fi astfel compromisă.

NOTĂ – Recomandări privind rezistenţa la coroziune sunt indicate în anexa L.

4.19 Ignitoare

Ignitoarele utilizate în corpul de iluminat trebuie să fie compatibile din punct de vedere electric cu
balasturile asociate în corpul de iluminat.

Conformitatea se verifică prin examinare.

4.20 Corpuri de iluminat pentru condiţii severe de utilizare – Prescripţii privind

rezistenţa la vibraţii

Corpurile de iluminat pentru condiţii severe de utilizare trebuie să aibă o rezistenţă adecvată la
vibraţii.

Conformitatea se verifică prin următoarea încercare la vibraţii.

Corpul de iluminat este fixat pe un generator de vibraţii, în poziţia de instalare normală cea mai
defavorabilă.

Direcţia de vibraţie este direcţia cea mai defavorabilă, severitatea fiind:

Durata: 30 min
Amplitudinea: 0,35 mm
Domeniul de frecvenţă: 10 Hz, 55 Hz, 10 Hz
Viteza de baleiaj: aproximativ o octavă pe minut

49
 SR EN 60598-1:2005

După încercare, corpul de iluminat nu trebuie să aibă nici o parte desfăcută care să poată
compromite securitatea.

4.21 Ecran de protecţie (lămpi cu wolfram-halogen )

4.21.1 Corpurile de iluminat ce conţin lămpi cu wolfram-halogen fără carcasă exterioară întreagă
trebuie să fie echipate cu un ecran de protecţie, cu excepţia cazului când lampa este:
– o lampă de înlocuire* la tensiunea reţelei (sursă de iluminat general); sau
– o lampă cu wolfram-halogen la joasă presiune aşa cum se specifică în CEI 60432-3.

4.21.2 Părţile compartimentului lămpii trebuie să fie concepute astfel încât nici o particulă din
lampa spartă să nu poată compromite securitatea.

4.21.3 Toate deschiderile în corpul de iluminat trebuie să fie astfel încât nici o parte din lampa
spartă să nu poată ieşi din corpul de iluminat pe o cale directă, incluzând spatele corpurilor de
iluminat încastrate.

4.21.4 Conformitatea cu prescripţiile de la 4.21.1. la 4.21.3 se verifică prin examinare şi prin

următoarele încercări:

– ecranul de protecţie trebuie să corespundă la încercarea la impact de la 4.13.1 cu energia de

impact din tabelul 4.3 pentru părţile fragile;
– părţile compartimentului lămpii, dacă sunt din material electroizolant, trebuie să corespundă la
rezistenţa la foc şi la inflamabilitate de la 13.3.2.

NOTA 1 – Această prescripţie este prevăzută pentru a ameliora securitatea prin eliminarea riscurilor datorită
unei posibile lămpi care prezintă defecte sau a unei utilizări incorecte. Corpurile de iluminat deschise existente
care nu sunt echipate cu un ecran de protecţie, nu prezintă neapărat un pericol.
NOTA 2 – Încercarea la impact de la 4.13.1, care este realizată în exterior, este considerată a fi mai severă
decât impacturile particulelor de sticlă. O încercare specifică care să simuleze acestea din urmă nu este în
consecinţă necesară. În cazul în care dispozitivul ecranului de sticlă este conceput numai pentru a rezista la
impacturile din interior, încercarea de la 4.13.1 trebuie executată în această direcţie.

4.22 Accesorii fixate pe lămpi

Corpurile de iluminat nu trebuie să aibă accesorii fixate pe lămpi care ar putea provoca supraîncălziri
excesive sau deteriorarea lămpilor, soclurilor sau duliilor, corpurilor de iluminat sau accesoriilor.

Accesoriile fixate pe lămpi pentru lămpile fluorescente sunt permise numai dacă sunt furnizate sau
aprobate de către producătorul corpului de iluminat. Masa totală a lămpii plus accesoriul său nu
trebuie să depăşească:

– 100 g pentru lămpi cu soclu G5, şi

– 500 g pentru lămpi cu soclu G13.

Conformitatea se verifică prin examinare, şi dacă este necesar, prin măsurări ale masei şi
temperaturii.

NOTĂ – Accesorii fixate pe lămpi incandescente care ar putea să nu corespundă la aceste prescripţii sunt, de
exemplu, reflectoare cu oglindă, reflectoare fixate pe lămpi etc. Accesoriile care ar putea fi acceptate sunt, de
exemplu: resorturi pentru abajururi uşoare pentru lămpi şi dispozitive similare.

4.23 Semicorp de iluminat

Semicorpurile de iluminat trebuie să corespundă tuturor prescripţiilor corespunzătoare corpurilor de

iluminat de clasa II.
*
Lampa va fi de un tip conform CEI 60432-2
50
 SR EN 60598-1:2005

NOTĂ – Simbolul de clasa II este omis pentru a evita ca acesta să fie considerat că se aplică unui corp de
iluminat complet în care se utilizează un semicorp de iluminat.

4.24 Radiaţii UV

Corpurile de iluminat nu trebuie să emită radiaţii excesive.

NOTĂ – A se vedea anexa P, procedura A sau B pentru metodele de calcul ale unui ecran eficace
împotriva radiaţiilor UV.

4.25 Riscuri mecanice

Corpurile de iluminat nu trebuie să conţină părţi tăioase sau muchii care ar putea, în timpul
instalării, utilizării normale sau întreţinerii, crea un risc pentru utilizator.

Conformitatea se verifică prin examinare.

4.26 Protecţie la scurtcircuit

4.26.1 Mijloace de protecţie adecvate trebuie să fie prevăzute pentru a evita compromiterea
securităţii în cazul unui scurtcircuit neintenţionat al părţilor accesibile TFJS neizolate, de polaritate
diferită.

NOTĂ – Se recomandă ca acele corpuri de iluminat de clasa III, alimentate de la o reţea TFJS separată
nespecificată, să necesite un conductor izolat. Atunci când izolaţia nu este prevăzută, producătorul corpului de
iluminat trebuie să declare puterea maximă în secundar în VA şi tipul sursei TFJS. Încercarea de la 4.26.2
trebuie să fie realizată cu acest transformator/convertor.

4.26.2 Un eşantion al încercării de tip este alimentat de la 0,9 până la 1,1 ori tensiunea nominală,
cu sarcina sa nominală. Un lanţ de încercare poziţionat cum se specifică la 4.26.3 este suspendat
deasupra părţilor accesibile TFJS neizolate. Lanţul de încercare trebuie să formeze calea cea mai
scurtă posibil, fiind încărcat la fiecare extremitate (la maximum cu 250 g), cu o masă egală cu:

(15 ' X ' ) g

unde ' X ' este distanţa, în centimetri, între conductoarele neîncărcate.

Lanţul de încercare nu trebuie să se topească şi nici o parte a eşantionului de încercare de tip nu

trebuie să atingă o temperatură mai mare decât valorile din tabelele 12.1 şi 12.2.

4.26.3 Lanţ de încercare: un lanţ cu lungime suficientă din metal neacoperit, având verigi în
conformitate cu figura 29 şi realizate din 63 % Cu şi 37 % Zn. Lanţul trebuie să aibă o valoare a
rezistenţei de 2,5 Ω/m ± 20 % atunci când este întins cu o sarcină de 200 g/m

NOTĂ – Valoarea rezistenţei lanţului de încercare ar trebui verificată înaintea fiecărei măsurări.

Secţiunea 5: Cablaj extern şi intern

5.1 Generalităţi

Această secţiune specifică prescripţiile generale pentru conectările electrice la reţeaua de

alimentare şi pentru cablajul intern al corpurilor de iluminat.

5.2 Conectare la reţea şi alte cablaje externe

5.2.1 Corpurile de iluminat trebuie să fie echipate cu unul din următoarele mijloace de conectare la
reţeaua de alimentare:

Corpuri de iluminat fixe borne; fişe care se introduc în socluri de priză de

51
 SR EN 60598-1:2005

curent;
cabluri sau cordoane flexibile nedetaşabile;
adaptoare care se introduc în şinele de alimentare;
fişe de aparat;
conductoare de conectare (ieşiri): Trebuie să se ţină
seama de regulile/practicile naţionale pentru a decide
dacă dispozitivul de conectare trebuie să fie livrat sau
nu cu corpul de iluminat. Atunci când corpul de
iluminat este livrat cu conductoare de conectare (ieşiri)
şi fără un mijloc de conectare la reţeaua de
alimentare, producătorul corpului de iluminat trebuie
să specifice ce bloc de borne poate fi utilizat şi că
acesta trebuie să fie conform EN 60998-2-1 sau EN
60998-2-2; fiecare bloc de borne care poate fi utilizat
trebuie specificat sau trebuie definite următoarele:
- tipul de bornă (cu şurub/fără şurub);

- numărul de borne;
- tensiunea nominală;
- capacitatea de conectare nominală;
- orice pregătire necesară pentru extremităţile
conductoarelor;
- metoda de fixare.

Prescripţiile paragrafelor 4.6, 4.7.1, 4.7.2, 4.10.1, 11.2, 12 şi 13.2 trebuie să se aplice.

Corpuri de iluminat portabile cabluri sau cordoane flexibile nedetaşabile; cu fişe;

fişe de aparat

Corpuri de iluminat montate pe şine adaptoare sau conectoare

Semicorpuri de iluminat socluri cu filet Edison sau socluri baionetă

Corpurile de iluminat portabile prevăzute a fi montate pe perete şi echipate cu o cutie de derivaţie şi

un dispozitiv de protecţie la tracţiune încorporat pot fi livrate fără cablu sau cordon flexibil
nedetaşabil cu condiţia ca instrucţiunile de montare să însoţească corpul de iluminat.

Corpurile de iluminat declarate de producător pentru a fi utilizate în exterior nu trebuie să aibă un

cablaj extern izolat cu PVC.

NOTA 1 – În Australia, Austria şi Japonia, cablurile care au o izolaţie cu PVC sunt acceptate în exterior.
NOTA 2 – Un corp de iluminat prevăzut pentru a fi montat pe perete poate fi considerat portabil dacă el este
fixat pe suportul său cu ajutorul unui şurub cu cap fluture, unei cleme sau unui cârlig (a se vedea 1.2.9).

5.2.2 Cablurile sau cordoanele flexibile utilizate ca mijloace de conectare la reţea, atunci când sunt
livrate de producătorul corpului de iluminat, trebuie să aibă calităţi mecanice şi electrice cel puţin
egale cu cele specificate în HD 21 şi HD 22, aşa cum se indică în tabelul 5.1 şi trebuie să fie
capabile să reziste, fără deteriorări, la cele mai ridicate temperaturi la care pot fi expuse în condiţii
normale de funcţionare.

Tabelul 5.1 – Cabluri sau cordoane flexibile nedetaşabile

Cauciuc PVC
Corpuri de iluminat de clasa I obişnuite H03RT-F H03VVH2-F
H03VV-F
Corpuri de iluminat de clasa II obişnuite H05RR-F H03VVH2-F

52
 SR EN 60598-1:2005

H03VV-F
Corpuri de iluminat, altele decât corpurile H05RN-F
–
de iluminat obişnuite
Corpuri de iluminat portabile pentru condiţii H07RN-F
–
severe de utilizare

NOTA 1 – Pentru tensiuni de alimentare mai mari de 250 V, poate fi necesar să se utilizeze cabluri şi cordoane
de categorii de tensiuni mai mari decât cele din tabelul de mai sus.

Pentru a asigura o rezistenţă mecanică corespunzătoare, secţiunea nominală a conductoarelor nu

trebuie să fie mai mică de :

– 0,75 mm2 pentru corpurile de iluminat obişnuite;

– 1,0 mm2 pentru celelalte corpuri de iluminat.

Atunci când corpul de iluminat este echipat cu un soclu de priză de curent de 10/16 A, secţiunea
nominală a conductorului flexibil trebuie să fie de cel puţin 1,5 mm2 .

5.2.3 Atunci când corpul de iluminat este echipat cu un cablu sau cordon flexibil nedetaşabil, acest
cablu sau cordon flexibil trebuie să fie racordat la corpul de iluminat prin una din următoarele
metode:

– fixare de tip X;
– fixare de tip Y;
– fixare de tip Z.

Un cablu sau cordon flexibil nedetaşabil este un cablu de alimentare flexibil normal care nu poate fi
detaşat decât cu ajutorul unei scule. Un cablu sau cordon flexibil detaşabil poate fi îndepărtat
simplu în timpul utilizării normale a unui corp de iluminat.

5.2.4 Conformitatea cu prescripţiile de la 5.2.1 la 5.2.3 se verifică prin examinare şi, dacă este
necesar, prin fixarea pe corpul de iluminat a cablului sau cordonului flexibil corespunzător.

5.2.5 Conexiunile în interiorul corpurilor de iluminat care utilizează fixarea de tip Z nu trebuie să fie
realizate cu şuruburi.

5.2.6 Intrările de cablu trebuie să permită introducerea tubului sau învelişului protector al cablului
sau al cordonului flexibil, astfel încât miezul să fie complet protejat; ele trebuie de asemenea să
asigure gradul de protecţie împotriva prafului şi umidităţii, în conformitate cu clasificarea corpului de
iluminat, atunci când tubul, cablul sau cordonul flexibil sunt montate.

5.2.7 Intrările de cablu care traversează materiale rigide pentru cabluri sau cordoane flexibile
externe trebuie să aibă muchii uşor rotunjite cu o rază de minimum 0,5 mm.

Conformitatea cu prescripţiile de la 5.2.5 la 5.2.7 se verifică prin examinare şi prin încercări

manuale.

5.2.8 Atunci când, în corpurile de iluminat de clasa II, în corpurile de iluminat reglabile sau în
corpurile de iluminat portabile, altele decât cele pentru montare pe perete, un cablu sau un cordon
flexibil care intră sau iese din corpul de iluminat traversează părţi metalice accesibile sau părţi
metalice în contact cu aceste părţi metalice accesibile, intrarea trebuie să fie prevăzută cu o trecere
din material electroizolant rigid cu muchiile uşor rotunjite, fixată în aşa fel încât să nu poată fi
îndepărtată uşor. Trecerile executate din materiale care se deteriorează în timp nu trebuie să fie
utilizate în intrările cu muchii tăioase.

NOTA 1 – Termenul "trecere care se îndepărtează uşor" se utilizează pentru a descrie o trecere care poate fi
detaşată din suportul ei prin mişcarea corpului de iluminat pe durata sa de viaţă sau prin mânuirea inadecvată
a corpului de iluminat. Exemple de fixări acceptate includ utilizarea contrapiuliţelor, adezivi corespunzători
53
 SR EN 60598-1:2005
cum ar fi răşina cu autoîntărire sau dopuri de mărime corespunzătoare.
NOTA 2 – Un exemplu de material cunoscut pentru deteriorarea sa în timp este cauciucul natural.

Dacă tuburi sau alte învelişuri protectoare asigură protecţia cablurilor sau cordoanelor flexibile în
punctul lor de intrare în corpul de iluminat, ele trebuie să fie realizate dintr-un material
electroizolant.

Arcurile metalice elicoidale şi dispozitivele similare, chiar dacă sunt acoperite cu un material
electroizolant, nu sunt considerate ca învelişuri protectoare.

Conformitatea se verifică prin examinare.

5.2.9 Trecerile care se înşurubează în corpul de iluminat trebuie să fie blocate în poziţie. Dacă
trecerile sunt fixate cu ajutorul unui adeziv, acesta trebuie să fie de tip răşină cu autoîntărire.

Conformitatea se verifică prin examinare.

5.2.10 Corpurile de iluminat echipate cu cabluri sau cordoane flexibile nedetaşabile sau concepute
a fi echipate cu acestea, trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de protecţie la tracţiune în scopul
protejării cordoanelor împotriva solicitărilor, inclusiv torsiunea, atunci când sunt conectate la borne
şi în aşa fel încât învelişul lor să fie protejat împotriva frecării. Modul în care dispozitivul de protecţie
la tracţiune şi torsiune asigură funcţia sa, trebuie să apară clar. Pentru corpurile de iluminat livrate
fără cabluri sau cordoane flexibile, încercările trebuie să fie efectuate cu cabluri sau cordoane
flexibile corespunzătoare având dimensiunile minime şi maxime recomandate de producătorul
corpului de iluminat.

Împingerea cablului sau cordonului flexibil în corpul de iluminat nu trebuie să fie posibilă, pentru a
nu-l supune la eforturi mecanice sau termice excesive. Metode ce constau în înnodarea cablului
sau cordonului sau legarea extremităţilor cu o sfoară nu trebuie să fie utilizate.

Dispozitivul de protecţie la tracţiune trebuie să fie din material electroizolant sau să fie prevăzut cu
un înveliş electroizolant fix dacă un defect de izolaţie al cablului sau cordonului poate face
accesibile părţi metalice active.

5.2.10.1 Pentru cordoane cu fixare de tip X şi corpuri de iluminat concepute pentru a fi utilizate cu
cabluri şi cordoane nedetaşabile, dispozitivele de protecţie la tracţiune trebuie să fie astfel încât:

a) cel puţin o parte să fie fixată sau integrată în corpul de iluminat;

NOTĂ – Dispozitivul de protecţie la tracţiune se poate considera fixat pe corpul de iluminat sau susţinut de
acesta, numai dacă îndeplineşte această condiţie după introducerea cablajului şi asamblarea completă a
corpului de iluminat.
b) să fie corespunzătoare pentru diferite tipuri de cabluri sau cordoane flexibile ce pot fi conectate
la corpul de iluminat, în afară de cazul când corpul de iluminat permite conectarea numai a unui
tip de cablu sau cordon;
c) să nu deterioreze cablul sau cordonul şi să nu fie susceptibile de a fi deteriorate când sunt
strânse sau când sunt desfăcute în utilizare normală;
d) totalitatea cablului sau cordonului flexibil cu învelişul său protector, dacă există, să poată fi
montat în dispozitivul de protecţie la tracţiune;
e) cablul sau cordonul să nu atingă şuruburile de fixare ale dispozitivului de protecţie la tracţiune
dacă aceste şuruburi sunt din metal şi sunt accesibile sau conectate electric la părţi metalice
accesibile;
f) cablul sau cordonul să nu fie fixat cu un şurub metalic care să se sprijine direct pe cablu sau
cordon;
g) înlocuirea cablului sau cordonului flexibil să nu necesite utilizarea unei scule concepute special
pentru acest scop.

Presetupele corpurilor de iluminat portabile sau reglabile nu trebuie să fie utilizate ca dispozitive de
protecţie la tracţiune, în afară de cazul când ele conţin un dispozitiv de strângere corespunzător
54
 SR EN 60598-1:2005

tuturor tipurilor şi dimensiunilor cablurilor sau cordoanelor care ar putea fi utilizate pentru
conectarea la reţea. Dispozitive de protecţie la tracţiune sub formă de labirint pot fi utilizate atunci
când concepţia sau o marcare corespunzătoare indică evident modul în care trebuie să fie montat
cablul sau cordonul flexibil.

Conformitatea se verifică prin încercarea de la 5.2.10.3.

5.2.10.2 Pentru fixările de tip Y şi Z, dispozitivele de protecţie la tracţiune trebuie să fie adecvate.

Conformitatea se verifică prin încercarea de la 5.2.10.3.

NOTĂ – Încercarea se realizează cu cablul sau cordonul furnizat cu corpul de iluminat.

5.2.10.3 Conformitatea se verifică prin examinare şi prin încercările următoare care sunt efectuate
cu cablul sau cordonul care echipează corpul de iluminat la livrare.

Conductoarele sunt introduse în borne şi şuruburile bornelor, dacă există, sunt strânse suficient
pentru a evita deplasarea cu uşurinţă a conductoarelor din poziţia lor.

Dispozitivul de protecţie la tracţiune este utilizat în mod normal, şuruburile de strângere, dacă
există, fiind strânse cu un cuplu egal cu două treimi din cel specificat în tabelul 4.1.

După această pregătire, nu trebuie să fie posibilă împingerea cablului sau cordonului în corpul de
iluminat astfel încât să provoace deplasarea sa în borne sau să ajungă în contact cu părţi mobile
sau cu părţi care funcţionează la o temperatură superioară celei admise de izolaţia conductoarelor.

Cablul sau cordonul este apoi supus, de 25 de ori consecutiv, la o forţă de tracţiune conform
valorilor din tabelul 5.2.

Forţa de tracţiune se aplică fără smucituri, de fiecare dată timp de 1 s. Măsurarea deplasării
longitudinale a cablului sau cordonului este efectuată în timpul acestei încercări. Un reper este
trasat pe cablu sau pe cordon la o distanţă de aproximativ 20 mm de dispozitivul de protecţie la
tracţiune atunci când el este supus la prima tracţiune şi, în timpul celor 25 de tracţiuni, reperul nu
trebuie să fie deplasat cu mai mult de 2 mm.

Cablul sau cordonul trebuie să fie apoi supus la un cuplu de torsiune conform tabelului 5.2.

În timpul şi după încercările de mai sus, conductoarele nu trebuie să fie deplasate într-un mod
perceptibil în borne şi cablul sau cordonul nu trebuie să fie deteriorat.

Tabelul 5.2 – Încercări pentru dispozitivul de protecţie la tracţiune

Secţiune nominală totală a

tuturor conductoarelor
luate împreună Forţă de tracţiune Cuplu de torsiune
mm2 N Nm

Până la 1,5 inclusiv 60 0,15

Peste 1,5 până la 3 inclusiv 60 0,25
Peste 3 până la 5 inclusiv 80 0,35
Peste 5 până la 8 inclusiv 120 0,35

5.2.11 Atunci când un cablu extern pătrunde în corpul de iluminat, el trebuie să corespundă
prescripţiilor corespunzătoare pentru cablajul intern.

Conformitatea se verifică prin încercările de la 5.3.

5.2.12 Corpurile de iluminat fixe prevăzute pentru montarea în buclă trebuie să fie prevăzute cu
borne destinate menţinerii continuităţii electrice a cablurilor ce alimentează corpul de iluminat dar
55
 SR EN 60598-1:2005

care nu se termină în el.

Conformitatea se verifică prin examinare.

5.2.13 Extremităţile conductoarelor flexibile multifilare pot fi cositorite, dar fără sudură aplicată în
exces, cu excepţia cazului când sunt prevăzute mijloace care să asigure că, odată strânse,
conexiunile nu pot să se desfacă ca urmare a contracţiei la rece a sudurii (a se vedea figura 28).

NOTĂ – Această prescripţie este îndeplinită atunci când sunt utilizate borne cu resort. Imobilizarea şuruburilor
de fixare nu este un mijloc adecvat de a preveni desfacerea firelor lipite ale unui conductor ca urmare a
contracţiei la rece a sudurii.

5.2.14 Dacă corpul de iluminat este livrat de producător cu o fişă de priză de curent, aceasta
trebuie să aibă acelaşi grad de protecţie împotriva şocurilor electrice şi acelaşi grad de protecţie
împotriva prafului, a corpurilor solide şi a umidităţii ca şi corpul de iluminat.

Un corp de iluminat de clasa III nu trebuie să fie prevăzut cu o fişă care să permită conectarea la un
soclu de priză de curent în conformitate cu CEI 60083.

5.2.15 Neutilizat.

5.2.16 Fişele de aparat încorporate în corpul de iluminat ca mijloace de conectare la reţea, trebuie
să fie în conformitate cu CEI 60320. Montarea în buclă a corpului de iluminat trebuie să fie realizată
cu ajutorul conectoarelor, care, dacă sunt de tip clasă II, nu trebuie să accepte fişe de tip clasă I
sau să fie realizate utilizând borne cu sau fără şurub.

Conformitatea cu prescripţiile de la 5.2.13 la 5.2.16 se verifică prin examinare.

NOTĂ – CEI 60320 permite alte configuraţii care nu fac parte din fila de standard.

5.2.17 Cablurile de interconectare, dacă nu sunt realizate din cabluri standardizate cu înveliş dublu,
trebuie să fie constituite dintr-un ansamblu definit realizat de producătorul corpului de iluminat cu
cabluri prevăzute cu manta, tub sau construcţie echivalentă.

5.2.18 Toate corpurile de iluminat portabile şi corpurile de iluminat fixe sau corpurile de iluminat
destinate a fi conectate la reţea prin intermediul unei prize de curent trebuie să fie echipate cu o
fişă conform CEI 60083 sau conform standardelor regionale sau naţionale aplicabile,
corespunzătoare clasificării corpului de iluminat.

Conformitatea se verifică prin examinare.

5.3 Cablaj intern

5.3.1 Cablajul intern trebuie să fie realizat cu conductoare de dimensiuni şi de tip corespunzător
astfel încât să suporte puterea care apare în timpul utilizării normale. Izolaţia cablajului trebuie să
fie realizată dintr-un material apt să suporte tensiunea şi temperatura maximă la care este supus,
fără a compromite securitatea atunci când este corect instalat şi conectat la reţea.

Dacă sunt utilizate cabluri cu un tip de izolaţie obişnuită (PVC sau cauciuc) pentru traversarea corpului
de iluminat, aceste cabluri nu este necesar să fie livrate cu corpul de iluminat dacă procedura de
montare figurează în instrucţiunile producătorului. Totuşi, dacă sunt necesare cabluri sau manşoane
speciale, de exemplu din cauza temperaturilor înalte, cablajul care traversează corpul de iluminat trebuie
să fie întotdeauna asamblat în fabrică. Prescripţiile de la 3.3.3 c) trebuie să fie luate în considerare în
ultimul caz.

Conductoarele de culoare verde – galben trebuie să fie utilizate numai pentru realizarea
conexiunilor de legare la pământ.

NOTA 1 – Temperaturile limită pentru izolaţie sunt indicate în tabelele din secţiunea 12.
NOTA 2 – Manşoanele în conformitate cu 4.9.2 sunt corespunzătoare pentru a proteja punctele calde.

56
 SR EN 60598-1:2005

Conformitatea se verifică prin examinare şi prin următoarea încercare realizată după încercările de
încălzire şi temperatură din secţiunea 12.

Soclul prizei de curent, dacă există, este încărcat la valoarea declarată de producător şi, dacă nu
este declarat, la curentul nominal şi tensiunea nominală.

Atunci când condiţiile de stabilitate sunt atinse, tensiunea este mărită până la obţinerea unei
supraputeri de 5 % sau unei supratensiuni de 6 % (după tipul de lampă).

Atunci când noile condiţii de stabilitate sunt atinse, toate temperaturile pe componente, cabluri etc.,
care pot fi influenţate de încălzirea proprie a conductorului trebuie să fie verificate în conformitate
cu prescripţiile de la 12.4

5.3.1.1 Pentru cablajul care este direct conectat la cablajul fix, de exemplu prin intermediul unui
bloc de borne, şi deconectarea de la reţeaua de alimentare depinde de unul sau mai multe
dispozitive de protecţie externe, se aplică următoarele:

Pentru curenţi normali de funcţionare mai mari de 2 A:

– secţiunea nominală: minimum 0,5 mm2 ,

– pentru cablaj care traversează corpurile de iluminat fixe: minimum 1,5 mm 2,
– grosimi nominale ale izolaţiei: minimum 0,6 mm (PVC sau cauciuc).

Pentru cablaj protejat mecanic parcurs de curenţi normali de funcţionare mai mici de 2 A:

– secţiunea nominală: minimum 0,4 mm2 ,

– grosimi nominale ale izolaţiei: minimum 0,5 mm (PVC sau cauciuc).

Protecţia mecanică cerută este considerată corespunzătoare atunci când o izolaţie suplimentară
este adăugată în următoarele locuri unde izolaţia conductoarelor poate fi deteriorată:

– în mici deschideri ale tuburilor când, în timpul producţiei, conductoarele sunt introduse în
interior prin alunecare,
– când conductoarele sunt îndoite în apropierea părţilor metalice care nu au fost special finisate
pentru a obţine muchii netede.

5.3.1.2 Pentru cablajul care este conectat la cablajul fix prin intermediul unui dispozitiv care
limitează curentul intern la maximum 2 A, de exemplu dispozitive de control al curentului lămpii,
circuite de întrerupere, fuzibile, impedanţe de protecţie sau transformatoare de izolare, se aplică
următoarele:
– secţiunea minimă a cablajului, care poate fi mai mică de 0,4 mm 2, trebuie să fie aleasă în
funcţie de curentul maxim în timpul condiţiilor normale de funcţionare, durata şi nivelul
curentului ce apare în condiţii de defect, deoarece supraîncălzirea izolaţiei conductorului
trebuie să fie prevenită în orice condiţii;
– grosimea minimă a izolaţiei care poate fi mai mică de 0,5 mm (PVC sau cauciuc) trebuie să fie
determinată în funcţie de tensiune (supratensiune).

5.3.1.3 În corpurile de iluminat de clasa II al căror cablaj intern are un conductor activ care atinge
părţi metalice accesibile în condiţii normale de funcţionare, izolaţia, cel puţin în locurile de contact,
trebuie să corespundă cu prescripţiile pentru izolaţia dublă sau întărită corespunzătoare
supratensiunii prin utilizarea de exemplu a cablurilor armate sau a manşoanelor.

5.3.1.4 Conductoare fără izolaţie pot fi utilizate cu condiţia ca să fie luate precauţii adecvate pentru
a asigura respectarea distanţelor de conturnare şi de străpungere în aer din secţiunea 11 şi de

57
 SR EN 60598-1:2005

asemenea în funcţie de clasa de protecţie definită în secţiunea 2.

5.3.1.5 Părţile conductoare de curenţi TFJS nu trebuie să fie izolate. Totuşi, dacă o izolaţie este
aplicată, ea trebuie să fie încercată aşa cum se menţionează în secţiunea 10.

5.3.1.6 Atunci când sunt utilizate materiale electroizolante care au proprietăţi mecanice şi de
izolare mai bune decât PVC sau cauciuc, grosimea izolaţiei trebuie să fie aleasă astfel încât să
asigure acelaşi grad de protecţie.

5.3.2 Cablajul intern trebuie să fie situat sau protejat astfel încât să nu poată fi deteriorat de
margini ascuţite, nituri, şuruburi şi componente similare sau de părţi mobile ale întreruptoarelor,
articulaţiilor, dispozitivelor cu contragreutate, tuburilor telescopice sau părţi similare. Cablajul nu
trebuie să poată fi răsucit cu mai mult de 360° de-a lungul axei longitudinale.

Conformitatea se verifică prin examinare (a se vedea de asemenea 4.14.4 şi 4.14.5) şi prin

încercarea de la 4.14.3.

5.3.3 Atunci când, în corpurile de iluminat de clasa II, în corpurile de iluminat reglabile sau în
corpurile de iluminat portabile altele decât cele pentru montare pe perete, cablajul intern
traversează părţi metalice accesibile sau părţi metalice în contact cu părţi metalice accesibile,
intrarea trebuie să fie prevăzută cu o trecere din material electroizolant rigid, cu muchii uşor
rotunjite, fixată în aşa fel încât să nu poată fi îndepărtată uşor. Trecerile din materiale care se
deteriorează în timp nu trebuie să fie utilizate în deschiderile cu muchii tăioase.

NOTA 1 – Termenul "trecere care se îndepărtează uşor" se utilizează pentru a descrie o trecere care poate fi
detaşată din suportul ei prin mişcarea corpului de iluminat pe durata sa de viaţă sau prin mânuirea inadecvată
a corpului de iluminat. Exemple de fixări acceptate includ utilizarea contrapiuliţelor, adezivi corespunzători
cum ar fi răşina cu autoîntărire sau dopuri de mărime corespunzătoare.
NOTA 2 – Un exemplu de material cunoscut pentru deteriorarea sa în timp este cauciucul natural.

Dacă deschiderile pentru intrările cablajului au margini uşor rotunjite şi dacă nu este necesară
deplasarea cablajului intern în funcţionare, această prescripţie este îndeplinită prin utilizarea unui
manşon separat de protecţie în jurul cablului care nu are manşon special de protecţie sau prin
utilizarea unui cablu prevăzut cu un manşon de protecţie.

5.3.4 Conexiunile şi legăturile cablajului intern, cu excepţia terminaţiilor componentelor, trebuie să

fie prevăzute cu un înveliş electroizolant cu eficacitate cel puţin echivalentă cu izolaţia cablajului.

Conformitatea cu prescripţiile de la 5.3.3 şi 5.3.4 se verifică prin examinare.

5.3.5 Atunci când cablajul intern iese din corpul de iluminat şi când este astfel conceput încât
cablajul poate fi supus la eforturi, se aplică prescripţiile pentru cablajul extern. Prescripţiile pentru
cablajul extern nu se aplică cablajului intern al corpurilor de iluminat obişnuite dacă această parte
exterioară are o lungime care nu depăşeşte 80 mm. Pentru corpurile de iluminat altele decât
corpurile de iluminat obişnuite, totalitatea cablajului extern carcasei trebuie să îndeplinească
prescripţiile pentru cablajul extern.

Conformitatea se verifică prin examinare, măsurări şi, dacă este cazul, conform încercărilor de
la 5.2.10.1.

5.3.6 Cablajul corpurilor de iluminat reglabile trebuie să fie fixat cu ajutorul bridelor, agrafelor sau
altor părţi similare din material electroizolant în toate locurile unde, fără această precauţie,
conductoarele ar putea să frece părţi metalice din cauza mişcării normale a corpului de iluminat în
aşa fel încât izolaţia să fie deteriorată.

5.3.7 Extremităţile conductoarelor flexibile multifilare pot fi cositorite, dar fără sudură aplicată în
exces, cu excepţia cazului când sunt prevăzute mijloace care să asigure că atunci când
conexiunile sunt strânse, nu pot să se desfacă ca urmare a contracţiei la rece a sudurii (a se vedea
figura 28).

NOTĂ – Această prescripţie este îndeplinită atunci când sunt utilizate borne cu resort. Imobilizarea şuruburilor
de fixare nu este un mijloc adecvat de a preveni desfacerea firelor lipite ale unui conductor ca urmare a
58
 SR EN 60598-1:2005
contracţiei la rece a sudurii.
Conformitatea cu prescripţiile de la 5.3.6 şi 5.3.7 se efectuează prin examinare

Secţiunea 6: Neutilizată

Secţiunea 7: Dispoziţii în vederea legării la pământ

7.1 Generalităţi

Această secţiune stabileşte prescripţiile, atunci când sunt aplicabile, în vederea legării la pământ a
corpurilor de iluminat.

7.2 Dispoziţii în vederea legării la pământ

7.2.1 Părţile metalice ale corpurilor de iluminat de clasa I care sunt accesibile după montarea
corpului de iluminat sau când acesta este deschis pentru înlocuirea unei lămpi sau a unui starter
sau pentru curăţire şi care pot deveni active în cazul unui defect de izolaţie, trebuie să fie conectate
permanent şi sigur la o bornă de legare la pământ sau la un contact de legare la pământ.

NOTA 1 – Părţile metalice separate de părţile active prin părţi metalice care sunt conectate la o bornă de
legare la pământ sau la un contact de legare la pământ şi părţile metalice separate de părţile active printr-o
izolaţie dublă sau printr-o izolaţie întărită, nu sunt, în cadrul acestei prescripţii, considerate ca susceptibile de a
deveni active în cazul unui defect de izolaţie.
NOTA 2 – Dacă o lampă se sparge în timpul operaţiei de schimbare a lămpilor, spargerea lămpii nu este
considerată ca un defect de izolaţie în sensul acestor prescripţii deoarece lampa în acest caz nu este
considerată ca făcând parte din corpul de iluminat (a se vedea 0.4.2 şi al patrulea alineat de la 8.2.3 pentru
clarificare).

Părţile metalice ale corpurilor de iluminat care pot deveni active în cazul unui defect de izolaţie şi
care nu sunt accesibile când corpul de iluminat este montat, dar sunt susceptibile de a ajunge în
contact cu suprafaţa de montare, trebuie să fie conectate permanent şi sigur la o bornă de legare la
pământ.

NOTA 3 – Legarea la pământ a starterelor şi soclurilor lămpilor nu este o prescripţie dar legarea la pământ a
soclurilor lămpilor poate fi necesară pentru a uşura amorsarea.

Conexiunile de legare la pământ trebuie să aibă o rezistenţă mică.

Şuruburile pentru tablă pot fi utilizate pentru asigurarea continuităţii legării la pământ numai dacă nu
este necesar să se deranjeze conexiunea în utilizare normală şi dacă sunt utilizate cel puţin două
şuruburi pentru fiecare conexiune.

Şuruburile autofiletante care formează filetul prin deformarea materialului pot fi utilizate pentru
asigurarea continuităţii legării la pământ dacă îndeplinesc prescripţiile pentru borne cu şurub (a se
vedea secţiunea 14).

Un şurub autofiletant utilizat într-un şant al unei piese metalice a unui corp de iluminat poate
asigura continuitatea legării la pământ dacă toate încercările prescrise de CEI 60598-1 privind
conectarea la pământ sunt corespunzătoare. A se vedea figura 30.

59
 SR EN 60598-1:2005

Pentru corpurile de iluminat de clasa I cu elemente amovibile echipate cu conectoare sau

dispozitive de conectare similare, conexiunea de legare la pământ trebuie să fie efectuată înaintea
celei pentru contactele care transportă curentul şi contactele care transportă curentul trebuie să se
separe înainte de întreruperea conexiunii de legare la pământ.

7.2.2 Suprafeţele articulaţiilor reglabile, ale tuburilor telescopice şi ale organelor similare, destinate
asigurării continuităţii legării la pământ, trebuie concepute în aşa fel încât să asigure un contact
electric corespunzător.

7.2.3 Conformitatea cu prescripţiile de la 7.2.1 şi 7.2.2 se verifică prin examinare şi prin următoarea
încercare:

Un curent de cel puţin 10 A, de la o sursă de alimentare a cărei tensiune în gol nu depăşeşte 12 V,

trebuie să treacă pe rând între borna de legare la pământ sau contactul de legare la pământ şi
fiecare din părţile metalice accesibile.

Căderea de tensiune între borna de legare la pământ sau contactul de legare la pământ şi partea
metalică accesibilă trebuie să fie măsurată şi rezistenţa calculată plecând de la curent şi de la
căderea de tensiune. În nici un caz, această rezistenţă nu trebuie să depăşească 0,5 . În timpul
încercării de tip, curentul trebuie să fie aplicat timp de cel puţin 1 min.

NOTA – În cazul unui corp de iluminat cu un cablu flexibil nedetaşabil pentru conectarea la reţea, contactul de
legare la pământ este situat pe fişă sau la extremitatea “alimentării” cablului sau cordonului flexibil.

7.2.4 Bornele de legare la pământ trebuie să corespundă prescripţiilor de la 4.7.3. Conexiunea

trebuie să fie asigurată corespunzător împotriva desfacerii accidentale.

Pentru bornele cu şurub, dispozitivele de strângere nu trebuie să se desfacă cu mâna.

Pentru bornele fără şurub, dispozitivele de strângere nu trebuie să se desfacă neintenţionat.

Conformitatea se verifică prin examinare, printr-o încercare manuală şi prin încercările specificate
la 4.7.3.

NOTĂ – În general, construcţiile utilizate în mod obişnuit pentru bornele conductoare de curent asigură o
rezistenţă mecanică suficientă pentru a corespunde acestei prescripţii; în cazul altor concepţii pot fi necesare
dispoziţii speciale, cum ar fi utilizarea unei părţi cu elasticitate corespunzătoare care nu este susceptibilă de a
fi îndepărtată prin inadvertenţă.

