Universitatea Din Bucureşti

Facultatea de Chimie
Catedra de chimie analitică

TEZĂ DE DOCTORAT

“STUDIUL CHIMICO – ANALITIC AL

ECOSISTEMULUI ROŞIA MONTANĂ”
- REZUMAT-

Conducător Ştiinţific
Prof. dr. doc. George – Emil Baiulescu

Doctorand:
Florea Raluca – Mariana

Bucureşti
- 2007 -
Cuprins
Partea teoretică Pagina
Introducere 1

Capitolul 1. Ecosistemul Roşia Montană 4

1.1.Generalităţi 4
1.2.Cadrul natural 6
1.3.Solurile şi utilizarea terenurilor 17
1.4.Flora şi fauna 18
1.5.Influenţa antropică 19
1.6.Bibliografie 20

Capitolul 2. Impactul metalelor asupra mediului 23

2.1.Noţiuni generale despre poluare 23

2.2.Potenţiale surse de poluare cu metale 25
2.3.Date toxicologice 28
2.4.Bibliografie 33

Capitolul 3. Impactul activităţii de minerit asupra ecosistemului 35

3.1.Aurul 35
3.2.Metode de extragere a aurului din minereuri 36
3.3.Cazul Roşia Montană 39
3.4. Bibliografie 45

Capitolul 4. Importanta studiului 47

4.1.Importanţa studiului 47
4.2.Bibliografie 51
Partea experimentală

Capitolul 5. Probele de apă 52

5.1.Istoricul probelor 52
5.2.Colectarea probelor 53
5.3.Pregătirea probelor 58
5.4.Bibliografie 58

Capitolul 6. Utilizarea spectrometrie de emisie cu plasmă cuplată inductiv

pentru determinarea conţinului de metale grele din apele de suprafaţă în
perimetrul Roşia Montană 60
6.1.Introducere 60
6.2.Partea experimentală 62
6.3.Rezultate şi discuţii 64
6.4.Concluzii 81
6.5.Bibliografie 83

Capitolul 7. Probele de natură biologică – plantele medicinale 84

7.1.Introducere 84
7.2.Colectarea probelor 89
7.3.Dezagregarea probelor 91
7.4.Bibliografie 92

Capitolul 8. Utilizarea spectrometriei de absobţie atomică cu atomizare în

cuptor de grafit pentru determinarea conţinutului de aur şi alte elemente
associate în plantele din zona Roşia Montană. 94
8.1.Introducere 94
8.2.Partea experimentală 95
8.3.Rezultate şi discuţii 97
8.4.Concluzii 112
8.5.Bibliografie 113
Capitolul 9. Concluzii generale 114
 Introducere

Roşia Montană se gaseşte în partea sudică a Munţilor Apuseni, în vestul României şi

prezintă un caracter deluros. Această zonă minieră istorică, cunoscută şi sub numele de
Cadrilaterul de Aur, se desfaşoară pe o suprafaţă de aproximativ 550 de kilometri pătraţi.
Începutul activităţii miniere în Roşia Montană datează din primii ani ai ocupaţiei
romane în Dacia. Primele date despre oraşul Roşia Montană – Alburnus Maior apar în
tăbliţele cerate romane datate în jurul anilor 131 – 166 e.n. Activităţi miniere sporadice au
continuat în Evul Mediu, dar au fost accentuate în timpul Imperiului Austro – Ungar, în
secolele 18 şi 19. În această perioadă au fost create numeroase lacuri artificiale, în
împrejurimi, ca rezervoare de apă pentru activităţile de exploatare a aurului. De la sfârşitul
primului război mondial exploatarea a fost limitată. Lucrările subterane au încetat definitiv în
1985, iar în 1970 a fost începută o carieră în zona Cetate, recuperând rămăşiţele din lucrările
subterane [1]. Această carieră a îndepărtat 120 de metri de la partea superioară a masivului
Cetate şi în prezent produce circa 400 000 tone de minereu pe an. Minereul sfărâmat era
concentrat prin flotaţie convenţională. Concentratul era transportat la Zlatna, sud-est de
Abrud, pentru topire, iar efluenţii lichizi din proces au fost evacuaţi după decantare, netrataţi
în râul Abrud. Pentru a studia din punct de vedere chimico-analitic ecosistemul Roşia
Montană, au fost determinate 5 elemente metalice din principalele cursuri de apă care spală
perimetrul minier. Elementele determinate sunt : cuprul, cadmiul, zincul, plumbul şi
manganul. Probele de apă au fost colectate pe parcursul unui an, cu frecvenţă de 2 luni,
începând cu aprilie 2004. De asemenea am determinat aurul împreună cu alte elemente
asociate minereurilor de aur, în probe de plante medicinale pentru a obţine date depre speciile
care se comportă ca şi bioacumulatori, şi pentru a stabili modul în care stadiul actual al
ecosistemului a influenţat mecanismele biologice.