7.2.5 Pentru un corp de iluminat echipat cu un soclu de conector pentru conectarea la reţeaua de
alimentare, contactul de legare la pământ trebuie să fie parte integrantă a soclului.

7.2.6 Pentru un corp de iluminat care trebuie să fie conectat la cabluri de alimentare sau la un
cablu sau cordon flexibil nedetaşabil, borna de legare la pământ trebuie să fie în apropierea
bornelor de reţea.

NOTĂ – Corpurile de iluminat pot fi echipate cu fixări de tip X sau Y.

7.2.7 Pentru corpurile de iluminat, altele decât cele obişnuite, toate părţile unei borne de legare la
pământ trebuie să fie astfel încât să se reducă la minimum riscul de coroziune electrolitică datorită
contactului cu conductorul de legare la pământ sau cu orice alt metal în contact cu acestea.

7.2.8 Şurubul sau altă parte a bornei de legare la pământ trebuie să fie realizată din alamă sau
dintr-un alt metal inoxidabil sau dintr-un material cu o suprafaţă inoxidabilă şi suprafeţele de contact
trebuie să fie din metal neacoperit.

7.2.9 Conformitatea cu prescripţiile de la 7.2.5 la 7.2.8 se verifică prin inspecţie şi printr-o încercare
manuală.

7.2.10 Dacă un corp de iluminat fix de clasa II destinat pentru montarea în buclă este prevăzut cu
o bornă(e) internă(e) destinată(e) asigurării continuităţii electrice a conductorului de legare la
pământ care nu se termină în corpul de iluminat, această(aceste) bornă(e) trebuie să fie izolată(e)
60
 SR EN 60598-1:2005

de părţile metalice accesibile printr-o izolaţie dublă sau printr-o izolaţie întărită.

Atunci când un corp de iluminat fix de clasa II are o conexiune de legare la pământ în scopuri
funcţionale, de exemplu pentru legarea în buclă, ajutor pentru amorsarea unei lămpi sau limitarea
interferenţelor radio, circuitul de pământ funcţional trebuie să fie separat de părţile active sau de
părţile metalice accesibile printr-o izolaţie dublă sau întărită.

Conformitatea se verifică prin examinare.

7.2.11 Dacă un corp de iluminat de clasa I este furnizat cu un cordon flexibil nedetaşabil, acest
cordon trebuie să includă un conductor de legare la pământ de culoare verde-galben.

Conductorul verde-galben al unui cablu sau cordon flexibil trebuie să fie conectat la borna de legare la
pământ a corpului de iluminat şi la contactul de legare la pământ al fişei dacă este fixată pe corpul de
iluminat.

Toate conductoarele, indiferent dacă sunt interne sau externe, identificate prin combinaţia de culori
verde-galben, trebuie să fie conectate numai la o bornă de legare la pământ.

Pentru corpurile de iluminat cu cabluri sau cordoane flexibile nedetaşabile, dispunerea bornelor sau
lungimea conductoarelor între dispozitivul de protecţie la tracţiune şi borne, trebuie să fie astfel
încât, atunci când cablul sau cordonul scapă din dispozitivul de protecţie la tracţiune, conductorul ce
transportă curent, devine întins înaintea conductorului de legare la pământ.

Conformitatea se verifică prin examinare.

Secţiunea 8: Protecţie împotriva şocurilor electrice

8.1 Generalităţi

Această secţiune specifică prescripţiile de protecţie împotriva şocurilor electrice privind corpurile de
iluminat. O încercare pentru a determina dacă o parte conductoare este o parte activă care poate
provoca un şoc electric este descrisă în anexa A.

8.2 Protecţie împotriva şocurilor electrice

8.2.1 Corpurile de iluminat trebuie concepute astfel încât părţile lor active să nu fie accesibile după
ce corpul de iluminat a fost instalat şi cablat ca în utilizare normală, precum şi atunci când sunt
deschise pentru înlocuirea lămpilor sau starterelor (înlocuibile), chiar dacă aceste operaţiuni nu pot
fi efectuate cu mâna. Părţile cu izolaţie de bază nu trebuie să fie utilizate pe suprafaţa externă a
corpului de iluminat fără protecţia corespunzătoare împotriva contactelor accidentale.

NOTĂ – Exemple de părţi cu izolaţie de bază sunt cablajul intern, aparatajul de alimentare integrat etc.

Protecţia împotriva şocurilor electrice trebuie să fie menţinută pentru toate metodele şi poziţiile de
instalare şi utilizare normală, ţinându-se seama de limitările precizate în instrucţiunile de instalare
ale producătorului şi pentru toate reglările corpurilor de iluminat reglabile. Protecţia trebuie să fie
menţinută după îndepărtarea tuturor părţilor care pot fi îndepărtate cu mâna, cu excepţia lămpilor şi
următoarelor părţi ale duliilor de lămpi:

a) Pentru duliile destinate soclurilor baionetă:

1) calote (acoperitoare de borne);
2) gulere;

b) Pentru duliile destinate soclurilor cu filet Edison:

1) calote (acoperitoare de borne) numai pentru tipurile cu strângere a conductoarelor;

61
 SR EN 60598-1:2005

2) cămăşi exterioare.

Dispersoarele corpurilor de iluminat fixe, care nu pot fi îndepărtate printr-o acţiune simplă cu o
singură mână, nu se îndepărtează. Totuşi, dispersoarele care trebuie să fie îndepărtate pentru
înlocuirea lămpilor sau starterelor se îndepărtează pentru efectuarea acestei încercări.

NOTĂ – O acţiune simplă executată cu o singură mână este normal considerată ca incluzând îndepărtarea
unor piese, cum ar fi şuruburi cu cap striat sau un inel de abajur.

Conductoarele de alimentare menţinute prin borne fără şurub, cu dispozitive de tip buton de
apăsare cu revenire, nu trebuie să fie îndepărtate pentru această încercare.

Utilizarea unui bloc de borne de tip buton cu apăsare fără utilizarea unui capac, nu este exclusă
prin această prescripţie. Aceasta este posibil întrucât acţiuni specifice sunt impuse, în scopul de a
degaja cablul din aceste blocuri.

Corpurile de iluminat de clasa I şi clasa II concepute pentru lămpi tubulare cu filament de wolfram
care au soclu la cele două extremităţi trebuie echipate cu un dispozitiv bipolar care să asigure
întreruperea automată a circuitului în timpul înlocuirii lămpilor. Această prescripţie nu se aplică dacă
combinaţia(combinaţiile) de soclu(ri) şi dulie(dulii) este (sunt) conformă(e) cu standardele care
conţin prescripţii speciale privind accesibilitatea părţilor active care pot produce un şoc electric.

Proprietăţile izolante ale lacului, emailului, hârtiei şi materialelor similare nu sunt considerate ca
asigurând o protecţie prescrisă împotriva şocurilor electrice şi protecţie împotriva scurtcircuitelor.

Corpurile de iluminat cu ignitoare, prevăzute pentru utilizarea cu lămpi cu descărcare la înaltă

presiune cu două socluri, trebuie să fie încercate conform figurii 26.

Atunci când tensiunea măsurată conform figurii 26 depăşeşte 34 V (valoare de vârf) ignitorul nu
trebuie să devină activ decât atunci când lampa este complet introdusă sau pe corpul de iluminat
trebuie să fie fixat un avertisment conform 3.2.18 a) respectiv b).

Corpurile de iluminat pentru lămpi tubulare Fa6 cu două socluri trebuie să corespundă prescripţiilor
de marcare de la 3.2.18.

8.2.2 Pentru corpurile de iluminat portabile, protecţia împotriva şocurilor electrice trebuie de
asemenea menţinută şi atunci când părţile mobile ale acestor corpuri de iluminat au fost plasate în
poziţia cea mai defavorabilă, această operaţiune fiind realizată manual.

8.2.3 Părţile metalice ale corpurilor de iluminat de clasa II care sunt izolate de părţile active numai
printr-o izolaţie de bază sunt părţi active pentru scopul acestei secţiuni.

Aceasta se aplică de asemenea starterelor şi părţilor neconductoare de curent ale soclurilor

lămpilor, dacă ele sunt accesibile altfel decât în cazul în care corpul de iluminat este deschis pentru
înlocuirea lămpii sau starterului.

Aceasta nu se aplică soclurilor lămpilor fluorescente compacte cu soclu unic care sunt
conforme cu CEI 60901.

Pentru corpurile de iluminat de clasa II, baloanele de sticlă ale lămpilor sunt admise fără nici o altă
protecţie împotriva şocurilor electrice. Dacă trebuie retrase dispersoare din sticlă sau alte tipuri de
protecţie din sticlă pentru înlocuirea lămpii sau dacă ele nu rezistă la încercarea de la 4.13, aceste
elemente nu trebuie să fie utilizate ca izolaţie suplimentară.

NOTĂ – Combinarea prescripţiilor de la 8.2.1 şi de la 8.2.3 înseamnă că, în corpurile de iluminat de clasa II,
părţi metalice cu izolaţie de bază altele decât cele ale starterelor şi părţi care nu sunt parcurse de curent ale
soclurilor de lămpi nu trebuie să fie accesibile atunci când corpul de iluminat este deschis în vederea înlocuirii
lămpilor sau starterelor, dar izolaţia de bază poate fi accesibilă.

Corpurile de iluminat de clasa I care conţin dulii pentru socluri baionetă trebuie:

1) fie concepute astfel încât soclul lămpii să nu fie accesibil cu degetul de control standardizat

62
 SR EN 60598-1:2005

atunci când corpul de iluminat este montat ca în utilizare normală;

2) fie prevăzute cu dulii metalice legate la pământ.

Nu există nici o dovadă că, în utilizare normală, lămpile cu halogen cu două extremităţi se vor
defecta încât vor expune filamentul; în consecinţă, într-un corp de iluminat de clasa II nu este
necesar să se prevadă un ecran izolant între lampă şi un reflector metalic.

8.2.4 Corpurile de iluminat portabile care se conectează la reţeaua de alimentare cu ajutorul unui
cordon flexibil nedetaşabil şi o fişă de conectare trebuie să fie prevăzute cu o protecţie împotriva
şocurilor electrice, independentă de suprafaţa de montare.

Pentru corpurile de iluminat portabile, blocurile de borne trebuie să fie complet acoperite.

8.2.5 Conformitatea cu prescripţiile de la 8.2.1 până la 8.2.4 se verifică prin examinare şi dacă
este necesar, printr-o încercare cu degetul de control standardizat conform CEI 60529 sau cu
ajutorul unui calibru corespunzător pentru componenta respectivă.

Acest deget de control se aplică în toate poziţiile posibile, dacă este necesar cu o forţă de 10 N; se
utilizează un indicator electric pentru indicarea contactului cu părţile active. Piesele amovibile,
inclusiv abajururile, trebuie montate cu mâna, în poziţia cea mai defavorabilă; dacă aceste părţi
sunt metalice, ele nu trebuie să vină în contact cu părţi active ale corpului de iluminat sau ale
lămpilor.

NOTĂ – Se recomandă utilizarea unei lămpi pentru indicarea contactului şi ca tensiunea utilizată să nu fie mai mică
de 40 V.

8.2.6 Dispersoarele şi alte părţi care asigură o protecţie împotriva şocurilor electrice trebuie să
aibă o rezistenţă mecanică suficientă şi să fie fixate în mod sigur astfel încât să nu capete joc în
timpul mânuirilor normale.

Conformitatea se verifică prin examinare, printr-o încercare manuală şi prin încercările din secţiunea 4.

8.2.7 Corpurile de iluminat (altele decât cele menţionate mai jos) care conţin un condensator cu
capacitate mai mare de 0,5 F trebuie echipate cu un dispozitiv de descărcare astfel încât
tensiunea la bornele condensatorului să nu depăşească 50 V la 1 min după deconectarea corpului
de iluminat de la sursa de alimentare la tensiunea sa nominală.

Corpurile de iluminat portabile concepute pentru a fi conectate la reţeaua de alimentare printr-o fişă,
un adaptor de şină sau corpurile de iluminat cu un conector de alimentare, cu contacte accesibile
cu degetul de control standardizat şi care includ un condensator cu capacitatea mai mare de 0,1 F
(sau 0,25 F pentru corpurile de iluminat alimentate cu o tensiune nominală mai mică de 150 V)
trebuie echipate cu un dispozitiv de descărcare, astfel încât tensiunea între ştifturile fişei sau
contactele adaptorului/conectorului să nu depăşească 34 V la 1 s după deconectarea corpului de
iluminat.

Celelalte corpuri de iluminat conectate la reţeaua de alimentare cu ajutorul unei fişe şi care conţin
un condensator mai mare de 0,1 F (sau 0,25 F pentru corpurile de iluminat alimentate cu o
tensiune nominală mai mică de 150 V) şi adaptoarele de şină montate în corpurile de iluminat,
trebuie să se descarce, astfel încât după 5 s tensiunea între ştifturile fişei să nu depăşească 60 V
valoare efectivă.

Paragraful 0.4.2 precizează că, fără indicaţii contrare, încercările din această parte a CEI 60598
trebuie efectuate cu o lampă în circuit. În cazul din acest paragraf, lampa trebuie să fie în circuit
atunci când măsurarea tensiunii condensatorului de compensare este efectuată, dacă aceasta
conduce la un rezultat mai defavorabil.

Tensiunile reziduale la care se face referire în această prescripţie trebuie să fie măsurate pe un
singur corp de iluminat chiar dacă este prevăzut că un astfel de corp de iluminat poate să fie

63
 SR EN 60598-1:2005

instalat într-un sistem cu mai multe corpuri de iluminat.

Conformitatea se verifică prin măsurare.

NOTĂ – Dispozitivul de descărcare (pentru toate tipurile de corpuri de iluminat) poate fi încorporat pe sau în
condensator sau montat separat în interiorul corpului de iluminat.

Secţiunea 9: Rezistenţă la praf, la corpuri solide şi la umiditate

9.1 Generalităţi

Această secţiune specifică prescripţiile şi încercările aplicabile corpurilor de iluminat clasificate ca rezistente
la praf, la corpuri solide şi la umiditate conform secţiunii 2, inclusiv corpurilor de iluminat obişnuite.

9.2 Încercări ale protecţiei împotriva pătrunderii prafului, a corpurilor solide

şi a umidităţii

Carcasa corpului de iluminat trebuie să asigure gradul de protecţie împotriva pătrunderii prafului, a
corpurilor solide şi a umidităţii conform clasificării corpului de iluminat şi cifrei IP marcate pe corpul
de iluminat.

NOTĂ – Încercările protecţiei împotriva pătrunderii prafului, a corpurilor solide şi a umidităţii specificate în acest
standard nu sunt toate identice cu încercările din CEI 60529 datorită caracteristicilor tehnice specifice
corpurilor de iluminat. Codul de numerotare IP este explicat în anexa J.

Conformitatea se verifică prin încercările corespunzătoare de la 9.2.0 până la 9.2.9 şi, pentru alte
cifre IP, prin încercările corespunzătoare din CEI 60529.

Corpul de iluminat complet, cu lampa(lămpile) aferentă(e), trebuie, înaintea încercărilor referitoare

la a doua cifră caracteristică IP (cu excepţia IPX8), să fie aprins şi adus, prin alimentarea la
tensiunea nominală, la o temperatură de funcţionare stabiliă.

Apa folosită pentru încercări trebuie să fie la o temperatură de 15 oC ± 10 oC.

Pentru încercările de la 9.2.0 până la 9.2.9, corpurile de iluminat complete, echipate cu capacele
translucide de protecţie, dacă există, trebuie montate şi cablate ca în utilizare normală şi plasate în
poziţia cea mai defavorabilă.

Atunci când conexiunea este realizată cu ajutorul unei fişe sau a unui dispozitiv similar, acestea
trebuie să fie considerate ca o parte a corpului de iluminat complet şi trebuie să fie incluse în
încercări şi în mod similar orice fel de aparataj de alimentare separat.

Pentru încercările de la 9.2.3 până la 9.2.9, un corp de iluminat fix prevăzut pentru a fi montat cu
corpul său în contact cu o suprafaţă trebuie să fie încercat cu un grătar metalic celular interpus între
corpul de iluminat şi suprafaţa de montare. Grătarul trebuie să aibă dimensiunile cel puţin egale cu
cele ale proiecţiei corpului de iluminat şi să aibă următoarele caracteristici:

Dimensiunea mare a ochiurilor 10 mm până la 20 mm

Dimensiunea mică a ochiurilor 4 mm până la 7 mm
Lăţimea barei metalice 1,5 mm până la 2 mm
64
 SR EN 60598-1:2005

Grosimea barei metalice 0,3 mm până la 0,5 mm

Grosimea maximă a grilajului 1,8 mm până la 3 mm

Corpurile de iluminat prevăzute pentru a fi drenate cu ajutorul găurilor de scurgere trebuie să fie
montate cu gaura de scurgere cea mai joasă deschisă, cu excepţia unor specificaţii contrare în
instrucţiunile de instalare ale producătorului.

Atunci când instrucţiunile de instalare precizează că un corp de iluminat protejat împotriva căderilor
de apă verticale este destinat montării pe plafon sau sub un acoperiş, corpul de iluminat se
montează sub o platformă plană sau sub o placă ce depăşeşte cu 10 mm partea perimetrului
corpului de iluminat în contact cu suprafaţa de montare.

Pentru corpurile de iluminat încastrate, părţile situate în încastrare şi părţile ce ies în afara
încastrării trebuie să fie încercate conform clasificării lor IP indicate în instrucţiunile de montare ale
producătorului.

NOTĂ – O incintă ce acoperă partea încastrată poate fi necesară pentru efectuarea încercărilor de la 9.2.4
până la 9.2.9.
Pentru corpurile de iluminat IP2X, carcasa este partea corpului de iluminat care conţine partea
principală, alta decât lampa şi comenzile optice.

NOTĂ – Deoarece corpurile de iluminat nu au părţi mobile periculoase, nivelul de securitate specificat în
CEI 60529 este obţinut.

Corpurile de iluminat portabile, cablate ca în utilizare normală, trebuie să fie plasate în poziţia cea
mai defavorabilă în utilizare normală.

Presetupele, dacă există, trebuie să fie strânse cu un cuplu egal cu două treimi din cel aplicat
presetupelor în încercarea de la 4.12.5.

Şuruburile de fixare a capacelor, altele decât şuruburile care se strâng cu mâna pe carcasele de
sticlă, trebuie să fie strânse cu un cuplu egal cu două treimi din cel specificat în tabelul 4.1.

Capacele filetate trebuie să fie strânse cu un cuplu, exprimat în newton-metri, numeric egal cu o
zecime din diametrul nominal al filetului şurubului, exprimat în milimetri. Şuruburile care fixează alte
capace trebuie să fie strânse cu un cuplu egal cu două treimi din cel specificat în tabelul 4.1.

După terminarea încercărilor, corpul de iluminat trebuie să reziste la încercarea rigidităţii dielectrice
specificată în secţiunea 10 iar examinarea trebuie să constate:

a) nici o depunere de pudră de talc în corpurile de iluminat protejate împotriva prafului, astfel
încât dacă pudra ar fi conductoare izolaţia nu ar mai corespunde prescripţiilor din acest
standard;
b) nici o depunere de pudră de talc în interiorul carcaselor corpurilor de iluminat etanşe la praf;
c) nici o urmă de apă pe părţile conductoare de curent sau pe părţile cu TFJS sau pe izolaţie,
când aceasta poate prezenta un pericol pentru utilizator sau mediul ambiant, de exemplu, când
distanţele de conturnare riscă a fi reduse la o valoare inferioară celei care este specificată în
secţiunea 11;
d) i) Pentru corpuri de iluminat fără găuri de scurgere, nu trebuie să intre apă.
NOTĂ – Se iau precauţii pentru a nu se confunda condensarea şi intrarea apei.

ii) Pentru corpuri de iluminat cu găuri de scurgere, intrarea apei incluzând condensarea sunt
admise în timpul încercărilor dacă ele pot fi evacuate eficace şi cu condiţia de a nu reduce
distanţele de conturnare şi distanţele de străpungere în aer sub nivelul minim specificat în
standard;

e) nici o urmă de apă care să pătrundă în oricare parte a unui corp de iluminat etanş la imersie
sau la imersie sub presiune;

65
 SR EN 60598-1:2005

f) nici un contact între calibrul de încercare şi părţile active nu este permis pentru prima cifră
caracteristică 2 a simbolului IP;

nici o pătrundere în carcasa corpului de iluminat de către calibrul de încercare pentru primele
cifre caracteristice 3 şi 4 ale simbolului IP.

Pentru corpuri de iluminat cu găuri de scurgere în conformitate cu 4.17 şi corpuri de iluminat cu

fante de aerisire pentru ventilaţie forţată, nici un contact nu este permis între calibrul de
încercare şi părţile active prin aceste găuri de scurgere şi fantele de aerisire pentru primele
cifre caracteristice 3 şi 4 ale simbolului IP.

9.2.0 Încercare

Corpurile de iluminat etanşe la corpuri solide (prima cifră caracteristică 2 a simbolului IP) trebuie să
fie încercate cu degetul de control standardizat specificat în CEI 60529 în conformitate cu
prescripţiile din secţiunile 8 şi 11 din acest standard.

NOTĂ – Corpurile de iluminat cu prima cifră caracteristică 2 a simbolului IP nu se supun încercării cu sfera
specificată în CEI 60529.

Corpurile de iluminat etanşe la corpuri solide (primele cifre caracteristice 3 şi 4 ale simbolului IP)
trebuie să fie încercate în toate punctele posibile (exclusiv garniturile de etanşare) cu ajutorul unui
calibru de încercare în conformitate cu calibrele de încercare C sau D din CEI 61032, aplicat cu o
forţă după cum urmează:

Tabelul 9.1 – Încercarea corpurilor de iluminat etanşe la corpuri solide

Calibru de încercare Diametrul firului Forţa de aplicare

conform CEI 61032 de încercare

2,5 0 ,05
 0 ,00 mm
Prima cifră IP3 C 3 N ± 10 %

Prima cifră IP4 D 1  0 ,05

 0 ,00 mm 1 N ± 10 %

Extremitatea firului de încercare trebuie să fie tăiată printr-o secţionare dreaptă şi fără asperităţi.

9.2.1 Corpurile de iluminat protejate împotriva prafului (prima cifră caracteristică 5 a simbolului IP)
trebuie să fie încercate într-o incintă cu praf similară cu cea din figura 6, în care un curent de aer
menţine în suspensie pudra de talc. Incinta trebuie să conţină 2 kg de pudră de talc pe metru cub
din volumul său. Pudra de talc utilizată trebuie să treacă printr-o sită cu ochiuri pătrate construită
din fir cu diametrul nominal de 50 m cu distanţa nominală între fire de 75 m. Sita nu trebuie să fie
utilizată pentru mai mult de 20 de încercări.

Încercarea trebuie să fie efectuată după cum urmează:

a) Corpul de iluminat este suspendat în afara incintei cu praf şi pus în funcţiune la tensiunea
nominală de alimentare până la atingerea temperaturii de regim.
b) Corpul de iluminat în timp ce funcţionează, este plasat, cu o perturbare minimă, în incinta cu praf.
c) Uşa incintei cu praf este închisă.
d) Ventilatorul /suflanta care menţine pudra de talc în suspensie este pus în funcţiune.
e) După 1 min, corpul de iluminat este stins şi lăsat să se răcească timp de 3 h, timp în care pudra
de talc este menţinută în suspensie.

NOTĂ – Intervalul de 1 min între punerea în funcţiune a ventilatorului/suflantei şi stingerea corpului de

iluminat are ca scop asigurarea unei suspensii adecvate a pudrei de talc în jurul corpului de iluminat la
începutul răcirii acestuia, ceea ce este foarte important pentru corpurile de iluminat de mici dimensiuni.

66
 SR EN 60598-1:2005
Funcţionarea iniţială a corpului de iluminat este asigurată conform punctului a) în scopul evitării
supraîncălzirii incintei de încercare.

9.2.2 Corpurile de iluminat etanşe la praf (prima cifră caracteristică 6 a simbolului IP) trebuie să fie
încercate în conformitate cu 9.2.1.

9.2.3 Corpurile de iluminat protejate împotriva căderilor de apă verticale (a doua cifră
caracteristică 1 a simbolului IP) trebuie să fie supuse timp de 10 min la o ploaie artificială de
3 mm/min, căzând vertical de la o înălţime de 200 mm pe partea superioară a corpului de iluminat.

9.2.4 Corpurile de iluminat protejate împotriva ploii (a doua cifră caracteristică 3 a simbolului IP)
trebuie să suporte timp de 10 min o stropire cu ajutorul aparatului reprezentat în figura 7. Raza
tubului semicircular trebuie să fie cât mai mică posibil şi compatibilă cu dimensiunile şi poziţia
corpului de iluminat.

Tubul trebuie să fie perforat astfel încât jeturile de apă să fie îndreptate spre centrul cercului;
presiunea apei la intrarea în racordul aparatului trebuie să fie de aproximativ 80 kN/m 2 .

Se imprimă tubului o mişcare de oscilaţie cu un unghi de 120°, adică 60° de o parte şi de alta a
verticalei, durata unei oscilaţii complete (2 x 120°) fiind de aproximativ 4 s.

Corpul de iluminat trebuie să fie montat deasupra axei de rotaţie a tubului astfel încât extremităţile
corpului de iluminat să fie acoperite corespunzător de jeturile de apă. Corpul de iluminat trebuie rotit
în jurul axei sale verticale în timpul încercării, cu o viteză de 1 rot/min.

După această perioadă de 10 min, corpul de iluminat trebuie să fie stins şi lăsat să se răcească
natural în timp ce stropirea cu apă este continuată încă timp de 10 min.

9.2.5 Corpurile de iluminat protejate împotriva stropilor de apă (a doua cifră caracteristică 4 a
simbolului IP) sunt stropite din toate direcţiile timp de 10 min cu ajutorul aparatului de stropire din
figura 7 şi descris la 9.2.4. Corpul de iluminat trebuie să fie montat sub axa de pivotare a tubului
astfel încât extremităţile corpului de iluminat să fie corect acoperite de jeturi.

Se imprimă tubului o mişcare de oscilaţie cu un unghi de aproape 360° (180° de o parte şi de alta a
verticalei), durata unei oscilaţii complete (2 x 360°) fiind de aproximativ 12 s. Corpul de iluminat
trebuie rotit în jurul axei sale verticale în timpul încercării, cu o viteză de 1 rot/min.

Suportul echipamentului încercat trebuie să fie sub formă de grătar pentru a evita să acţioneze ca
un deflector. După această perioadă de 10 min, corpul de iluminat trebuie să fie stins şi lăsat să se
răcească natural, în timp ce stropirea cu apă este continuată încă 10 min.

9.2.6 Corpurile de iluminat protejate împotriva jeturilor de apă (a doua cifră caracteristică 5 a
simbolului IP) sunt stinse şi imediat supuse unui jet de apă din toate direcţiile timp de 15 min, cu
ajutorul unui furtun prevăzut cu o duză ale cărei dimensiuni şi formă sunt indicate în figura 8. Duza
trebuie ţinută la 3 m de eşantion.

Presiunea apei la duză trebuie să fie reglată pentru a obţine un debit de 12,5 l /min  5 %
(aproximativ 30 kN/m2).

9.2.7 Corpurile de iluminat etanşe la jeturi de apă puternice (a doua cifră caracteristică 6 a
simbolului IP) sunt stinse şi imediat supuse unui jet de apă din toate direcţiile timp de 3 min, cu
ajutorul unui furtun prevăzut cu o duză ale cărei dimensiuni şi formă sunt indicate în figura 8. Duza
trebuie ţinută la 3 m de eşantion.

Presiunea apei la duză trebuie să fie reglată pentru a obţine un debit de 100 l /min  5 %
(aproximativ 100 kN/m2).

9.2.8 Corpurile de iluminat etanşe la imersie (a doua cifră caracteristică 7 a simbolului IP) trebuie
stinse şi imediat imersate în apă timp de 30 min, astfel încât să existe cel puţin 150 mm de apă
deasupra părţii superioare a corpului de iluminat iar partea sa inferioară să fie situată la cel puţin
1 m sub apă. Corpurile de iluminat trebuie menţinute în poziţie prin mijloacele lor de fixare normale.
Corpurile de iluminat pentru lămpi fluorescente tubulare trebuie să fie poziţionate orizontal, cu
67
 SR EN 60598-1:2005

dispersorul orientat spre în sus, la 1 m sub suprafaţa apei.

NOTĂ – Acest procedeu nu este considerat suficient de sever pentru corpurile de iluminat destinate să
funcţioneze sub apă.
9.2.9 Corpurile de iluminat etanşe la imersie sub presiune (a doua cifră caracteristică 8 a
simbolului IP) trebuie să fie încălzite prin aprinderea lămpii sau prin orice alt mijloc convenabil,
astfel încât temperatura incintei corpului de iluminat să depăşească pe cea a apei din
rezervorul de încercare cu 5 °C până la 10 °C.

Corpul de iluminat trebuie apoi să fie stins şi supus unei presiuni a apei egală cu 1,3 ori presiunea
care corespunde unei adâncimi de imersie nominale maxime, timp de 30 min.

9.3 Încercare la umiditate

Toate corpurile de iluminat trebuie să fie protejate împotriva condiţiilor de umiditate care pot apare
în utilizarea normală.

Conformitatea se verifică prin condiţionarea la umiditate descrisă la 9.3.1, urmată imediat de

încercările din secţiunea 10.

Intrările de cablu, dacă există, trebuie să fie lăsate deschise; dacă există intrări desfundabile, una
dintre ele trebuie să fie deschisă.

Părţile care pot fi îndepărtate cu mâna, de exemplu: componente electrice, capace, sticle de
protecţie etc, trebuie să fie îndepărtate şi supuse, dacă este necesar, la condiţionarea la umiditate
cu partea principală.

9.3.1 Corpul de iluminat este plasat în poziţia de utilizare cea mai defavorabilă, într-o incintă
umedă ce conţine aer a cărui umiditate relativă este menţinută între 91 % şi 95 %. Temperatura
aerului în orice loc din incintă unde se pot găsi eşantioane trebuie să fie menţinută cu o abatere de
cel mult 1 °C în jurul unei valori " t " între 20 °C şi 30 °C.

Înainte de a fi plasat în incinta umedă, eşantionul trebuie să fie adus la o temperatură cuprinsă între
“ t “ şi (t + 4) oC. Eşantionul trebuie menţinut în incintă timp de 48 h.

NOTĂ – În cele mai multe cazuri, eşantionul poate fi adus la temperatura specificată între “ t “ şi (t + 4) oC
prin menţinerea într-o cameră la această temperatură, pentru cel puţin 4 h înaintea condiţionării la umiditate.

Pentru realizarea în interiorul incintei de încercare a condiţiilor specificate, este necesar să se

asigure o circulaţie constantă a aerului în aceasta, şi în general de a utiliza o incintă izolată termic.

După acest tratament, eşantionul nu trebuie să prezinte o deteriorare care să compromită

conformitatea cu prescripţiile acestui standard.

Secţiunea 10: Rezistenţă de izolaţie şi rigiditatea dielectrică

10.1 Generalităţi
Această secţiune specifică prescripţiile şi încercările privind rezistenţa de izolaţie şi rigiditatea
dielectrică a corpurilor de iluminat.

10.2 Rezistenţă de izolaţie şi rigiditatea dielectrică

Rezistenţa de izolaţie şi rigiditatea dielectrică a corpurilor de iluminat trebuie să fie
corespunzătoare.

Conformitatea se verifică prin încercările de la 10.2.1 şi 10.2.2 efectuate în camera de umiditate

sau în camera în care eşantionul a fost adus la temperatura prescrisă, după montarea părţilor care
au fost eventual îndepărtate.

Dacă există un întreruptor, acesta trebuie poziţionat pentru toate încercările, pe poziţia "închis",
68
 SR EN 60598-1:2005

exceptând încercările între părţi active care pot fi separate prin manevrarea unui întreruptor.

În timpul acestor încercări, următoarele componente trebuie deconectate pentru ca tensiunea de

încercare să se aplice izolaţiei componentelor şi nu elementelor funcţionale inductive sau capacitive
ale acestor componente, după caz:

a) condensatoare legate prin şunt;

b) condensatoare montate între părţi active şi masă;
c) inductanţe sau transformatoare conectate între părţi active.

Dacă nu este posibilă aplicarea unei folii metalice pe învelişurile interioare sau pereţii izolanţi,
încercările se efectuează pe trei părţi ale învelişului sau peretelui, prelevate şi apoi plasate între
două bile metalice cu diametrul de 20 mm, presate una contra celeilalte cu o forţă de 2 N ± 0,5 N.

Condiţiile de încercare pentru balasturile tranzistorizate sunt cele precizate în CEI 61347.

NOTA 1 – Izolaţiile între părţile active şi masă, precum şi între părţile metalice accesibile şi folia metalică din
interiorul învelişurilor izolante şi barierelor, sunt încercate conform tipului izolaţiei impuse. Termenul "masă"
include părţile metalice accesibile, şuruburile de fixare accesibile şi folia metalică în contact cu părţile
accesibile din material izolant.

Atunci când se efectuează încercarea de rigiditate dielectrică asupra corpurilor de iluminat care conţin un
aparataj electronic de alimentare a lămpii, pot fi prezente tensiuni nominale ale circuitului lămpii mai mari
decât tensiunea de alimentare a corpului de iluminat. Acestea sunt indicate prin indicaţia U out marcată pe
aparatajul de alimentare a lămpii. În acest caz, tensiunea de încercare aplicată părţilor circuitului lămpii
trebuie calculate plecând de la indicaţia Uout marcată pe aparatajul de alimentare a lămpii în loc de U.
NOTA 2 – ' U' = Tensiunea de utilizare

10.2.1 Încercare – Rezistenţă de izolaţie

Rezistenţa de izolaţie trebuie măsurată la o tensiune continuă de aproximativ 500 V, la 1 min după
aplicarea acestei tensiuni.

Pentru izolaţia părţilor cu TFJS ale corpurilor de iluminat, tensiunea utilizată pentru măsurări este
de 100 V curent continuu.

Rezistenţa de izolaţie nu trebuie să fie inferioară valorilor specificate în tabelul 10.1.

Izolaţia între părţile active şi masa corpurilor de iluminat de clasa II nu trebuie încercată dacă
izolaţia de bază şi izolaţia suplimentară pot fi încercate separat.

Tabelul 10.1 - Rezistenţa de izolaţie minimă

Valoarea minimă a rezistenţei de izolaţie

M
Izolaţia părţilor Corpuri de Corpuri de Corpuri de
iluminat iluminat iluminat
clasa I clasa II clasa III
TFJS:
Între părţi conductoare de curent de polarităţi a a a
diferite
Între părţi conductoare de curent şi suprafaţa a a a
de montare*
Între părţi conductoare de curent şi părţi a a a
metalice ale corpului de iluminat
Altele decât TFJS:
Între părţi active de polarităţi diferite b b –

69
 SR EN 60598-1:2005

Între părţi active şi suprafaţa de montare* b b şi c, sau d –

Între părţi active şi părţi metalice ale corpului b b şi c, sau d –
de iluminat
Între părţi active care pot deveni de polarităţi b b şi c, sau d –
diferite în urma manevrării unui întreruptor
Izolaţia de bază pentru tensiuni TFJS (a) 1
Izolaţia de bază pentru tensiuni altele decât 2
TFJS (b)
Izolaţia suplimentară (c) 2
Izolaţia dublă sau întărită (d) 4
* Suprafaţa de montare este acoperită cu o folie metalică în scopul acestei încercări.

Pereţii şi învelişurile izolante se supun încercării numai dacă distanţa între părţie active şi părţile
metalice accesibile, în absenţa acestor pereţi sau învelişuri, este inferioară celei prescrise în
secţiunea 11.

Izolaţia trecerilor, dispozitivelor de protecţie la tracţiune, agrafelor şi colierelor pentru cablaj trebuie
să fie încercată conform tabelului 10 şi, în timpul încercării, cablul sau cordonul trebuie acoperit cu
o folie metalică sau înlocuit cu o tijă metalică de acelaşi diametru.

Aceste prescripţii nu se aplică dispozitivelor de amorsare conectate intenţionat la reţea dacă ele nu
sunt părţi active.

NOTĂ – A se vedea anexa A pentru o încercare privind părţile active.

10.2.2 Încercare – Rigiditate dielectrică

O tensiune practic sinusoidală cu frecvenţa 50 Hz sau 60 Hz a cărei valoare este specificată în

tabelul 10.2, trebuie aplicată timp de 1 min izolaţiilor precizate în acest tabel.

La începutul încercării, tensiunea aplicată nu trebuie să depăşească jumătatea valorii prescrise,

apoi ea este crescută treptat până la valoarea necesară.

Pentru transformatorul de înaltă tensiune utilizat la această încercare, atunci când bornele de ieşire
sunt scurtcircuitate după ce tensiunea de ieşire a fost reglată la valoarea tensiunii de încercare
corespunzătoare, curentul de ieşire trebuie să fie cel puţin 200 mA.

Releul de supracurent nu trebuie să declanşeze atunci când curentul de ieşire este mai mic de 100 mA.

Trebuie avut grijă ca valoarea efectivă a tensiunii de încercare aplicate să fie măsurată cu o
abatere de ± 3 %.

De asemenea, trebuie avut grijă ca folia metalică să fie plasată astfel încât să nu se producă
conturnări pe marginile izolaţiei.

Pentru corpurile de iluminat de clasa II care au şi o izolaţie întărită şi o izolaţie dublă, trebuie avut grijă
ca tensiunea aplicată izolaţiei întărite să nu suprasolicite izolaţia de bază sau izolaţia suplimentară.

Descărcările luminiscente fără căderea tensiunii nu sunt luate în considerare.

În timpul încercării, nu trebuie să se producă conturnări sau străpungeri.

Aceste prescripţii nu se aplică dispozitivelor de amorsare racordate intenţionat la reţea dacă

acestea nu sunt părţi active.

Pentru corpurile de iluminat cu ignitoare, rigiditatea dielectrică a părţilor corpului de iluminat care
sunt supuse la solicitările impulsului de tensiune se încearcă cu ignitorul în funcţiune, în scopul
asigurării că izolaţia corpului de iluminat, a cablajului şi a părţilor similare este corespunzătoare.
70
 SR EN 60598-1:2005

Pentru corpurile de iluminat cu ignitoare şi dulii care, conform instrucţiunilor producătorilor de dulii,
realizează protecţia lor maximă la impulsul de tensiune numai cu o lampă montată, trebuie
introdusă o lampă artificială pentru această încercare.

NOTA 1 – Lampa artificială trebuie furnizată cu eşantionul încercării de tip.

NOTA 2 – Această prescripţie permite ca prin concepţia soclului/duliei să se păstreze dimensiuni adecvate,
permiţând totodată ca impulsul de tensiune să crească la un nivel care va asigura repornirea la cald a unei
lămpi cu descărcare (de exemplu: în aplicaţiile din studio).

Corpul de iluminat cu ignitor este conectat la o reţea de alimentare, la o tensiune egală cu 100 %
din tensiunea nominală, pe o perioadă de 24 h. Dacă ignitoarele prezintă o defectare în timpul
acestei perioade, se înlocuiesc imediat. Încercarea de rigiditate dielectrică cu valorile specificate în
tabelul 10.2 se aplică apoi corpului de iluminat cu toate bornele ignitorului (cu excepţia oricărei
borne de legare la pământ) conectate împreună.

Pentru corpurile de iluminat cu ignitoare manuale, ca de exemplu butoane prin apăsare, corpul de
iluminat se conectează la o reţea de alimentare, la o tensiune egală cu 100 % din tensiunea
nominală şi se supune unui ciclu de "3 s aprins/10 s stins" timp de 1 h. Pentru această încercare
se utilizează un singur ignitor.

Corpurile de iluminat cu ignitoare, furnizate cu balasturi, care necesită o marcare pentru utilizarea
în exclusivitate cu ignitor echipat cu un dispozitiv de limitare a duratei de funcţionare,
conform CEI 61347-2-9, trebuie supuse aceleiaşi încercări, dar în timpul unei durate de 250 cicluri
aprindere/stingere, perioada de stingere fiind de 2 min.

În timpul încercării rigidităţii dielectrice, nu trebuie să se producă conturnări sau străpungeri.

Atunci când se efectuează încercarea de rigiditate dielectrică asupra corpurilor de iluminat care
conţin un aparataj electronic de alimentare a lămpii, pot fi prezente tensiuni nominale ale circuitului
lămpii mai mari decât tensiunea de alimentare a corpului de iluminat. Acestea sunt indicate prin
indicaţia Uout marcată pe aparatajul de alimentare a lămpii. În acest caz, tensiunea de încercare
aplicată părţilor circuitului lămpii trebuie calculate plecând de la indicaţia U out marcată pe aparatajul
de alimentare a lămpii în loc de U.
NOTĂ – ' U' = Tensiunea de utilizare

Tabelul 10.2 - Rigiditate dielectrică

Tensiune de încercare
V
Izolaţia părţilor Corpuri de Corpuri de Corpuri de
iluminat iluminat iluminat
clasa I clasa II clasa III
TFJS:
Între părţi conductoare de curent de polarităţi diferite a a a
Între părţi conductoare de curent şi suprafaţa de a a a
montare*
Între părţi conductoare de curent şi părţi metalice ale a a a
corpului de iluminat
Altele decât TFJS:

Între părţi active de polarităţi diferite b b –

Între părţi active şi suprafaţa de montare* b b şi c, sau d –
Între părţi active şi părţi metalice ale corpului de
iluminat
b b şi c, sau d –

71
 SR EN 60598-1:2005

Între părţi active care pot deveni de polarităţi diferite în b b şi c, sau d –

urma manevrării unui întreruptor
Izolaţia de bază pentru tensiuni TFJS: (a) 500
Izolaţia de bază pentru tensiuni altele decât TFJS (b) 2U + 1000
Izolaţia suplimentară (c) 2U + 1750
Izolaţia dublă sau întărită (d) 4U + 2750
* Suprafaţa de montare este acoperită de o folie metalică în scopurile acestei încercări.

10.3 Curent de scurgere

Curentul de scurgere care apare în timpul funcţionării normale a corpului de iluminat între fiecare
pol al sursei de alimentare şi carcasa corpului de iluminat (a se vedea tabelul 10.2) nu trebuie să
depăşească valorile din tabelul 10.3.

Tabelul 10.3 – Curent de scurgere

Valori efective maxime ale

Tipul corpului de iluminat curentului de scurgere 3)
mA

Clasa II 1) 0,5

Portabile, clasa I 2) 1,0

Fixe, clasa I până la 1 kVA în 1,0

primar, crescând cu 1,0 mA/kVA
până la maxim 5,0 mA1)
1)
Măsurat conform 5.1.1 din CEI 60990, ponderat pentru perceperea
reacţiei (curent alternativ).
2)
Măsurat conform 5.1.2 din CEI 60990 ponderat pentru a lăsa să treacă
(curent alternativ).
3)
Atunci când se utilizează schemele din figurile 4 şi 5 din CEI 60990,
tensiunile de vârf U2 şi U3 trebuie măsurate şi respectiv convertite în
valori efective.

Conformitatea se verifică conform articolului 7 din CEI 60990.

NOTĂ – În cazul corpurilor de iluminat care conţin balasturi electronice alimentate în curent alternativ, curentul
de scurgere poate depinde, în mare măsură, de distanţa între lampă şi dispozitivul de amorsare legat la
pământ, datorită funcţionării la înaltă frecvenţă a lămpii.

Secţiunea 11: Distanţe de conturnare şi distanţe de străpungere în aer

11.1 Generalităţi
Această secţiune specifică prescripţiile minime aplicabile distanţelor de conturnare şi distanţelor de
străpungere în aer în corpurile de iluminat.

11.2 Distanţe de conturnare şi distanţe de străpungere în aer

Părţile descrise în tabelul din anexa M trebuie să fie suficient distanţate între ele. Părţile cu TFJS
ale corpului de iluminat trebuie să fie de asemenea suficient distanţate. Distanţele de conturnare şi
distanţele de străpungere în aer pentru corpurile de iluminat obişnuite nu trebuie să fie inferioare
valorilor indicate, după caz, în tabelele 11.1 şi 11.3 şi pentru corpurile de iluminat clasificate IPX1
sau superior, nu trebuie să fie inferioare valorilor indicate, după caz, în tabelele 11.2 şi 11.3.

Distanţele între părţile active de polarităţi opuse trebuie să satisfacă prescripţiile pentru izolaţia de bază.

72
 SR EN 60598-1:2005
NOTĂ – Pentru detalii cu privire la gradele de poluare sau categoriile de supratensiuni se recomandă
consultarea CEI 60664 -1.
Pentru corpurile de iluminat obişnuite, distanţele minime specificate în tabelele 11.1 şi 11.3 se bazează pe
următoarele criterii:
– gradul de poluare 2, unde în mod normal nu se poate produce decât o poluare neconductoare, dar
ocazional, se poate aştepta la o conductivitate temporară datorită condensării;
– pentru izolaţia de bază: supratensiune categoria I;
– pentru izolaţia suplimentară şi izolaţia întărită: supratensiune categoria II;

Pentru corpurile de iluminat clasificate IPX1 sau superior, distanţele minime specificate în tabelele 11.2 şi 11.3
se bazează pe următoarele criterii:

– gradul de poluare 3, unde se produce o poluare uscată neconductoare şi care devine conductoare datorită
condensării previzibile;
– pentru toate izolaţiile: supratensiune categoria II.

11.2.1 Conformitatea se verifică prin măsurări efectuate cu şi fără conductoare cu cea mai mare
secţiune conectate la bornele corpului de iluminat.

Contribuţia la distanţele de conturnare a şanţurilor care au mai puţin de 1 mm lăţime se limitează la

lăţimea acestor şanţuri.

Orice fantă care are mai puţin de 1 mm lăţime nu se ia în considerare pentru calculul distanţei totale
de străpungere în aer, cu condiţia ca distanţa impusă să nu fie 1 mm sau mai mică.

Pentru corpurile de iluminat prevăzute cu o priză de aparat, măsurările se efectuează după

inserarea unui conector adecvat.

Distanţele prin fantele sau deschiderile în părţile externe din material electroizolant se măsoară cu
o folie metalică în contact cu suprafaţa accesibilă. Folia se presează în colţuri şi spaţii similare cu
ajutorul degetului de control standardizat specificat în CEI 60529, dar nu se împinge în deschideri.

Distanţele de conturnare interne ale componentelor capsulate permanent nu se măsoară. Exemple

de astfel de componente sunt componentele sigilate sau umplute cu material electroizolant.

Valorile din tabel nu se aplică componentelor pentru care există publicaţii separate CEI, însă se aplică
distanţelor de montare şi de accesibilitate a componentei când este încorporată în corpul de iluminat.

Distanţele de conturnare la o bornă de alimentare se măsoară de la partea activă a bornei până la

părţile metalice accesibile, iar distanţele de străpungere în aer se măsoară între conductorul de
alimentare de intrare şi părţile metalice accesibile, adică de la un conductor neizolat cu secţiunea
cea mai mare până la părţile metalice care pot fi accesibile. Cu privire la cablajul intern al bornei,
distanţa de străpungere în aer se măsoară între părţile active ale bornei şi părţile metalice
accesibile (a se vedea figura 24).

NOTĂ – Măsurările distanţelor de străpungere în aer pornind de la alimentare şi pornind de la cablajul intern
diferă deoarece producătorul corpului de iluminat nu poate să aibă control asupra lungimii izolaţiei îndepărtate
de pe cablajul de alimentare de către instalator.
Atunci când distanţele de conturnare şi distanţele de străpungere în aer sunt determinate prin treceri,
dispozitive de protecţie la tracţiune, agrafe sau coliere, măsurările trebuie realizate cu cablul instalat.

Tabelul 11.1 - Distanţe minime pentru tensiuni sinusoidale (50/60 Hz) pentru
corpuri de iluminat obişnuite (Ghid de conversie în anexa M)

Tensiune de lucru efectivă

nedepăşind 50 150 250 500 750 1000
Distanţe în mm V

Distanţe de conturnare:

73
 SR EN 60598-1:2005

- Izolaţie de bază IRC*  600 0,6 1,4 1,7 3 4 5,5

< 600 1,2 1,6 2,5 5 8 10
- Izolaţie suplimentară IRC*  600 - 3,2 3,6 4,8 6 8
< 600 - 3,2 3,6 5 8 10
- Izolaţie întărită - 5,5 6,5 9 12 14

Distanţe de străpungere în aer:

- Izolaţie de bază 0,2 1,4 1,7 3 4 5,5
- Izolaţie suplimentară - 3,2 3,6 4,8 6 8
- Izolaţie întărită - 5,5 6,5 9 12 14
* IRC = Indice de rezistenţă la formare de căi conductoare, conform CEI 60112.

Se admite să se determine valorile distanţelor de conturnare şi a distanţelor de străpungere în aer

pentru valori intermediare ale tensiunii de lucru prin interpolarea lineară a valorilor indicate în tabel.
Nu este specificată nici o valoare pentru tensiunile de lucru mai mici de 25 V, încercările de
tensiune din tabelul 10.2, fiind considerate suficiente.

Tabelul 11.2 - Distanţe minime pentru tensiuni sinusoidale (50/60 Hz) pentru
corpurile de iluminat clasificate IPX1 sau superior (Ghid de conversie în anexa M)

Tensiune de lucru efectivă

nedepăşind 50 150 250 500 750 1000
Distanţe în mm V

Distanţe de conturnare:
- Izolaţie de bază IRC*  600 1,5 2 3,2 6,3 10 12,5
IRC*  175 < 600 1,9 2,5 4 8 12,5 16
- Izolaţie suplimentară - 3,2 4 8 12,5 16
- Izolaţie întărită - 5,5 6,5 9 12,5 16

Distanţe de străpungere în aer:

- Izolaţie de bază 0,8 1,5 3 4 5,5 8
- Izolaţie suplimentară - 3,2 3,6 4,8 6 8
- Izolaţie întărită - 5,5 6,5 9 12 14
* IRC = Indice de rezistenţă la formare de căi conductoare, conform CEI 60112.

În cazul distanţelor de conturnare ale părţilor care nu sunt sub tensiune sau care nu sunt prevăzute
pentru a fi legate la pământ şi unde nu este posibilă formarea de căi conductoare, valorile
specificate pentru materialele cu IRC  600 se aplică tuturor materialelor (oricare ar fi IRC real).

Pentru distanţele de conturnare supuse la tensiuni de funcţionare pe o durată mai mică de 60 s,

valorile specificate pentru materialele cu IRC  600 se aplică tuturor materialelor.

Pentru distanţele de conturnare care nu sunt supuse contaminării prin praf sau umiditate, valorile
specificate pentru materialele cu IRC  600 trebuie aplicate (indiferent de IRC real).

Tabelul 11.3 - Distanţe minime pentru tensiuni

sinusoidale sau tensiuni de impuls nesinusoidale

Tensiune de impuls nominală

(valoare de vârf în kV)

74
 SR EN 60598-1:2005

2,0 2,5 3,0 4,0 5,0 6,0 8,0 10 12

Distanţe minime de
1 1,5 2 3 4 5,5 8 11 14
străpungere în aer (mm)

Tensiune de impuls nominală

(valoare de vârf în kV)

15 20 25 30 40 50 60 80 100
Distanţe minime de
18 25 33 40 60 75 90 130 170
străpungere în aer (mm)

Distanţele de conturnare nu trebuie să fie mai mici decât distanţele minime de străpungere în aer
prescrise.

Pentru distanţele de conturnare supuse atât tensiunilor sinusoidale cât şi impulsurilor

nesinusoidale, valoarea minimă prescrisă nu trebuie să fie mai mică decât cea mai ridicată valoare
indicată în unul din cele două tabele.

Secţiunea 12: Încercare de anduranţă şi încercare de încălzire

12.1 Generalităţi

Această secţiune specifică prescripţiile privind încercarea de anduranţă şi încercările de încălzire

ale corpurilor de iluminat.

12.2 Prelevarea lămpilor şi a balasturilor

Lămpile utilizate pentru încercările din această secţiune se prelevează conform anexei B.

Lămpile utilizate pentru încercarea de anduranţă funcţionează la o putere mai mare decât puterea
lor nominală pe perioade lungi şi nu trebuie folosite pentru încercările de încălzire. Totuşi, în mod
curent se reţin pentru încercarea de încălzire în funcţionare anormală lămpile deja utilizate în cursul
încercării de încălzire în funcţionare normală.

Atunci când corpul de iluminat necesită un balast distinct iar acesta nu este livrat împreună cu
corpul de iluminat, trebuie să se preleveze un balast pentru scopurile încercării care este tipic
producţiei normale şi care corespunde cu specificaţia balastului relevant. Puterea furnizată unei
lămpi de referinţă de un balast în condiţii de referinţă trebuie să fie egală cu puterea nominală a
lămpii ± 3 %.

NOTA 1 – Pentru condiţiile de referinţă, a se vedea standardul corespunzător CEI.

NOTA 2 – În standardele de performanţe ale lămpilor, puterea nominală poate fi numită şi putere “obiectivă”.
Acest termen va fi corectat în viitoarele ediţii ale acestor standarde.

12.3 Încercare de anduranţă

În condiţiile reprezentând încălzirea şi răcirea ciclică în funcţionare, corpul de iluminat nu trebuie să

devină periculos şi nici să înceteze să funcţioneze prematur.

Conformitatea se verifică prin efectuarea încercării descrisă la 12.3.1.

12.3.1 Încercare

a) Corpul de iluminat se plasează într-o incintă termică în care există mijloace de control a
temperaturii ambiante din incintă.

Corpul de iluminat trebuie plasat pe o suprafaţă de montare similară (şi în aceeaşi poziţie de
funcţionare) cu cea de la încercarea de încălzire în funcţionare normală (a se vedea 12.4.1).

75
 SR EN 60598-1:2005

b) Temperatura ambiantă în interiorul incintei trebuie menţinută pe durata parcursului

încercării la (ta +10) °C cu o abatere de ± 2 °C; t a este egală cu 25 °C, dacă nu se indică altfel
pe corpul de iluminat.

Temperatura ambiantă în interiorul incintei trebuie măsurată conform anexei K. Balasturile

destinate funcţionării în afara corpului de iluminat trebuie plasate în aer liber, nu neapărat în
incinta termică, şi puse în funcţiune la o temperatură ambiantă de 25 °C ± 5 °C.

c) Corpul de iluminat trebuie încercat în incintă o perioadă totală de 168 h, compusă din şapte
cicluri succesive de 24 h. Tensiunea de alimentare specificată la punctul d) din acest paragraf se
aplică corpului de iluminat în primele 21 h şi se întrerupe următoarele 3 h din fiecare ciclu.
Perioada de încălzire iniţială a corpului de iluminat face parte din primul ciclu de încercare.

Circuitul trebuie să fie astfel încât încercarea să fie efectuată în funcţionare normală pentru
primele şase cicluri şi în funcţionare anormală (a se vedea anexa C) pentru cel de al şaptelea
ciclu. Pentru corpurile de iluminat care conţin un motor electric (un ventilator de exemplu)
trebuie alese condiţiile anormale care afectează cel mai defavorabil rezultatele încercării.

Pentru corpurile de iluminat pentru care nu există funcţionare anormală, aşa cum sunt definite la
12.5.1a), durata totală a încercării trebuie să fie de 240 h (adică 10 x 24 cicluri de funcţionare
normală).

d) În timpul perioadelor de funcţionare, tensiunea de alimentare pentru corpurile de iluminat cu

lămpi cu filament de wolfram, trebuie să fie de 1,05 ± 0,015 ori tensiunea la care se obţine
puterea nominală a lămpii iar pentru corpurile de iluminat cu lămpi tubulare fluorescente şi alte
lămpi cu descărcare, de 1,10 ± 0,015 ori (tensiunea nominală sau valoarea maximă a domeniului
de tensiuni nominale).

e) Atunci când corpul de iluminat încetează să funcţioneze din cauza unui defect, se aplică
următoarele:

– În cazul defectării unei părţi a corpului de iluminat (inclusiv lampa), trebuie să se aplice
instrucţiunile de la punctul g) de la 12.4.1.
– În cazul funcţionării unui dispozitiv de protecţie termică, în timpul primelor şase cicluri,
încercarea trebuie modificată după cum urmează:
1) Pentru corpurile de iluminat cu dispozitive de protecţie cu funcţionare ciclică, este
permisă răcirea corpului de iluminat până ce dispozitivul se rearmează. Pentru
corpurile de iluminat cu dispozitive de protecţie termică ce nu acţionează decât o
singură dată (siguranţe termice), dispozitivul trebuie înlocuit.
2) Pentru toate modelele de corpuri de iluminat încercarea se continuă apoi până la
totalul de 240 h, reglând circuitul şi temperatura astfel încât dispozitivul de protecţie să
fie la limita de declanşare. Corpul de iluminat este considerat necorespunzător dacă
este necesară o reglare inferioară caracteristicilor nominale ale corpului de iluminat
pentru a evita declanşarea dispozitivului de protecţie.
– Atunci când un dispozitiv de protecţie termică declanşează în timpul celui de-al şaptelea
ciclu (condiţii anormale), acesta trebuie: fie să se permită răcirea, fie, în cazul unui
dispozitiv care acţionează o singură dată, să fie înlocuit, şi încercarea continuată reglând
circuitul şi temperatura astfel încât dispozitivul de protecţie să fie la limita de declanşare.

NOTĂ – Se consideră că, dacă un dispozitiv de întrerupere declanşează în timpul celui de-al şaptelea ciclu
(condiţii anormale), funcţionarea dispozitivului de protecţie prevăzut a fost dovedită.

Se recomandă luarea de măsuri pentru semnalizarea unei întreruperi în funcţionare. Durata

efectivă a încercării nu trebuie diminuată ca urmare a acestei întreruperi.

12.3.2 Conformitate

După încercarea de la 12.3.1, corpul de iluminat şi, în cazul corpurilor de iluminat montate pe şine,
şinele şi părţile componente ale sistemului de şine trebuie verificate vizual. Nici o parte a corpului
76
 SR EN 60598-1:2005

de iluminat nu trebuie să fie scoasă din funcţiune (pentru o altă cauză decât cea care este descrisă
la punctul e) de la 12.3.1) şi duliile Edison din material plastic nu trebuie să fie deformate. Corpul
de iluminat nu trebuie să devină periculos şi nici sistemul de şine nu trebuie să prezinte deteriorări.
Marcarea corpului de iluminat trebuie să fie lizibilă.

NOTĂ – Simptomele unei deteriorări posibil periculoase cuprind: fisuri, arsuri şi deformări.

12.4 Încercare de încălzire (funcţionare normală)

În condiţiile reprezentând funcţionarea normală, nici o parte a corpului de iluminat (inclusiv lampa),
cablajul de alimentare din interiorul corpului de iluminat sau suprafaţa de montare a acestuia nu
trebuie să atingă o temperatură care să afecteze securitatea .

În plus, părţile susceptibile a fi atinse, apucate, reglate sau strânse cu mâna în timp ce corpul de
iluminat este la temperatura sa de funcţionare, nu trebuie să fie prea calde încât să împiedice
această acţiune.

Corpurile de iluminat nu trebuie să provoace încălzirea excesivă a obiectelor iluminate.

Corpurile de iluminat montate pe şină nu trebuie să provoace încălzirea excesivă a şinei pe care
sunt montate.
Conformitatea se verifică prin efectuarea încercării de la 12.4.1. Condiţiile de încercare pentru
măsurarea temperaturii şinei trebuie să fie ca cele de la 12.1 din CEI 60570.

Pentru corpurile de iluminat care conţin un motor electric, acest motor trebuie să funcţioneze
conform destinaţiei în timpul încercării.

12.4.1 Încercare

Temperatura trebuie măsurată aşa cum se precizează la 12.4.2, în conformitate cu următoarele

condiţii:

a) Corpul de iluminat trebuie încercat într-o incintă fără curenţi de aer, concepută astfel încât să
evite schimbările excesive ale temperaturii ambiante. Corpurile de iluminat concepute pentru a fi
fixate trebuie montate pe o suprafaţă aşa cum este descrisă în anexa D. Un exemplu de incintă
fără curenţi de aer este descris în anexa D, dar se pot utiliza şi alte incinte dacă rezultatele
obţinute sunt similare cu cele care s-ar obţine folosindu-se incinta descrisă în anexa D. (Pentru
balasturile separate de corpul de iluminat, a se vedea punctul h) al acestui paragraf.)

Corpul de iluminat trebuie conectat la sursa de alimentare cu ajutorul cablajului şi tuturor

materialelor (de exemplu manşoane electroizolante) furnizate împreună cu corpul de iluminat în
acest scop.

În general, conectarea trebuie să fie conform instrucţiunilor furnizate împreună cu corpul de iluminat
sau marcate pe acesta. În caz contrar, cablajul necesar pentru conectarea la alimentare a corpului
de iluminat aflat în încercări şi nefurnizat împreună cu acesta va fi conform practicii curente. Un
astfel de cablaj nefurnizat împreună cu corpul de iluminat este numit în cele ce urmează "element
de încercare".

Măsurările de temperatură trebuie efectuate conform anexelor E şi K.

b) Poziţia de funcţionare trebuie să fie cea mai defavorabilă poziţie de funcţionare din punct de
vedere termic ce poate surveni în mod rezonabil în funcţionare. Pentru corpurile de iluminat fixe
nereglabile, această poziţie nu trebuie aleasă dacă s-a stabilit că ea nu este permisă în
instrucţiunile furnizate cu corpul de iluminat sau marcate pe acesta. Distanţa până la obiectele
iluminate prescrisă pentru corpurile de iluminat reglabile trebuie să fie respectată dacă ea este
marcată pe corpul de iluminat, cu excepţia corpurilor de iluminat care nu sunt echipate cu

77
 SR EN 60598-1:2005

dispozitiv mecanic de blocare în orice poziţie, la care marginea frontală a reflectorului, dacă
există, în caz contrar lampa, trebuie să fie poziţionată la 100 mm faţă de suprafaţa de montare.

c) Temperatura ambiantă în interiorul incintei fără curenţi de aer trebuie menţinută în intervalul 10
°C la 30 °C şi de preferinţă la 25 °C. Ea nu trebuie să varieze cu mai mult de ± 1 °C în timpul
măsurărilor, precum şi o perioadă înaintea încercărilor, suficient de lungă pentru a nu afecta
rezultatele.

Dacă totuşi, o lampă are caracteristici electrice sensibile la temperatură (de exemplu o lampă
fluorescentă) sau dacă t a nominală a corpului de iluminat depăşeşte 30 °C, temperatura
ambiantă în incinta fără curenţi de aer trebuie să fie cu o abatere de cel mult 5 °C faţă de t a
nominală, de preferinţă chiar egală cu ta nominală.

d) Tensiunea de încercare a corpului de iluminat trebuie să fie după cum urmează:

– Corpuri de iluminat pentru lămpi cu filament: tensiunea care produce de 1,05 ori puterea
nominală a lămpii de încercare (a se vedea anexa B) cu excepţia lămpilor de încercare la
încălzire (EEE)N1) care funcţionează întotdeauna la tensiunea marcată pe lampă;

– Corpuri de iluminat pentru lămpi fluorescente tubulare şi alte lămpi cu descărcare: de 1,06
ori tensiunea nominală sau maximul domeniului de tensiuni nominale;
– Pentru motoarele conţinute în corpuri de iluminat: de 1,06 ori tensiunea nominală (sau
maximul domeniului de tensiuni nominale marcat pe corpul de iluminat).
Excepţie

Pentru determinarea temperaturii medii a înfăşurării unei componente cu marcare t w , şi pentru

determinarea temperaturii cutiei unei componente cu marcare t c, exceptând condensatoarele,
tensiunea de încercare trebuie să fie de 1,00 ori tensiunea nominală. Această excepţie se
aplică numai la măsurarea temperaturii înfăşurării şi a cutiei şi nu se aplică, de exemplu, la
măsurarea temperaturii unui bloc de borne pe aceeaşi componentă.

Condensatoarele care prezintă sau nu t c sunt încercate la 1,06 ori tensiunea nominală, atunci
când funcţionează cu corpuri de iluminat de tip fluorescent sau cu descărcare.

NOTA 1 – Dacă un corp de iluminat are în acelaşi timp şi o lampă cu filament şi o lampă fluorescentă
tubulară sau orice altă lampă cu descărcare sau un motor, poate fi necesar, pentru această încercare, să
se prevadă în mod provizoriu două alimentări separate.

e) În timpul şi imediat înaintea unei măsurări, tensiunea de alimentare trebuie menţinută la ± 1 %

dar de preferinţă la ± 0,5 % faţă de tensiunea de încercare. Tensiunea de alimentare trebuie
menţinută la ± 1 % faţă de tensiunea de încercare pe parcursul perioadei ce precede
încercarea pentru a nu afecta măsurările; această perioadă trebuie să fie de cel puţin 10 min.
f) Măsurările nu trebuie efectuate înainte de stabilizarea termică a corpului de iluminat, adică
atunci când rata de variaţie a temperaturilor este sub 1 °C pe oră.
g) Dacă corpul de iluminat încetează să funcţioneze din cauza unei părţi defecte a acestuia
(inclusiv lampa), această parte se înlocuieşte şi încercarea continuă. Măsurările deja efectuate
nu se repetă, dar corpul de iluminat trebuie stabilizat termic înaintea măsurărilor ulterioare.
Totuşi, dacă apare o funcţionare periculoasă sau dacă o parte oarecare a corpului de iluminat
nu mai funcţionează din cauza unui defect tipic, atunci corpul de iluminat se consideră
necorespunzător la această încercare. Dacă un dispozitiv de protecţie al corpului de iluminat
acţionează, atunci corpul de iluminat este considerat necorespunzător.
h) Dacă aparatajele de alimentare/componentele separate sunt furnizate ca o parte a unui corp de
iluminat, ele trebuie montate şi alimentate conform instrucţiunilor producătorului. Temperaturile
tuturor părţilor trebuie să corespundă limitelor specificate în secţiunea 12.
Dacă aparatajul de alimentare separat nu este furnizat ca o parte a corpului de iluminat,

N1)
NOTĂ NAŢIONALĂ: Abrevierea EEE înseamnă în limba franceză: lampes Etalons pour Essai
d’Echauffement.
78
 SR EN 60598-1:2005

producătorul va furniza un aparataj de alimentare tipic, de utilizare normală. Acest aparataj

trebuie alimentat în aer liber şi la o temperatură ambiantă de 25 °C ± 5 °C. Temperatura
aparatajului de alimentare nu trebuie măsurată.
i) În caz de dubiu asupra încercării corpurilor de iluminat pentru lămpi cu filament, încercarea se
repetă cu lămpi etalon pentru încercarea la încălzire (EEE), dacă se dispune de aceste lămpi.
Pentru temperaturile influenţate mai ales de temperatura soclului lămpii, valorile obţinute cu
ajutorul lămpilor EEE sunt concludente. Pentru temperaturile determinate mai ales de radiaţie,
valorile obţinute cu lămpi din producţia normală cu balon clar sunt concludente.
j) Fasciculul luminos al corpurilor de iluminat menţionate la 3.2.13 este îndreptat către o suprafaţă
verticală din lemn vopsit negru mat similară cu cea descrisă în anexa D. Corpurile de iluminat se
montează la distanţa, faţă de suprafaţă, care este marcată pe corpul de iluminat.
În timpul încercărilor, măsurările de temperatură ale anumitor părţi electroizolante se
efectuează cum se prescrie pentru încercările din secţiunea 13.
k) Pentru măsurarea temperaturilor duliilor lămpilor flourescente cu două socluri, punctul cald al
termocuplului trebuie să fie situat la nivelul suprafeţei duliei, adiacentă la soclul lămpii. Dacă
aceasta nu este posibil, punctul cald trebuie plasat cât mai aproape posibil de acest punct, dar
fără a atinge soclul lămpii.
NOTA 2 – Se recomandă ca producătorul corpului de iluminat să furnizeze eşantionul de încercare de tip, cu
un termocuplu deja fixat pe dulia lămpii. De obicei, numai o singură dulie poate fi pregătită în acest mod.

l) În timpul încercării de conformitate, cablajul care traversează şi cablajul de conectare în buclă

trebuie încărcate la valoarea maximă permisă de mărimea cablului sau la valoarea prescrisă de
producător în instrucţiunile de instalare.

NOTA 3 – În Canada şi SUA, în timpul încercării de încălzire, atât cablajul care traversează, cât şi cablajul
pentru conectare în buclă se încarcă la valoarea maximă admisă de mărimea cablului.

12.4.2 Conformitate

La încercarea de la 12.4.1, nici o temperatură nu trebuie să depăşească valorile corespunzătoare

indicate în tabelele 12.1 şi 12.2 (numai cu excepţia concesiei de la pct.a) din acest paragraf) atunci
când corpul de iluminat funcţionează la temperatura sa ambiantă nominală t a .

În cazurile când temperatura incintei de încercare diferă de t a , această diferenţă trebuie luată
în considerare atunci când se aplică limitele din tabele (a se vedea de asemenea punctul c) de
la 12.4.1).

a) Temperatura nu trebuie să depăşească cu mai mult de 5 °C valorile indicate în tabelele 12.1 şi 12.2.

NOTĂ – Toleranţa de 5 °C este dată pentru a se ţine seama de inevitabila dispersie a măsurărilor de
temperatură în corpurile de iluminat.

b) Temperatura oricărei părţi a corpului de iluminat susceptibilă de a suferi o degradare termică în

funcţionare nu trebuie să depăşească o valoare corespunzătoare unei perioade de serviciu
rezonabilă pentru tipul particular de corp de iluminat. Valorile în general admise pentru părţile
principale ale corpului de iluminat sunt indicate în tabelul 12.1, iar valorile pentru materialele
obişnuite, atunci când sunt utilizate în corpurile de iluminat, sunt indicate în tabelul 12.2.
Aceste valori sunt prescrise aici pentru obţinerea unei evaluări uniforme; valori uşor diferite pot
fi citate în altă parte pe baza altor tipuri de încercări de materiale sau pentru alte aplicaţii.

Dacă se utilizează materiale presupuse a suporta temperaturi mai mari decât cele din tabelul
12.2, sau dacă se utilizează alte materiale, acestea trebuie supuse la temperaturi mai mari
decât cele pentru care s-a dovedit că sunt admisibile pentru aceste materiale.

c) Temperatura elementului de încercare (a se vedea punctul a) de la 12.4.1) dacă el este izolat cu

PVC nu trebuie să depăşească 90 °C (a se vedea nota *** din tabelul 12.2 referitoare la cablajul
fix fără manşon) sau orice temperatură mai ridicată marcată pe corpul de iluminat sau în
instrucţiunile producătorului furnizate cu corpul de iluminat conform prescripţiilor din secţiunea 3.
Limita trebuie să fie de 120 °C pentru orice cablu izolat cu PVC (cablaj intern sau extern) chiar
79
 SR EN 60598-1:2005

dacă acest cablu are o protecţie suplimentară asigurată printr-o manşon termorezistent furnizat
cu corpul de iluminat. Manşonul trebuie să corespundă prescripţiilor de la 4.9.2.

Tabelul 12.1 - Temperaturi maxime în condiţiile de încercare de la 12.4.2 pentru părţile

principale

Parte Temperatura maximă

°C
Socluri de lămpi: Cum se specifică în standardul CEI1)
al lămpii respective
Înfăşurările balasturilor sau transformatoarelor cu marcare tw tW
Carcasă (condensator, dispozitiv de amorsare, balast sau convertor etc.) tc2)
Dacă tc este marcat 50
Dacă tc nu este marcat
Înfăşurări ale transformatoarelor, motoarelor etc., dacă sistemul de
izolaţie a înfăşurării conform CEI 60085 este: 100
- din material de clasa A3) 115
- din material de clasa E3)

Parte Temperatura maximă

°C
- din material de clasa B3) 120
- din material de clasa F3) 140
3)
- din material de clasa H 165
Izolaţia cablajului: A se vedea tabelul 12.2 şi punctele b)
şi c) de la 12.4.2
Contactele duliilor din ceramică şi materialul izolant al duliilor de
lămpi şi de startere:
Cu marcare T1 sau T2 (B15 şi B24) (CEI 61184) 165 pentru T1 şi 210 pentru T2
Alte tipuri cu marcare T
(CEI 60238, CEI 60400, CEI 608385)şi CEI 61184) Marcare T
Alte tipuri fără marcare T
(E14, B15) (CEI 60238 şi CEI 61184) 135
(E27, B22) (CEI 60238 şi CEI 61184) (E26) 165
(E40) (CEI 60238) (E39) 225
Dulii pentru lămpi fluorescente/dulii de starter şi dulii diferite 80
fără marcare T (CEI 60400 şi CEI 608385))
Întreruptoare marcate cu caracteristicile lor individuale:
Cu marcare T Marcare T
Fără marcare T 55
Alte părţi ale corpului de iluminat (funcţie de material şi de utilizare): A se vedea tabelul 12.2 şi punctul b)
de la 12.4.2
Suprafaţa de montare:
Suprafaţă normal inflamabilă 90
Suprafaţă necombustibilă Nu se măsoară
Părţi destinate a fi apucate cu mâna sau atinse frecvent 6):
Părţi metalice 70
Părţi nemetalice 85
Părţi destinate a fi strânse cu mâna:
Părţi metalice 60
Părţi nemetalice 75
80
 SR EN 60598-1:2005

Obiecte iluminate de proiectoare (a se vedea 12.4.1.j)): 90 (pe suprafaţa de încercare)

Şine (pentru corpurile de iluminat montate pe şină) Cum se precizează de către

producătorul şinei 7)
Corp de iluminat montat pe soclu de priză de curent şi
transformator/balast cu fişă:
- părţi ale cutiei destinate a fi apucate cu mâna 75
- interfaţa fişă/soclu de priză de curent 70
- toate celelalte părţi 85
Dispozitive de startere cu licărire înlocuibile 808)
1)
Pentru corpurile de iluminat marcate cu informaţii privind utilizarea de lămpi speciale sau dacă este
evident că acestea trebuie să fie utilizate, este permisă o valoare mai ridicată, ca cea specificată de
producătorul de lămpi. CEI 60357 şi CEI 60682 furnizează informaţii pentru măsurarea temperaturii de
gâtuire a lămpilor cu wolfram-halogen. Aceste măsurări sunt necesare pentru criteriile de performanţă ale
lămpilor şi nu pentru criteriile de securitate ale corpului de iluminat. (Lămpile fluorescente cu soclu unic
sunt excluse de a fi măsurate în condiţiile de încercare în funcţionare normală, a se vedea tabelul 12.3.)
Aceasta nu se aplică lămpilor acoperite prin aplicaţiile din CEI 60432-2. Informaţiile relevante din acest
standard trebuie să fie observate pentru concepţia corpurilor de iluminat.

Tabelul 12.1 (continuare)

2)
Măsurată în punctul de referinţă marcat de producătorul dispozitivului.
3)
Clasificarea materialelor este în conformitate cu CEI 60085 şi seria CEI 60216.
4)
Temperatura măsurată pe marginea soclului corespunzător.
5)
Pentru dulii cu două broşe, în caz de dubiu, se utilizează media măsurărilor temperaturilor de contact.
6)
Nu se aplică părţilor destinate a fi atinse numai ocazional pe durata reglării, de exemplu părţi ale
proiectoarelor.
7)
Pentru condiţiile de măsurarea a temperaturii şinei, a se vedea 12.1 din CEI 60570.
8)
Această limită de temperatură este o recomandare de performanţă şi nu de securitate.

Tabelul 12.2 - Temperaturi maxime în condiţiile de încercare de la 12.4.2 pentru

materiale uzuale folosite în corpurile de iluminat

Parte Temperatura maximă

°C
Izolaţia cablurilor (interne şi externe) furnizate cu corpul de iluminat
**: 200*
Fibre de sticlă impregnate cu lac siliconic 250
Politetrafluoretilenă (PTFE) 200
Cauciuc siliconic (nesolicitat) 170
Cauciuc siliconic (solicitat numai la compresiune) 90*
Policlorură de vinil obişnuită (PVC) 105*
Policlorură de vinil termorezistentă (PVC) 140*
Acetat de vinil etilenic (AVE)
Izolaţia cablajului instalaţiei fixe (ca parte fixă nefurnizată cu corpul de
iluminat) *:
Fără manşon 90***
Cu manşon corespunzător furnizat cu corpul de iluminat 120
Termoplastice:

81
 SR EN 60598-1:2005

Acrilonitril butaden-stiren (ABS) 95

Acetobutirat de celuloză (ABC) 95
Metacrilat de polimetil (acrilic) 90
Polistiren 75
Polipropilenă 100
Policarbonat 130
Policlorură de vinil (PVC) (când NU se utilizează pentru izolaţie 100
electrică)
Poliamidă (nylon) 120
Mase plastice cu întărire la cald:
Formaldehidă de fenol cu conţinut mineral (FP) 165
Formaldehidă de fenol cu conţinut de celuloză (FP) 140
Aminoplaste 90
Melamină 100
Poliester întărit cu fibră de sticlă (PRV) 130

Tabelul 12.2 (continuare)

Alte materiale:
Hârtie din fibre impregnate cu răşini 125
Cauciuc siliconic (când NU este utilizat pentru izolaţie electrică) 230
Cauciuc (când NU este utilizat pentru izolaţie electrică) 70
Lemn, hârtie, textile şi similare 90

* Redusă cu 15 °C atunci când izolaţia este solicitată, de exemplu presată sau îndoită.
** Specificaţiile de cablu indică de obicei temperaturi maxime diferite dar acestea se bazează pe
temperaturile de funcţionare continuă decât pe condiţiile de încercare indicate în acest standard.
*** Această temperatură este maximum permisă în condiţiile de încercare artificiale indicate în acest
standard, de exemplu o incintă fără curenţi de aer şi o tensiune de încercare superioară tensiunii
nominale a corpului de iluminat. Este important de notat că, în unele ţări, Standardele Europene de
Instalare (HD 384) şi Standardele Europene de Cabluri (HD 21) specifică o temperatură de 70 °C ca
fiind temperatura maximă pe care cablurile din PVC ale instalaţiei fixe o poate suporta în funcţionare
normală continuă.