Valoarea informaţiilor obţinute este crescută de cunoaşterea istoricului probelor care

sunt elemente componente ale unui ecosistem.
Cursurile de apă studiate din zona Roşia Montană sunt încadrate în ape de categoria a III
– a, inferioară. Principala sursă de contaminare a acestora şi care a depreciat calitatea apei este
exploatarea minieră prin sterilul depozitat în imediata vecinătate a cursurilor de apă. Prin
procese naturale de spălare a rocilor elementele metalice conţinute în steril sunt transferate
parţial în ape de suprafaţă.
 CAPITOLUL 5. PROBELE DE APĂ

5.1. Istoricul probelor

Principalele cursuri de apă care spală perimetrul minier şi preiau descărcările sunt
pârâul Corna şi pârâul Roşia afluenţi ai Abrudului, şi o porţiune de cca. 10 km din cursul
râului Abrud. Urmărind bazinul hidrografic al Abrudului, observăm că după Zlatna, la 40 km
primeşte apele afluentului Corna. Apoi străbate 10 km de-a lungul oraşului Abrud şi a
depozitelor de steril, pentru ca după aceea să colecteze şi apele pârâului Roşia. Mai departe
Abrudul se varsă în Mureş, apoi în Tisa pentru ca în final apele sale să ajungă în Dunăre.
Domeniile de variaţie ale debitelor zilnice înregistrate pe parcursul unui an, în aceste vãi, sunt
dupã cum urmeazã:
• valea Corna între 3 şi 642 l/s
• valea Roşia între 16 şi 1150 l/s.
Evacuãri actuale de ape acide includ exfiltraţiile de la haldele de steril actuale şi descărcările
din galeria 714 şi din alte galerii de importanţã minoră. Debitul mediu de curgere din aceastã
galerie este estimat la valori cuprinse între aproximativ 10 şi 18 l/s. Debitele scurgerilor din
galeriile mici sunt mult mai scãzute decât cele din galeria 714. Debitele provenite de pe
haldele de roci sterile existente nu au fost stabilite.
Actuala zonă de lucrări miniere din masivul Cetate a dat naştere unor largi suprafeţe acoperite
cu depozite de descopertã şi roci sterile neconsolidate, multe dintre acestea bordând partea
superioară a masivului care dominã valea Roşia. Aceste depozite se aflã la un unghi de taluz
natural şi nu beneficiazã de lucrări inginereşti de conturare, consolidare sau de control al
scurgerilor de suprafaţă.
În perioadele bogate în precipitaţii, suprafaţa acestor depozite este afectatã de eroziune
însoţită de transportul sedimentelor siltice atât în valea Roşia, cât şi în valea Corna [1].
 5.2.Colectarea probelor
Colectarea probelor a fost însoţită de observaţii în teren, interviuri neformale,
măsurarea distanţei dintre punctele de colectare, a adâncimii şi lăţimii albiei în punctele de
colectare.
Cursurile de apă studiate însumează o lungime de 20 de km şi o adâncime medie
cuprinsă între 50 şi 500 centimetri.
Au fost colectate 12 probe, cu frecvenţa de aproximativ 2 luni, pe perioada unui an, pentru
determinarea metalelor grele. Probele au fost colectate astfel: 4 de pe albia pârâului Corna
(Izvor Corna, Corna, Bunat, Gurei Cornei), 5 de pe albia pârâului Roşia (Izvor Roşia, Roşia
Montană, Blideşti, Ignăteşti, Gura Roşiei) şi doar 3 pentru râul Abrud (Abrud oraş, ieşire
Abrud, Ieşire Gura Roşiei). Probele au fost etichetate şi s-a notat aspectul locului de prelevare,
încercând să se evite zonele ce puteau fi contaminate în imediata apropiere de alte surse decât
haldele de steril sau efluenţii proveniţi din zonele de prelucrare a minereului (eventuale utilaje
miniere abandonate pe cursul râului).
Datorită reliefului uşor accidentat în jurul albiilor eflueţilor studiaţi, în lunile
noiembrie şi februarie probele din punctele Izvor Corna, Corna, Roşia Montană şi Blideşti nu
au putut fi colectate.
Probele au fost colectate în vase noi de polipropilenă, care au fost spălate în prealabil
cu probă din punctu de colectare pentru a elimina eventualele contăminări datorate vasului,
apoi vasul a fost sigilat. Înainte de analiză soluţiile au fost filtrate şi apoi păstrate la frigider
până în momentul analizei, nu mai târziu de 48 de ore [2].
Cele patru puncte de colectare pe cursul pârâului Corna, au următoarele localizări: proba
1 - izvor Corna, proba 2 - Corna (satul), proba 3 - Bunta (alt sat de mică întindere, cu număr
redus de locuitori), şi proba 4 - Gura Cornei (înainte de confluenţa pârâului Corna cu
Abrudul).
Cursul de apă care preia în principal apele de scurgere din zona de extracţie şi procesare
este pârâul Roşia Montană. Pentru acest curs s-au colectat probe din 5 puncte alese după un
studiu prealabil al cursului, şi sunt astfel localizate: proba 7 (1 pentru Roşia) – izvorul Roşia
Montană, proba 8 (2 pentru Roşia ) – Roşia Montană ( după ce preia un mic curs de apă ce
provine din zona exploatării la suprafaţă), proba 9 ( 3 pentru Roşia ) – Blideşti (sat de mici
dimensiuni, în apropiere sunt abandonate vechi utilaje miniere – la o distanţă apreciabilă de
cursul de apă), proba 10 (4 pentru Roşia ) – Ignăteşti (una din zonele de procesare a
minereului), şi proba 11 (5 pentru Roşia) – Gura Roşiei (înainte ca pârâul Roşia să se verse în
Abrud ).
 Abrudul, cu un debit mai mare decât celelalte două cursuri de apă, primeşte, înainte de
Corna şi Roşia, evacuările din altă zonă minieră, Zlatna unde s-au exploatat intens minereuri
importante de cupru. Distanţa dintre Zlatna şi confluenţa Abrudului cu Corna este de 40 km.
De-a lungul cursului râului Abrud s-au colectat probe din 3 puncte localizate astfel: proba 5 –
Abrud oraş de mică întindere, situate după confluenţa cu Corna), proba 6 – ieşirea din Abrud,
şi proba 12 – Ieşire Gura Roşiei (după preluarea pârâului Roşia Montană). De asemenea
pentru caracterizarea ecosistemului s-a prelevat şi o probă din apa consumată de către
localnici, provenind dintr-un izvor subteran de adâncime (conform interviurilor de la faţa
locului, nu s-u putut colecta date certe referitoare la caracteristicile acestui izvor).

Steril depozitat de-a lungu râului Abrud.

Tabelul 1. Caracteristicile punctelor de colectare

Identificare probă Lăţime albie Adâncime în zona de Aspect
colectare
1. Izvor Corna 0.5 m 0.3 m Roşie-ruginie cu
suspensii
2. Corna 2m 0.75 m Limpede, roşiatică
3. Bunta 1.5 m 0.80 m Apă aproape limpede
4. Gura Cornei 3m 0.45 m Tulbure, conţinut de
aluviuni
5. Abrud oraş 12 m 1m Tulbure cu suspensii,
multiple zone de
depozitare deşeuri
menajere în apropiere
 de mal
6. Abrud ieşire 11.5 m 1m Tulbure cu suspensii
7. Izvor Roşia 1m 0.3 m Slab roşiatică, puţine
suspensii
8. Roşia Montană 2.5 m 0.45 m Roşie ruginie cu
suspensii
9. Blideşti 2m 0.5 m Ruginie, mai puţin
tulbure
10. Ignăteşti 2.5 m 0.40 m După punctul de
colectare, utilaje
abandonate în albie
11. Gura Roşiei 2m 0.40 m Uşor roşiatică
12. Ieşire Gura Roşiei 9 m 0.90 m Tulbure, aluviuni
13. Apă potabilă Izvor subteran - Limpede

5.3. Pregătirea probelor

Probele de apă colectate au fost pregătite pentru determinarea de metale prin

spectrometrie de emisie cu plasmă cuplată inductiv. Determinările s-au efectuat simultan.
Probele prezentau particule în suspensie. Pentru determinare acestea au fost filtrate, iar
reziduul pe hârtia de filtru a fost observat vizual.

5.4. Bibliografie

1. Memoriu de prezentare a proiectului Roşia Montană, www.mappm.ro, (2005)

2. A.I. Stoica, C.H. Lochmüller, G.E. Baiulescu, Environmental Analytical Chemistry

– Concepts - , Ars Docendi, Bucureşti, 2004

CAPITOLUL 6. UTILIZAREA SPECTROMETRIEI DE EMISIE

CU PLASMĂ CUPLATĂ INDUCTIV PENTRU DETERMINAREA
CONŢINUTULUI DE METALE GRELE DIN APELE DE SUPRAFAŢĂ
ÎN PERIMETRUL ROŞIA MONTANĂ