12.5 Încercare de încălzire (funcţionare anormală)

În condiţiile corespunzătoare unei funcţionări anormale (atunci când se aplică, dar nereprezentând
un defect în corpul de iluminat sau o utilizare necorespunzătoare), părţile corpului de iluminat şi
suprafaţa de montare nu trebuie să depăşească temperaturile indicate în tabelul 12.3 şi cablajul din
interiorul corpului de iluminat nu trebuie să devină periculos.

NOTĂ – Simptomele unei deteriorări posibil periculoase cuprind: fisuri, arsuri şi deformări.

Corpurile de iluminat montate pe şină nu trebuie să provoace o încălzire excesivă a şinei pe care
ele sunt montate.

Conformitatea se verifică prin efectuarea încercării descrisă la 12.5.1.

12.5.1 Încercare

Temperaturile părţilor precizate în tabelul 12.3 trebuie măsurate în următoarele condiţii:

82
 SR EN 60598-1:2005

a) Încercarea trebuie efectuată dacă, în timpul funcţionării, corpul de iluminat se poate găsi
într-una din condiţiile anormale descrise în cazurile 1), 2), 3) sau 4) de mai jos şi dacă această
condiţie poate antrena, pentru o parte oarecare, o temperatură superioară celei din timpul
funcţionării normale (pentru care poate fi necesară o încercare preliminară).
Dacă mai mult de o condiţie anormală este posibilă, condiţia aleasă trebuie să fie cea care
afectează cel mai defavorabil rezultatele încercărilor.
Încercarea nu se aplică corpurilor de iluminat cu lămpi cu filament fixe şi nereglabile, cu
excepţia cazului 3) de mai jos.
1) O poziţie posibilă de funcţionare periculoasă având o cauză alta decât o utilizare
necorespunzătoare, de exemplu dacă accidental un corp de iluminat reglabil este înclinat
în direcţia suprafaţei de montare utilizând o forţă de minimum 30 N în timpul unei scurte
perioade de timp şi în punctul cel mai defavorabil al corpului de iluminat.
2) O condiţie posibilă de circuit periculos având o altă cauză decât o fabricaţie defectuoasă
sau o utilizare necorespunzătoare: de exemplu, o condiţie care apare în circuit la sfârşitul
duratei de viaţă a unei lămpi sau a unui starter (a se vedea anexa C).
3) O condiţie posibilă de funcţionare periculoasă având drept cauză utilizarea unei lămpi
pentru iluminatul general într-un corp de iluminat pentru lampă cu filament construit pentru
o lampă specială: de exemplu, dacă temporar, o lampă specială este înlocuită provizoriu cu
o lampă pentru iluminat general de aceeaşi putere

.
4) O condiţie posibilă de funcţionare periculoasă având drept cauză un scurtcircuit în circuitul
secundar al unui corp de iluminat cu transformator (incluzând însuşi transformatorul)
adaptat la tensiunea de alimentare a lămpii.

Încercarea 2) se aplică numai corpurilor de iluminat cu lămpi fluorescente tubulare sau alte
lămpi cu descărcare.

Încercarea 4) trebuie să fie realizată cu o dulie în scurtcircuit. În timpul încercării 4), creşterea
de temperatură pe suprafaţa de montare datorată căldurii provenind de la lampă trebuie
verificată prin încercarea de la punctul 1), în timp ce creşterea de temperatură datorată căldurii
provenind de la transformator trebuie măsurată cu contactele duliei în scurtcircuit.

Corpurile de iluminat care conţin un motor electric funcţionează cu rotorul blocat.

NOTĂ – În cazul prezenţei unui sau mai multor motoare, încercarea trebuie efectuată în conformitate cu
cele mai critice condiţii (a se vedea anexa C).

Corpul de iluminat trebuie încercat în condiţiile specificate la punctele a), c), e), f), h) şi l) de la
12.4.1. În plus, trebuie să se aplice următoarele.

b) Tensiunea de încercare trebuie să fie după cum urmează:

Corpuri de iluminat pentru lămpi cu filament: cum se precizează la punctul d) de la 12.4.1.

Corpuri de iluminat cu lămpi fluorescente tubulare şi alte lămpi cu descărcare: de 1,1 ori
tensiunea nominală (sau valoarea maximă din domeniul de tensiuni nominale ale corpului de
iluminat).

Pentru motoarele conţinute în corpuri de iluminat: de 1,1 ori tensiunea nominală (sau valoarea
maximă din domeniul de tensiuni nominale ale corpului de iluminat).

În timpul scurtcircuitului conform încercării 4) între 0,9 şi 1,1 ori tensiunea de alimentare
nominală.

NOTĂ – Dacă un corp de iluminat are în acelaşi timp şi o lampă cu filament şi o lampă fluorescentă
tubulară sau o lampă cu descărcare sau un motor, poate fi necesar, pentru această încercare, să se
prevadă în mod provizoriu două alimentări separate.
83
 SR EN 60598-1:2005

c) Atunci când corpul de iluminat încetează să funcţioneze din cauza defectării unei părţi a
corpului de iluminat (inclusiv lampa), partea respectivă se înlocuieşte şi încercarea se continuă.
Măsurările deja efectuate nu se repetă dar corpul de iluminat trebuie stabilizat termic înaintea
altor măsurări. Dacă totuşi se produce o condiţie periculoasă sau o parte oarecare nu mai
funcţionează datorită unui defect tipic, atunci corpul de iluminat este considerat
necorespunzător.

Atunci când un dispozitiv de protecţie al corpului de iluminat (de exemplu un disjunctor termic
sau de curent de tip cu rearmare sau cu o singură acţionare) funcţionează în timpul încercării,
temperaturile cele mai ridicate atinse se consideră ca fiind temperaturi finale ale încercării.
d) Atunci când corpul de iluminat conţine un condensator (altul decât cel plasat direct la bornele
reţelei), acest condensator trebuie scurtcircuitat, contrar prescripţiilor din anexa C, dacă
tensiunea care se aplică în condiţiile de încercare depăşeşte de 1,25 ori tensiunea sa nominală
în cazul condensatoarelor autoregeneratoare sau de 1,3 ori tensiunea sa nominală în cazul
condensatoarelor fără autoregenerare.

e) Corpurile de iluminat pentru unele lămpi cu halogenuri metalice şi unele lămpi cu vapori de sodiu
la înaltă presiune care care pot conduce, conform specificaţiilor lămpilor, la supraîncălzirea
balastului sau transformatorului se încearcă conform cu 2b) din anexa C.

Valorile specificate în tabelul 12.3 nu trebuie să fie depăşite.

12.5.2 Conformitate

La încercarea de la 12.5.1, nici o temperatură nu trebuie să depăşească valorile corespunzătoare

indicate în tabelul 12.3 (ţinându-se seama numai de excepţia de la punctul a) al acestui paragraf)
atunci când corpul de iluminat funcţionează la temperatura sa ambiantă nominală t a . În cazul în
care temperatura în incinta de încercare diferă de t a , această diferenţă trebuie luată în considerare
atunci când se aplică limitele prevăzute în tabel.

a) Temperatura nu trebuie să depăşească cu mai mult de 5 °C valorile precizate în tabelul 12.3.

NOTĂ – Toleranţa de 5 °C este dată pentru a se ţine seama de inevitabila dispersie a măsurărilor de
temperatură în corpurile de iluminat.

Tabelul 12.3 - Temperaturi maxime în condiţiile de încercare de la 12.5.2

Parte Temperatură maximă

°C
Socluri ale lămpilor fluorescente cu soclu unic Cum se specifică în standardul
CEI al lămpii respective***
Înfăşurările balasturilor sau transformatoarelor cu marcaj tw * A se vedea tabelele 12.4 şi 12.5
Înfăşurări ale transformatoarelor, motoarelor etc., dacă sistemul de
izolaţie a înfăşurării conform CEI 60085 este:
- din material de clasa A** 150
- din material de clasa E** 165
- din material de clasa B** 175
- din material de clasa F** 190
- din material de clasa H** 210
Cutia condensatorului:
- Dacă tc nu este marcat 60
- Dacă tc este marcat tc + 10

84
 SR EN 60598-1:2005

Suprafaţa de montare:
- Suprafaţă iluminată de lampă (corp de iluminat reglabil 175
conform 12.5 1a) 1)
- Suprafaţă încălzită de lampă (corp de iluminat portabil conform 4.12 175
din CEI 60598-2-4)
- Suprafaţă normal inflamabilă (corpuri de iluminat cu marcare F sau F ) 130

- Suprafaţă necombustibilă (corpuri de iluminat fără marcare F sau F Nu se măsoară

sau cu marcaj F )

Şina (pentru corpuri de iluminat montate pe şină) Indicată de producător

Corpuri de iluminat montate pe socluri de prize de curent şi părţi ale 75

carcaselor de balast / transformator cu fişă destinate a fi strânse cu mâna

* Dacă nu se marchează altfel pe balast, se aplică temperaturile maxime specificate în coloana S4.5 din
tabelele 12.4 sau 12.5.
** Clasificarea materialelor este în conformitate cu CEI 60085 şi seria CEI 60216.
*** Informaţiile privind punctul sau punctele de măsură şi limitele de temperatură sunt indicate în CEI
61199, anexa C.

Tabelul 12.4 - Temperaturi maxime ale înfăşurărilor în condiţii de funcţionare anormale

şi la 110% din tensiunea nominală pentru aparatajul de alimentare a lămpii

Temperatura maximă
°C
Constanta S S4.5 S5 S6 S8 S11 S16
Pentru tW = 90 171 161 147 131 119 110
95 178 168 154 138 125 115
100 186 176 161 144 131 121
105 194 183 168 150 137 126
110 201 190 175 156 143 132
115 209 198 181 163 149 137
120 217 205 188 169 154 143
125 224 212 195 175 160 149
130 232 220 202 182 166 154
135 240 227 209 188 172 160
140 248 235 216 195 178 166
145 256 242 223 201 184 171
150 264 250 230 207 190 177

Tabelul 12.5 - Temperaturi maxime ale înfăşurărilor în condiţii de funcţionare anormale

şi la 110% din tensiunea nominală pentru aparatajul de alimentare a lămpii marcat "D6"

Temperatura maximă
°C
Constanta S S4.5 S5 S6 S8 S11 S16

85
 SR EN 60598-1:2005

Pentru tW = 90 158 150 139 125 115 107

95 165 157 145 131 121 112
100 172 164 152 137 127 118
105 179 171 158 144 132 123
110 187 178 165 150 138 129
115 194 185 171 156 144 134
120 201 192 178 162 150 140
125 208 199 184 168 155 145
130 216 206 191 174 161 151
135 223 213 198 180 167 156
140 231 220 204 186 173 162
145 238 227 211 193 179 168
150 246 234 218 199 184 173

NOTĂ – Pentru aparatajul de alimentare a lămpii supus unei încercări de anduranţă cu o durată alta decât 30
sau 60 zile, este de preferat ca ecuaţia (2) specificată în standardele auxiliare corespunzătoare CEI să fie
utilizată pentru a calcula temperatura maximă corespunzătoare numărului de zile egal cu două treimi din
încercarea teoretică de anduranţă.

(Explicaţia constantei S şi a utilizării sale este specificată în standardul auxiliar corespunzător CEI).

12.6 Încercare la încălzire (condiţii de defect a aparatajului de alimentare a lămpii)

F F
Aceste încercări se aplică numai corpurilor de iluminat marcate cu simbolul sau şi care
încorporează un aparataj de alimentare a lămpii care nu îndeplineşte prescripţiile de distanţare de
la 4.16.1 sau care nu asigură protecţia termică conform 4.16.2.

12.6.1 Încercare pentru corpurile de iluminat fără siguranţe termice

Corpul de iluminat trebuie încercat în condiţiile specificate la punctele a), c), e), f), h) şi l) de la
12.4.1. În plus, se aplică următoarele.

20 % din circuitele lămpilor din corpul de iluminat, şi cel puţin un circuit de lampă, trebuie supuse
condiţiilor anormale (a se vedea punctul a) de la 12.5.1).

Circuitele care au cea mai mare influenţă termică asupra suprafeţei de montare trebuie alese, iar
celelalte circuite de lampă trebuie alimentate la tensiunea nominală sau la valoarea maximă a
domeniului de tensiuni nominale în condiţii normale.

Circuitele supuse condiţiilor anormale trebuie alimentate la 1,1 ori tensiunea nominală sau la
valoarea maximă a domeniului de tensiuni nominale.

Pentru corpurile de iluminat cu lămpi fluorescente cu un aparataj electronic de alimentare a lămpii,

alimentat în curent alternativ care încorporează o bobină de filtrare, această bobină trebuie
încercată separat aplicându-i-se o tensiune de încercare reglată astfel încât să producă curentul de
funcţionare nominal. Toate celelalte părţi ale aparatajului de alimentare şi ale lămpii trebuie să
rămână inactive în timpul încercării.

NOTĂ – Pentru această încercare este necesar un aparataj de alimentare a lămpii special pregătit.

Conformitatea se verifică după cum urmează:

a) Temperatura suprafeţei de montare nu trebuie să depăşească 130 °C atunci când circuitul

(circuitele) lămpii(lămpilor) supus(e) condiţiilor anormale, funcţionează la 1,1 ori tensiunea
nominală.
86
 SR EN 60598-1:2005

b) Valorile temperaturii ambiante şi temperatura măsurată la 1,1 ori (tensiunea nominală sau
valoarea maximă a domeniului de tensiuni nominale) se notează pe un grafic (figura 9) şi se
trasează dreapta optimă printre aceste puncte utilizând metoda regresiei lineare. Extrapolarea
acestei linii drepte nu trebuie să atingă un punct corespunzător unei temperaturi a suprafeţei de
montare de 180 °C pentru o temperatură a înfăşurării balastului/transformatorului inferioară
valorii de 350 °C.

c) Pentru corpurile de iluminat montate pe şină, nici o parte a şinei nu trebuie să prezinte deteriorări
care să compromită securitatea, de exemplu crăpături, arsuri sau deformări.

12.6.2 Încercarea corpurilor de iluminat cu dispozitive de comandă sensibile la temperatura

exterioară a balastului sau transformatorului şi a corpurilor de iluminat cu balast protejat termic,
marcate cu simbolul de temperatură declarat … cu o valoare mai mare de 130 °C.

Corpul de iluminat trebuie montat pentru această încercare aşa cum se descrie la 12.6.1.

Circuitele supuse condiţiilor de mai sus trebuie puse în funcţiune la un curent prin înfăşurare care
creşte lent şi permanent până la acţionarea siguranţei termice. Intervalele de timp şi creşterile de
curent trebuie să fie astfel încât echilibrul de temperatură între înfăşurări şi suprafaţa de montare să
se realizeze în măsură în care este posibil.

Pe durata încercării, temperatura părţii celei mai calde a suprafeţei de montare a corpului de
iluminat trebuie măsurată în mod continuu. Aceasta finalizează încercarea pentru corpurile de
iluminat echipate cu siguranţe termice.

Pentru corpurile de iluminat echipate cu siguranţe termice cu rearmare manuală, încercarea trebuie
repetată de trei ori la un interval de 30 min între încercări. La sfârşitul fiecărui interval de 30 min
siguranţa trebuie rearmată.

Pentru corpurile de iluminat echipate cu siguranţe termice cu rearmare automată, încercarea se

continuă până ce se atinge stabilitatea termică a suprafeţei de montare. În condiţiile date,
siguranţele cu rearmare automată trebuie să declanşeze de trei ori întrerupând şi apoi conectând
balastul în circuit.

NOTĂ – Transformatoarele asociate care nu sunt încercate cu propriile lor carcase trebuie supuse la
încercare, deoarece aceste caracteristici nu sunt verificate prin standardele componentelor.

Conformitatea se verifică după cum urmează:

Pe durata încercării, temperatura oricărei părţi a suprafeţei de montare nu trebuie să depăşească

135 °C şi nu trebuie să fie mai mare de 110 °C atunci când protectorul restabileşte circuitul
(protector de tip cu rearmare), cu excepţia următoare:

Pe durata oricărui ciclu de funcţionare a protectorului, în timpul încercării, temperatura suprafeţei

poate depăşi 135 °C cu condiţia ca intervalul de timp între momentul când temperatura suprafeţei
depăşeşte limita pentru prima oară şi momentul atingerii temperaturii maxime indicate în tabelul
12.6 să nu depăşească timpul corespunzător dat în acest tabel.

Tabelul 12.6 - Limitele timpului de depăşire a temperaturii

Temperatură maximă Timp maxim pentru atingerea

a suprafeţei de montare temperaturii maxime
plecând de la 135 °C
°C min
peste 180 0
între 175 şi 180 15
87
 SR EN 60598-1:2005

între 170 şi 175 20

între 165 şi 170 25
între 160 şi 165 30
între 155 şi 160 40
între 150 şi 155 50
între 145 şi 150 60
între 140 şi 145 90
între 135 şi 140 120

După încercare, se aplică următoarele:

Temperatura părţii celei mai calde a suprafeţei de montare nu trebuie să depăşească 180 °C în
orice moment pe durata încercărilor siguranţelor termice şi a siguranţelor termice cu rearmare
manuală sau 130 °C pe durata încercărilor siguranţelor termice cu rearmare automată.

Pentru corpurile de iluminat montate pe şină, nici o parte a şinei nu trebuie să prezinte, la sfârşitul
încercării, o deteriorare periculoasă, de exemplu: crăpături, arsuri sau deformări.

12.7 Încercare de încălzire a corpurilor de iluminat din material plastic, în raport cu

condiţiile de defect în aparatajul de alimentare a lămpii sau în dispozitivele
electronice

Încercarea se aplică numai corpurilor de iluminat cu carcasă termoplastică, neechipate cu

dispozitive mecanice suplimentare, independente de temperatură conform 4.15.2.

12.7.1 Încercare pentru corpuri de iluminat fără dispozitive sensibile la temperatură

Corpul de iluminat trebuie încercat în condiţiile specificate la punctele a), c), e), f), h) şi l) de la
12.4.1. În plus, se aplică de asemenea următoarele.

20 % din circuitele lămpilor din corpul de iluminat, şi cel puţin un circuit de lampă, trebuie supuse
condiţiilor anormale (a se vedea punctul a) de la 12.5.1).

Circuitele care au cea mai mare influenţă termică asupra punctelor de fixare şi părţilor expuse
trebuie să fie alese iar celelalte circuite ale lămpilor trebuie să funcţioneze în condiţii nomale, la
tensiunea nominală.

Circuitele supuse condiţiilor anormale trebuie să funcţioneze la 1,1 ori (tensiunea nominală sau
valoarea maximă a domeniului de tensiuni nominale). Atunci când stabilitatea termică a fost atinsă,
temperaturile cele mai ridicate sunt măsurate pe înfăşurare, punctele de fixare şi părţile expuse cel
mai mult influenţelor termice. Nu este necesară măsurarea temperaturii micilor dispozitive bobinate
care sunt încorporate în circuitele electronice.

Conformitate

Valorile temperaturii ambiante şi a temperaturii măsurate la 1,1 ori (tensiunea nominală sau
valoarea maximă a domeniului de tensiuni) sunt utilizate în formula de regresie liniară pentru
calculul temperaturii punctelor de fixare şi altor părţi expuse, în raport cu temperatura de
350 °C a înfăşurării balastului/transformatorului. Valoarea calculată nu trebuie să depăşească
temperatura de înmuiere a materialelor sub sarcină conform metodei A definită în ISO 75-2.

88
 SR EN 60598-1:2005

12.7.2 Încercare pentru corpuri de iluminat echipate cu dispozitive sensibile la temperatură,

interne sau externe balastului sau transformatorului

Pentru această încercare, corpurile de iluminat trebuie să fie pregătite, aşa cum se indică în primele
trei paragrafe de la 12.7.1.

Circuitele supuse condiţiilor anormale trebuie să funcţioneze cu un curent ce creşte lent şi regulat în
bobinaje, până la funcţionarea dispozitivului sensibil la temperatură.

Creşterile de curent şi intervalele de timp trebuie să fie astfel încât echilibrul termic între
temperaturile bobinajului şi temperatura punctelor de fixare şi a părţilor expuse cele mai influenţate
termic să fie obţinut pe cât posibil. Pe durata încercării, temperatura cea mai ridicată a punctelor
controlate trebuie să fie măsurată în permanenţă.

Pentru corpurile de iluminat echipate la exterior cu siguranţă termică cu rearmare manuală,

încercarea trebuie să fie repetată de şase ori, cu intervale de 30 min între încercări. La sfârşitul
fiecărui interval de 30 min, siguranţa trebuie să fie rearmată.

Pentru corpurile de iluminat echipate la exterior cu siguranţă termică cu rearmare automată,

încercările trebuie să fie continuate până la atingerea unei temperaturi stabile.

Conformitate

Temperatura cea mai ridicată a punctelor de fixare şi a părţilor expuse cele mai influenţate termic
nu trebuie în nici un moment să depăşească temperatura de înmuiere a materialelor, sub sarcină,
conform metodei A definită în ISO 75-2, pe durata încercărilor siguranţelor termice, siguranţelor
termice cu rearmare manuală şi siguranţelor termice cu rearmare automată.

În aplicarea prescripţiilor de la 4.15 şi 12.7 trebuie să se facă referire la următoarele note:

NOTA 1 – „Puncte de fixare” (în 12.7) înseamnă atât punctele de fixare ale componentelor cât şi punctele de
fixare ale corpului de iluminat pe suprafaţa de montare.

NOTA 2 – „Parte expusă” (în 12.7) înseamnă suprafaţa exterioară a carcasei corpului de iluminat.

NOTA 3 – Conform prescripţiilor de la 12.7, măsurarea punctelor expuse se limitează la acele părţi care
asigură fixarea corpului de iluminat/componentei sau părţilor care asigură o barieră protectivă împotriva
contactului accidental cu părţi active, aşa cum se indică în secţiunea 8 a acestui standard.

NOTA 4 – Partea cea mai caldă a secţiunii materialului termoplastic care necesită încercare se măsoară.
Aceasta poate fi frecvent pe suprafaţa internă a carcasei corpului de iluminat şi nu pe suprafaţa externă.

NOTA 5 – Limitele de temperatură ale materialului definit în 12.7 sunt, în funcţie de material, cu sau fără
eforturi mecanice.

NOTA 6 – Aplicarea lui 12.7 trebuie citită împreună cu prescripţiile de la 4.15.

Secţiunea 13: Rezistenţă la căldură, la foc şi la formarea

de căi conductoare

13.1 Generalităţi

Această secţiune specifică prescripţiile şi încercările referitoare la rezistenţa la căldură, la foc şi la

formarea de căi conductoare a anumitor părţi din material izolant ale corpurilor de iluminat.

Pentru circuitele imprimate, trebuie să se facă referire la prescripţiile din CEI 60249.

13.2 Rezistenţă la căldură

89
 SR EN 60598-1:2005

Părţile exterioare din material izolant care asigură protecţia împotriva şocurilor electrice şi părţile din
material electroizolant care susţin părţi parcurse de curent sau părţile cu TFJS trebuie să fie
suficient de rezistente la căldură.

Încercarea la presiune cu bilă nu trebuie să se efectueze pe părţile din plastic ale unui corp de
iluminat care asigură o izolaţie suplimentară.

13.2.1 Conformitatea se verifică prin următoarea încercare:

Încercarea nu se efectuează asupra părţilor din material ceramic şi nici asupra izolaţiei
conductoarelor.

Încercarea trebuie efectuată într-o incintă de încălzire la o temperatură cu 25 °C ± 5 °C superioară

temperaturii de funcţionare a părţilor respective, măsurată în timpul încercării la încălzire (în
funcţionare normală) din secţiunea 12, cu o temperatură minimă de 125 °C atunci când părţile
încercate susţin părţi conductoare de curent sau părţi cu TFJS şi de 75 °C pentru alte părţi.

Suprafaţa părţii încercate se amplasează în poziţie orizontală şi o bilă de oţel de 5 mm diametru este
presată pe această suprafaţă cu o forţă de 20 N. Aparatul necesar efectuării acestei verificări este
reprezentat în figura 10. Dacă suprafaţa de încercare se îndoaie, se recomandă susţinerea părţii pe
care se presează bila.

După 1 h, bila se retrage de pe eşantion şi acesta este răcit prin imersie în apă rece timp de 10 s.
Diametrul amprentei trebuie măsurat şi nu trebuie să depăşească 2 mm.

13.3 Rezistenţă la flacără şi la aprindere

Părţile din material electroizolant care susţin părţi conductoare de curent sau părţi cu TFJS şi părţile
exterioare din material electroizolant care asigură protecţia împotriva şocurilor electrice trebuie să fie
rezistente la flacără şi la aprindere.

Pentru alte materiale decât ceramica, conformitatea se verifică, după caz, prin încercarea de la
13.3.1 sau 13.3.2, după caz.

13.3.1 Părţile din material electroizolant care susţin părţi conductoare de curent trebuie să reziste
la următoarele încercări:

Părţile de încercat se supun încercării cu arzătorul - ac descris în CEI 60695-2-2, flacăra de

încercare fiind aplicată eşantionului timp de 10 s, în locul unde se presupune apariţia celor mai
înalte temperaturi, măsurate, dacă este necesar, în timpul încercării la încălzire din secţiunea 12.

Durata arderii nu trebuie să depăşească 30 s după retragerea flăcării de încercare şi nici o picătură
incandescentă care cade din eşantion nu trebuie să aprindă părţile situate sub flacără, nici hârtia de
mătase, specificată la 4.187 din ISO 4046-4, dispusă orizontal la 200 mm ± 5 mm sub eşantion.

Prescripţiile din acest paragraf nu se aplică în cazul corpurilor de iluminat care sunt prevăzute cu o
barieră eficientă împotriva căderilor de picături incandescente.

13.3.2 Părţile din material electroizolant care nu susţin părţi active, dar care asigură protecţia
împotriva şocurilor electrice şi părţile din material electroizolant care susţin părţi cu TFJS trebuie să
reziste la următoarea încercare:

Părţile se supun unei încercări utilizând un fir incandescent din Ni - Cr încălzit la 650 °C. Aparatura
de încercare şi modul de operare sunt descrise în CEI 60695-2-10.

Orice flacără sau eventuală incandescenţă a eşantionului trebuie să se stingă în 30 s după

retragerea firului incandescent şi nici o picătură incandescentă sau topită nu trebuie să aprindă un
strat de hârtie de mătase, specificată la 4.187 din ISO 4046-4, dispusă orizontal la 200 mm ± 5 mm
sub eşantion.

90
 SR EN 60598-1:2005

Prescripţiile din acest paragraf nu se aplică în cazul corpurilor de iluminat care sunt prevăzute cu o
barieră eficientă împotriva căderilor de picături incandescente sau atunci când materialul
electroizolant este ceramica.

13.4 Rezistenţă la formarea de căi conductoare

Părţile electroizolante ale corpurilor de iluminat, altele decât cele obişnuite, care susţin părţi
conductoare de curent sau părţi cu TFJS sau care sunt în contact cu astfel de părţi, trebuie să fie
din material rezistent la formarea de căi conductoare, dacă nu sunt protejate împotriva prafului şi a
umidităţii.

13.4.1 Conformitatea se verifică prin următoarea încercare, care se efectuează în trei locuri pe
eşantionul de încercat.

Pentru alte materiale decât ceramica, conformitatea se verifică prin încercarea de rezistenţă la
formarea de căi conductoare, conform CEI 60112, ţinându-se seama de următoarele detalii:

– Atunci când eşantionul nu are o suprafaţă plană de cel puţin 15 mm x 15 mm, se admite
efectuarea încercării pe o suprafaţă plană de dimensiuni reduse cu condiţia ca picăturile de
lichid să nu se scurgă de pe eşantion în timpul încercării. Nici un mijloc artificial nu trebuie
utilizat pentru reţinerea lichidului pe suprafaţă. În caz de dubiu, este permisă efectuarea
încercării pe o bandă separată din acelaşi material, având dimensiunile cerute şi fabricată
conform aceluiaşi procedeu.
– Atunci când grosimea eşantionului este mai mică de 3 mm, se permite ca două eşantioane sau
dacă este necesar mai multe, să fie suprapuse pentru obţinerea unei grosimi de cel puţin 3 mm.

– Încercarea trebuie să fie realizată în trei locuri ale eşantionului sau pe trei eşantioane.
– Electrozii trebuie să fie din platină şi trebuie utilizată soluţia de încercare A descrisă la
7.3 din CEI 60112.

13.4.2 Eşantionul trebuie să reziste la 50 picături, fără deteriorări, la tensiunea de încercare pentru
IRC 175.

O deteriorare are loc dacă un curent de 0,5 A sau mai mult trece timp de cel puţin 2 s printr-o cale
conductoare între electrozi şi suprafaţa eşantionului, provocând funcţionarea releului de
supracurent sau dacă eşantionul arde fără declanşarea releului.

Articolul 9 din CEI 60112 referitor la determinarea eroziunii nu se aplică.

Nota 3 din articolul 5 din CEI 60112 referitoare la tratamentul suprafeţei nu se aplică.

Secţiunea 14: Borne cu şurub

14.1 Generalităţi

Această secţiune specifică prescripţiile pentru toate tipurile de borne cu şurub încorporate în
corpurile de iluminat.

Exemple de borne cu şurub sunt prezentate în figurile 12 la 16.

14.2 Definiţii

14.2.1 Bornă cu gaură

Bornă în care conductorul este introdus într-o gaură sau într-un locaş, unde este strâns sub
extremitatea unui şurub sau a unor şuruburi. Presiunea de strângere poate fi aplicată direct prin
91
 SR EN 60598-1:2005

extremitatea şurubului sau prin intermediul unui element de strângere intermediar căruia i se
aplică presiunea de către extremitatea şurubului.

Exemple de borne cu gaură sunt prezentate în figura 12.

14.2.2 Bornă cu strângere sub capul şurubului

Bornă în care conductorul este strâns sub capul şurubului. Presiunea de strângere poate fi aplicată
direct prin capul şurubului sau prin intermediul unui element, cum ar fi o şaibă, o placă de strângere
sau un dispozitiv de blocare a firelor.

Exemple de borne cu strângere sub capul şurubului sunt indicate în figura 13.

14.2.3 Bornă cu prezon filetat

Bornă în care conductorul este strâns sub o piuliţă. Presiunea de strângere poate fi aplicată direct
printr-o piuliţă de formă convenabilă sau prin intermediul unui element, cum ar fi: o şaibă, o placă
de strângere sau un dispozitiv de blocare a firelor.

Exemple de borne cu prezon filetat sunt prezentate în figura 13.

14.2.4 Bornă cu placă de presiune

Bornă în care conductorul este strâns sub o placă de presiune cu ajutorul a două sau mai multor
şuruburi sau piuliţe.

Exemple de borne cu placă de presiune sunt prezentate în figura 14.

14.2.5 Bornă pentru cose şi barete

Bornă cu strângere sub capul şurubului sau bornă cu prezon filetat prevăzută pentru strângerea
unei cose sau barete cu ajutorul unui şurub sau a unei piuliţe.

Exemple de borne pentru cose sau barete sunt prezentate în figura 15.

14.2.6 Bornă cu cap filetat

Bornă în care conductorul este strâns cu ajutorul unei piuliţe pe fundul unei fante prin intermediul
unei rondele de formă potrivită plasată sub piuliţă, printr-un pivot central dacă piuliţa este un cap
filetat, sau prin alte mijloace eficiente pentru a transmite presiunea piuliţei conductorului din
interiorul fantei.

Exemple de borne cu cap filetat sunt prezentate în figura 16.

14.3 Prescripţii generale şi principii de bază

14.3.1 Aceste prescripţii se aplică bornelor cu strângere prin şurub parcurse de un curent ce nu
depăşeşte 63 A şi destinate conectării, prin simpla strângere, a conductoarelor de cupru ale
cablurilor şi cordoanelor flexibile.

Alte tipuri de borne decât cele din figurile de la 12 până la 16 nu sunt excluse de la aceste
prescripţii.

14.3.2 Bornele sunt de concepţii foarte diferite şi au forme diferite: ele includ, printre altele, borne în
care conductorul este strâns direct sau indirect sub corpul şurubului, borne în care conductorul
este strâns direct sau indirect sub capul şurubului, borne în care conductorul este strâns direct sau
indirect sub o piuliţă şi borne pentru utilizarea exclusivă cu cose sau barete.

Principiile de bază care guvernează aceste prescripţii sunt specificate de la 14.3.2.1 până la 14.3.2.3.

14.3.2.1 Bornele sunt considerate ca fiind destinate în principal conectării unui singur conductor;
totodată, ţinând seama de gama largă de dimensiuni ale conductoarelor pe care orice bornă trebuie
92
 SR EN 60598-1:2005

să le poată strânge, ele pot, în unele cazuri, strânge două conductoare cu aceeaşi secţiune
nominală, secţiune care este mai mică decât valoarea maximă pentru care borna este concepută.

Anumite tipuri de borne, în particular bornele cu gaură sau bornele cu cap filetat, pot fi utilizate
pentru conectarea în buclă atunci când două sau mai multe conductoare de aceeaşi secţiune
nominală sau diferită, din acelaşi material sau nu, trebuie conectate; dimensiunile bornelor
specificate în acest standard pot, în acest caz, să nu fie aplicabile.

14.3.2.3 În general, bornele trebuie să permită conectarea cablurilor sau cordoanelor flexibile fără
o pregătire specială a conductorului, dar în anumite cazuri se prevede conectarea cu ajutorul
coselor de cablu sau conectarea la barete.

14.3.2.3 Pentru borne s-a adoptat o clasificare numerică, bazată pe gama secţiunilor nominale ale
conductoarelor pe care borna le poate accepta. Conform acestei clasificări, orice bornă poate
accepta una din cele trei secţiuni consecutive de conductor din gama de secţiuni nominale
specificate în CEI 60227 sau CEI 60245.

Cu o singură excepţie, dimensiunile conductoarelor pentru fiecare gamă, cresc cu o treaptă atunci
când se trece de la o mărime a bornei la cea imediat superioară.

Secţiunile nominale ale conductoarelor prevăzute pentru fiecare bornă sunt specificate în tabelul
14.1, care precizează de asemenea diametrul celui mai mare conductor pe care fiecare bornă
poate să-l accepte.

Bornele pot fi utilizate cu conductoare mai mici decât gama nominală specificată, dacă conductorul
este strâns cu o presiune suficientă pentru a asigura o conectare electrică şi mecanică adecvată.

Tabelul 14.1 – Secţiuni nominale ale conductoarelor funcţie de mărimea bornei

Mărimea Conductoare flexibile Conductoare rigide, monofilare sau

bornei multifilare
Secţiuni nominale Diametrul celui Secţiuni nominale Diametrul celui
mai mare mai mare
conductor conductor
mm2 mm mm2 mm
0* 0,5 0,75 1 1,45 – – – –
1** 0,75 1 1,5 1,73 0,75 1 1,5 1,45
2 1 1,5 2,5 2,21 1 1,5 2,5 2,13
3 1,5 2,5 4 2,84 1,5 2,5 4 2,72
4*** 2,5 4 6 3,87 2,5 4 6 3,34
5 2,5 4 6 4,19 4 6 10 4,32
6 4 6 10 5,31 6 10 16 5,46
7 6 10 16 6,81 10 16 25 6,83

* Nu este corespunzătoare pentru conductoarele rigide. Este corespunzătoare pentru conductoarele flexibile
cu secţiunea 0,4 mm2 (a se vedea 5.3.1).
** Este corespunzătoare de asemenea şi pentru conductoarele flexibile cu secţiunea nominală de
0,5 mm 2 dacă extremitatea conductorului este îndoită spre el însuşi.
*** Nu este corespunzătoare pentru conductoarele flexibile de 6 mm2 cu construcţie specială.

14.3.3 Bornele trebuie să permită racordarea corectă a conductoarelor de cupru având secţiunile
nominale specificate în tabelul 14.2 iar locaşul conductorului trebuie să fie cel puţin ca acela care
este prezentat în figura 12, 13, 14 sau 16, după caz.

Aceste prescripţii nu se aplică bornelor pentru cose şi barete.

Tabelul 14.2 - Secţiuni nominale ale conductoarelor în funcţie de curentul maxim

93
 SR EN 60598-1:2005

Curent maxim Conductoare flexibile Conductoare rigide, monofilare sau

care trece prin multifilare
bornă
Secţiuni nominale* Mărimea bornei Secţiuni nominale* Mărimea bornei
A mm2 mm2

2 0,4 0 – –
6 0,5 până la 1 0 0,75 până la 1,5 1
10 0,75 până la 1,5 1 1 până la 2,5 2
16 1 până la 2,5 2 1,5 până la 4 3
20 1,5 până la 4 3 1,5 până la 4 3
25 1,5 până la 4 3 2,5 până la 6 4
32 2,5 până la 6 4 sau 5** 4 până la 10 5
40 4 până la 10 6 6 până la 16 6
63 6 până la 16 7 10 până la 25 7

* Aceste prescripţii nu se aplică bornelor utilizate pentru interconectarea diferitelor componente ale corpurilor
de iluminat prin intermediul cablurilor sau cordoanelor flexibile care nu corespund CEI 60227 şi CEI 60245,
dacă celelalte prescripţii ale acestui standard sunt satisfăcute.
** Borna de mărimea 4 nu este corespunzătoare pentru conductoarele flexibile de 6 mm 2 de anumite construcţii
speciale; în acest caz trebuie utilizată borna de mărimea 5.

Conformitatea se verifică prin examinare, prin măsurare şi prin montarea conductoarelor de

secţiune minimă şi maximă specificate.

14.3.4 Bornele trebuie să permită conectarea corectă a conductoarelor.

Conformitatea se verifică prin încercările de la articolul 14.4.

14.4 Încercări mecanice

14.4.1 Pentru bornele cu gaură, distanţa între şurubul de strângere şi extremitatea conductorului,
complet inserat, trebuie să fie cel puţin cea prezentată în figura 12.

Distanţa minimă între şurubul de strângere şi extremitatea conductorului nu se aplică decât bornelor
cu gaură înfundată, prin care conductorul nu poate trece.

Pentru bornele cu cap filetat, distanţa între partea fixă şi extremitatea conductorului, complet
inserat, trebuie să fie cel puţin cea care este prezentată în figura 16.

Conformitatea se verifică prin măsurare, după ce un conductor monofilar cu cea mai mare secţiune
specificată în tabelul 14.2, a fost complet inserat şi strâns complet.

14.4.2 Bornele trebuie concepute sau dispuse astfel încât nici un conductor monofilar şi nici un fir
dintr-un conductor multifilar să nu poată scăpa la strângerea şurubului sau piuliţei.

Această prescripţie nu se aplică bornelor pentru cose şi barete.

Pentru corpurile de iluminat fixe, prevăzute numai pentru a fi conectate permanent la o instalaţie
fixă (externă), această prescripţie se aplică numai la utilizarea conductoarelor monofilare sau
multifilare rigide. Încercarea se efectuează cu conductoare rigide multifilare.

Conformitatea se verifică prin încercarea următoare.

Bornele sunt echipate cu un conductor având componenţa specificată în tabelul 14.3.

Tabelul 14.3 - Componenţa conductoarelor

94
 SR EN 60598-1:2005

Numărul de fire şi diametrul nominal al firelor în milimetri

Mărimea (n x mm)
bornei
Conductoare flexibile Conductoare multifilare rigide

0 32 x 0,20 -
1 30 x 0,25 7 x 0,50
2 50 x 0,25 7 x 0,67
3 56 x 0,30 7 x 0,85
4 84 x 0,30 7 x 1,04
5 84 x 0,30 7 x 1,35
6 80 x 0,40 7 x 1,70
7 126 x 0,40 7 x 2,14

Înaintea introducerii în bornă, firele conductoarelor rigide sunt îndreptate şi conductoarele flexibile
sunt răsucite într-un singur sens, astfel încât să se obţină un mănunchi uniform răsucit pe
o lungime de 20 mm.