6.1. Introducere

Spectrometria de emisie atomică cu plasmă cuplată inductiv este o tehnică foarte

utilizată pentru analiză elementară. Este o tehnică aplicabilă analizelor multielement, cu o
limită de detecţie şi o specificitate bună. Energia necesară pentru disocierea probei în atomi
sau ioni şi excitarea acestora la un nivel energetic superior este furnizată de o sursă de plasmă.
Elementele excitate revin la starea fundamentală prin emisia de fotoni cu lungimea de undă
caracteristică elementului prezent, iar semnalul este înregistrat de un spectrometru optic.
Spectrometrele de emisie atomică cu atomizare şi excitare în plasmă cuplată inductiv
sunt alcătuite din următoarele module principale
o sursa de radiaţii electromagnetice, torţa de plasmă cuplată inductiv;
o sistemul optic de conducere şi separare a radiaţiilor electromagnetice pe lungimi de
undă (un monocromator şi/sau un policromator);
o detectorul sau receptorul de radiaţii electromagnetice;
o sistemul de înregistrare, evaluare, prelucrare şi stocare a informaţiei analitice [1].
La determinările realizate pentru probe de mediu, trebuie ţinut cont că metalele trebuie
determinate dintr-o matrice complexă, în prezenţă. Dintre tehnicile spectrometrice, metodele
care corespund condiţiilor ridicate de probele de mediu sunt spectrometria de emisie atomică
cu atomizare în plasmă cuplată inductiv (ICP – AES) şi spectrometria de masă cu atomizare în
plasmă cuplată inductive (ICP – MS).
Proba este introdusă intr-o sursă de plasmă unde este evaporată, disociată în atomi liberi şi se
oferă suficientă energie pentru ca atomii şi ionii liberi să ajungă în stări excitate de energie.
Astfel celula de plasmă este şi sursă de atomizare şi de excitare. Plasma este un gaz parţial
ionizat care rămâne macroscopic neutru şi este un bun conducător de electricitate. Starea
excitată este instabilă şi atomul pierde excesul de energie fie prin ciocnire cu o altă particulă,
fie prin emisia unei radiaţii, trecând pe un nivel energetic inferior. Radiaţia rezultată este
denumită spectru de emisie spontană şi stă la baza metodelor de AES. Spectrele formate într-o
sursă de plasmă sunt foarte complexe, ceea ce necesită un monocromator cu o putere mare de
rezoluţie şi cu posibilitatea efectuării corecţiilor de fond. Lungimile de undă a liniilor emise
sunt caracteristice elementelor prezente în sursa de plasmă. Determinarea radiaţiilor la
anumite lungimi de undă se aplică pentru determinări calitative, iar intensitatea măsurată la
această lungime de undă determină cantitativ elementele prezente în probă.
Cele mai multe surse analitice de plasmă sunt descărcări electrice în gaze la presiune
atmosferică, în argon sau în alt gaz inert. Multe plasme arată ca o flacără, dar au temperaturi
cu mult mai mari – de obicei mai mari de 5 000 K în zona vizibilă. Cea mai utilizată torţă de
plasmă este torţa de plasmă cuplată inductiv.
Limita de detecţie este scăzută, sub ppm şi un mare avantaj al metodei este
determinarea de peste 30 de elemente simultan.
Limitările metodei sunt determinate de interferenţele care apar: interferenţe la nebulizarea
probei (cănd cantitatea de probă variază semnificativ în timp), interferenţe chimice (datorită
temperaturii foarte ridicate a gazului, timpului de staţionare şi atmosferei inerte din plasmă se
formează o serie de compuşi sau radicali termic stabili), interferenţe la ionizare, şi interferenţe
spectrale. Dintre acestea cele mai neplăcute sunt interferenţele spectrale, referitoare la linii de
emisie slabe sau care nu sunt evidenţiate prin celelalte tehnici spectrale apar şi sunt chiar
foarte intense.
Pentru îmbunătăţirea performanţelor se utilizează o serie de metode speciale cum sunt:
generarea de hidruri, pentru îndepărtarea eventualelor interferenţe.
Tehnicile tandem GC-ICP- AES sau HPLC-ICP-AES sunt metode analitice cu mare
specificitate şi sensibilitate pentru determinarea unor specii metalice.
Mult mai simplu de aplicat şi cu rezultate mai bune este spectrometria de masă cu
plasmă cuplată inductiv. Limitele de detecţie sunt mult mai bune, sub ppb, spectre mai simple
şi se pot determina direct speciile atomice sau chiar izotopi. Limitele de detecţie pentru mai
mult de 60 de elemente, inclusiv lantanidele sunt între 0.03 şi 3 μg/l. Limitele de detecţie
pentru halogeni, fosfor şi sulf sunt de 0.001 – 1 mg/l (ppm).
În mod normal probele sunt introduce sub formă de soluţie în plasmă, dar se pot analiza direct
şi probe solide sau gazoase [2].
Pentru probele de apă colectate în 6 serii cu frecvenţa de 2 luni, s-a utilizat
spectrometria de emisie atomică cu plasmă cuplată inductiv. Pentru o caracterizare complexă
s-au determinat 17 elemnte metalice, din apele netratate. 5 dintre aceste elemete au fost alese
ca trasori ( Cu, Cd, Zn, Pb, Mn), urmărindu-se variaţia acestora în timp. Elementele de interes
provin din apele care drenează vechi galerii de mină şi din sterilul depus, spălat de ape
pluviale. Deoarece parcursul de la locul colectarii apelor de mină sau a apelor pluviale ce
spală haldele de steril este foarte scurt nu s-au considerat şi compuşii de natura organică ai
elementelor determinate. Din aceste considerente nu s-a acţionat asupra matricei probei [3].
 6.2 Partea experimentă

În cazul unor probe a fost necesară diluţia acestora. Aceasta s-a făcut cu apă MilliQ
(apă deionizată). Instrumentul utilizat este tip SPECTROFLAME-P (SPECTO-analytical
Instruments, Germany)
Carateristicile de operare ale spectrometrului utilizat:
o argonul utlilizat este de puritate spectrală (99.998%),
o debitul fluxului de răcire 12 L min-1,
o debitul fluxului auxiliar 0.8 L min-1,
o debitul fluxului nebulizatorului 1 L min-1,
o rata de consum a probei lichide de aproximativ 2 mL min-1-
o pulverizarea probei – cross flow
o transferul probei – pompă peristaltică
o torţa – cuarţ.
Instrumentul are fixate 30 de canale spectrale care pot fi monitorizate simultan de către
3 policromatoare (două în aer şi unul în vacuum) şi un monocromator şi permite efectuarea
corecţiei de fond, aplicarea metodei standardului intern şi alte facilităţi.
Înaintea începerii fiecărei determinări s-a efectuat calibrarea aparatului. Se începe cu
etalonarea monocromatorului şi a celor trei policromatoare şi apoi se face etalonarea cu
etaloanele corespunzătoare probei de lucru. Soluţiile etalon utilizate sunt de puritate
analitică.
În tabelul 2 sunt prezentate lungimile de undă pentru elementele detrminabile prin
tehnica ICP – AES.
Tabelul 2 - Lungimile de undă ale elementelor determinate prin ICP-AES.

Element Lungimea de undă λ (nm)

Al 308.215
B 249.773
 Cd 226.502
Cr 267.716
Cu 324.754
Fe 259.940
Mg 279.079
Mn 257.610
Mo 203.844
Ni 231.603
P 178.287
Pb 283.307
Sb 206.833
Si 251.611
Ti 334.940
Sn 286.300
Zn 213.856

6.3.Rezultate şi discuţii

În tabelul 3 sunt prezentate valorile concentraţiilor pentru cele 17 elemente în luna

aprilie 2004, după prima colectare a probelor. În luna mai s-a efectuat determinarea celor 17
elemente şi pentru o probă de apă de băut, (recomandată drept potabilă de către localnici),
care provenea dintr-un izvor subteran de mai mare adâncime decât sursa de contaminare a
exploatării miniere, rezultatele fiind prezentate în tabelul 4.

Tabelul 3 – Elementele determinate pentru probele colectate in aprilie 2004

Probă
1 2 3 4 5 6
Element
Al 5.71 20.41 0.01 20.70 0.16 0.01
mg/L
B 0.01 0.25 0.05 0.02 0.01 0.01
mg/L
Cd 0.01 0.06 0.02 0.01 0.01 0.02
mg/L
Cr <LOD 0.02 <LOD 0.01 <LOD <LOD
mg/L
 Cu 0.29 0.17 0.01 0.47 0.32 0.01
mg/L
Fe 2.63 333.90 0.18 6.59 1.93 0.02
mg/L
Mg 6.45 82.30 13.39 11.60 9.36 3.69
mg/L
Mn 2.92 127.70 6.00 15.86 0.99 0.36
mg/L
Mo <LOD 0.03 0.01 <LOD 0.01 0.01
mg/L
Ni 0.05 0.55 0.05 0.11 0.02 0.04
mg/L
P <LOD 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01
mg/L
Pb 0.01 0.050 0.01 0.01 0.01 0.01
mg/L
Sb 0.01 0.03 0.01 0.01 0.01 0.01
mg/L
Si 11.75 11.93 5.14 13.63 4.51 1.64
mg/L
Sn 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01
mg/L
Ti <LOD <LOD <LOD <LOD <LOD <LOD
mg/L
Zn 0.49 6.28 0.01 2.14 0.86 0.01
mg/L

Tabelul 3 – Elementele determinate pentru probele colectate in aprilie 2004

Probă
7 8 9 10 11 12
Element
Al 0.05 88.7 76.6 65.7 0.11 0.83
mg/L
B 0.01 0.75 0.06 0.05 0.01 0.01
mg/L
Cd 0.01 0.09 0.07 0.06 0.02 0.01
mg/L
Cr <LOD 0.01 0.02 0.01 0.01 <LOD
mg/L
Cu 0.01 1.10 0.09 0.80 0.02 0.25
mg/L
Fe 0.06 98.90 74.80 51.80 2.66 0.96
 mg/L
Mg 11.62 39.28 36.09 33.26 30.81 10.69
mg/L
Mn 4.29 79.90 70.40 0.01 22.09 6.97
mg/L
Mo 0.01 0.01 0.01 0.13 0.01 0.01
mg/L
Ni 0.03 0.34 0.31 0.27 0.10 0.05
mg/L
P 0.01 0.39 0.22 0.11 0.01 0.01
mg/L
Pb 0.01 0.05 0.01 0.05 0.01 0.01
mg/L
Sb 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01
mg/L
Si 5.07 16.74 15.38 14.30 8.26 4.93
mg/L
Sn 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01
mg/L
Ti <LOD <LOD <LOD <LOD <LOD <LOD
mg/L
Zn 0.01 10.05 9.06 7.90 0.43 1.15
mg/L