Conductorul este introdus în bornă pe o lungime egală cu distanţa minimă impusă sau, dacă nu
este impusă nici o distanţă, până când vârful conductorului depăşeşte celălalt capăt al bornei şi în
poziţia în care conductorul poate scăpa cel mai uşor. Şurubul se strânge apoi cu un cuplu egal cu
două treimi din cuplul specificat în coloana corespunzătoare din tabelul 14.4.

Pentru conductoarele flexibile, încercarea se repetă folosind un conductor nou răsucit ca mai sus,
dar în sens invers.

După încercare, nici un fir al conductorului nu trebuie să scape prin interstiţiul dintre elementul de
strângere şi dispozitivul de reţinere.

14.4.3 Bornele cu mărimea până la 5 inclusiv trebuie să permită conectarea conductoarelor fără
pregătire specială.

Conformitatea se verifică prin examinare.

NOTĂ – Expresia "pregătire specială" se referă la sudarea suplimentară a firelor conductorului, utilizarea
coselor de cablu, formarea de ochiuri etc., dar nu la îndreptarea conductorului înaintea introducerii în bornă şi
nici la răsucirea firelor unui conductor flexibil pentru întărirea extremităţii lui.
Sudarea fără adaos de metal, prin încălzirea firelor cositorite ale unui conductor flexibil nu este considerată o
pregătire specială.

14.4.4 Bornele trebuie să aibă o rezistenţă mecanică corespunzătoare.

Şuruburile şi piuliţele pentru strângerea conductoarelor trebuie să aibă filet metric ISO. Bornele
pentru cablajul extern nu trebuie să folosească la fixarea altor elemente. Totuşi, ele pot de
asemenea să strângă conductoarele interne dacă acestea sunt dispuse astfel încât să nu fie
susceptibile de a fi deplasate în timpul conectării conductoarelor externe.

Şuruburile nu trebuie executate din metal moale sau uşor deformabil, cum ar fi zincul sau aluminiul.

Conformitatea se verifică prin examinare şi prin încercările de la 14.3.3, 14.4.6, 14.4.7 şi 14.4.8.

14.4.5 Bornele trebuie să fie rezistente la coroziune.

Conformitatea se verifică prin încercarea la coroziune specificată în secţiunea 4.

14.4.6 Bornele trebuie fixate pe corpul de iluminat sau pe un bloc de borne sau fixate în poziţie
într-un alt mod. Când se strâng sau se desfac şuruburile sau piuliţele de fixare, bornele nu trebuie
95
 SR EN 60598-1:2005

să capete joc iar cablajul intern nu trebuie supus unor solicitări. Distanţele de conturnare şi
distanţele de străpungere în aer nu trebuie să fie reduse sub valorile specificate în secţiunea 11.

Aceste prescripţii nu presupun ca bornele să fie concepute astfel încât rotirea sau deplasarea lor să
fie împiedicată, dar orice deplasare trebuie suficient limitată pentru a asigura conformitatea cu
acest standard.

O acoperire cu material de umplere sau răşină constituie un mijloc suficient pentru a împiedica o
bornă să capete joc dacă materialul de umplere sau răşina nu este supusă la solicitări în utilizare
normală şi dacă eficacitatea materialului de umplere sau răşinei nu este compromisă de
temperaturile atinse de bornă în condiţiile cele mai defavorabile specificate în secţiunea 12.

Conformitatea se verifică prin examinare, prin măsurări şi prin încercarea următoare.

Un conductor rigid de cupru cu cea mai mare secţiune specificată în tabelul 14.2 se montează în
bornă. Şuruburile şi piuliţele se strâng şi se desfac de cinci ori cu ajutorul unei şurubelniţe sau chei
potrivite, cuplul aplicat în timpul strângerii fiind specificat în coloana corespunzătoare din tabelul
14.4 sau din tabelul corespunzător din figura 12, 13, 14, 15 sau 16, alegând valoarea cea mai
mare.

Tabelul 14.4 - Cuplu care trebuie aplicat şuruburilor şi piuliţelor

Diametrul nominal Cuplu de torsiune

al filetului Nm
mm I II III IV V
până la 2,8 inclusiv 0,2 – 0,4 0,4 –
de la 2,8 până la 3,0 inclusiv 0,25 – 0,5 0,5 –
de la 3,0 până la 3,2 inclusiv 0,3 – 0,6 0,6 –
de la 3,2 până la 3,6 inclusiv 0,4 – 0,8 0,8 –
de la 3,6 până la 4,1 inclusiv 0,7 1,2 1,2 1,2 1,2
de la 4,1 până la 4,7 inclusiv 0,8 1,2 1,8 1,8 1,8
de la 4,7 până la 5,3 inclusiv 0,8 1,4 2,0 2,0 2,0
de la 5,3 până la 6,0 inclusiv – 1,8 2,5 3,0 3,0
de la 6,0 până la 8,0 inclusiv – 2,5 3,5 6,0 4,0
de la 8,0 până la 10,0 inclusiv – 3,5 4,0 10,0 6,0
de la 10,0 până la 12,0 inclusiv – 4,0 – – 8,0
de la 12,0 până la 15,0 inclusiv – 5,0 – – 10,0

Conductorul este deplasat după fiecare desfacere a şurubului sau piuliţei.

Coloana I se aplică şuruburilor fără cap care nu depăşesc lungimea găurii după strângere şi altor
şuruburi care nu pot fi strânse cu ajutorul unei şurubelniţe cu lama mai lată decât diametrul
şurubului.

Coloana II se aplică piuliţelor pentru borne cu cap filetat al căror cap este strâns cu ajutorul unei
şurubelniţe.

Coloana III se aplică celorlalte şuruburi care se strâng cu ajutorul unei şurubelniţe.
96
 SR EN 60598-1:2005

Coloana IV se aplică şuruburilor şi piuliţelor, altele decât piuliţele bornelor cu cap filetat şi care se
strâng prin alte mijloace decât cu şurubelniţa.

Coloana V se aplică piuliţelor pentru borne cu cap filetat ale căror piuliţe se strâng cu alte mijloace
decât cu ajutorul şurubelniţei.

Atunci când un şurub are cap hexagonal, prevăzut pentru a fi strâns cu ajutorul unei şurubelniţe, şi
dacă valorile din coloanele III şi IV sunt diferite, încercarea se efectuează de două ori, mai întâi
aplicând capului hexagonal cuplul de torsiune specificat în coloana IV, apoi pe un alt set de
eşantioane, aplicând cuplul de torsiune specificat în coloana III cu ajutorul unei şurubelniţe. Dacă
valorile din coloanele III şi IV sunt identice, se efectuează numai încercarea cu şurubelniţa.

În timpul încercării, bornele nu trebuie să capete joc şi nu trebuie să se producă nici un defect, cum
ar fi ruperea şuruburilor sau deteriorarea fantelor capetelor de şurub, filetelor externe sau interne,
şaibelor sau clemelor care ar afecta utilizarea ulterioară a bornelor.

NOTĂ – Pentru bornele cu cap filetat, diametrul nominal specificat este cel al prezonului crestat. Forma lamei
şurubelniţei de încercare trebuie adaptată la capul şurubului de încercat. Şuruburile şi piuliţele nu trebuie
strânse prin şocuri.

14.4.7 Bornele trebuie să strângă în mod sigur conductorul între suprafeţe metalice.

Pentru bornele cu cose, trebuie furnizată o şaibă elastică sau un mijloc de blocare cu eficacitate
echivalentă iar suprafaţa zonei de strângere trebuie să fie netedă.

Pentru bornele cu cap filetat, fundul locaşului conductorului trebuie să fie uşor rotunjit pentru a se
obţine o conexiune sigură.

Conformitatea se verifică prin examinare şi prin următoarea încercare.

Bornele sunt echipate cu conductoare rigide cu cele mai mici şi cele mai mari secţiuni specificate în
tabelul 14.2, şuruburile bornelor fiind strânse cu un cuplu egal cu două treimi din cuplul de torsiune
specificat în coloana corespunzătoare a tabelului 14.4.

Dacă şurubul are un cap hexagonal crestat, cuplul de torsiune aplicat este egal cu două treimi din
cel care este specificat în coloana III a acestui tabel.

Fiecare conductor este apoi supus la o forţă de tracţiune având valoarea, în newtoni, specificată în
tabelul 14.5; forţa de tracţiune se aplică fără şocuri, timp de 1 min, în direcţia axei locaşului
conductorului.

Tabelul 14.5 - Forţă de tracţiune aplicată conductorului

Mărimea bornei 0 1 2 3 4 5 6 7

Forţă de tracţiune (N) 30 40 50 50 60 80 90 100

În timpul încercării, conductorul nu trebuie să se deplaseze în bornă în mod apreciabil.

14.4.8 Bornele trebuie să strângă conductorul fără să-i cauzeze o deteriorare exagerată.

Conformitatea se verifică prin examinarea conductoarelor, după strângerea şi desfacerea o dată a

conductoarelor cu cele mai mici şi cele mai mari secţiuni specificate în tabelul 14.2, cuplul aplicat
pentru strângerea conductorului fiind egal cu două treimi din cuplul specificat în tabelul 14.4.

Atunci când şurubul are cap hexagonal crestat, cuplul de torsiune aplicat este egal cu două treimi
din cuplul specificat în coloana IV a tabelului 14.4.

NOTĂ – Conductoarele sunt deteriorate exagerat dacă prezintă crestături profunde sau forfecări.
97
 SR EN 60598-1:2005

Secţiunea 15: Borne fără şurub şi conexiuni electrice

15.1 Generalităţi

Această secţiune specifică prescripţiile referitoare la toate tipurile de borne şi conexiuni electrice
care nu utilizează şurub, pentru conductoare de cupru monofilare sau multifilare până la 2,5 mm 2
pentru cablajul intern al corpurilor de iluminat şi pentru conexiunile la cablajul extern a corpurilor de
iluminat.

Figurile 17, 18 şi 19 prezintă câteva exemple de borne şi conexiuni electrice fără şurub. CEI 61210
furnizează mai multe exemple de borne fără şurub şi conexiuni electrice.

15.2 Definiţii

15.2.1 Borne fără şurub

Piese necesare pentru realizarea de conexiuni într-un circuit electric prin mijloace mecanice fără
şurub.

15.2.2 Conexiuni permanente

Conexiuni destinate a fi realizate o singură dată cu acelaşi fir (de exemplu, răsucirea sau sertizarea
firelor).

15.2.3 Conexiuni demontabile

Conexiuni care permit conectarea sau deconectarea de mai multe ori a fasciculelor echipate sau
conductoarelor (de exemplu, conexiuni cu lamele sau broşe şi cu prize mamă sau unele borne de
tip strângere prin resort).

15.2.4 Fascicule echipate

Conductoare fixate cu piese auxiliare, de obicei cu ajutorul unei conexiuni permanente.

15.2.5 Conductoare fără pregătire specială

Conductoare fără pregătire specială sau fără piese auxiliare. Învelişul electroizolant poate fi totuşi
îndepărtat pentru dezizolarea conductorului.

NOTĂ – Expresia "pregătire specială" se referă la sudarea suplimentară a firelor conductorului, utilizarea
coselor, a lamelelor cu prize mamă, formarea de ochiuri etc., dar nu la îndreptarea conductorului înaintea
introducerii sale în bornă şi nici la răsucirea firelor unui conductor multifilar pentru întărirea extremităţii sale.
Sudura fără adaos de metal, prin încălzirea firelor cositorite ale unui conductor flexibil, nu se consideră o
pregătire specială.

15.2.6 Curent de încercare

Curent stabilit pentru o bornă sau conexiune de către producător. Când borna este o parte a unei
componente, curentul de încercare trebuie să fie curentul nominal al componentei.

15.3 Prescripţii generale

15.3.1 Părţile bornelor sau conexiunilor destinate transportului de curent trebuie realizate dintr-unul
din materialele următoare:

– cupru;
– aliaj care conţine cel puţin 58 % cupru pentru părţile executate la rece sau cel puţin 50% cupru
pentru alte părţi;

98
 SR EN 60598-1:2005

– alt material rezistent la coroziune cel puţin la fel ca şi cuprul şi având proprietăţi mecanice cel
puţin echivalente.

15.3.2 Bornele şi conexiunile trebuie concepute astfel încât conductorul să fie strâns cu o presiune
de contact suficientă, fără a deteriora conductorul.

Conductorul trebuie strâns între suprafeţe metalice. Totuşi, bornele utilizate în circuite care au un
curent nominal care nu depăşeşte 2 A pot avea o suprafaţă nemetalică dacă sunt îndeplinite
prescripţiile de la 15.3.5.

Bornele cu străpungere a izolaţiei sunt acceptate doar pentru utilizarea în corpurile de iluminat
alimentate prin circuite cu TFJS sau pentru conexiuni permanente, nerecablabile pe alte corpuri de
iluminat.

NOTĂ – Conductoarele sunt deteriorate exagerat dacă prezintă crestături profunde sau forfecări.

15.3.3 Bornele trebuie concepute astfel încât atunci când conductorul a fost inserat suficient în
bornă, inserarea mai adâncă a extremităţii sale să fie împiedicată de un opritor.

15.3.4 Bornele, altele decât cele pentru fascicule echipate, trebuie să poată accepta conductoare
"fără pregătire specială" (a se vedea 15.2.5).

Conformitatea cu prescripţiile de la 15.3.2, 15.3.3 şi 15.3.4 se verifică prin examinarea bornelor sau
conexiunilor după ce acestea au fost echipate cu conductoare corespunzătoare şi după încercarea
de încălzire de la 15.6.2 sau 15.9.2.

15.3.5 Conexiunile electrice trebuie concepute astfel încât presiunea de contact, esenţială pentru o
bună conductivitate electrică, să nu fie transmisă prin intermediul unui material electroizolant altul
decât ceramica, mica pură sau alt material cu caracteristici cel puţin echivalente, în afară de cazul
că, o eventuală comprimare a părţilor metalice poate fi compensată printr-o elasticitate suficientă a
materialului electroizolant (a se vedea figurile 17 şi 18).

15.3.6 Modul de realizare a conectării şi deconectării conductoarelor în bornele fără şurub de tip cu
strângere prin resort nepermanent trebuie să fie uşor de recunoscut.

Deconectarea unui conductor trebuie realizată prin altă operaţiune decât tracţiunea asupra
conductorului şi trebuie să fie astfel încât să poată fi efectuată cu mâna sau cu ajutorul unui
dispozitiv de uz general.

15.3.7 Bornele prevăzute pentru interconectarea mai multor conductoare cu ajutorul resorturilor de
contact trebuie să strângă fiecare conductor independent.

În bornele prevăzute pentru conexiuni nepermanente, conductoarele trebuie să poată fi

deconectate împreună sau separat.

15.3.8 Bornele trebuie fixate corespunzător pe echipament sau pe un bloc de borne sau fixate în alt
mod în poziţie. Ele nu trebuie să capete joc la inserarea sau extragerea conductoarelor.

Conformitatea se verifică prin examinare şi, în caz de dubiu, prin efectuarea încercării mecanice
descrisă la 15.5 sau la 15.8. În timpul încercării, bornele nu trebuie să capete joc şi nu trebuie să
prezinte nici o deteriorare care să compromită utilizarea lor ulterioară.

Condiţiile de mai sus se aplică atât bornelor fixate pe echipament, cât şi bornelor livrate separat.
Acoperirea cu material de umplere fără alt mijloc de blocare nu se consideră suficientă. Totuşi,
răşinile cu autoîntărire pot fi utilizate pentru blocarea bornelor care nu sunt supuse la eforturi de
torsiune în utilizare normală.

15.3.9 Bornele şi conexiunile trebuie să reziste la eforturile mecanice, electrice şi termice care se
produc în utilizare normală.

Conformitatea se verifică prin încercările de la 15.5, 15.6, 15.8 sau 15.9, după caz.

15.3.10 Producătorul trebuie să declare mărimea sau mărimile conductoarelor pentru care
99
 SR EN 60598-1:2005

componenta a fost concepută precum şi tipul conductorului, de exemplu, monofilar sau multifilar.

15.4 Generalităţi privind încercările

15.4.1 Pregătirea eşantioanelor

“Încercările privind protecţia împotriva pătrunderii prafului şi a umidităţii" din secţiunea 9 trebuie
efectuate, dacă este cazul, înaintea încercărilor bornelor şi conexiunilor conţinute în corpurile de
iluminat.

15.4.2 Conductoare pentru încercări

Încercările trebuie efectuate cu conductoare de cupru de tipurile şi dimensiunile recomandate de

producător. Dacă se specifică o gamă de conductoare, se aleg pentru încercare cel mai mic şi cel
mai mare din gama respectivă.

15.4.3 Borne pentru mai multe conductoare

Bornele fără şurub prevăzute pentru conectarea simultană a mai multor conductoare trebuie
încercate cu numărul de conductoare indicat de producător.

15.4.4 Borne cu mai multe căi

Fiecare bornă dintr-un grup sau regletă de borne, de exemplu un bloc de borne pe un balast, poate
fi utilizată ca eşantion individual.

15.4.5 Numărul de borne care se supun încercărilor

Încercările descrise de la 15.5 până la 15.8 se efectuează pe patru borne (sau conexiuni). Din
acestea, cel puţin trei borne trebuie să corespundă prescripţiilor. Dacă o singură bornă nu
corespunde, se supun încercărilor alte patru borne care trebuie să corespundă prescripţiilor.

Încercările descrise la 15.9 se efectuează pe zece borne.

Borne şi conexiuni pentru cablajul intern

15.5 Încercări mecanice

Bornele şi conexiunile trebuie să prezinte o rezistenţă mecanică corespunzătoare.

Conformitatea se verifică prin încercările de la 15.5.1 şi 15.5.2.

15.5.1 Conexiuni demontabile

Rezistenţa mecanică a bornelor (sau conexiunilor) se verifică pe un lot de patru borne. Dacă
bornele unui singur corp de iluminat nu sunt toate de acelaşi tip, se supun încercărilor câte patru
borne din fiecare tip.

Această încercare nu se efectuează decât pe dispozitive care pot fi manevrate de utilizator în

scopul terminării asamblării corpului de iluminat înainte de punerea sa în funcţiune.

15.5.1.1 În cazul bornelor cu strângere prin resort (a se vedea figura 18), încercarea se efectuează
cu conductoare monofilare din cupru având secţiunea (secţiunile) indicată(e) de producător. Atunci
când este specificată o gamă de secţiuni, se utilizează pentru încercări cea mai mică şi cea mai
mare dintre secţiuni.

Două din cele patru borne se încearcă cu conductoare având cea mai mică secţiune şi celelalte
două cu conductoare având cea mai mare secţiune. Conductoarele se conectează şi se
deconectează de cinci ori în fiecare bornă.

Pentru primele patru conectări, se utilizează de fiecare dată conductoare noi. Pentru a cincea
100
 SR EN 60598-1:2005

conectare, conductorul utilizat la a patra conectare se strânge în acelaşi loc. La fiecare conectare,
conductoarele se împing cât mai adânc în bornă până la opritor.

Dacă borna este destinată conectării de conductoare multifilare, se efectuează o încercare

suplimentară cu un singur conductor rigid multifilar de cupru. Totuşi, dacă se specifică o gamă de
secţiuni, se aleg pentru încercare cea mai mică şi cea mai mare din secţiunile specificate. Fiecare
conductor este supus unei singure conectări şi unei singure deconectări în aceeaşi bornă care a
fost utilizată pentru încercarea cu conductoare monofilare.

După ultima conectare, fiecare conductor este supus la o încercare de tracţiune de 4 N.

15.5.1.2 Conexiunile cu lamelă sau broşă şi cu prize mamă sunt de asemenea supuse unei
încercări de tracţiune de 4 N.

Forţa de tracţiune se aplică fără şocuri, timp de 1 min, în direcţia opusă sensului de introducere a
conductorului sau fasciculului echipat.

În timpul încercării, conductorul sau fasciculul echipat nu trebuie să iasă din bornă iar borna,
conductorul sau fasciculele echipate nu trebuie să prezinte deteriorări care să compromită utilizarea
lor ulterioară.

Forţa maximă de introducere a conductorului sau fasciculului echipat nu trebuie să depăşească

50 N şi, în cazul conexiunilor cu lamelă sau broşă şi cu prize mamă, forţa de deconectare nu
trebuie să depăşească această valoare.

15.5.2 Conexiuni permanente

Conexiunea trebuie să rămână eficientă atunci când se exercită o forţă de tracţiune de 20 N

timp de 1 min, în direcţia opusă sensului de aplicare sau de introducere a conductoarelor.

În unele cazuri, poate fi utilizată o sculă specială pentru aplicarea corectă a forţei (în cazul bornelor
cu înfăşurare a firului, de exemplu) .

Bornele pentru mai multe conductoare se supun încercării aplicând forţa de mai sus fiecărui
conductor în parte.

15.6 Încercări electrice

Bornele şi conexiunile trebuie să aibă o performanţă electrică adecvată.

Conformitatea se verifică prin încercările de la 15.6.1 şi 15.6.2.

15.6.1 Încercarea rezistenţei de contact

Performanţa electrică a bornelor (sau conexiunilor) se verifică printr-o încercare efectuată pe patru
borne. Dacă toate bornele corpului de iluminat nu sunt de aceeaşi concepţie, un set de patru borne
din fiecare model este supus încercării.

15.6.1.1 Pentru bornele de tip cu strângere prin resort, încercarea conform 15.6.1.3 se efectuează
pe patru conductoare monofilare din cupru neizolate.

Dacă se specifică o gamă de conductoare, două dintre borne se încearcă cu conductoare având
cea mai mică secţiune şi celelalte două borne cu conductoare având cea mai mare secţiune.

15.6.1.2 În cazul unor borne de tip lamelă sau broşă şi cu prize mamă, încercarea de la 15.6.1.3
se efectuează cu fascicule echipate.

15.6.1.3 Fiecare bornă echipată cu conductorul său este parcursă timp de 1 h de curentul de
încercare (alternativ sau continuu). După această perioadă şi la acelaşi curent se măsoară căderea
de tensiune în bornă. Punctele de măsurare trebuie să fie cât mai apropiate de punctul de contact a
cărui cădere de tensiune se măsoară. Căderea de tensiune nu trebuie să depăşească 15 mV.

101
 SR EN 60598-1:2005

Căderea de tensiune a fiecărei conexiuni sau contact se verifică separat; de exemplu, conexiunea
conductorului în priza mamă este verificată separat de conexiunea priză mamă / broşă.

Căderea de tensiune totală a două conexiuni inseparabile măsurate împreună nu trebuie să

depăşească dublul valorii precizate în acest paragraf.

15.6.2 Încercări de încălzire

15.6.2.1 Bornele (sau conexiunile) având curentul nominal mai mic sau egal cu 6 A se supun apoi
unei încercări de îmbătrânire, fără curent, timp de 25 cicluri, fiecare ciclu cuprinzând 30 min la
temperatura T ± 5 °C sau la 100 °C ± 5 °C (se alege valoarea cea mai ridicată), urmată de o
perioadă de răcire la o temperatură cuprinsă între 15 °C şi 30 °C. Bornele (sau conexiunile) cu un
curent nominal care depăşeşte 6 A, se supun unei încercări de îmbătrânire de 100 de astfel de
cicluri.

NOTĂ – Temperatura T a componentelor cu marcare T, ca de exemplu duliile, este temperatura nominală

maximă marcată.

15.6.2.2 Căderea de tensiune se măsoară din nou pe fiecare bornă:

a) după al 10-lea şi al 25-lea ciclu pentru bornele cu un curent nominal până la 6 A inclusiv;
b) după al 50-lea şi 100-lea ciclu pentru bornele cu un curent nominal mai mare de 6 A.

Dacă, în ambele cazuri, pentru toate bornele, căderea de tensiune măsurată nu depăşeşte cu mai
mult de 50 % căderea de tensiune măsurată pe aceeaşi bornă la încercarea de la 15.6.1 sau dacă
creşterea căderii de tensiune este mai mică de 2 mV, bornele sunt considerate corespunzătoare.

În cazul în care căderea de tensiune a oricărei borne depăşeşte 22,5 mV, bornele sunt
necorespunzătoare.

Dacă, pentru una din borne, căderea de tensiune măsurată conform a) sau b) depăşeşte cu mai
mult de 50 %, cu un minimum de 2 mV, căderea de tensiune măsurată în aceeaşi bornă la 15.6.1,
dar nu depăşeşte 22,5 mV, patru borne se supun unei noi încercări de îmbătrânire, în funcţie de
curentul nominal, de 25 cicluri sau 100 cicluri fără curent.

După al 10-lea şi al 25-lea ciclu sau după al 50-lea şi al 100-lea ciclu (în funcţie de curentul nominal), se
măsoară din nou căderile de tensiune. Căderea de tensiune nu trebuie să depăşească 22,5 V pentru orice
bornă .

Căderea de tensiune totală a două conexiuni inseparabile măsurate împreună nu trebuie să

depăşească dublul valorii precizate în acest paragraf.

15.6.2.3 Dacă o bornă a fost concepută astfel încât conductorul este strâns contra unei suprafeţe
din material izolant, această suprafaţă nu trebuie să se deformeze pe parcursul încercărilor de
încălzire.

Conformitatea se verifică prin examinare.

Borne şi conexiuni pentru cablaj extern

15.7 Conductoare

Bornele de tip cu strângere prin resort trebuie să permită conectarea conductoarelor rigide,
monofilare sau multifilare având secţiunile nominale indicate în tabelul 15.1.

Tabelul 15.1 - Caracteristicile conductoarelor

102
 SR EN 60598-1:2005

Curent nominal maxim Secţiune nominală a

al bornelor conductoarelor
A

mm2
6 0,5 la 1
10 >1 la 1,5
16 > 1,5 la 2,5

NOTĂ – Bornele se desemnează în general prin mărimea lor. Mărimea 0, de exemplu, este concepută în
general pentru 6 A.
Dacă valoarea nominală a componentei este inferioară capacităţii tehnice a bornei, se utilizează
valoarea nominală a componentei.

Conformitatea se verifică prin examinare, prin măsurări şi prin conectarea conductoarelor cu cele
mai mici şi cele mai mari secţiuni specificate.

15.8 Încercări mecanice

Bornele şi conexiunile trebuie să aibă o rezistenţă mecanică corespunzătoare.

Conformitatea se verifică prin încercările de la 15.8.1 şi 15.8.2 care se realizează pe o bornă din
fiecare cele patru eşantioane.

15.8.1 În cazul bornelor de tip cu resort, încercarea se execută alternativ cu conductoare

monofilare de cupru cu cea mai mare şi cea mai mică secţiune specificată la 15.7. Aceste
conductoare sunt conectate, şi apoi deconectate, la fiecare bornă de cinci ori. Dacă toate bornele
din corpul de iluminat nu au aceeaşi concepţie, o bornă din fiecare model diferit se supune
încercării.

Pentru primele patru conectări, se utilizează de fiecare dată conductoare noi. Pentru a cincea
conectare, se utilizează acelaşi conductor utilizat la a patra conectare şi se strânge în acelaşi loc.
Pentru fiecare conectare, conductoarele se introduc cât mai profund în borne până la opritor.

Dacă producătorul declară borna ca fiind destinată conductoarelor multifilare (a se vedea 15.3.10),
se efectuează o încercare suplimentară cu două conductoare rigide multifilare din cupru, primul
având cea mai mare secţiune specificată la 15.7, iar al doilea având cea mai mică secţiune. Aceste
conductoare se supun unei singure conectări şi deconectări.

După ultima conectare, fiecare conductor este supus unei încercări de tracţiune conform tabelului 15.2.

15.8.2 Conexiunile de tip lamelă sau broşă şi cu prize mamă se supun, de asemenea, unei forţe de
tracţiune conform tabelului 15.2.

Tabelul 15.2 – Forţă de tracţiune asupra conductoarelor

Curent nominal Forţă de tracţiune

maxim al bornei
N
A Tip cu resort şi Tip lamelă sau
conexiuni broşă şi cu prize
sudate mamă
6 20 8
10 30 15
16 30 15

103
 SR EN 60598-1:2005
NOTĂ – Dacă valoarea nominală a componentei este inferioară capacităţii tehnice a bornei, se
utilizează valoarea nominală a componentei.

Forţa de tracţiune se aplică fără şocuri, timp de 1 min, în sensul opus celui de introducere a
conductorului sau fasciculului echipat.

În timpul încercării, conductorul sau fasciculul echipat nu trebuie să iasă din bornă iar borna şi
fasciculul echipat nu trebuie să prezinte deteriorări care le-ar putea compromite utilizarea ulterioară.

15.9 Încercări electrice

Bornele şi conexiunile trebuie să aibă o performanţă electrică adecvată.

Conformitatea se verifică prin încercările de la 15.9.1 şi 15.9.2.

15.9.1 Încercarea rezistenţei de contact

Performanţa electrică a bornelor (sau conexiunilor) se verifică printr-o încercare efectuată pe zece
borne. Dacă toate bornele conţinute în corpul de iluminat nu au aceeaşi concepţie, un set de zece
borne din fiecare model este supus la încercare.

15.9.1.1 În cazul bornelor de tip cu resort, încercarea conform 15.9.1.3 se efectuează cu zece
conductoare monofilare de cupru neizolate.

Cinci conductoare cu cea mai mare secţiune specificată la 15.7 se conectează, ca în utilizare
normală, fiecare în câte o bornă.

Cinci conductoare cu cea mai mică secţiune specificată la 15.7 se conectează, ca în utilizare
normală, fiecare în câte o bornă din cele cinci borne rămase.

15.9.1.2 În cazul bornelor de tip cu lamelă sau broşă şi cu prize mamă, încercarea de la 15.9.1.3
se efectuează cu fascicule echipate.

15.9.1.3 Fiecare bornă echipată cu conductorul său este supusă la curentul de încercare
(alternativ sau continuu) şi, după 1 h, se măsoară căderea de tensiune pe borna parcursă de
curentul său de încercare. Punctele de măsurare se aleg cât mai aproape de punctul de contact în
care se măsoară căderea de tensiune.

Căderea de tensiune măsurată nu trebuie să depăşească 15 mV.

Căderea de tensiune totală a două conexiuni inseparabile măsurate împreună nu trebuie să

depăşească dublul valorii precizate în acest paragraf.

15.9.2 Încercări de încălzire

Performanţa termică a bornelor (sau conexiunilor) se verifică pe borne care au fost supuse la
încercarea de la 15.9.1.

15.9.2.1 După răcirea până la temperatura ambiantă, fiecare conductor se înlocuieşte cu un

conductor nou monofilar din cupru neizolat având cea mai mare secţiune specificată la 15.7 şi
fiecare fascicul echipat se înlocuieşte cu un nou fascicul echipat corespunzător care apoi se
conectează şi se deconectează de cinci ori în borna sau partea relevantă a conexiunii.

Conductoarele se înlocuiesc apoi din nou cu conductoare noi neizolate.

15.9.2.2 Fiecare bornă echipată cu conductorul său este parcursă de curentul de încercare
(alternativ sau continuu) un timp suficient pentru a permite măsurarea căderii de tensiune. Pentru
aceste măsurări şi pentru măsurările de la 15.9.2.4, se aplică prescripţiile de la 15.9.1.

15.9.2.3 Bornele (sau conexiunile) având un curent nominal mai mic sau egal cu 6 A se supun
apoi unei încercări de îmbătrânire fără curent, la 25 cicluri, fiecare ciclu comportând o

104
 SR EN 60598-1:2005

menţinere de 30 min, la T ± 5 °C sau 100 °C ± 5 °C (se alege cea mai mare valoare), urmată de o
perioadă de răcire la o temperatură între 15 °C şi 30 °C. Bornele (sau conexiunile) pentru un curent
nominal mai mare de 6 A se supun la o încercare de îmbătrânire de 100 de astfel de cicluri.

NOTĂ – Temperatura T a componentelor cu marcare T, ca de exemplu duliile, este temperatura nominală

maximă marcată.

15.9.2.4 Căderea de tensiune se măsoară din nou în fiecare bornă:

a) după al 10-lea şi al 25-lea ciclu la bornele cu un curent nominal până la 6 A inclusiv;

b) după al 50-lea şi 100-lea ciclu la bornele cu un curent nominal mai mare de 6 A.

Dacă, în ambele cazuri, pentru toate bornele, căderea de tensiune măsurată nu depăşeşte cu mai
mult de 50 % căderea de tensiune măsurată pe aceeaşi bornă la încercarea de la 15.9.2.2 sau
dacă creşterea căderii de tensiune este mai mică de 2 mV, bornele sunt considerate
corespunzătoare.

În cazul în care căderea de tensiune a oricărei borne depăşeşte 22,5 mV, bornele sunt
necorespunzătoare.

Dacă, pentru una din borne, căderea de tensiune măsurată conform a) sau b) depăşeşte cu mai
mult de 50 %, cu un minimum de 2 mV, căderea de tensiune măsurată în aceeaşi bornă la
15.9.2.2, dar nu depăşeşte 22,5 mV, zece borne se supun unei noi încercări de îmbătrânire, în
funcţie de curentul nominal, de 25 cicluri sau 100 cicluri fără curent.

După al 10-lea şi al 25-lea ciclu sau după al 50-lea şi al 100-lea ciclu (în funcţie de curentul
nominal), se măsoară din nou căderile de tensiune. Căderea de tensiune nu trebuie să depăşească
22,5 V pentru orice bornă .

Căderea de tensiune totală a două conexiuni inseparabile măsurate împreună nu trebuie să

depăşească dublul valorii precizate în acest paragraf.

15.9.2.5 Atunci când o bornă a fost concepută astfel încât conductorul să fie strâns contra unei
suprafeţe din material electroizolant, această suprafaţă nu trebuie să se deformeze pe parcursul
încercărilor de încălzire.

Conformitatea se verifică prin examinare.

105
 SR EN 60598-1:2005

Amperi ................................................................... A

Frecvenţă (herţi) ................................................... Hz

Volţi ........................................................................ V

Waţi ........................................................................ W

Alimentare în curent alternativ............................. (CEI 60417-5032a)

Alimentare în curent continuu.............................. (CEI 60417-5031a)

Alimentare în curent continuu şi alternativ......... (CEI 60417-5033)

Clasa II ..................................................................

Clasa III .................................................................

Temperatura ambiantă maximă nominală.......... t a . . . °C

Avertisment împotriva utilizării lămpilor COOL

cu fascicul rece BEAM

106
 SR EN 60598-1:2005

Distanţa minimă de la obiectele iluminate m

(metri) ....................................................................

Corpuri de iluminat destinate pentru F

montarea
directă pe suprafeţe normal inflamabile.............
Corpuri de iluminat destinate pentru F
montarea numai pe suprafeţe necombustibile...

Corpuri de iluminat destinate pentru

montarea în/pe suprafeţe normal inflamabile F
când un material izolant termic poate acoperi
corpul de iluminat .................................................

NOTĂ – Marcarea simbolurilor corespunzătoare cifrelor IP este facultativă. (continuare)

Figura 1 – Simboluri

107
 SR EN 60598-1:2005

Obişnuit.................................................................. IP20 Fără simbol

Protejat împotriva căderilor de apă verticale..... IPX1 (O picătură)

Protejat împotriva ploii.......................................... IPX3 (O picătură într-un pătrat)

Protejat împotriva proiecţiilor de apă.................. IPX4 (O picătură într-un triunghi)

IPX5 (Două triunghiuri

Protejat împotriva jeturilor de apă.......................
încadrând fiecare
o picătură)
Etanşe la jeturi puternice de apă......................... IPX6 Fără simbol

Etanşe la imersie .................................................. IPX7 (Două picături)

IPX8 m (Două picături urmate de

Etanşe la imersie sub presiune...........................
o indicaţie a adâncimii
maxime de imersie în
metri)

Protejat împotriva corpurilor solide mai mari

de 2,5 mm ............................................................. IP3X Fără simbol

Protejat împotriva corpurilor solide mai mari

de 1 mm.................................................................. IP4X Fără simbol

Protejat împotriva prafului.................................... IP5X (Cadrilaj fără cadru)

IP6X (Cadrilaj într-un cadru)

Etanş la praf...........................................................

Utilizarea unui cablu de alimentare, cablu de t ..... ° C (Numărul de

interconectare sau a unui cablaj extern conductoare ale cablului
rezistent la căldură................................................ este facultativ)

Corpuri de iluminat concepute pentru

utilizarea cu lămpi cu calotă argintată................

Figura 1 (continuare)

108
 SR EN 60598-1:2005

Corpuri de iluminat pentru condiţii severe

de utilizare..............................................................

Corpuri de iluminat pentru utilizare cu lămpi cu

sodiu de înaltă presiune care necesită un ignitor E
extern......................................................................

Corpuri de iluminat pentru utilizare cu lămpi cu

I
sodiu de înaltă presiune având un dispozitiv de
amorsare intern.....................................................

Înlocuiţi orice ecran de protecţie fisurat.............

(Dreptunghiular)
sau

(Rotund)

Corpuri de iluminat concepute pentru a fi

utilizate numai cu lămpi cu wolfram-halogen
autoprotejate cu ecran de protecţie......................

NOTĂ – Pentru simbolul lămpii din interiorul “arcadei”

a se vedea CEI 60417, fila CEI 60417-5012

Toate simbolurile trebuie să satisfacă cerinţele de proporţionalitate indicate în CEI 60416.

Figura 1 (sfârşit)

109
 SR EN 60598-1:2005

10 mm lăţime pentru fiecare linie

Conductoare de conectare (ieşiri)

pe corpul de iluminat

Cablu de alimentare

Figura 2 – Bloc de borne pentru încercarea de instalare a corpurilor de iluminat

cu conductoare de conectare (ieşiri)

Figura 3 – Această figură a fost eliminată din prezenta ediţie

Material inflamabil

Material inflamabil

Ecran

Balast

Figura 4 – Ilustrarea prescripţiilor din articolul 4.15

110
 SR EN 60598-1:2005

Figura 5 – Această figură a fost eliminată din prezenta ediţie

Fereastră de sticlă

Aparat
supus
încercării

Pudră de talc Vibrator

Grătar
Guarddescreen
protecţie

Pompă de circulaţie

Figura 6 – Aparat pentru verificarea protecţiei împotriva prafului

111
 SR EN 60598-1:2005

Diametru intern minimum 15 mm

Corp de iluminat

Placă turnantă Alimentare cu apă

Găuri cu diametrul 0,4 mm

Corp de iluminat protejat împotriva

ploii proiecţiilor de apă

Semiunghi de oscilaţie  60o  180o

Găuri în interiorul semiunghiului  60o  90o

Figura 7 – Aparat pentru verificarea protecţiei împotriva ploii şi proiecţiilor de apă

112
 SR EN 60598-1:2005

D' = 6,3 mm pentru încercarea de la 9.2.6 (a doua cifră caracteristică 5)

D’ = 6,3 mm for the test of 9.2.6 (second characteristic numeral 5)
D'D’ = 12,5
= 12,5 mmmm for the
pentru test of 9.2.7
încercarea (second
de la characteristic
9.2.7 (a numeral 6) 6)
doua cifră caracteristică

Detaliu al duzei

Manometru

Duză Furtun

Dimensiuni în milimetri

Figura 8 – Duză pentru încercarea la ploaie fină

113
 SR EN 60598-1:2005

Temperatura suprafeţei de montare (oC)

(1) Valoarea limită a temperaturii suprafeţei de montare în cazul defectării înfăşurării.