Tabelul 4 – Elementele determinate pentru proba de apă potabilă colectată în luna mai 2005

Element Element Element

Element
Al 0.088 Fe 0.039 P 0.020 Ti 0.001
mg/L mg/L mg/L mg/L
B 0.001 Mg 3.634 Pb 0.007 Zn 0.001
mg/L mg/L mg/L mg/L
Cd 0.004 Mn 0.024 Sb 0.051
mg/L mg/L mg/L
Cr 0.001 Mo 0.011 Si 5.600
mg/L mg/L mg/L
Cu 0.001 Ni <LOD Sn 0.001
mg/L mg/L mg/L
 Comparativ s-au determinat pentru toate probele colectate 5 elemente: Cd, Cu, Zn, Mn
şi Pb, considerate a fi printre cele mai toxice elemente metalice corespunzătoare geologiei din
zona Roşia Montană. Tabelul 5 prezintă variaţia atât în funcţie de probă, şi de specificul
zonei de colectare a probei cât şi funcţie de perioada din an, pe parcursul a aproximativ 12
luni, în perioada aprilie 2004 – mai 2005 a concentraţiei de cadmiu în apele de suprafaţă.
În tabelul 6 prezintă variaţia atât în funcţie de probă, şi de specificul zonei de colectare
a probei cât şi funcţie de perioada din an, pe parcursul a aproximativ 12 luni, în perioada
aprilie 2004 – mai 2005 a concentraţiei de cupru în apele de suprafaţă în zona Roşia Montană.
Tabelele 7,8 şi 9 prezintă variaţia în funcţie de probă, şi de specificul zonei de
colectare a probei şi funcţie de perioada din an, pe parcursul a aproximativ 12 luni, în
perioada aprilie 2004 – mai 2005 a concentraţiei de zinc, mangan şi respectiv plumb în apele
de suprafaţă în zona Roşia Montană
Pentru toate elementele ce au fost determinatese pot observa variaţii ale concentraţiilor
elementelor de interes pe secţiuni de râu..
Pot fi observate concentraţii ridicate în ioni ai metalelor grele pentru probele 5, 8 , 9, 10 and
11

Tabelul 5 – Concentraţia de cadmiu determinată în probele colectate (mg/L)

Probă Apr. Iulie Sept. Noiembrie Februarie Mai

2004 2004 2004 2004 2005 2005
1 0.01 0.02 0.01 * < LOD 0.11
2 0.06 0.01 0.01 * * < LOD
3 0.02 0.02 0.01 0.02 0.01 0.01
4 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01
5 0.01 0.01 0.01 0.01 < LOD 0.01
6 0.02 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01
7 0.01 0.01 0.03 0.01 < LOD 0.01
8 0.09 0.03 0.15 * * 0.01
9 0.07 0.14 0.01 * * 0.03
10 0.06 0.10 0.17 0.15 0.17 0.05
11 0.02 0.08 0.09 0.08 0.02 0.03
12 0.01 0.01 0.01 < LOD 0.10 0.02
 Variaţia concentraţiei de Cd în râul Corna

0,07
Concentraţie (mg/L)

0,06
0,05
Aprilie 04
0,04
Iulie 04
0,03
Septembrie 04
0,02
0,01
0
1 2 3 4
Proba

Variaţia concentraţiei de Cd în timpul unui an

Concentraţie (mg/L)

0,18
0,16
0,14 Proba 3
0,12
0,1 Proba 6
0,08
0,06 Proba 10
0,04
0,02
0

0 4' 04' 04' 0 4' 05' 5"

0
20 20 20 20 20 20
il ie l ie ie
br
ie r ie ai
r Iu br ua M
Ap t em ie
m
ebr
p o F
Se N
Tabelul 6 - Concentraţia de cupru determinată în probele colectate (mg/L)

Probă Apr. Iulie Sept. Noiembrie Februarie Mai

2004 2004 2004 2004 2005 2005
1 0.29 0.02 0.01 * < LOD 0.08
2 0.17 0.01 0.01 * * < LOD
3 0.01 0.01 0.01 < LOD 0.04 0.01
4 0.47 0.01 0.01 < LOD < LOD < LOD
5 0.32 0.58 0.53 0.48 0.52 < LOD
6 0.01 0.08 0.06 0.08 0.10 < LOD
7 0.01 0.09 0.72 0.10 0.33 0.03
8 1.10 0.53 1.38 * * 0.21
9 0.95 1.27 0.33 * * 0.57
10 0.80 1.01 1.26 1.33 1.35 0.49
11 0.01 0.76 0.86 0.63 0.43 0.38
12 0.25 0.15 0.33 0.32 0.84 < LOD

Variaţia concentraţiei de Cu în râul Corna

0,5
Concentraţie (mg/L)

0,4
Aprilie
0,3
Iulie
0,2
Septembrie
0,1

0
1 2 3 4
Proba
 Variaţia concentraţiei de Cu în timpul unui an
Concentraţie (mg/L)
1,6
1,4
1,2 Proba 3
1
0,8 Proba 6
0,6
0,4 Proba 10
0,2
0
4' 04' 04' 0 4' 05'
05'
0
20 20 20 20 20 i 20
ie lie ie
br
ie
ar
ie a
pril Iu br u M
A m m br
te ie e
Se
p No F

Probele cu cele mai ridicate concentraţii, de pe cursul râului Roşia, au fost colectate din
zone intens afectate de activitatea minieră
Determinând concentraţiile acestor metale grele putem caracteriza starea actuală a
acursurilor principale de apă din perimetrul Roşia Montană.
Metalele grele pot fi foarte dăunatoare pentru un ecosistem. Cantităţi foarte mici de
metale sau ioni de metal la nivel de urme sunt necesari pentru un metabolism normal şi o
creştere armonioasă. Astfel de elemente sunt cuprul, fierul, nichelul şi zincul. Dar în
concentraţii mai mari pot produce otrăvirea organismului. (4).
Tabelul 7 - Concentraţia de zinc determinată în probele colectate (mg/L)

Probă Apr. Iulie Sept. Noiembrie Februarie Mai

2004 2004 2004 2004 2005 2005
1 0.49 4.63 0.07 * 18.59
2 6.28 0.26 0.03 * * 0.73
3 0.01 0.01 0.01 < LOD 4.07 < LOD
4 2.14 0.01 0.01 < LOD 0.01 < LOD
5 0.86 1.31 1.10 0.97 1.15 0.04
6 0.01 0.58 1.63 1.20 1.62 0.01
7 0.01 0.57 5.60 0.46 0.84 0.08
 8 10.38 3.99 33.57 * * 1.31
9 9.06 22.34 0.68 * * 5.71
10 7.90 18.30 35.37 23.00 27.30 5.42
11 0.43 12.10 15.54 8.75 3.45 3.94
12 1.15 1.36 4.83 3.02 15.55 0.16

Unul dintre efectele cele mai importante ale metalelor grele este acela că se acumulează
în diverse organisme acvatice [5].

Variaţia concentraţiei de Zn în râul Corna

7
Concentraţie (mg/L)

6
5
Aprilie 2004'
4
Iulie 2004'
3
Septembrie 2004'
2
1
0
1 2 3 4
Proba

Variaţia concentraţiei de Zn în timpul unui an

Concentraţie (mg/L)

40
35
30 Proba 3
25
20 Proba 6
15
10 Proba 10
5
0
' ' '
0 4' 04 04' 04 05 05'
0 0 0
20 2 20 2 2 20
ie l ie ie ie r ie ai
pril Iu br br ua M
A m m br
te o ie e
p F
Se N
Tabelul 8 - Concentraţia de mangan determinată în probele colectate (mg/L).
Probă Apr. Iulie Sept. Noiembrie Februarie Mai
2004 2004 2004 2004 2005 2005
1 2.92 239.40 219.30 * 223.20 320.70
2 127.70 39.96 49.20 * * 17.46
3 6.00 4.67 3.64 2.65 1.45 4.98
4 15.86 0.71 0.01 0.11 1.02 3.64
5 0.99 1.17 1.25 1.41 0.08 0.90
6 0.36 3.67 8.50 6.24 8.21 0.50
7 4.29 5.02 38.70 3.74 5.10 1.74
8 79.90 27.06 178.30 * * 9.31
9 70.40 149.80 5.28 * * 34.56
10 61.70 122.80 162.70 141.20 167.95 30.35
11 22.09 77.22 102.10 58.50 21.19 22.89
12 6.97 9.73 21.64 20.77 94.45 2.80

Variaţia concentraţiei de Mn în râul Corna

300
Concentraţie (mg/L)

250
200 Aprilie 2004'
150 Iulie 2004'
100 Septembrie 2004'
50
0
1 2 3 4
Proba
 Concentraţie (mg/L) Variaţia concentraţiei de Mn în timpul unui an

180
160
140 Proba 3
120
100 Proba 6
80
60 Proba 10
40
20
0

04
'
04' 04
'
0 4' 05'
05
'
20 20 20 20 20 20
ilie lie ie ie ie ai
r Iu br br uar M
Ap te
m ie
m br
e
Se
p No F