(2) Valoarea limită a temperaturii suprafeţei de montare în timpul funcţionării anormale la 1,1
ori tensiunea nominală (a se vedea 12.6.1a)).

(3) Punct de măsurare la 1,1 ori tensiunea nominală (a se vedea 12.6.1b)).

(6) Linie dreaptă care trece prin singurul punct de măsurare şi punctul de 25 oC indicând un
corp de iluminat care corespunde la încercare, extrapolarea liniei drepte intersectând
ordonata 350 oC a temperaturii înfăşurării sub temperatura de 180 oC a suprafeţei de
montare. Temperatura înfăşurării (oC)

(7) Linie dreaptă întreruptă care trece prin două puncte de măsurare şi indicând un corp de
iluminat care nu corespunde la încercare deoarece extrapolarea liniei depăşeşte
temperatura suprafeţei de montare de 180 oC înainte de a intersecta ordonata 350 oC a
temperaturii înfăşurării.

(8) Valoarea maximă presupusă a temperaturii înfăşurării în cazul unei înfăşurări defecte.

Figura 9 – Relaţie între temperatura înfăşurării şi temperatura suprafeţei de montare

114
 SR EN 60598-1:2005

Eşantion

Sferic

Figura 10 – Aparat pentru încercarea la presiune cu bilă

Electrod

Eşantion
20 până la 25

Muchie uşor rotunjită

Dimensiuni în milimetri

Figura 11 – Dispunerea şi dimensiunile electrozilor pentru încercarea

rezistenţei la formarea de căi conductoare

115
 SR EN 60598-1:2005

Borne fără placă de presiune Borne cu placă de presiune

D = locaşul conductorului G = distanţa între şurubul de strângere şi

extremitatea conductorului când este
complet inserat

NOTĂ – Partea bornei care conţine gaura filetată şi partea bornei în care conductorul este strâns de şurub
poate fi din două părţi separate, de exemplu în cazul unei borne cu etrier.

Forma locaşului conductorului poate diferi de cele reprezentate, cu condiţia ca să i se poată înscrie un cerc
cu diametrul egal cu valoarea minimă specificată pentru D.

Diametru Distanţa minimă G Cuplu de torsiune

minim D între şurubul de
Mărimea strângere şi
bornei al Nm
locaşului extremitatea
conduc- conductorului când I 1) III 1) IV 1)
torului este complet inserat

Un Două Un Două Un Două Un Două

mm şurub şuruburi şurub şuruburi şurub şuruburi şurub şuruburi
1 2,5 1,5 1,5 0,2 0,2 0,4 0,4 0,4 0,4
2 3,0 1,5 1,5 0,25 0,2 0,5 0,4 0,5 0,4
3 3,6 1,8 1,5 0,4 0,2 0,8 0,4 0,8 0,4
4 4,0 1,8 1,5 0,4 0,25 0,8 0,5 0,8 0,5
5 4,5 2,0 1,5 0,7 0,25 1,2 0,5 1,2 0,5
6 5,5 2,5 2,0 0,8 0,7 2,0 1,2 2,0 1,2
7 7,0 3,0 2,0 1,2 0,7 2,5 1,2 3,0 1,2

1) Valorile specificate se aplică şuruburilor care fac obiectul coloanelor corespunzătoare din tabelul 14.4.

Figura 12 – Borne cu gaură

116
 SR EN 60598-1:2005

Şurub care nu necesită şaibă Şurub care necesită şaibă

sau placă de presiune sau placă de presiune

Facultativ Facultativ

Facultativ Facultativ

Borne cu strângere sub capul şurubului

Facultativ
Facultativ

Borne cu prezon filetat

A = parte fixă
B = şaibă sau placă de presiune
C = dispozitiv împotriva dispersiei conductorului sau a firelor sale
D = locaşul conductorului
E = prezon

NOTĂ – Partea care menţine conductorul în poziţie poate fi din material izolant cu condiţia ca presiunea
necesară pentru strângerea conductorului să nu se transmită prin intermediul materialului electroizolant.

Figura 13 (prima parte)

117
 SR EN 60598-1:2005

Cuplu de torsiune
Nm
Diametru minim
Mărimea 1) 1)
D al locaşului III IV
bornei
conductorului
Un Două Un şurub Două şuruburi
mm şurub şuruburi sau un sau două
prezon prezoane
0 1,4 0,4 – 0,4 –
1 1,7 0,5 – 0,5 –
2 2,0 0,8 – 0,8 –
3 2,7 1,2 0,5 1,2 0,5
4 3,6 2,0 1,2 2,0 1,2
5 4,3 2,0 1,2 2,0 1,2
6 5,5 2,0 1,2 2,0 1,2
7 7,0 2,5 2,0 3,0 2,0

1) Valorile specificate se aplică şuruburilor sau prezoanelor care fac obiectul coloanelor
corespunzătoare din tabelul 14.4.

Figura 13 (a doua parte) – Borne cu strângere sub capul şurubului şi borne cu prezon filetat

118
 SR EN 60598-1:2005

A = placă de presiune
B = parte fixă
C = prezon
D = locaşul conductorului

NOTĂ – Forma secţiunii drepte a locaşului conductorului poate diferi de cele care sunt reprezentate, cu
condiţia ca să i se poată înscrie un cerc cu diametrul egal cu valoarea minimă specificată pentru D.

Forma feţelor inferioare şi superioare ale plăcii de presiune poate fi diferită pentru a cuprinde fie conductoare
cu secţiune mică, fie conductoare cu secţiune mare, prin răsturnarea plăcii de presiune.

Bornele pot avea mai mult de două şuruburi sau prezoane de strângere.

Diametrul
minim D al Cuplu de
Mărimea locaşului torsiune
bornei conductorului
mm Nm
3 3,0 0,5
4 4,0 0,8
5 4,5 1,2
6 5,5 1,2
7 7,0 2,0

Figura 14 – Borne cu placă de presiune

119
 SR EN 60598-1:2005

A = dispozitiv de blocare F = prezon

B = cosă sau baretă G = distanţa între marginea găurii
E = parte fixă şi latura zonei de strângere

NOTĂ – Pentru anumite tipuri de aparate, este admisă utilizarea bornelor cu mărimea bornei mai mică decât
cea prescrisă.

Distanţa minimă G Cuplu de torsiune

între marginea găurii
Mărimea şi latura zonei de Nm
bornei strângere
III 1) VI 1)
mm
6 7,5 2,0 2,0
7 9,0 2,5 3,0
1) Valorile specificate se aplică prezoanelor care fac obiectul coloanelor
corespunzătoare din tabelul 14.4.

Figura 15 – Borne pentru cose şi barete

120
 SR EN 60598-1:2005

A = parte fixă
D = locaşul conductorului

Distanţa minimă
între partea fixă şi
Diametru minim D extremitatea
al locaşului conductorului
Mărimea bornei conductorului 1) când este complet
inserat
mm mm

0 1,4 1,5
1 1,7 1,5
2 2,0 1,5
3 2,7 1,8
4 3,6 1,8
5 4,3 2,0
6 5,5 2,5
7 7,0 3,0
1)
Valoarea cuplului de torsiune care trebuie aplicată este
specificată în coloanele II sau V din tabelul 14.4, după caz.

Figura 16 – Borne cu cap filetat

121
 SR EN 60598-1:2005

Acceptabil

Sudură

Inacceptabil

Figura 17 – Construcţia conexiunilor electrice

Acceptabil

Tip a

Vedere frontală Vedere laterală Tip b

Inacceptabil

Vedere frontală Vedere frontală

Figura 18 – Exemple de borne fără şurub (de tip cu strângere prin resort)

122
 SR EN 60598-1:2005

Conexiune cu lamelă, priză mamă

Conexiune cu lamelă

Conexiune cu broşă, priză mamă

Conexiune cu broşă

Conexiuni sertizate

Conexiuni cu înfăşurarea firului

Figura 19 – Alte exemple de borne fără şurub

123
 SR EN 60598-1:2005

Corp de iluminat A Corp de iluminat B

Borne Borne

Cabluri de intrare Cabluri de ieşire

Figura 20A – Ilustrarea termenului “ legare în buclă”

1 = borne 5 = lampă
2 = alimentare 6 = corp de iluminat A
3 = balast 7 = corp de iluminat B
4 = starter

Figura 20B – Ilustrarea termenului “cablaj care traversează corpul de iluminat”

şi se termină în corpul de iluminat

(Poate fi utilizat pentru un cablaj care traversează corpul de iluminat cu trei faze, atunci
când corpul de iluminat este conectat succesiv între L1, L2 şi L3 şi neutru)

1 = borne 5 = lampă
2 = alimentare 6 = corp de iluminat A
3 = balast 7 = corp de iluminat B
4 = starter

Figura 20C – Ilustrarea termenului “cablaj care traversează corpul de iluminat”

şi care nu se termină în corpul de iluminat

124
 SR EN 60598-1:2005

Eşantion

Suprafaţă suport rigidă

NOTĂ – Suprafaţa suport rigidă trebuie să fie poziţionată vertical pentru o încercare la impact lateral.

Figura 21 – Aparat pentru încercarea la impact cu bilă

125
 SR EN 60598-1:2005

Şurub pentru tablă, cu vârf ascuţit sau plat

Şurub autofiletant

Şurub autofiletant (filet format prin deformare)

Figura 22 – Exemple de şuruburi pentru tablă, şuruburi autofiletante şi şuruburi autofiletante

prin îndepărtarea sau deformarea materialului (după ISO 1891)

Figura 23 – Această figură a fost eliminată din prezenta ediţie

126
 SR EN 60598-1:2005

Cablaj de alimentare
Cablaj intern

A = distanţă de conturnare
B = distanţă în aer (cablaj de alimentare)
C = distanţă în aer (cablaj intern)
D = conductor
E = izolaţie

Figura 24 – Ilustrarea măsurării distanţelor de conturnare şi distanţelor în aer

la o bornă de alimentare

127
 SR EN 60598-1:2005

Placă de oţel

Dimensiuni în milimetri

Lăţimea tamburului rotativ nu este specificată.

Figura 25 – Tambur rotativ

128
 SR EN 60598-1:2005

Corp de iluminat
Dispozitiv de măsurare
Balast

Alimentare Ignitor
Voltmetru cu înaltă
Lampă impedanţă

NOTĂ – Polaritatea diodei poate fi inversată, dacă este necesar.

Figura 26 – Circuit de încercare pentru verificarea securităţii în momentul

introducerii lămpilor
Temperatura de aprindere a lemnului (oC)

Figura 27 – Temperatura de aprindere a lemnului în funcţie de timp

Timp
129
Minute Ore Zile Ani
 SR EN 60598-1:2005

Cablu
Cable

Clampde
Şurub screw
strângere Conductor
Multi-strandmultifilar
conductor

Soldered endsudată
Extremitate
IEC 731/96

Figura 28 – Exemplu de sudură admisă

2 ± 0,2

Metal
Metal

R9 ± 1

IEC 2492/03

Figura 29 – Lanţ de încercare

130
 SR EN 60598-1:2005

3 IEC 2493/03

1 = Şurub autofiletant (filet format prin deformare)

2 = Şanţ
3 = Material metalic

Figura 30 – Exemplu de şurub autofiletant (filet format prin deformare) utilizat

într-un şanţ al unui material metalic

131
 SR EN 60598-1:2005

Ceiling
Tavan
Plafon
Placă de fixare
pe tavan a
Luminaire
corpului deplate Îmbinare articulată
Hinge joint (şasiul
(gear tray
ceiling aparatajului de alimentare
iluminat and ceiling plate are
şi placadetached)
easily de fixare pe tavan
Socketdeconnection
Soclu conexiuni sunt uşor detaşabile)
(connected
(conectat la to mains
reţeaua
supply
de voltage)
alimentare)

Plug
Fişă deconnection
conexiuni Lamp control
Aparataj gear
de alimentare a lămpii

Lamp
Lampă

IEC 871/97

Figura 31 – Sistem de contact electromecanic cu conexiune fişă/soclu

132
 SR EN 60598-1:2005

Anexa A
(normativă)

Încercare pentru a stabili dacă o parte conductoare

poate provoca un şoc electric

În scopul stabilirii dacă o parte conductoare este o parte activă care poate provoca un şoc electric,
corpul de iluminat este pus în funcţiune la tensiunea de alimentare nominală şi frecvenţa nominală
şi se efectuează următoarele încercări:

a) Curentul care trece între părţile respective şi pământ este măsurat, circuitul de măsură având
o rezistenţă neinductivă de 2000   50 . Partea respectivă este o parte activă dacă este
măsurat un curent alternativ mai mare de 0,7 mA (valoare de vârf) sau mai mare de 2 mA
curent continuu.

Pentru frecvenţele peste 1 kHz, limita de 0,7 mA este multiplicată prin valorile frecvenţei în
kHz, dar nu trebuie să depăşească 70 mA (valoare de vârf). Limitele componentelor curentului
de scurgere sunt cumulative.

b) Tensiunea între părţile respective şi orice parte accesibilă este măsurată, circuitul de
măsură având o rezistenţă neinductivă de 50 000 . Partea respectivă este o parte activă
dacă este măsurată o tensiune mai mare de 34 V (valoare de vârf).

Pentru încercările de mai sus, un pol al alimentării trebuie să fie la potenţialul pământului.

NOTĂ – O metodă de măsură simplificată este în studiu.

133
 SR EN 60598-1:2005

Anexa B
(normativă)

Lămpi de încercare

Pentru încercările din secţiunea 12, este necesar să se dispună de un stoc de tipuri de lămpi
utilizate în mod curent. Aceste lămpi sunt prelevate din producţia normală, în funcţie de
caracteristicile lor, cât mai aproape posibil de caracteristicile impuse în standardele
corespunzătoare. Lămpile alese sunt îmbătrânite (cel puţin 24 h pentru lămpile cu filament şi cel
puţin 100 h pentru lămpile tubulare fluorecente sau alte lămpi cu descărcare, cu perioade de
stingere intermitente) şi o verificare ulterioară este efectuată pentru a se asigura că caracteristicile
lor sunt în continuare corespunzătoare şi stabile. Lămpile nu trebuie reţinute ca lămpi de încercare
mai mult de trei sferturi din durata lor de funcţionare specifică, în utilizare normală. Lămpile sunt
examinate înainte de fiecare încercare, pentru a detecta orice defect sau indiciu al unei scoateri din
funcţie imediate. Lămpile cu descărcare trebuie verificate cu regularitate, pentru a se asigura că nu
există nici o schimbare apreciabilă a caracteristicilor electrice care ar putea influenţa temperaturile
în corpurile de iluminat.

Atunci când o lampă poate fi introdusă într-un circuit în mai multe poziţii – de exemplu o lampă
fluorescentă – trebuie făcute marcări pentru a facilita o introducere corectă. O grijă deosebită
trebuie acordată manevrării lămpilor de încercare; în particular, lămpile cu descărcare cu sodiu,
ioduri şi lămpile fluorescente cu amalgam nu trebuie deplasate în timp ce sunt calde.

O lampă aleasă pentru o încercare particulară trebuie să fie de categoria şi de tipul pentru care
corpul de iluminat este indicat ca fiind corespunzător. Dacă alegerea formei lămpii, a construcţiei
sau a finisării este recomandată de constructor, modelul cel mai defavorabil termic trebuie adoptat.
În caz contrar, trebuie utilizat tipul de lampă cel mai comun.

Prescripţiile următoare se referă la alegerea lămpilor de încercare şi la alegerea lămpilor pentru o

încercare particulară a unui corp de iluminat.

Lămpi cu filament

Pentru a încerca corpul de iluminat cu lămpile care îi crează condiţiile cele mai severe, este
necesar să se considere două moduri principale de transfer a căldurii: radiaţie şi conducţie.

a) Radiaţie. Materialele corpului de iluminat sunt încălzite prin radiaţia filamentului lămpii, la care
se adaugă, pentru zona imediat vecină (în particular deasupra lămpii), convecţia căldurii
provenind de la suprafaţa balonului. Pentru efectuarea încercării în aceste condiţii, se utilizează,
în general, lămpi clare. Formele filamentelor utilizate în majoritatea lămpilor de înaltă tensiune
crează o formă a radiaţiei uşor neregulată dar care nu are proprietăţi direcţionale foarte
accentuate. Există în plus o variaţie cu lămpile de joasă tensiune (100–130 V), pentru că aceste
lămpi utilizează filamente transversale sau axiale care produc distribuţii de căldură diferite, ale
căror variaţii de la o formă a filamentului la alta pot fi importante. Când sunt implicate lămpi cu
reflector, se atrage atenţia asupra zonelor clare ale regiunii gâtului lămpii. Atunci când corpul de
iluminat este prevăzut pentru lămpi echipate cu reflector cu transmisie de căldură, astfel de
lămpi trebuie utilizate pentru încercări. Înălţimea centrului luminos joacă de asemenea un rol.

b) Conducţie. Dulia şi cablajul care îi este asociat primesc de asemenea căldură prin conducţie de
la soclul lămpii şi, în cazul în care corpul de iluminat poate funcţiona cu lampa în poziţia cu
soclu sus, prin convecţie plecând de la suprafaţa exterioară a lămpii. Încercarea acestor condiţii
necesită utilizarea de lămpi Etalon pentru Încercarea de Încălzire (EEE/HTS) N2) fabricate
conform CEI 60634.

Atunci când nu sunt disponibile lămpi EEE/HTS, se utilizează un Etalon de Înlocuire pentru
N2)
NOTĂ NAŢIONALĂ: Abrevierea EEE înseamnă în limba franceză: lampes Etalons pour Essai d’Echauffement;
Abrevierea HTS înseamnă în limba engleză: Heat Test Source
134
 SR EN 60598-1:2005

Încercarea de Încălzire (EREE/AHTS)N3). Această sursă se defineşte astfel:

Un Etalon de Înlocuire pentru Încercarea de Încălzire (EREE/AHTS) este o lampă comercială de

aceeaşi categorie şi având un ts situat într-un interval de 5 C sub valoarea specificată în
tabelul 2 al CEI 60432-1, când acest ts este măsurat conform CEI 60360.

Următoarele indicaţii pot ajuta la selectarea lămpilor corespunzătoare:

În comparaţie cu lămpile clare sau mate, cele mai înalte temperaturi ale soclului sunt în principal
găsite pe lămpile care prezintă:

1) un balon cu înveliş alb sau de culoare închisă:

2) un balon mai mic;
3) o lungime mai mică a centrului luminos.

Micile diferenţe în raport cu ts specificat în tabelul 2 al CEI 60432-1 sunt corectate conform
CEI 60634 pentru adaptarea lămpii EEE/HTS cu ajutorul tensiunii de încercare, dar o astfel de
adaptare nu trebuie să producă puterii consumate depăşirea cu 105 % a puterii nominale
(corespunzătoare cu 103,2 % din tensiune).

În plus, pentru încercarea de încălzire numai prin conducţie, suprafaţa exterioară a unei lămpi poate
fi vopsită cu mâna cu ajutorul unei vopsele corespunzătoare de înaltă temperatură, începând din
zona soclului şi mergând, dacă este necesar, până la acoperirea întregii suprafeţe a balonului.

Pentru lămpile cu reflector şi lămpile cu calotă argintată, numai tensiunea de încercare trebuie
utilizată pentru reglarea temperaturii.

Lămpile EEE/HTS care au fost modificate în vederea creşterii temperaturii soclului nu se utilizează
pentru încercarea de anduranţă.

Atunci când corpul de iluminat este prevăzut cu o marcare care indică utilizarea de lămpi speciale,
sau dacă este evident că în corpul de iluminat trebuie să fie utilizate lămpi speciale, încercările
sunt efectuate cu aceste lămpi speciale.

Lămpile sunt prelevate în conformitate cu puterea maximă pentru care corpul de iluminat este
marcat. În caz de dubiu privind corpurile de iluminat marcate cu o putere maximă de 60 W (socluri
E27 sau B22), încercările trebuie executate de asemenea cu lămpi de 40 W cu balon sferic.

Tensiunea nominală a lămpilor de încercare trebuie să fie reprezentativă pentru tensiunea nominală
de pe piaţa pentru care corpul de iluminat este destinat. Atunci când corpul de iluminat este
prevăzut pentru două sau mai multe grupe diferite de tensiuni de alimentare, de exemplu pentru
200 V – 250 V şi pentru 100 V – 130 V, încercarea trebuie atunci efectuată cu lămpi din gama de
tensiuni mai joase (adică cu cel mai mare curent), dar ţinând seama de comentariile din a) de
mai sus.

Atunci când se prelevează gama de lămpi pentru încercare, trebuie luate în considerare
prescripţiile de la 3.2.8.

Dacă o lampă funcţionează cu un transformator sau cu un dispozitiv similar, interior sau exterior
corpului de iluminat, caracteristicile lămpii de încercare trebuie să corespundă marcării de pe corpul
de iluminat, de pe transformator sau din instrucţiunile similare.

Lămpi fluorescente tubulare şi alte lămpi cu descărcare

N3)
NOTĂ NAŢIONALĂ: Abrevierea EREE înseamnă în limba franceză: lampes Etalons de Remplacement pour
Essai d’Echauffement; Abrevierea AHTS înseamnă în limba engleză: Alternative Heat Test Source
135
 SR EN 60598-1:2005

Atunci când o lampă funcţionează în condiţiile de referinţă (în conformitate cu standardele

corespunzătoare CEI de lămpi), tensiunea, curentul şi puterea lămpii trebuie să fie cât mai aproape
posibil de valorile nominale ale lămpii şi să fie cel puţin 2,5 % din aceste valori.

Dacă nu se dispune de un balast de referinţă, lămpile pot fi alese utilizând un balast din producţie
care, la curentul de etalonare, are o impedanţă cu  1 % faţă de impedanţa balastului de referinţă.

NOTA 1 – Pentru aplicarea secţiunii 12, lămpile auto-balastate sunt considerate ca lămpi fluorescente sau alte
lămpi cu descărcare. Atunci când corpul de iluminat este prevăzut pentru utilizarea cu lămpi cu filament, cu
lămpi auto-balastate sau cu alte lămpi cu descărcare care conţin filamente în serie, ele trebuie să fie încercate
cu cea mai defavorabilă lampă (care în general va fi cu lămpi cu filament).

NOTA 2 – Atunci când corpul de iluminat este prevăzut pentru utilizarea cu o combinaţie de tipuri de lămpi (de
exemplu o lampă cu filament plus o lampă cu descărcare), el trebuie încercat cu combinaţia termică cea mai
defavorabilă.

Atunci când corpul de iluminat utilizează fie o lampă cu filament, fie o lampă cu descărcare, el trebuie încercat
cu cea mai defavorabilă (sau dacă nu se cunoaşte, cu fiecare pe rând).

Pentru o putere de lampă dată, se constată de obicei că materialele translucide ating o temperatură mai înaltă
cu o lampă cu descărcare sau cu o lampă cu descărcare ce conţine un filament în serie, decât cu o lampă cu
filament.

NOTA 3 – Atunci când corpul de iluminat este prevăzut pentru un tip de lampă pentru care nu au fost încă
stabilite specificaţii, va fi aleasă o lampă de încercare după consultarea producătorului lămpii.

Anexa C
(normativă)
136
 SR EN 60598-1:2005

Condiţii de funcţionare anormală

Lista următoare menţionează condiţiile de funcţionare anormală, aplicabile unui corp de iluminat
pentru lampă fluorescentă tubulară sau altă lampă cu descărcare pentru care trebuie să se aplice
condiţia termică cea mai defavorabilă (a se vedea 12.5.1). Atunci când corpul de iluminat conţine
mai mult de o lampă, condiţiile de funcţionare anormală nu trebuie să se aplice decât unei singure
lămpi care conduce la rezultatele cele mai defavorabile. Funcţionarea anormală trebuie stabilită
înainte de începutul încercării. Condiţiile 4) şi 5) se referă numai la lămpile cu doi electrozi
preîncălziţi (de exemplu lămpile fluorescente). Descrierea include instrucţiuni referitoare la
amenajările de încercare. Condiţia de circuit anormal poate fi realizată sau simulată convenabil
printr-un întreruptor la distanţă astfel încât să nu fie necesară perturbarea corpului de iluminat care
tocmai a terminat încercarea de funcţionare normală.

1) Scurtcircuit al contactelor starterului

Această condiţie se aplică starterelor cu contacte mobile, inclusiv starterelor încorporate
lămpilor.

2) Lampă redresoare
a) Corpuri de iluminat pentru lămpi fluorescente (figurile C.1 şi C.2)
Aceasta este o condiţie de defect care poate să se producă după utilizarea prelungită în
corpurile de iluminat care utilizează balasturi fără starter cu control al reactanţei capacitive.
Pentru încercarea efectului redresor al corpurilor de iluminat, trebuie utilizat circuitul din
figura C.1. Lampa se conectează în punctul median al rezistoarelor echivalente
corespunzătoare. Polaritatea redresorului este aleasă astfel încât să dea cele mai
defavorabile condiţii de funcţionare. Dacă este necesar, lampa este aprinsă utilizând un
dispozitiv de amorsare corespunzător.

Caracteristicile redresorului trebuie să fie:

– tensiune inversă de vârf  800 V
– curent invers de fugă  10A
– curent direct  3 ori curentul nominal de funcţionare al lămpii
– timp de tranziţie  50s

Corpurile de iluminat pentru lămpi fluorescente tubulare cu socluri Fa6 trebuie încercate
totuşi după cum urmează:

Iniţial, lampa este pusă în funcţiune în condiţii normale, în serie cu un redresor scurtcircuitat.
Puntea redresorului este apoi deschisă. Redresorul trebuie să fie inserat în ambele polarităţi.
Încercarea se termină dacă lampa se stinge. Dacă nu, se execută încercarea următoare:

Lampa este pusă în funcţiune aşa cum se indică în figura C.2. Polaritatea redresorului
trebuie să fie aleasă astfel încât să creeze cele mai defavorabile condiţii de funcţionare. Dacă
este necesar, lampa este aprinsă utilizând un dispozitiv de amorsare corespunzător.

b) Corpurile de iluminat pentru lămpi cu halogenuri metalice şi cu vapori de sodiu la înaltă

presiune care, conform standardului de securitate al lămpii CEI 62035, pot conduce la o
suprasarcină a balastului, transformatorului sau a dispozitivului de amorsare (figura C.3).

Lampa este înlocuită în corpul de iluminat prin circuitul de încercare indicat în figura C.3.
Încercarea este începută cu circuitul de încercare, corpul de iluminat şi aparatajul de
137
 SR EN 60598-1:2005

alimentare al lămpii stabilizat la temperatura ambiantă a incintei fără curenţi de aer. Prin
variaţia rezistenţei R , curentul lămpii este reglat la o valoare egală cu dublul curentului
normal al lămpii. Nici un alt reglaj nu este realizat asupra rezistenţei R.

Atunci când condiţiile de stabilizare sunt atinse înainte ca limitele de temperatură de la

12.5.2 să fie depăşite şi fără declanşarea dispozitivului de protecţie termică a aparatajului
lămpii, rezistenţa R trebuie să fie din nou reglată pentru creşterea curentului în trepte
rezonabile, de exemplu creştere de 10 %. Trebuie acordată atenţie obţinerii condiţiilor de
stabilizare, în măsura posibilului, pentru fiecare treaptă. În toare cazurile, curentul nu poate fi
reglat la o valoare mai mare de trei ori curentul normal al lămpii.

NOTA 1 – Pentru circuitele protejate printr-un dispozitiv de protecţie cu reanclanşare automată, un

număr de cicluri pornit/oprit poate fi necesar înainte ca temperatura maximă să fie atinsă.

NOTA 2 – Corpurile de iluminat care conţin următoarele categorii specifice de lămpi cu halogenuri
metalice şi lămpi cu vapori de sodiu la înaltă presiune sunt exceptate de la cerinţele privind încercare
de redresare de mai sus:
– lămpi cu vapori de sodiu la înaltă presiune cu puterea nominală de 1000 W şi mai sus;
– lămpi cu vapori de sodiu la înaltă presiune concepute pentru a putea înlocui lămpile cu vapori
de mercur;
– lămpi cu vapori de sodiu la înaltă presiune şi lămpi cu halogenuri metalice identificate de CEI 62035
ca neprezentând efectul redresor la sfârşitul duratei de viaţă;
– celelalte lămpi cu vapori de sodiu la înaltă presiune şi lămpi cu halogenuri metalice identificate de
producătorul de lămpi ca neprezentând efectul redresor la sfârşitul duratei de viaţă (Aceasta putând
limita utilizarea corpului de iluminat numai la producătorii de lămpi specifice).

3) Lămpi îndepărtate şi neînlocuite

4) Întreruperea unui electrod al lămpii

Această condiţie poate fi produsă printr-un întreruptor. (De asemenea, o lampă de încercare
poate fi modificată corespunzător.)

Electrodul ales trebuie să fie cel care afectează cel mai defavorabil rezultatele.

5) Neamorsarea lămpii, dar cei doi electrozi sunt intacţi. Pentru această condiţie, se admite
utilizarea unei lămpi nefuncţionale sau a unei lămpi de încercare modificate.

6) Blocarea motorului (motoarelor) conţinut(e) în corpul de iluminat.

138
 SR EN 60598-1:2005

Rezistor Lampă

Alimentare Balast supus

încercării

Redresor

Figura C.1 – Circuit de încercare pentru efectul redresor

(numai pentru unele balasturi capacitive fără starter)

Starter

Lampă
Balast
supus
încercării

Alimentare
Redresor

Figura C.2 – Circuit de încercare pentru efectul redresor

(balasturi pentru lămpi cu un singur ştift)

2 4

1 D R

IEC 2494/03

1 = Alimentare
2 = Balast, transformator, dispozitiv de amorsare
3 = Corp de iluminat
4 = Conexiuni ale lămpii
D = 100 A, 600 V
R = 0…200  (puterea nominală a rezistenţei să fie cel puţin ½ din puterea lămpii)

Figura C.3 – Circuit de încercare pentru efectul redresor al unor lămpi cu halogenuri metalice
şi al unor lămpi cu vapori de sodiu la înaltă presiune

139
 SR EN 60598-1:2005

Anexa D
(normativă)

Incintă fără curenţi de aer

Următoarele prescripţii se aplică la construcţia şi la utilizarea unei incinte fără curenţi de aer
adaptată corpurilor de iluminat, aşa cum se precizează pentru încercările de funcţionare normală şi
anormală. Alte modele de incinte fără curenţi de aer sunt corespunzătoare dacă s-a stabilit că se
obţin rezultate echivalente.

Incinta fără curenţi de aer este un paralelipiped dreptunghic, cu acoperişul şi cel puţin trei laturi cu
pereţi dubli, baza fiind masivă. Pereţii dubli sunt din metal perforat, depărtaţi la aproximativ
150 mm. Perforaţiile echidistante, cu diametrul de 1 mm până la 2 mm, ocupă aproximativ 40 % din
suprafaţa totală a fiecărui perete.

Suprafeţele interne sunt acoperite cu vopsea mată. Cele trei dimensiuni principale interne nu sunt
fiecare mai mici de 900 mm. Distanţa între pereţii interni şi o parte oarecare a celui mai mare corp
de iluminat pentru care este concepută incinta trebuie să fie cel puţin de 200 mm.

NOTĂ – Dacă se cere încercarea a două sau mai multe corpuri de iluminat într-o incintă mare, se va acorda
atenţie ca radiaţia emisă de un corp de iluminat să nu poată afecta oricare alt corp de iluminat.

Este prevăzută o distanţă de cel puţin 300 mm deasupra acoperişului şi în jurul pereţilor perforaţi ai
incintei. Incinta este amplasată într-un loc de asemenea protejat pe cât posibil de curenţi de aer şi
de variaţii bruşte ale temperaturii aerului; ea este de asemenea protejată de orice sursă de căldură
radiantă.

Un corp de iluminat de încercat se amplasează pe cât posibil departe de cele şase suprafeţe
interne ale incintei. El este montat ca în condiţiile de serviciu (în conformitate cu prescripţiile de la
12.4.1 şi 12.5.1).

Un corp de iluminat pentru fixarea directă pe un plafon sau perete trebuie fixat pe o suprafaţă de
montare constând dintr-un panou de lemn sau de fibră de lemn. Un material izolant necombustibil se
utilizează, dacă corpul de iluminat nu este destinat a fi montat pe o suprafaţă combustibilă. Panoul
are cel puţin 15 mm până la 20 mm grosime şi se întinde pe cel puţin 100 mm (dar de preferat
nu mai mult de 200 mm) în jurul proiecţiei normale a conturului drept al corpului de iluminat. Distanţa
între panou şi suprafeţele interne ale incintei este de cel puţin 100 mm. Panoul este vopsit în negru cu
o vopsea mată nemetalizată.

Un corp de iluminat de colţ este fixat într-un colţ constituit din două panouri care satisfac fiecare
prescripţiile precedente.

Un al treilea panou este necesar dacă corpul de iluminat trebuie plasat într-un colţ vertical, imediat
sub un plafon simulat.

Corpurile de iluminat nu trebuie să atingă în încastrare, temperaturi ce ar putea prezenta un pericol

sau un risc de incendiu şi conformitatea se verifică prin încercarea următoare:

Corpurile de iluminat încastrate se montează într-o încastrare de încercare constituită dintr-un

plafon suspendat, deasupra căruia se plasează o cutie paralelipipedică dreptunghiulară cu pereţi
verticali şi plafon orizontal.

Plafonul suspendat este constituit dintr-un panou din fibre de lemn poros de 12 mm grosime, în
care o deschidere corespunzătoare este practicată pentru corpul de iluminat. Panoul din fibră de
lemn depăşeşte cu cel puţin 100 mm proiecţia corpului de iluminat pe acest panou. Pereţii verticali
ai cutiei sunt constituiţi din placaj rindeluit de 19 mm grosime şi plafonul dintr-un panou din fibră de
lemn de 12 mm grosime ermetic fixată pe pereţii laturilor.

140
 SR EN 60598-1:2005

Poziţia corpului de iluminat încastrat în cutia de încercare trebuie să fie următoarea:

a) Marcare F pentru plafoane izolante – F – Corpuri de iluminat încastrate în plafoane şi

acoperite cu material izolant termic.

Cutia de încastrare este în contact pe toate laturile corpului de iluminat cu materialul izolant
termic puternic presat în spaţiul exterior al cutiei. Izolantul termic trebuie să fie echivalent cu
de două ori 10 cm grosime a lânii minerale cu un coeficient de conductibilitate termică de 0,4
W/mk. Straturi mai fine pot fi utilizate atunci când acestea au o conductibilitate termică mai
ridicată. Rezistenţa termică a cutiei de încercare trebuie, în toate cazurile, să fie de 5 m 2K / W.

b) Marcare – F

În timpul încercării, pereţii cutiei de încercare se plasează la o distanţă de 50 mm până la 75

mm de corpul de iluminat atunci când este montat în plafonul suspendat.

NOTĂ – Distanţa de 50 mm până la 75 mm ţine seama de corpurile de iluminat circulare încercate în cutii
dreptunghiulare.

Partea superioară a corpului de iluminat trebuie să fie în contact cu interiorul părţii superioare a
încastrării de încercare.

c) Fără marcare F, F sau notă de avertizare – Corpuri de iluminat corespunzătoare

pentru montare directă numai pe suprafeţe normal necombustibile.

Pentru corpurile încastrate de acest tip, încastrarea de încercare trebuie să fie realizată din
aceleaşi materiale. Aceleaşi dimensiuni ca cele utilizate pentru corpurile de iluminat cu marcaj F
trebuie să se aplice, dar cu un spaţiu de 25 mm, între partea superioară a corpului de iluminat şi
cutia de încercare, în afară de cazul când instrucţiunile de instalare ale producătorului indică altfel
pentru oricare din aceste dimensiuni. Pentru construcţia încastrării de încercare, poate fi utilizat
un material izolant necombustibil.

Partea superioară a cutiei de încercare trebuie să fie plasată la o distanţă de aproximativ 25 mm

de suprafaţa superioară efectiv plată a corpului de iluminat. Dimensiunea de 25 mm trebuie să
fie măsurată de la partea superioară interioară a cutiei de încercare la suprafaţa superioară
efectiv plată a corpului de iluminat. Dacă există distanţiere sau cutii de conexiuni la partea
superioară a corpului de iluminat care depăşesc cu mai mult de 25 mm deasupra suprafeţei sale
superioare, ele sunt plasate în contact direct cu panoul superior al cutiei de încercare.

Dacă un corp de iluminat este prevăzut cu părţi separate, destinate pentru montarea în încastrare
(de exemplu, având o carcasă separată pentru lampă şi o carcasă pentru aparatajul de alimentare)
încastrarea de încercare trebuie să fie construită, ca o simplă cutie, respectând recomandările
producătorului pentru distanţa minimă între părţi (a se vedea figura D.1). Atunci când nu este
furnizată o indicaţie de distanţare, trebuie utilizate pentru fiecare din aceste părţi încastrări de
încercare separate.

141
 SR EN 60598-1:2005

Învelişul lămpii
Lamp Aparataj de
enclosure Control
alimentare
gear

IEC 735/96

a = distanţă minimă specificată de producător

Alte distanţe sunt în conformitate cu anexa D.

Figura D.1 – Exemple de încastrări de încercare în care un corp de iluminat

conţine părţi separate

Pentru marcarea F şi pentru plafoane izolante marcate F, dacă există distanţiere sau cutii de
conexiuni ieşite în afară pe partea superioară sau pe laturile corpului de iluminat, atunci acestea
trebuie plasate în contact direct, respectiv cu cutia de încercare sau cu materialul izolant.

Plafonul suspendat şi interiorul cutiei sunt vopsite cu o vopsea neagră mată nemetalizată şi trebuie
să aibă un spaţiu de cel puţin 100 mm între acest ansamblu şi pereţii interiori, planşeul şi plafonul
incintei de încercare.

Atunci când un corp de iluminat este prevăzut pentru a fi încastrat într-un perete, încercarea se
efectuează utilizând o încastrare de încercare identică cu cea descrisă mai sus, dar cu panoul
plasat vertical.

Nici o parte a încastrării de încercare, nu trebuie să depăşească 90 oC în timpul încercării de

încălzire în funcţionare normală şi 130 oC în timpul aceleiaşi încercări în funcţionare anormală.
F
Pentru corpurile de iluminat marcate cu simbolul , nici o parte a încastrării de încercare nu
trebuie să depăşească temperatura admisă în tabelul 12.1 pentru suprafaţa de montare.

Un corp de de iluminat montat pe şină este conectat la un sistem de şină corespunzător corpului
de iluminat. Şina este montată ca în utilizare normală, în conformitate cu instrucţiunile de instalare
ale producătorului. Corpul de iluminat este conectat la şină în poziţia cea mai defavorabilă termic
de utilizare normală permisă de instrucţiunile de montare sau de marcaj. Corpul de iluminat este
pus în funcţiune în condiţiile specificate la 12.4.1 şi 12.5.1.

Toate distanţele trebuie măsurate plecând de la extremităţile poziţiilor de deplasare atunci când
corpurile de iluminat sunt reglabile în toate direcţiile sau poziţiilor în fiecare din axe atunci când sunt
complet instalate şi în timpul funcţionării normale (a se vedea figura D.2).

Figura D.2 ilustrează mărimea corectă a cutiei de încercare pentru un corp de iluminat care este
reglabil în ambele axe şi care, în consecinţă, necesită un spaţiu în plafon pentru reglare.

142
 SR EN 60598-1:2005

Traiectoria maximă
Extreme path of
în momentul rotirii
rotated fitting
corpului de iluminat
when tilted
când este înclinat

ÎnTouching
contact

Rotire cuFitting
350o arotates 350°
corpului de iluminat
IEC 872/97

Figura D.2 – Mărimea corectă a cutiei de încercare pentru marcările F

şi F (plafoane izolante) pentru un corp de iluminat reglabil

143
 SR EN 60598-1:2005

Anexa E
(normativă)

Determinarea încălzirilor înfăşurărilor

prin metoda variaţiei rezistenţei

NOTĂ – Referirea la balasturi se aplică de asemenea componentelor asemănătoare, cum ar fi

transformatoarele.

Înainte de a începe încercarea, sunt luate măsuri pentru conectarea rapidă a balastului cu ajutorul
conductoarelor corespunzătoare cu rezistenţă neglijabilă la o punte Wheatstone sau la orice alt
aparat de măsură a rezistenţei convenabil, după ce corpul de iluminat a fost deconectat de la
alimentare.

Un cronometru cu citire uşoară a secundelor prin acţionare manuală este necesar.

Procedura de încercare este următoarea:

Corpul de iluminat este menţinut fără alimentare pe o perioadă suficient de lungă pentru a fi sigur
că în întregime corpul de iluminat, cuprinzând înfăşurările balastului, este stabilizat termic la o
temperatură ambiantă efectiv constantă (t1) care nu trebuie să varieze cu mai mult de 3 oC pe
durata acestei perioade.

Rezistenţa (R1) a înfăşurării la rece a balastului se măsoară şi temperatura t 1 se notează.. Corpul de

iluminat este pus în funcţiune până la atingerea stabilizării termice indicată de un aparat de măsură
a temperaturii corespunzător, fixat pe corpul balastului. Temperatura ambiantă a aerului (t 3) în
incinta fără curenţi de aer se notează.

Corpul de iluminat este apoi deconectat de la alimentare, timpul este notat şi balastul este conectat
imediat la puntea Wheatstone. Rezistenţa se măsoară cât mai repede posibil şi timpul
corespunzător este notat.

Măsurări suplimentare ale rezistenţei sunt efectuate, dacă este necesar, la intervale
corespunzătoare în timpul răcirii balastului, timpii la care sunt efectuate măsurările fiind notaţi.
Aceste măsurări permit trasarea curbei de variaţie a rezistenţei în funcţie de timp şi extrapolarea
punctului corespunzător momentului de deconectare de la alimentare; se citeşte atunci rezistenţa
R2 a înfăşurării la cald.

Deoarece rezistenţa cuprului variază proporţional cu temperatura măsurată plecând de la un punct

de referinţă de – 234,5 oC, temperatura caldă t2 poate fi calculată plecând de la raportul dintre
rezistenţa la cald R2 şi rezistenţa la rece R1 cu ajutorul ecuaţiei:

R2
 t2  234,5
R1 t  234,5
1
Constanta 234,5 se referă la înfăşurările din cupru; pentru aluminiu această constantă este 229.
Prin urmare, pentru înfăşurările cu fir de cupru:

R
t2  2  t1  234,5)  234,5
R1

Creşterea de temperatură este diferenţa între temperatura calculată t 2 şi temperatura aerului

ambiant t3 la sfârşitul încercării, adică:

creşterea de temperatură = (t2 – t3)K

144
 SR EN 60598-1:2005

Anexa F
(normativă)

Încercarea rezistenţei la solicitări datorate coroziunii

cuprului şi aliajelor de cupru

F.1 Incinta de încercare

Pentru încercare trebuie să fie utilizate recipiente din sticlă care pot fi închise. Aceste recipiente pot
fi, de exemplu, desicatoare sau simple cuve cu margini rodate şi capac. Volumul recipientelor
trebuie să fie de cel puţin 10 litri. Un anumit raport între volumul spaţiului de încercare şi volumul
soluţiei de încercare trebuie să fie respectat (de la 20:1 la 10:1).

F.2 Soluţia de încercare

Preparare 1 litru de soluţie:

Se dizolvă 107 g de clorură de amoniu (NH4Cl categorie reactiv) în aproximativ 0,75 litri de apă
distilată sau complet demineralizată şi se adaugă tot atâta soluţie de hidroxid de sodiu 30 %
(preparată din NaOH, categorie reactiv, şi apă distilată sau complet demineralizată) care este
necesară pentru a atinge valoarea pH 10 la 22 o C. Pentru alte temperaturi, se corectează
această soluţie la valori pH corespunzătoare specificate în tabelul F.1.

Tabelul F.1 – Valoarea pH a soluţiei de încercare

Temperatura Soluţia de încercare

o
C pH
22  1 10,0  0,1
25  1 9,9  0,1
27  1 9,8  0,1
30  1 9,7  0,1

După corectarea pH-ului, se completează până la 1 litru cu apă distilată sau complet
demineralizată.

Aceasta nu modifică valoarea pH.

Se păstrează temperatura constantă cu  1 oC în timpul corectării pH. Măsurarea pH-ului se

efectuează utilizând un aparat care permite o corectare a valorii pH cu aproape  0,02.

Soluţiile de încercare pot fi utilizate pe o durată lungă, dar valoarea pH-ului care reprezintă o
măsură a concentraţiei de amoniac în atmosfera de vapori, trebuie să fie verificată la fiecare trei
săptămâni şi corectată dacă este necesar.

F.3 Element de încercat

Încercarea se realizează pe elemente de încercat prelevate din corpurile de iluminat.

F.4 Procedura de încercare

Suprafeţele elementelor de încercat trebuie să fie curăţate cu atenţie, lacul fiind îndepărtat cu
acetonă, grăsimea şi urmele de degete cu white spirit sau produse similare.
145
 SR EN 60598-1:2005

Incinta de încercare conţinând soluţia de încercare trebuie să fie adusă la o temperatură de

(30 oC  1 oC). Elementele de încercat, preîncălzite la 30 oC, trebuie să fie plasate în incinta de
încercare cât mai rapid posibil astfel încât vaporii de amoniac să poată acţiona fără dificultăţi.
Elementele de încercat trebuie să fie, de preferat, suspendate pentru a nu fi înmuiate în soluţia de
încercare şi nici să fie în contact între ele. Suporţii sau dispozitivele de suspendare trebuie să fie
realizate din materiale care nu sunt susceptibile de a fi atacate de vaporii de amoniac, de exmplu
sticlă sau porţelan.

Încercarea trebuie să fie executată la o temperatură constantă de (30 oC  1 oC) pentru a exclude
formarea vizibilă de apă condensată, cauzată de variaţiile de temperatură, care ar putea deforma
foarte serios rezultatele încercării. Perioada de încercare începe atunci când incinta este închisă
şi durează 24 h. După acest tratament, elementele de încercat trebuie să fie spălate cu apă
curentă; 24 h mai târziu ele nu trebuie să prezinte nici o crăpătură la examinarea cu o lupă cu
mărire optică 8x.

NOTĂ – Pentru a nu influenţa rezultatele încercării, elementele de încercat trebuie manevrate cu atenţie.

146
 SR EN 60598-1:2005

Anexa G

a fost eliminată

147
 SR EN 60598-1:2005

Anexa H

a fost eliminată

148
 SR EN 60598-1:2005

Anexa I

neutilizată

149
 SR EN 60598-1:2005

Anexa J
(informativă)

Explicarea cifrelor IP pentru gradele de protecţie

Pentru detalii complete, a se vedea CEI 60529 din care următoarele reprezintă un extras.

Tipul de protecţie asigurat de acest sistem de clasificare este următorul:

a) Protecţia persoanelor împotriva contactului cu sau apropierii de părţi active şi împotriva

contactului cu părţi în mişcare (altele decât arborii de rotaţie netezi sau similare) din interiorul
carcasei şi protecţia echipamentului împotriva pătrunderii corpurilor solide străine.

b) Protecţia echipamentului din interiorul carcasei împotriva efectelor dăunătoare ale pătrunderii apei.

Simbolul pentru a indica gradele de protecţie este constituit din literele caracteristice IP urmate de
două cifre (“cifrele caracteristice”) care indică conformitatea echipamentelor cu condiţiile descrise în
tabelele J.1 şi respectiv J.2. Prima cifră indică gradul de protecţie descris la punctul a) de mai sus şi
a doua cifră gradul de protecţie descris la punctul b) de mai sus.

Tabelul J.1 – Grade de protecţie indicate de prima cifră caracteristică

Prima cifră
caracteristică
Scurtă descriere
0 Neprotejat
1 Protejat împotriva corpurilor
solide mai mari de 50 mm
2 Protejat împotriva corpurilor
solide mai mari de 12 mm
3 Protejat împotriva corpurilor
solide mai mari de 2,5 mm
4 Protejat împotriva corpurilor
solide mai mari de 1,0 mm
5 Protejat împotriva prafului
6 Etanş la praf
Grad de protecţie
Detalii în rezumat ale obiectelor care nu trebuie
să pătrundă în carcasă
Fără protecţie specială
O suprafaţă mare a corpului cum ar fi mâna (dar fără
protecţie împotriva accesului deliberat). Corpuri solide care
depăşesc un diametru de 50 mm.
Degete sau obiecte similare care nu depăşesc o lungime de
80 mm. Corpuri solide care depăşesc un diametru de 12 mm
Scule, fire etc. cu un diametru sau grosime mai mare de 2,5
mm. Corpuri solide care depăşesc un diametru de 2,5 mm
Fire sau benzi cu grosimea mai mare de 1,0 mm. Corpuri
solide care depăşesc un diametru de 1,0 mm
Pătrunderea prafului nu este în totalitate împiedicată dar
praful nu intră în cantitate suficientă pentru a deranja
funcţionarea satisfăcătoare a echipamentului
Fără pătrunderea prafului

150
 SR EN 60598-1:2005

Tabelul J.2 – Grade de protecţie indicate de a doua cifră caracteristică

A doua cifră Grad de protecţie

caracteristică Scurtă descriere Tip de protecţie asigurat de carcasă
0 Neprotejat Fără protecţie specială
1 Protejat împotriva căderilor Căderile picăturilor de apă verticale nu trebuie să aibă
picăturilor de apă verticale efecte dăunătoare
2 Protejat împotriva căderilor Căderile picăturilor de apă verticale nu trebuie să aibă
picăturilor de apă înclinate efecte dăunătoare atunci când carcasa este înclinată până
până la 15o la 15o în raport cu poziţia sa normală
3 Protejat împotriva ploii fine Apa pulverizată în ploaie într-o direcţie care face un unghi
până la 60o cu verticala nu trebuie să aibă efecte
dăunătoare
4 Protejat împotriva proiecţiilor Apa proiectată în orice direcţie pe carcasă nu trebuie să
de apă aibă efecte dăunătoare
5 Protejat împotriva jeturilor de Apa proiectată cu ajutorul unei duze asupra carcasei din
apă orice direcţie nu trebuie să aibă efecte dăunătoare
6 Protejat împotriva valurilor Valuri marine mari sau apă proiectată în jeturi puternice nu
mării trebuie să intre în carcasă în cantităţi dăunătoare
7 Protejat împotriva efectelor de Pătrunderea de apă, în cantitate dăunătoare, nu trebuie să
imersiune fie posibilă când carcasa este imersată în apă în condiţii
definite de presiune şi timp
8 Protejat împotriva imersiunii Echipamentul este corespunzător pentru imersiunea
prelungite prelungită în apă în condiţii specificate de constructor.
NOTĂ – Aceasta înseamnă că, în mod normal, echipamentul
este închis ermetic. Totuşi, pentru anumite tipuri de
echipament, aceasta poate însemna că apa poate pătrunde
cu condiţia ca să nu rezulte efecte dăunătoare
Tehnicile de curăţire specializate nu sunt acoperite prin codurile IP. Se recomandă producătorilor, dacă este
necesar, să furnizeze informaţii corespunzătoare în ceea ce priveşte tehnicile de curăţire. Aceasta este în
acord cu recomandările conţinute în CEI 60529 pentru tehnicile de curăţire specializate.

151
 SR EN 60598-1:2005

Anexa K
(informativă)

Măsurarea temperaturii

K.1.1 Recomandările următoare se aplică metodelor de efectuare a măsurărilor de temperatură

pe corpurile de iluminat în incinta fără curenţi de aer, conform cu 12.4.1. Aceste metode de
măsurare au fost dezvoltate în scopul adaptării lor particulare la corpurile de iluminat; se pot utiliza
şi alte metode dacă s-a stabilit că ele sunt cel puţin egale ca precizie şi exactitate.

Temperaturile materialelor solide se măsoară de obicei cu ajutorul termocuplelor. Tensiunea de

ieşire se măsoară cu ajutorul unui dispozitiv de înaltă impedanţă cum ar fi un potenţiometru. Cu un
aparat de măsură cu lectură directă, este important să se verifice că impedanţa sa de intrare este
adaptată la impedanţa termocuplului. Indicatoarele de temperatură de tip chimic nu sunt în prezent
utilizate decât pentru verificări grosiere ale măsurărilor.

Firele termocuplelor trebuie să fie cu conductivitate termică mică. Un termocuplu corespunzător

este constituit dintr-un fir de nichel – crom 80/20 împerecheat cu nichel – cupru 40/60 (sau nichel –
aluminiu 40/60). Fiecare din cele două fire (de obicei sub formă de bandă sau fir cu secţiune
circulară) este suficient de fin pentru a trece printr-o gaură cu diametrul de 0,3 mm. Toate
extremităţile firelor, susceptibile de a fi expuse radiaţiilor, au un capăt metalic cu un înalt factor de
reflexie. Izolaţia fiecărui fir suportă temperatura corespunzătoare şi tensiunea nominală; ea este de
asemenea fină dar robustă.

Termocuplele sunt fixate în punctul de măsurare cu o minimă perturbare a condiţiilor termice şi cu

un contact termic de rezistenţă scăzută. Dacă nu a fost specificat un punct de măsură particular,
punctul cu cea mai înaltă temperatură poate fi determinat printr-o explorare preliminară (în acest
scop, un termocuplu poate fi montat într-un suport constituit dintr-un material cu conductivitate
termică scăzută: pot fi utilizate instrumente cu termistoare). Este importantă explorarea materialelor
cum ar fi sticla, deoarece temperatura poate varia rapid în funcţie de amplasare. Termocuplele
trebuie montate în interiorul sau aproape de corpul de iluminat pentru a fi expuse cât mai puţin la
căldura de conducţie sau căldura radiantă. Se recomandă evitarea tensiunilor din părţile
conductoare de curent.

Metodele următoare au fost considerate ca satisfăcătoare pentru fixarea joncţiunilor termocuplelor

în punctele de măsurare:

a) Strângere mecanică, de exemplu sub un dispozitiv de fixare (strângerea sub părţi conductoare
de curent trebuie evitată).

b) Sudarea pe o suprafaţă metalică (cu o minimă cantitate de material de sudură).

c) Printr-un adeziv (în cantitate minimă). Adezivul nu trebuie să separe termocuplul de punctul
de măsurare. Un adeziv utilizat pe un material translucid va fi, de asemenea, pe cât posibil
translucid. Un adeziv corespunzător pentru sticlă este format dintr-o parte silicat de sodiu şi
două părţi sulfat de calciu în soluţie apoasă.

Pe părţile nemetalice, ultimii 20 mm ai termocuplului sunt fixaţi pe suprafaţă pentru a

compensa fluxul de căldură plecând din punctul de măsurare.

d) Cabluri. Izolaţia este despicată şi termocuplul inserat în fantă (fără a atinge un conductor):
izolaţia este apoi legată.

e) Suprafeţe de montare (a se vedea anexa D). Un termocuplu este fixat pe un disc de cupru (cu
diametrul de aproximativ 15 mm şi 1 mm grosime vopsit în negru mat) înfundat la nivelul
suprafeţei de montare în punctul cel mai cald.

152
 SR EN 60598-1:2005

Temperatura ambiantă medie într-o incintă fără curenţi de aer este considerată ca fiind cea a
aerului într-un punct vecin cu unul din pereţii perforaţi, la nivelul centrului corpului de iluminat.
Această temperatură este de obicei măsurată cu un termometru cu mercur, al cărui rezervor este
protejat împotriva radiaţiei cu un cilindru cu pereţi dubli din metal lustruit.

Temperatura medie a unei înfăşurări este măsurată prin metoda variaţiei rezistenţei. Modul de
operare de urmat este descris în anexa E.

NOTĂ – Se constată adesea erori comise în calculul estimativ. O verificare grosieră independentă trebuie să
fie făcută prin măsurarea temperaturii cutiei componentei şi prin adăugarea unei corecţii înfăşurare – cutie
corespunzătoare construcţiei.

Este important ca toate instrumentele de măsurare a temperaturii să fie controlate cu regularitate.

Se recomandă de asemenea autorităţilor însărcinate cu aceste măsurări de a proceda la schimbări
ale corpurilor de iluminat pentru a ameliora uniformitatea măsurării diferitelor materiale la diferite
niveluri de temperatură.

K.1.2 Măsurarea temperaturilor părţilor izolante ale duliilor de lămpi

Termocuplele trebuie să fie aplicate pe următoarele puncte de măsură, aşa cum se indică în figura K.1:

a) rama duliei (nu pe duliile metalice sau din ceramică);

b) în punctul de contact între soclul lămpii şi dulie (dacă ea este din material izolant altul decât ceramica).
Măsurările sunt efectuate pe dulie şi trebuie să fie cât mai aproape posibil de punctul de contact
între soclul lămpii şi dulie, fără a atinge soclul lămpii;
c) la separarea celor două fire ale cablului, cu un maximum de 10 mm de la bornele duliei (dacă
ele există – acest punct de măsurare fiind important, căci nu este exclus ca firele să le atingă).

NOTĂ – Dulia poate fi cu filet Edison sau baionetă.

153
 SR EN 60598-1:2005

Figura K.1 – Amplasarea termocuplelor pe o dulie tipică

Anexa L
(informativă)

Ghid practic de proiectare a corpurilor de iluminat

L.1 Domeniu de aplicare

Acest ghid practic este destinat informării producătorilor de corpuri de iluminat referitor la modul de
comportare al materialelor plastice şi finisărilor sub influenţa temperaturii, radiaţiei UV, umidităţii,
atmosferei corozive şi de a oferi de asemenea un ghid practic în proiectarea reflectoarelor. Acest
ghid cuprinde de asemenea recomandări privind alegerea componentelor utilizate în diferite tipuri
de corpuri de iluminat.

Ghidul se aplică corpurilor de iluminat utilizate în interior şi în exterior şi face, sub formă de
informare şi fără a epuiza subiectul, recomandări referitoare la construcţiile considerate în general
ca satisfăcătoare. Acest ghid nu trebuie în nici un caz să fie considerat ca o prescripţie deoarece
alte soluţii pot fi de asemenea eficace şi chiar preferabile în anumite aplicaţii particulare.

O clasificare a influenţelor externe este prezentată în CEI 60364-5-51.

L.2 Utilizarea materialelor plastice în corpurile de iluminat

Componentele din material plastic au devenit elemente importante şi verificate funcţional în construcţia
corpurilor de iluminat. Aceasta se aplică componentelor interne şi cablajului precum şi componentelor
cum ar fi carcasele translucide, ecranele şi elementele care asigură rezistenţa mecanică.

Folosirea corpurilor de iluminat în utilizare “normală” determină “îmbătrânirea” acestor părţi din
material plastic pe întreaga durată normală de viaţă a lor.

Condiţiile de utilizare excesiv de dificile, precum şi influenţele dăunătoare, diminuează rezistenţa la

îmbătrânire.

Tabelul L.1 – Influenţe dăunătoare

Influenţă dăunătoare Cauze Efecte*

Temperatură de Tensiune de funcţionare prea înaltă Deformare
funcţionare ridicată
Temperatură ambiantă prea înaltă Fragilitate
Montare incorectă Decolorare
Radiaţie UV Lămpi cu vapori de mercur la înaltă Îngălbenire
presiune cu componentă de radiaţii
UV în exces Fragilitate

Lămpi germicide
Substanţe corozive Înmuiere (plastifianţi)
Curăţire incorectă (cu dezinfectanţi)
* Fiecare cauză poate produce toate efectele
Fisurare/Crăpare
Reducerea rezistenţei
Deteriorarea suprafeţei externe

Trebuie să se acorde o deosebită atenţie:

– temperaturii în funcţionare continuă;
– radiaţiilor UV şi radiaţiilor vizibile;
– sarcinilor statice şi şocurilor dinamice;
154
 SR EN 60598-1:2005

– atmosferelor oxidante.

Anumite combinaţii ale acestor influenţe au o importanţă particulară şi pot face un material
necorespunzător pentru aplicaţia prevăzută. De exemplu, combinaţia dintre radiaţia UV şi căldură poate
produce o substanţă verzuie pe izolaţia cablurilor din PVC indicând degradarea izolaţiei. Caracteristicile
publicate privind anumite materiale, desemnate prin denumiri generice, pot varia în funcţie de
materialele de umplere, de inhibitorii utilizaţi, de metoda de fabricare, precum şi de proiectare.

L.3 Rezistenţă la rugină

Pentru corpurile de iluminat utilizate în interior, în atmosfere normale, se poate utiliza o mare
varietate de materiale.

Componentele în folie metalică ale corpurilor de iluminat trebuie să fie corespunzător pretratate şi
suprafaţa acoperită cu un finisaj, de exemplu un email pentru cuptor.

Reflectoarele din aluminiu nevopsite şi grilajele de obturare trebuie să fie dintr-un aliaj de aluminiu
cu acoperire anodică.

Componentele auxiliare ale corpurilor de iluminat, cum ar fi agrafe, balamale etc. funcţionează
satisfăcător în atmosfere normale în interior atunci când sunt prevăzute cu o acoperire electrolitică
cu un material corespunzător. Zincarea, nichelarea/cromarea şi cositorirea sunt satisfăcătoare.

NOTĂ – Securitatea electrică a corpurilor de iluminat pentru utilizare în interior în atmosfere umede se
verifică prin încercările din secţiunea 9.

L.4 Rezistenţă la coroziune

Corpurile de iluminat pentru utilizare în interior sau exterior în atmosfere cu înalt grad de umiditate
ar trebui să aibă o rezistenţă la coroziune adecvată. Deşi se presupune că aceste corpuri de iluminat
nu vor trebui să funcţioneze în atmosfere încărcate cu vapori chimici, trebuie reamintit faptul că
toate atmosferele conţin într-o mică proporţie gaze corozive, cum ar fi bioxidul de sulf şi că în
prezenţa umidităţii, acestea pot provoca o coroziune foarte puternică într-o perioadă lungă de timp.

În evaluarea rezistenţei la coroziune a unui corp de iluminat, trebuie reamintit faptul că interiorul
unui corp de iluminat închis este mult mai puţin supus coroziunii (chiar dacă el este prevăzut cu una
sau mai multe găuri de scurgere) decât exteriorul corpului de iluminat.

Metalele sau combinaţiile următoare sunt considerate că asigură rezistenţa adecvată la coroziune:

a) cuprul şi bronzul; alama cu cel puţin 80 % cupru;

b) oţelul inoxidabil;
c) aluminiul (folie, extrudat sau turnat) şi zincul turnat, care sunt cunoscute pentru rezistenţa
lor la coroziune atmosferică;
d) fonta şi fonta maleabilă cu grosimea cel puţin de 3,2 mm, acoperite cu cel puţin 0,05 mm zinc
pe suprafeţele exterioare şi cu un strat vizibil din acest metal pe suprafaţa interioară;
e) foaie de oţel, acoperită cu zinc, grosimea medie a stratului : 0,02 mm;
f) materiale polimerice, a se vedea articolul L.1.

Componentele metalice în contact ar trebui confecţionate din metale apropiate în seria galvanică
pentru a evita coroziunea electrolitică. De exemplu, alama sau alte aliaje de cupru nu ar trebui să
fie utilizate în contact cu aluminiul sau aliajele sale; contactul între unul sau altul din aceste grupe
de materiale şi oţelul inoxidabil este mult mai indicat.

Materialele plastice utilizate în exterior trebuie în general alese dintre acelea ale căror caracteristici
nu se schimbă semnificativ în timpul perioadelor lungi de utilizare, de exemplu materialele acriclice.

Materialele pe bază de celuloză nu sunt în general satisfăcătoare în atmosferă foarte umedă, atât în
interior cât şi în exterior, în timp ce altele care includ polistiren, deşi corespunzătoare pentru
155
 SR EN 60598-1:2005

utilizare în interior, sunt susceptibile de a fi serios deteriorate dacă sunt utilizate în exterior prin
efectul combinat al umidităţii şi radiaţiei solare.

În cazul în care corpurile de iluminat din material plastic pentru atmosfere cu înalt grad de umiditate
(pentru interior şi exterior) conţin îmbinări cimentate este esenţial ca cimentul utilizat să poată
rezista expunerii continue la umiditate pe perioade lungi de timp fără deteriorare.

NOTĂ – Securitatea electrică a corpurilor de iluminat pentru utilizare în exterior în atmosfere umede se
verifică prin încercările din secţiunea 9.

L.5 Atmosfere corozive chimic

Pentru corpurile de iluminat utilizate în atmosfere în care gaze sau vapori corozivi chimic pot fi prezente
într-o concentraţie importantă, mai ales unde apar condensări, se aplică prevederile menţionate mai sus
pentru corpurile de iluminat utilizate în exterior precum şi următoarele prevederi suplimentare:

a) În general, corpurile de iluminat ale căror carcase sunt făcute din metal turnat rezistent la
coroziune se comportă mult mai bine în funcţionare decât corpurile de iluminat din tablă.

b) Atunci când se foloseşte metal, acesta ar trebui, în măsura în care este posibil, să fie ales
pentru a rezista la agentul coroziv specific respectiv, dat fiind că majoritatea metalelor sunt
susceptibile de a fi atacate de anumiţi agenţi corozivi. Aluminiul turnat sub presiune este
satisfăcător pentru majoritatea aplicaţiilor.

c) Similar, vopsirile sau alte acoperiri de protecţie ar trebui alese în funcţie de agenţii corozivi
specifici sau grupele de agenţi corozivi. De exemplu, vopsirile care au o mare rezistenţă la acizi
pot să nu fie capabile să reziste la atacul anumitor baze.

d) Materialele plastice cum ar fi acrilicele, policlorura de vinil şi polistirenul sunt foarte rezistente la
atacul majorităţii acizilor anorganici şi bazelor. Ele sunt totuşi susceptibile de a fi atacate de anumite
lichide şi vapori organici şi, datorită faptului că efectul depinde atât de tipul de material plastic cât şi
de substanţa chimică respectivă, materialele ar trebui alese în funcţie de condiţiile specifice.

e) Emailurile vitrificate sunt rezistente la multe produse chimice, dar pentru a asigura o funcţionare
satisfăcătoare în atmosfere puternic corozive, este esenţial ca stratul de email să nu prezinte
fisuri sau porţiuni exfoliate.

L.6 Proiectarea reflectoarelor

Materialele utilizate în reflexia luminii reflectă de asemenea spectrul infraroşu într-un mod similar.
Un reflector eficient din punct de vedere optic va reflecta de asemenea radiaţia IR a corpului de
iluminat, reducând astfel efectele de supraîncălzire.

Este foarte important ca punctele calde să nu fie concentrate pe părţile corpului de iluminat şi
lămpii, ceea ce ar putea afecta performanţa sau ar putea reduce durata de viaţă a materialelor. În
particular, se recomandă ca lumina reflectată (şi IR) să nu fie focalizată în spate pe peretele
balonului, filamentului lămpii sau tubului. Aceasta ar afecta durata de viaţă a lămpii şi, în cazuri
extreme, ar putea provoca un defect al balonului lămpii sau al tubului.

Temperaturile maxime de funcţionare menţionate în standardele de lămpi nu trebuie să fie depăşite

(a se vedea referinţele normative în 0.2).

L.7 Componente utilizate în diferite tipuri de corpuri de iluminat

În standardele de componente, distanţele de conturnare şi distanţele în aer sunt în mod normal
legate de anumite condiţii cum ar fi gradul de poluare 2 şi supratensiunea de categoria 1şi ar trebui
reţinute pentru alegerea componentelor corpului de iluminat. Alţi parametri, cum ar fi rezistenţa la
foc şi/sau la curenţi de scurgere pot de asemenea influenţa alegerea componentelor corpului de
iluminat. Aceasta înseamnă de asemenea că respectivele componente pot fi utilizate în majoritatea
corpurilor de iluminat unde aceste condiţii sunt întâlnite. În unele corpuri de iluminat, de exemplu
corpuri de iluminat public, corpuri de iluminat de securitate etc., se aplică condiţii mai severe.
Aceasta poate implica faptul că acele componente denumite « normale » să nu poată fi utilizate fără
a satisface aceste condiţii mai stringente. Consecinţa ar putea fi ca producătorul de corpuri de

156
 SR EN 60598-1:2005

iluminat să fie îndrumat să utilizeze componente care satisfac diferitele condiţii de utilizare în diferite
categorii de corpuri de iluminat.

Va fi necesar să se considere următorii parametri la alegerea componentelor:

A. Micromediul componentelor

A1. Curenţi de scurgere (CEI 60112)

– medii obişnuite care nu necesită încercări la curent de scurgere

– medii care necesită o încercare la curent de scurgere la 175 V (de exemplu CTI 175)

A2. Grade de poluare (CEI 60664-1)

– grad de poluare 1

– grad de poluare 2

– grad de poluare 3

– grad de poluare 4

B. Categoria de supratensiume (CEI 60664-1)

– categoria de supratensiune I

– categoria de supratensiune II

– categoria de supratensiune III

– categoria de supratensiune IV

C. Rezistenţa la foc (seria CEI 60695-2)

– încercare cu fir incandescent 650 oC

– încercare cu fir incandescent 850 oC

157
 SR EN 60598-1:2005

Anexa M
(informativă)

Ghid de conversie între tabelul IX din CEI 60598-1 (a 2-a ediţie)

şi tabelul 11.1 –
Determinarea distanţelor de conturnare şi a distanţelor
de străpungere în aer

Distanţe de conturnare şi distanţe de Corpuri de iluminat Corpuri de iluminat Corpuri de iluminat

străpungere în aer în milimetri între clasa I clasa II clasa III

Tensiune maximă de funcţionare (V) 24 250 500 1 000 24 250 500 50

(1) Părţi active de polarităţi diferite Izolaţie de bază
Distanţe de conturnare
sau distanţe de
străpungere în aer
IRC  sau  600
Izolaţie de bază
Distanţe de conturnare
sau distanţe de
străpungere în aer
IRC  sau  600
Izolaţie de bază
Distanţe de conturnare
sau distanţe de
străpungere în aer
IRC  sau  600

(2) Părţi active şi părţi metalice Izolaţie de bază
accesibile, şi de asemenea între Distanţe de conturnare
părţi active şi suprafaţa exterioară sau distanţe de
accesibilă a părţilor electroizolante străpungere în aer
IRC  sau  600
Izolaţie întărită
Distanţe de conturnare
sau distanţe de
străpungere în aer
IRC  sau  600
Izolaţie de bază
Distanţe de conturnare
sau distanţe de
străpungere în aer
IRC  sau  600

(3) Părţi care pot deveni active din Izolaţie suplimentară

cauza străpungerii unei izolaţii Distanţe de conturnare
funcţionale* în corpurile de iluminat sau distanţe de
de clasa II şi părţi metalice străpungere în aer
accesibile
IRC  sau  600

(4) Suprafaţa exterioară a unui cordon Izolaţie suplimentară

sau cablu flexibil şi o parte metalică Distanţe de conturnare
accesibilă la care el este fixat cu sau distanţe de
ajutorul unui strângător de cablu, străpungere în aer
bridă de cablu sau agrafă din
material electroizolant IRC  sau  600

(5) Eliminat

(6) Părţi active şi alte părţi metalice, Izolaţie suplimentară Izolaţie întărită Izolaţie de bază
între ele şi suprafaţa suport (plafon,
perete, masă etc.) sau între părţi
active şi suprafaţa suport când nu
există metal intermediar

* În acest context, izolaţia funcţională este înţeleasă ca fiind izolaţia de bază.

158
 SR EN 60598-1:2005

Anexa N
(informativă)

F
Explicaţii despre marcajul al corpurilor de iluminat
F
Atunci când un corp de iluminat este marcat cu simbolul , aceasta semnifică că este adaptat
montării directe pe suprafeţe normal inflamabile, cu sau fără material izolant termic. Aceste
suprafeţe normal inflamabile sunt definite pentru a include materiale de construcţie, cum ar fi,
lemnul sau materiale bazate pe lemn, cu grosimea mai mare de 2 mm.

La origine, prescripţiile referitoare la corpurile de iluminat se aplicau numai celor care încorporau
un balast sau un transformator. De atunci, utilizarea simbolului F a primit o largă acceptare în
cursul ultimilor zece ani şi utilizarea s-a extins pentru a acoperi toate corpurile de iluminat,
incluzând corpurile de iluminat care utilizează lămpi cu incandescenţă.

Prescripţiile de marcare cu originea F sunt bazate pe două caracteristici distincte:

a) protecţia împotriva aprinderii, care poate surveni la sfârşitul duratei de viaţă a balastului (a
se vedea 4.16.1).

b) protecţia împotriva căldurii produsă de către balast atât în timpul condiţiilor de funcţionare
anormală (scurtcircuitul starterului) cât şi în caz de defect accidental (a se vedea 4.16.2).

N.1 Protecţie împotriva aprinderii

Experienţa practică a ultimilor zece ani n-a arătat nici o dovadă în ceea ce priveşte emisia
presupusă de flăcări din înfăşurările unui balast la sfârşitul duratei de viaţă.

Alte componente, cum ar fi condensatoarele, sunt supuse la o încercare distructivă, pentru a

verifica dacă aceste componente se vor defecta de o manieră nepericuloasă.

În plus, ţinând seama de faptul că proprietăţile de aprindere ale materialelor inflamabile ale
corpurilor de iluminat sunt încercate conform 4.15, s-a tras concluzia că nu există nici o dovadă
care să justifice păstrarea prescripţiei pentru un material intermediar între înfăşurări şi suprafaţa de
montare. Această prescripţie a fost deci suprimată din a doua ediţie a CEI 60598-1.

N.2 Protecţia împotriva căldurii

Pentru protejarea suprafeţei de montare împotriva unor încălziri excesive, sunt indicate în acest
standard trei posibilităţi de protecţie echivalente, la alegerea producătorului:
– distanţare;
– măsurarea temperaturii;
– protecţie termică.

N.2.1 Distanţare

Balastul sau transformatorul este distanţat de suprafaţa de montare la o distanţă minimă de:

a) fie 10 mm, incluzând un spaţiu de 3 mm de aer între suprafaţa exterioară a carcasei corpului
de iluminat şi suprafaţa de montare a corpului de iluminat şi un minimum de 3 mm spaţiu de
aer între balast sau transformator şi suprafaţa internă a cutiei corpului de iluminat.
Dacă balastul sau transformatorul nu are cutie, distanţa de 10 mm trebuie să se aplice de la
159
 SR EN 60598-1:2005

partea activă, de exemplu înfăşurarea balastului.

Cutia corpului de iluminat ar trebui să fie practic continuă în partea ce protejează

balastul/transformatorul permiţând o separare mai mică de 35 mm între partea activă a
balastului/transformatorului şi suprafaţa de montare, în caz contrar aplicându-se prescripţia de
la punctul b). Nu există prescripţii în ceea ce priveşte materialul cutiei corpului de iluminat
care poate fi un material izolant ce satisface 4.15.
Dacă nu există cutie a corpului de iluminat între balast/transformator şi suprafaţa de
montare a corpului de iluminat, atunci distanţa între cele două trebuie să fie de cel
puţin 35 mm.
b) fie 35 mm. Acest spaţiu se ia în principal în considerare la corpurile de iluminat montate pe
etriere, unde distanţa de la balast/transformator la suprafaţa de montare este deseori mai mare
de 10 mm.

N.2.2 Măsurări ale temperaturii suprafeţei de montare în condiţii anormale

sau de balast defect

Măsurări ale temperaturii pot fi efectuate pentru a verifica că suprafaţa de montare a corpului de
iluminat nu va atinge temperaturi prea ridicate fie în condiţii anormale, fie de balast defect.

Aceste prescripţii şi încercări se bazează pe presupunerea că în timpul defectării balastului sau

transformatorului, de exemplu datorită înfăşurărilor scurtcircuitate, temperatura înfăşurării balastului
nu va depăşi 350 °C pentru o durată mai mare de 15 min şi că temperatura corespunzătoare
suprafeţei de montare nu va depăşi apoi 180 °C pentru o durată mai mare de 15 min.

Similar, în timpul condiţiilor anormale pentru balast, temperatura suprafeţei de montare nu trebuie
să depăşească 130 °C. La temperatura ambiantă şi la 1,1 ori tensiunea de alimentare, temperatura
înfăşurărilor şi a suprafeţei de montare se măsoară şi se raportează pe un grafic; o linie dreaptă
este trasată apoi printre aceste puncte. Extrapolarea acestei linii drepte nu trebuie să atingă un
punct reprezentând temperatura suprafeţei de montare de 180 °C pentru o temperatură a
înfăşurărilor de 350 °C (a se vedea figura 9).

Pentru suprafeţele normal inflamabile, temperaturile limită ale suprafeţei de montare,

corespunzătoare unei temperaturi de aprindere a lemnului, sunt o funcţie de timp (a se vedea
figura 27).

N.3 Dispozitive de protecţie termică

Dispozitivele de protecţie termică pot să facă parte din balast sau să fie exterioare.

– Prescripţiile pentru balasturile protejate termic sunt menţionate în standardele de balasturi

corespunzătoare.
P …
Balasturile protejate termic sunt marcate cu un simbol sau . Punctele sunt înlocuite prin
temperatura maximă în °C atribuită cutiei, atunci când dispozitivul de protecţie deschide circuitul.

P …
Balasturile protejate termic cu simbolul sau cu valori mai mici sau egale cu 130 °C
asigură o protecţie totală a suprafeţei de montare a corpului de iluminat, fără a necesita alte măsuri
suplimentare în corpul de iluminat. Aceasta implică o conformitate bazată pe timp, în relaţie cu
temperatura maximă admisă pentru cutie în condiţiile anormale de funcţionare, adică 130 °C, şi în
condiţiile de defect ale balastului, cu o temperatură a suprafeţei de montare ce nu depăşeşte 180 °C.
…
Balasturile protejate termic, marcate cu un simbol cu valori peste 130 °C trebuie să fie verificate
împreună cu corpul de iluminat, aşa cum se specifică pentru corpurile de iluminat cu protecţie
160
 SR EN 60598-1:2005

termică exterioară balastului.

Corpurile de iluminat cu protecţie termică exterioară balastului şi corpurile de iluminat cu balast

protejat termic cu o valoare marcată mai mare de 130 °C sunt verificate, prin măsurarea
temperaturii suprafeţei de montare, până când protecţia termică deschide circuitul. În timpul
încercării, se înregistrează temperatura suprafeţei de montare care nu trebuie să depăşească
temperatura maximă admisă, în condiţiile anormale de funcţionare, adică 130 °C şi nu pe bază de
timp în relaţie cu temperatura maximă admisă în condiţiile de defect ale balastului (a se vedea
tabelul N.1).

Tabelul N.1 – Funcţionarea cu protecţie termică

Temperatură maximă a Timp maxim pentru

suprafeţei de montare atingerea temperaturii
maxime de 135 °C
°C Minute

Sub 180 0
Între 175 şi 180 15
Între 170 şi 175 20
Între 165 şi 170 25
Între 160 şi 165 30
Între 155 şi 160 40
Între 150 şi 155 50
Între 145 şi 150 60
Între 140 şi 145 90
Între 135 şi 140 120

161
 SR EN 60598-1:2005

Anexa O

neutilizată

162
 SR EN 60598-1:2005

Anexa P
(normativă)

Prescripţii referitoare la măsurile de protecţie, împotriva

radiaţiei UV, pentru ecranele de protecţie destinate echipării
corpurilor de iluminat care utilizează lămpi
cu halogenuri metalice

P.1 Introducere

Corpurile de iluminat destinate pentru a fi utilizate cu lămpi cu halogenuri metalice, pentru care
măsurile de protecţie sunt prescrise în ceea ce priveşte emisia de radiaţii UV, trebuie să fie
echipate cu un ecran de protecţie adecvat. Procedura următoare trebuie să fie utilizată pentru
alegerea acestui ecran:

P.2 Procedura A

a) Stabilirea valorii maxime Pef * pentru lampă, plecând de la informaţiile puse la dispoziţie de
producătorul lămpii.

NOTA 1 – Pef * reprezintă puterea efectivă specifică a unei lămpi fără ecran şi este definită ca puterea
efectivă a radiaţiei UV, Pef * în funcţie de fluxul luminos. Din motive practice, dimensiunea sa se exprimă
în mW/klm.
NOTA 2 – Pef * este obţinută prin ponderarea distribuţiei puterii spectrale a lămpii cu spectrul de acţiune
publicat de către ACGIH ( American Conference of Governmental Industrial Hygienists ) – [ Referinţă,
a se vedea "Threshold Limit Values and Biological Exposure Indices", Cincinnati, Ohio] – şi
aprobat de către OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii).
NOTA 3 – Zona de activitate a spectrului va fi extinsă de la 200 nm – 315 nm la 200 nm – 400 nm; totuşi,
pentru această estimare, ponderea între 200 nm şi 315 nm este suficientă pentru sursele de
lumină albă pentru iluminat general.
b) Estimarea prescripţiilor pentru ecranul de protecţie referitoare la radiaţiile UV, în funcţie de
caracteristicile sale de transmisie T, în situaţia practică ce urmează, ţinând seama de aplicaţiile
considerate pentru corpul de iluminat:

LEZ 1000
T 3 ,6 P * t x E
ef s a

unde

T este transmisia maximă a temperaturii de funcţionare pentru toată lungimea de undă între
200 nm şi 315 nm;
LEZ este Limita de Expunere Zilnică (= 30 J/m2 );
ts este timpul de expunere maxim, estimat pe zi în ore;
Ea este iluminarea maximă estimată în lux.

Ecuaţia poate fi simplificată cum urmează:

8 ,3 10 3
T<
Pef * t s Ea

NOTĂ – Formula este valabilă, cu condiţia ca materialele utilizate pentru reflectoarele curente, de exemplu

163
 SR EN 60598-1:2005
aluminiu anodizat, să aibă aceeaşi reflectivitate la radiaţia UV ca pentru radiaţia vizibilă, ceea ce este cazul în
limitele de precizie necesare.

c) Alegerea unui ecran de protecţie, care are o transmisie în domeniul 200 nm – 315 nm, în
funcţie de valoarea T calculată.
EXEMPLU
Pef* = 50 mW/klm
ts = 8 h pe zi
Ea = 2000 lx
T < 0,01 Transmisia ecranului de protecţie trebuie să fie mai mică de 1% în domeniul actinic al
spectrului.

Procedura descrisă la a), b) şi c) va asigura interschimbabilitatea lămpilor cu halogenuri

metalice precum şi în cazul aditivilor de halogenuri metalice diferite, cu condiţia ca valoarea
maximă Pef * a lămpii să fie respectată.

P.3 Procedura B

În caz de dubiu, se efectuează măsurări directe ale radiaţiei UV ale corpului de iluminat astfel încât
să se verifice aptitudinile ecranului şi influenţa materialelor reflectorului, având diferenţe de reflexie
semnificative pentru radiaţiile UV şi radiaţiile vizibile, de exemplu atunci când sunt utilizate finisări
nemetalice.

Rezultatul măsurărilor directe pentru un corp de iluminat, Eef*, trebuie să satisfacă prescripţia
următoare:

103
Eef *  8,3
ts Ea

unde

Eef* este iluminarea energetică specifică efectivă măsurată, definită ca iluminarea energetică a
radiaţiei UV, Eef , în raport cu iluminarea.

mW
Dimensiunea Eef * este: klx
m2

164
 SR EN 60598-1:2005

Anexa Q
(informativă)

Încercarea de conformitate în producţie

Generalităţi

Încercările specificate în această anexă trebuie efectuate de către producător pe fiecare corp de
iluminat la sfârşitul producţiei şi au ca scop relevarea, în ceea ce priveşte securitatea, a variaţiilor
inacceptabile în materiale şi fabricaţie. Aceste încercări nu au ca obiectiv diminuarea calităţii şi
fiabilităţii corpului de iluminat şi ele se deosebesc de anumite încercări de tip din standard prin
tensiunile reduse utilizate.

Se pot efectua mai multe încercări, în scopul de a se asigura că fiecare corp de iluminat este
conform cu eşantionul aprobat la încercarea de tip, după această specificaţie. Producătorul trebuie
să stabilească aceste încercări în funcţie de experienţa sa.

În cadrul manualului calităţii, producătorul poate să modifice această procedură de încercare şi

valorile sale, pentru una mai bine adaptată la planul producţiei sale şi poate efectua anumite
încercări la o etapă corespunzătoare în timpul producţiei, cu condiţia ca să poată dovedi că este
asigurat cel puţin acelaşi grad de securitate ca cel specificat în această anexă.

Încercare

Încercările electrice trebuie efectuate pe 100% din toate unităţile produse aşa cum s-a stabilit în
tabelul Q.1. Produsele cu defecte trebuie să fie puse în carantină pentru casare sau reconstruire.

Efectuarea unei examinări vizuale trebuie să asigure că:

a) toate etichetele sunt bine fixate;

b) atunci când este necesar, instrucţiunile producătorului sunt amplasate în interiorul corpului de
iluminat;
c) corpul de iluminat este complet şi că verificarea mecanică a fost efectuată conform unei liste a
elementelor produsului.

Toate produsele care au corespuns acestor încercări trebuie identificate în mod potrivit.

165
 SR EN 60598-1:2005

Tabelul Q.1 – Valori minime pentru încercări electrice

Clasa corpului de iluminat şi conformitatea

Încercarea Corpuri de Corpuri de Corpuri de Corpuri de

iluminat de clasa I iluminat clasa II cu iluminat clasa III iluminat clasa II
carcasă metalică cu carcasă şi clasa III cu
metalică cu carcasă
alimentare > 25V electroizolantă
ÎNCERCAREA DE
FUNCŢIONARE/
CONTINUITATEA În general la tensiunea normală de funcţionare
CIRCUITULUI

(cu lampă sau lampă

de simulare)
CONTINUITATEA Rezistenţa maximă
LEGĂRII LA 0,50 
PĂMÂNT Neaplicabil

Aplicată între borna Măsurată lăsând să

de legare la pământ treacă un curent de
pe corpul de iluminat minimum 10 A, între
şi partea cea mai 6 V şi 12 V, timp de
accesibilă, minimum 1 s,
susceptibilă de a
deveni activă.
Corpurile de iluminat
reglabile sunt
plasate în poziţia cea
mai defavorabilă.
a) RIGIDITATEA Curentul maxim de Curentul maxim de Curentul maxim de Neaplicabil
DIELECTRICĂ străpungere 5 mA străpungere 5 mA străpungere 5 mA

Măsurată aplicând o Măsurată aplicând o Măsurată aplicând

tensiune minimă de tensiune minimă de o tensiune minimă
1,5 kV în curent 1,5 kV în curent de 400 V în curent
alternativ, timp de alternativ, timp de alternativ, timp de
minim 1 s sau 1,5 minim 1 s sau 1,5 minim 1 s sau 400
2 kV în curent 2 kV în curent 2 V în curent
continuu continuu continuu

SAU SAU SAU SAU

b) REZISTENŢA DE Rezistenţa minimă Rezistenţa minimă Rezistenţa minimă

IZOLAŢIE 2 M 2 M 2 M

Măsurată între Măsurată aplicând o Măsurată aplicând o Măsurată aplicând

bornele active şi tensiune de 500 V tensiune de 500 V o tensiune de 100 V
neutru legate curent continuu timp curent continuu timp curent continuu
împreună şi borna de 1 s de 1 s timp de 1 s
de legare la pământ
sau între
conductoarele
corpurilor de iluminat
de clasa II şi clasa III
şi carcasa metalică
POLARITATE Atunci când este Neaplicabil
necesară pentru o
Încercarea bornelor funcţionare corectă
de intrare a corpului de
166
 SR EN 60598-1:2005

iluminat

Anexa R
(informativă)

Bibliografie

Următoarele documente informative se referă la publicaţii care furnizează informaţii sau ghiduri şi
sunt, fie necitate în textul acestei părţi fie citate în partea 2 a acestui standard. În momentul
publicării, ediţiile indicate erau în vigoare şi utilizatorii sunt invitaţi să caute posibilitatea aplicării
ediţiilor cele mai recente.
CEI 60081, Lampes à fluorescence à deux culots – Prescriptions de performance

CEI 60216 (toate părţile), Matériaux isolants électriques – Propriétés d'endurance

thermique

CEI 60249 (toate părţile), Matériaux de base pour circuits imprimés

CEI 60364 (toate părţile), Installations électriques des bâtiments

CEI 60364-5-51, Installations électriques des bâtiments – Partie 5-51: Choix et mise en
oeuvre des matériels électriques – Règles communes

CEI 60364-7-702, Installations électriques des bâtiments – Partie 7: Règles pour les
installations et emplacements spéciaux – Section 702: Piscines et autres bassins

CEI 60432-3, Lampes à incandescence – Prescriptions de sécurité – Partie 3: Lampes

tungstène-halogène (véhicules exceptés)

CEI 60598-2-6, Luminaires – Partie 2: Règles particulières – Section 6: Luminaires à trans -

formateur intégré pour lampes à filament de tungstène

CEI 60682, Méthode normale pour la mesure de la température au pincement des lampes
tungstène-halogène-quartz

CEI 60695-2-11, Essais relatifs aux risques du feu – Partie 2-11: Essais au fil incandescent/
chauffant – Méthode d’essai d’inflammabilité pour produits finis

CEI 60811-3-1, Méthodes d’essais communes pour les matériaux d’isolation et de gainage
des câbles électriques – Troisième partie: Méthodes spécifiques pour les mélanges PVC –
Section une: Essai de pression à température élevée – Essais de résistance à la fissuration

CEI 60921, Ballasts pour lampes tubulaires à fluorescence – Prescriptions de performances

CEI 60923, Appareils auxiliaires pour lampes – Ballasts pour lampes à décharge (à
l'exclusion des lampes tubulaires à fluorescence) – Prescriptions de performances

CEI 60925, Ballasts électroniques alimentés en courant continu pour lampes tubulaires à
fluorescence – Prescriptions de performances

CEI 60972, Classification et interprétation de nouveaux produits d'éclairage

CEI 61210, Dispositifs de connexion – Bornes plates à connexion rapide pour conducteurs
électriques en cuivre – Prescriptions de sécurité

CEI 61346-1, Systèmes industriels, installations et appareils, et produits industriels –

Principes de structuration et désignations de référence – Partie 1: Règles de base

167
 SR EN 60598-1:2005

ISO 1891, Vis, écrous et accessoires – Terminologie et nomenclature

Anexa S
(normativă)

Lista articolelor modificate conţinând în special prescripţii importante/critice

care necesită refacerea încercărilor pe produse

Paragraf 4.4.9
Paragraf 12.4
Paragraf 12.5
Paragraf 12.6
Paragraf 12.7
Anexa C

168
 SR EN 60598-1:2005

Anexa T
(normativă)

Prescripţii pentru identificarea unei familii sau a unei game

de corpuri de iluminat pentru încercările de tip

T.1 Generalităţi

Atunci când se selecţionează eşantionul (eşantioanele) pentru o încercare de tip dintr-o gamă de
corpuri de iluminat de construcţie similară pentru verificarea încercării de tip, corpul (corpurile) de
iluminat ales(e) trebuie să fie astfel încât să reprezinte cea mai defavorabilă combinaţie a
componentelor şi carcaselor.

T.2 Gamă sau familie de corpuri de iluminat

O gamă sau familie de corpuri de iluminat de construcţie similară trebuie considerate a fi:

a) în conformitate cu aceaşi Parte 2 a standardului aplicabil;

b) echipată cu lămpi de aceaşi natură, cum ar fi:
1) lămpi cu filament de wolfram incluzând lămpi cu wolfram-halogen;
2) lămpi fluorescente;
3) lămpi cu descărcare.
c) cu aceaşi clasă de protecţie împotriva şocurilor electrice;
d) cu aceaşi clasificare IP.

Conformitatea trebuie să fie stabilită după T.2.

NOTĂ – Fiecare gamă de corpuri de iluminat necesită o considerare de la caz la caz. Gama de corpuri de
iluminat ar trebui fabricată de acelaşi producător, sub acelaşi sistem de asigurarea calităţii. Variantele tipului
din gamă ar trebui să fie absolut identice în ceea ce priveşte materialele utilizate, componentele şi tehnologia
utilizată. Eşantionul (eşantioanele) pentru o încercare de tip ar trebui alese în cooperare cu producătorul şi cu
laboratorul de încercare.

169
 SR EN 60598-1:2005

Anexa ZA
(normativă)

Referinţe normative referitoare la corespondenţa publicaţiilor

internaţionale cu publicaţiile europene

Documentele de referinţă următoare sunt necesare pentru aplicarea prezentului document. Pentru
referinţele datate, se aplică numai ediţia citată. Pentru referinţele nedatate, se aplică ultima ediţie a
documentului de referinţă (incluzând amendamentele).

NOTĂ – Atunci când o publicaţie internaţională a fost modificată cu modificări comune, indicate prin (mod),
EN/HD corespunzător se aplică.

Publicaţia Anul Titlu EN/HD Anul

CEI 60061-2 – 1) Culots de lampes et douiles ainsi que EN 60061-2 1993 2)

(mod) calibres pour le contrôle de
l’interchangeabilité et de la sécurité
Partie 2: Douilles

CEI 60061-3 – 1) Partie 3: Calibres EN 60061-3 1993 2)

( mod)
CEI 60065 (mod) 2001 Appareils audio, vidéo et appareils EN 60065 2002
électroniques analogues – Exigences de
sécurité

CEI 60068-2-75 – 1) Essais d’environnement – Partie 2-75 : EN 60068-2-75 1997 2)

Essais – Essai Eh: Essais aux marteux
CEI 60079 (mod) série Matériel électrique pour atmosphères EN 60079 série
explosives gazeuses

CEI 60083 – 1) Prises de courant pour usages HD 566 S1 1990 2)

domestiques et analogues, normalisées
par les pays membres de la CEI

CEI 60085 – 1) Evaluation et classification thermiques de HD 566 S1 1990 2)

l’isolation électrique

CEI 60112 2003 Méthode de détermination des indices de ED 60112 2003

résistance et de tenue au cheminement
des matériaux isolantes solides

CEI 60155 – 1) Interrupteurs d’amorçage à luer pour EN 60155 1995 2)

lampes à fluorescence (starters)

CEI 60227 (mod) série Conducteurs et câbles isolés au HD 213) série

polychlorure de vinyle, de tension
assignée au plus égale à 450/750 V

CEI 60238 1998 Douilles à vis Edison pour lampes EN 60238 1998

CEI 60245 (mod) série Conducteurs et câbles isolés au HD 224) série

caoutchouc - Tension assignée au plus
égale à 450/750 V
1)
Referinţă nedatată.
2)
Ediţie în vigoare în acest moment.
3)
Seria HD21 este în relaţie cu seria CEI 60227, dar fără să fie direct echivalent cu seria CEI 60227.
4)
Seria HD22 este în relaţie cu seria CEI 60227, dar fără să fie direct echivalent cu seria CEI 60245.
170
 SR EN 60598-1:2005

Publicaţia Anul Titlu EN/HD Anul

CEI 60320 série Connecteurs pour usage domestiques et EN 60320 série

usages généraux analogues

CEI 60357 (mod) – 1) Lampes tungstène-halogène (véhicules EN 60357 2003 2)

exceptés) – Prescriptions de
performances

CEI 60360 – 1) Méthode normalisée de mesure de EN 60360 1998 2)

l’échauffement d’un culot de lampe

CEI 60384-14 – 1) Condensateurs fixes utilisés dans les – –

équipements électroniques – Partie 14:
Spécification intermédiare:
Condensateurs fixes d’antiparasitage et
raccordement à l’alimentation

CEI 60400 (mod) – 1) Douilles pour lampes tubulaires à EN 60400 2000 2)

fluorescence et douilles pour starters

CEI 60417 base Symboles graphiques utilisables sur le – –

de matériel
donées
CEI 60432-1 1999 Lampes à incandescence - Prescriptions EN 60432-1 2000
(mod) de sécurité – Partie 1: Lampes à filament
de tungstèn pour usage domestique et
éclairage général similare

CEI 60432-2 – 1) Partie 2: Lampes à filament de tungstèn- EN 60432-2 2000 2)

(mod) halogène pour usage domestique et
éclairage général similare

CEI 60432-3 – 1) Partie 3: Lampes à filament de tungstèn- EN 60432-3 2003 2)

halogène (véhicules exceptés)

CEI 60529 1989 Degrés de protection procurés par les EN 60529 1991
enveloppes (Code IP) + corr. may 1993

CEI 60570 2003 Systèmes d’alimentation électrique par EN 60570 2003

rail pour luminaires

CEI 60598-2 série Luminaires – Partie 2: Règles EN 60598-2 série

(mod) particulières

CEI 60598-2-4 1997 Partie 2: Règles particulières – Section EN 60598-2-4 1997

4: Luminaires portatifs à usage général

CEI 60634 – 1) Lampes étalons pour essais EN 60634 1995 2)

d’échauffement (E.E.E.) à exécuter sur
les luminaires
CEI 60662 – 1) Lampes à vapeur de sodium à haute EN 60662 1993 2)
pression

CEI 60664-1 – 1) Coordination de l’isolement des matériels EN 60664-1 2003 2)

dans les systèmes (réseaux) basse
tension. Partie 1: Principes,
prescriptions et essais

CEI 60684 série Gaines isolantes souples EN 60684 série

CEI 60695-2 série Essais relatifs aux risques du feu – EN 60695-2 série
Partie 2: Methode d’essai
CEI 60695-2-2 – 1) Partie 2: Methode d’essai – Section 2: EN 60695-2-2 1994
Essai au brûleur-aiguille
CEI 60838 série Douilles diverses pour lampes EN 60838 série
171
 SR EN 60598-1:2005

Publicaţia Anul Titlu EN/HD Anul

CEI 60901 – 1) Lampes à fluorescence à culot unique – EN 60901 1996

Prescriptions de performances

CEI 60989 – 1) Transformateurs d’isolement à – –

enroulements séparés,
autotransformateurs, transformateurs
variables et bobines d’inductances

CEI 60990 1999 Méthodes de mesure du courant de EN 60990 1999

contact et du courant dans le conducteur
de protection

CEI 61032 1997 Protection des personnes et des EN 61032 1998

matériels par les enveloppes - Calibres
d’essai pour la vérification

CEI 61058-1 2000 Înterrupteurs pour appareils – Partie 1: EN 61058-1 2002

+A1 (mod) 2001 Règles générales

CEI 61184 – 1) Douilles à baïonnette EN 61184 1997 2)

CEI 61195 – 1) Lampes à fluorescence à deux culots – EN 61195 1999

Prescriptons de sécurité

CEI 61199 1999 Lampes à fluorescence à culot unique – EN 61199 1999

Prescriptions de sécurité

CEI 61347 série Appareillages de lampes EN 61347 série

CEI 61347-2-9 – 1) Partie 2-9 : Prescriptions particulières EN 61347-2-9 2001 2)

pour les ballasts pour lampes à
décharge (à l’exclusion des lampes
fluorescentes)

CEI 61558-2 série Sécurité des transformateurs, blocs EN 61558-2-5 série

(mod) d’alimentation et analogues

CEI 61558-2-5 – 1) Partie 2-5 : Règles particulières pour les EN 61558-2-5 1998
transformateurs et les blocs
d’alimentation pour rasoirs

CEI 62035 (mod) – 1) Lampes à décharge (à l’exclusion des EN 62035 2000 2)

lampes fluorescentes) Prescriptions de
sécurité

CEI 80416-1 – 1) Principes de base pour les symboles EN 80416-1 2001

graphiques utilisables sur le matériel.
Partie 1 : Création des dessins originaux
de symboles

ISO 75-2 1993 Plastiques – Détermination de la EN ISO 75-2 1996

température de fléchissement sous
charge – Partie 2: Plastiques et ébonite

ISO 4046-4 2002 Papier, carton, pâtes et termes connexes _ _

– Vocabulaire. Partie 4 : Catégories et
produits transformés de papier et de
carton

172
 SR EN 60598-1:2005

Anexa ZB
(normativă)

Condiţii naţionale speciale

Condiţie naţională specială: Caracteristică naţională sau practică care nu poate fi schimbată chiar
după o lungă perioadă de timp, de exemplu condiţii climatice, condiţii electrice de legare la pământ.
Dacă aceasta afectează armonizarea, atunci ea formează o parte a standardului european sau a
documentului de armonizare.

Pentru ţările în care se aplică condiţiile naţionale speciale corespunzătoare, aceste prevederi sunt
normative, iar pentru alte ţări ele sunt informative.

Articol Condiţie naţională specială

3.3 Danemarca

Cordoanele flexibile ale corpurilor de iluminat de clasa I, care sunt livrate fără o fişă,
trebuie să fie prevăzute cu o etichetă vizibilă cu următorul text:

Vigtigt!
Lederen med grøn/gul isolation
må kun tilsluttes en klemme mærket
eller

Dacă este important pentru securitatea corpului de iluminat, eticheta trebuie să fie
prevăzută în plus cu o schemă care să arate conectarea celorlalte conductoare sau
să fie prevăzută cu următorul text:

Fir tilslutning af the øvrige ledere,

se medfølgende vejledning.

Corpurile de iluminat de clasa I care, în conformitate cu excepţia pentru Danemarca

în paragraful 5.2.1, sunt livrate cu un cordon flexibil cu fişă în conformitate cu Filele
de Standard DKA 2-1a, DKA 2-1b, C 1b, C 2b, C 3b sau C4, trebuie fie prevăzute cu
eticheta de mai sus, fie aceaşi informaţie să fie precizată într-o instrucţiune
alăturată. Textul referitor la conductoarele cu izolaţie de culoare verde/galben
trebuie să fie menţionate cuvânt cu cuvânt.

NOTĂ – “ø” poate fi înlocuit prin “oe”, “æ” poate fi înlocuit prin “ae”.

Italia

Pentru corpurile de iluminat de clasa 0, instrucţiunile producătorului trebuie să

includă următorul avertisment:

“ATTENZIONE – QUESTO APPARECHIO E’IDONEO SOLO PER AMBIENTI

ISOLATI”

4.5.1 Danemarca

Prizele de curent destinate pentru furnizarea puterii la alte aparate trebuie să fie
conforme cu Secţiunea 107-2-D1, Filele de Standard fiind aplicate după cum
urmează:

Clasa I………………………………………………………….Fila de Standard DK 1-3a

173
 SR EN 60598-1:2005

4.5.1 Pentru corpurile de iluminat de clasa I, contactul de legare la pământ al prizei de

(continuare curent trebuie să fie conectat electric la borna de legare la pământ a aparatului.
Italia)
Corpurile de iluminat de clasa II nu trebuie să fie echipate cu prize de curent pentru
furnizarea puterii la alte aparate.

EXCEPŢIE:
Prizele de curent alimentate din transformatoare de izolare (unităţi de
alimentare pentru ras) şi prizele de curent pe corpurile de iluminat de exterior
pot fi în conformitate cu prescripţia din Secţiunea 107-2-D1 pentru prize de
curent fixe.

5.2.1 Cipru

Corpurile de iluminat pentru uz casnic cu conectare cu un soclu de priză de curent

de 13A conformă cu standardul britanic trebuie să fie preechipate cu o fişă de priză
de curent aprobată în conformitate cu BS 1363.

Cordoanele pentru corpurile de iluminat pentru uz casnic cu conectare la o priză de

aparat trebuie să fie preechipate cu o fişă de priză de aprobată în conformitate cu
BS 1363.

Fişele trebuie să fie echipate cu un fuzibil corespunzător.

Danemarca

Cordoanele flexibile pe corpurile de iluminat portabile monofazate care au un curent

nominal ce nu depăşeşte 10 A trebuie să fie prevăzute cu o fişă conform cu
următorul tabel:

Fişă
Secţiunea 107-2-D1 EN 50075
Clasa corpului de iluminat
Fila de Standard Fila de Standard
Protecţia împotriva DK 2-1a*
contactului indirect prescrisă
I Conectarea de legare la DK 2-1a, DKA 2-1a,
pământ nu este prescrisă DKA 2-1b, C 1b, C 2b,
C 3b, C 4
II DKA 2-1a, DKA 2-1b, I
C 1b, C 5, C 6
* Corpuri de iluminat echipate cu o priză de curent pentru furnizarea puterii la alte aparate.

Pentru corpurile de iluminat care sunt în special utilizate în locuri unde protecţia
împotriva contactului indirect este prescrisă, a se vedea Secţiunea 10, § 17.

Pentru corpurile de iluminat care au o priză de aparat, fişa de pe cordonul flexibil

trebuie să corespundă cerinţelor de mai sus. Dacă alte corpuri de iluminat
monofazate care au un curent nominal ce nu depăşeşte 10 A sunt prevăzute cu un
cordon flexibil cu o fişă, fişa trebuie să corespundă cerinţelor de mai sus.

174
 SR EN 60598-1:2005

5.2.1 EXCEPŢIE:
(continuare
Danemarca) Dacă corpurile de iluminat fixe monofazate de clasa I, destinate pentru
utilizare în case şi pentru care protecţia împotriva contactului indirect este
prescris conform cu Secţiunea 10 din Reglementări Curenţi Tari, sunt
prevăzute cu o fişă, această fişă poate, până la noi dispoziţii, să fie în
conformitate cu Fila de Standard DKA 2-1a, DKA 2-1b, C 1b, C 2b, C 3b sau C
4, cu condiţia marcării cordonului de lângă fişă conform § 3.3.

Dacă corpurile de iluminat multifazate şi corpurile de iluminat monofazate care au un

curent nominal ce nu depăşeşte 10 A sunt prevăzute cu un cordon flexibil cu o fişă,
fişa trebuie să corespundă cu următorul tabel:

Fişă
Secţiunea 107-2-D1 Secţiunea 117
Clasa corpului de iluminat
Fila de Standard Fila de Standard
I DK 6-1a II
II DK 7-1a* II*
* Contact de legare la pământ neconectat

Finlanda şi Suedia

Pentru corpurile de iluminat prevăzute cu cabluri sau cordoane flexibile nedetaşabile

şi o fişă, fişa trebuie să corespundă prescripţiilor din Publicaţia 7 CEE şi EN 50075,
Filele de Standard ce trebuie aplicate fiind următoarele:

- corpuri de iluminat de clasa I CEE 7, fila IV sau VII

- corpuri de iluminat de clasa II CEE 7, fila XVI (numai alt I) sau CEE 7,
fila XVII sau EN 50075, fila I

Marea Britanie

Corpurile de iluminat casnic destinate pentru conectarea la o priză de curent

conformă standardului britanic trebuie să fie preechipate cu o fişă aprobată în
conformitate cu BS 1363.
Cordoanele pentru corpurile de iluminat casnic pentru conectarea cu un soclu de
conector trebuie să fie reechipate cu o fişă aprobată în conformitate cu BS 1363.

Fişele trebuie să fie echipate cu un fuzibil corespunzător.

175
 SR EN 60598-1:2005

Anexa ZC
(informativă)

Abateri – A

Abatere – A: abatere naţională datorată reglementărilor, modificare care este pentru un timp în
afara competenţei membrului CEN/CENELEC.

Acest standard european cade sub incidenţa Directivei 73/23/EEC.

NOTĂ – (de la CEN/CENELEC IR Partea 2, 3.1.9) Atunci când standardele cad sub incidenţa Directivelor CE,
Comisia Comunităţilor Europene estimează că efectul deciziei Curţii de Justiţie în cazul 815/79
Cremonini/Vrankovich (European Court Reports 1980 p.3583) este că acordul privind abaterile – A nu este de
lungă durată şi că libera mişcare a produselor care corespund unui astfel de standard nu ar trebui să fie
restrânsă cu excepţia procedurii de salvgardare prevăzută în Directiva corespunzătoare.

Abaterile – A într-o ţară membră EFTA sunt valabile în loc de prevederile corespunzătoare ale
Standardului European din acea ţară până când ele au fost înlocuite.
Articol Abatere
4&5 Franţa (Decizia din 22 septembrie 1969)
Prizele de curent 10/16 A destinate furnizării puterii la alte aparate, cu excepţia celor
alimentate printr-un transformator de separare, trebuie să fie prevăzute cu obturator.
13.3 Danemarca (Reglementări de curenţi tari, Secţiunea 6, 804.4)
Pentru corpurile de iluminat accesibile cu mâna (de exemplu, amplasate la o
înălţime mai mică de 2,5 m în raport cu solul) şi instalate în căile de acces sau de
evacuare din interiorul caselor de locuit, carcasa trebuie să satisfacă încercarea cu
arzătorul-ac de la 13.3.1 cu o durată de aplicare a flăcării de 30 secunde.

Franţa (Reglementare de securitate împotriva riscurilor de incendii şi de panică

asupra clădirilor deschise publicului. Decizia din 19 noiembrie 2001).

Părţile exterioare ale corpurilor de iluminat fixe sau suspendate trebuie să corespundă
la încercarea cu fir incandescent, temperatura firului incandescent fiind de:

- 850 oC pentru corpuri de iluminat normal instalate în căi orizontale închise şi

trepte;
- 850 oC pentru corpuri de iluminat normal instalate în clădiri deschise publicului
dacă suprafaţa totală vizibilă a corpurilor de iluminat este mai mare de 25 % din
suprafaţa clădirii;
- 750 oC pentru celelalte corpuri de iluminat normal instalate în clădiri deschise
publicului.

(Reglementare de securitate împotriva incendiilor în clădiri înalte. Decizia din 18

octombrie 1977).

Părţile exterioare ale corpurilor de iluminat fixe sau suspendate trebuie să corespundă
la încercarea cu fir incandescent, temperatura firului incandescent fiind de:

- 960 oC pentru corpuri de iluminat normal instalate în toate ieşirile de urgenţă;

- 750 oC pentru celelalte corpuri de iluminat normal instalate în clădiri deschise
publicului.

Regatul Unit (Reglementări în construcţii ale Regatului Unit: Document aprobat B)

Prescripţii particulare de protecţie la foc referitoare la difuzorii termoplastici sunt

conţinute în articolul 7.15 a Reglementării de mai sus.

176
 SR EN 60598-1:2005

Anexa naţională NA
(informativă)

Corespondenţa standardelor europene şi internaţionale cu standardele române

Corespondenţa dintre standardele europene şi/sau internaţionale la care se face referire şi

standardele române este următoarea:

EN 60061-2 + - -
amendamente:1993
EN 60061-3 + NEQ STAS 1340-75
amendamente Calibre pentru verificarea duliilor cu filet pentru lămpi
electrice cu incandescenţă. Dimensiuni
EN 60065:1998 IDT SR EN 60065:2001
Aparate electronice audio, video şi similare. Cerinţe de
securitate
EN 60068-2-63:1994 - -

HD 566 S1:1990 - -

HD 214 S2:1980 - -

EN 60155:1995 IDT SR EN 60155: 2001

Startere pentru lămpi fluorescente tubulare
EN 60216/HD 611 - -
Standard pe părţi
HD 21 IDT SR HD 21 (standard pe părţi)
Standard pe părţi Conductoare şi cabluri izolate cu policlorură de vinil de
tensiune nominală până la 450/750 V, inclusiv
EN 60238:1998 IDT SR EN 60238:2001
+corr.: 1999 Dulii cu filet Edison pentru lămpi
HD 22 IDT SR HD 22 (standard pe părţi)
Standard pe părţi Conductoare şi cabluri izolate cu cauciuc de tensiune
nominală până la 450/750 V, inclusiv
EN 60320 IDT SR EN 60320-1+A1:1999
Standard pe părţi Conectoare pentru uz casnic şi de uz general similar.
Partea 1: Prescripţii generale
EN 60357:1988 IDT SR EN 60357:2001
Lămpi cu filament de wolfram cu halogen ( nu pentru
vehicule)
EN 60360:1998 IDT SR EN 60360:2001
Metoda standardizată de măsurare a încălzirii soclului
lămpii
HD 384.3.S2:1995 NEQ SR CEI 60364-3+A1:1997
Instalaţii electrice în construcţii. Partea 3: Determinarea
caracteristicilor generale
HD 384.7.702 S1:1991 IDT SR CEI 60364-7-702:1998
Instalaţii electrice în construcţii. Partea 7: Reglementări
pentru instalaţii şi amplasamente speciale. Secţiunea 702:
Piscine
EN 60400:2000 IDT SR EN 60400:2001
Dulii pentru lămpi fluorescente tubulare şi dulii pentru
startere
HD 571 S1:1990 - -
EN 60417-1:1999 - -
(HD 243 S12:1995)
EN 60417-2:1999 - -
(HD 243 S12:1995)

177
 SR EN 60598-1:2005

EN 60432-1:2000 IDT SR EN 60432-1:2001

Lămpi cu incandescenţă. Prescripţii de securitate lămpi cu
incandescenţă. Partea 1: Lămpi cu filament de wolfram
pentru uz casnic şi iluminat general similar
EN 60432-2:2000 IDT SR EN 60432-2:2001
Lămpi cu incandescenţă. Prescripţii de securitate lămpi cu
incandescenţă. Partea 2: Lămpi cu filament de wolfram-
halogen pentru uz casnic şi iluminat general similar
EN 60529:1991 IDT SR EN 60529: 1995
+ corr.:1993 Grade de protecţie asigurate prin carcase (Cod IP)
EN 60570:1996 IDT STAS 12799-90
Corpuri de iluminat. Sisteme de alimentare electrică prin
şină
EN 60598-2 - SR EN 60598-2 (standard pe părţi)
Standard pe părţi Corpuri de iluminat. Partea 2: Condiţii speciale
EN 60598-2-4:1997 IDT SR EN 60598-2-4:2001
Corpuri de iluminat. Partea 2: Condiţii speciale
Secţiunea 4: Corpuri de iluminat portabile de uz general
EN 60630:1998 - -

EN 60634:1995 - -

EN 60662:1993 - -

HD 625.1 S1:1996 IDT SR HD 625.1 S1: 2001

+corr.:1996 Coordonarea izolaţiei echipamentelor în reţelele de joasă
tensiune. Partea 1: Principii, prescripţii şi încercări
EN 60684/HD 523 - -
Standard pe părţi

EN 60695-2-2:1994 IDT SR EN 60695-2-2+A1:1998

Încercări privind riscurile de foc. Partea 2: Metode de
încercare. Secţiunea 2: Încercarea cu arzător-ac

EN 60742:1998 IDT SR EN 60742:1998

Transformatoare de separare a circuitelor şi
transformatoare de securitate. Prescripţii
EN 60838 - -
Standarde pe părţi

EN 60901:1996 - -

EN 60920:1991 - -

EN 60922:1997 IDT SR EN 60922:2000

Aparate auxiliare pentru lămpi. Balasturi pentru lămpi cu
descărcare (cu excepţia lămpilor fluorescente tubulare).
Prescripţii generale şi prescripţii de securitate
EN 60924:1991 - -

EN 61032:1998 - -
(HD 601 S1:1991)

EN 61046:1994 - -

EN 61058-1:1992 IDT SR EN 61058-1+A1:1998

Întreruptoare pentru aparate. Partea 1: Reguli generale

EN 61167:1994+ IDT SR EN 61167+A1:1998

A1:1995 Lămpi cu halogenuri metalice

178
 SR EN 60598-1:2005

EN 61184:1997 NEQ STAS 4101-75

Dulii baionetă pentru lămpi electrice cu incandescenţă

EN 61195:1999 NEQ SR EN 61195:1997

Lămpi fluorescente cu două socluri. Prescripţii de
securitate

EN 61199:1999 NEQ SR EN 61199:1997

Lămpi fluorescente cu un singur soclu. Prescripţii de
securitate
CEI 60083:1975+ - -
A1:1979
CEI 60384-14:1993 - -

CEI 60972:1989 - -

CEI 60989:1991 - -

CEI 60990:1990 IDT SR CEI 60990:1994

Metode de măsurare a curentului de contact şi a curentului
din conductorul de protecţie

ISO 75-2-1993 IDT SR ISO 75-2:1998

Materiale plastice. Determinarea temperaturii de încovoiere
sub sarcină. Partea 2: Materiale plastice şi ebonită
ISO 1891:1979 - -

ISO 4046:1978 IDT SR ISO 4046:1995

Hârtie, carton, celuloze şi termeni conecşi. Vocabular

Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene şi/sau internaţionale la care
se face referinţă (respectiv standardele române identice cu acestea).

Simbolurile gradelor de echivalenţă (IDT – identic, NEQ – modificat), conform SR 10000-8.

Standardele europene respectiv internaţionale la care se face referire şi care nu au fost adoptate ca
standarde române pot fi consultate sau comandate la Asociaţia de Standardizare din România.

179
 SR EN 60598-1:2005

Standardul european EN 60598:2003 a fost acceptat ca standard român de către comitetul tehnic
CT 131 Corpuri de iluminat.

Membrii Comitetului De Lectură care au verificat această filă de confirmare a standardului european
EN 60598 :2000 sunt:

dl. Dan MOROLDO Preşedinte al comitetului ethnic

CT 131 – Corpuri de iluminat

dl. Constantin IVANOVICI Secretar al comitetului tehnic

CT 131 – Corpuri de iluminat

dna. Ligia GRUIA Expert ASRO

Versiunea română a prezentului standard a fost elaborată de către dl. Ştefan PLEŞCA.

Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare.

Utilizatorii standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia.
Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a
tuturor modificărilor.
Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în Catalogul Standardelor Române şi în
Buletinul Standardizării.

Modificări după publicare:

Amendamentul Buletinul Standardizării Punctele modificate

Nr/an

180