Efectele toxice la nivelul organismului uman variază cu tipul ionilor, combinaţiile

complexe, concentraţia la nivelul ţesutului, frecvenţa expunerii şi vârsta individului. [4].
Organismele acvatice, în special peştii concentrează metalele grele în organismul lor.
Astfel, plumbul se acumulează în peşti cu un factor de bioconcentrare de 30.5 până la 79.5 în
materie uscată. În vegetale, plumbul este absorbit pasiv de rădăcini şi este imobilizat rapid în
vacuolele celulelor rădăcinii sau reţinut de pereţii celulari. Este puţin transportat asupra părţilr
aeriene ale plantelor. Plumbul poate fi acumulat de plante şi prin parţile aeriene, dar o mare
parte din plumbul depus din atmosferă pe plante poate fi eliminate prin spălare, deoarece a
pătruns foarte puţin în plantă [6].

Tabelul 9 - Concentraţia de plumb determinată în probele colectate (mg/L).

Probă Apr. Iulie Sept. Noiembrie Februarie Mai

2004 2004 2004 2004 2005 2005
1 0.01 0.20 0.08 * 0.06 0.54
2 0.51 0.13 0.10 * * 0.01
3 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01
4 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01
 5 0.01 0.01 0.04 0.01 0.01 0.01
6 0.01 0.01 0.01 0.03 0.01 0.01
7 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01 0.03
8 0.05 0.01 0.24 * * 0.02
9 0.01 0.14 0.01 * * 0.06
10 0.05 0.16 0.22 0.25 0.23 0.06
11 0.01 0.09 0.06 0.01 0.01 0.01
12 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01 0.02

Absorbţia plumbului este influenţată de o serie de factori ca: aportul de vitamina D, un

regim bogat în grăsimi, carenţe de fier, calciu, fosfor, zinc, vitamina B1, magneziu, fibre
vegetale [6]. Absorbţia pulmonară poate juca un rol important în cazul expunerii profesionale
sau pentru persoanele care trăiesc într-un mediu poluat de fabrici care au emsii poluante în
atmosferă.
După absorbţia digestivă sau pulmonară, plumbul trece în sânge unde se repartizează o
parte fixă pe hematie (95 %) care nu difuzează şi o parte solubilizată în plasmă care va fi
stocată în ţesuturi sau eliminată prin urină. Plumbul în forma fixă este rapid schimbat cu
ţesuturile moi (rinichi, măduvă osoasă, ficat, creier) şi timpul de înjumătăţire în aceste ţesuturi
este în medie de 40 până la 60 de zile. În ordine descrescătoare plumbul se acumulează în
următoarele organe: ficat > rinichi > plămâni > creier . În egală măsură plumbul se
acumulează şi în dinţi, unghii şi păr.
Principala cale de excreţie este cea urinară: 75 % sau mai mult din plumbul absorbit
este eliminate pe această cale. Poate fi eliminate în egală măsură şi prin salivă, sudoare, păr şi
unghii. Neglijabilă în condiţii normale, dar prin expunerea la temperature ridicate se poate
antrena, la om, o excreţie sudorală de plumb superioară cele prin urină [6].
Plumbul modifică funcţiile celulare perturbând numeroase căi metabolice şi diferite
procese fiziologice. In vivo plubul joacă un rol de catalizator al reacţiilor de perooxidare a
lipidelor cu producerea de radicali liberi. Acest mecanism de toxicitate celulară este evocat în
mod particular în cazul perturbării funcţiilor de reproducere. Pe de altă parte plumbul
alterează homeostazia calciului şi interferă cu procesele celulare şi moleculare mediate de
calciu la nivel membranar şi citoplasmatic. O serie de studii au evidenţiat o acţiune specifică a
plumbului asupra receptorilor glutamate(N.M.D.A.). Aceste modificări stau la baza efectelor
plumbului asupra sistemului nervos central [6].
 Variaţia concentraţiei de Pb în râul Corna

Concentraţie (mg/L) 0,6

0,5
0,4 Aprilie 2004'
0,3 Iulie 2004'
0,2 Septembrie 2004'
0,1
0
1 2 3 4
Proba

Pentru a putea trage concluzii reprezentative privind gradul de poluare al cursurilor de

apă studiate, am comparat valorile impuse de Standardul Român cu valorile obţinute
experimental, în tabelul 11 [7].

Variaţia concentraţiei de Pb în timpul unui an

Concentraţie (mg/L)

0,3
0,25
0,2 Proba 3
0,15 Proba 6
0,1 Proba 10
0,05
0

04
'
04' 04
'
04
'
05
'
05
'
0 20 0 20 2 0 0
2 2 2
ilie lie ie ie r ie ai
r Iu br br ua M
Ap te
m ie
m br
p o F e
Se N
Tabelul 11 : Concentraţia elementelor în apele de suprafaţă: referinţă şi comparative, datele
experimentale şi proba de apă potabilă din zonă.

Date experimentale

mg/L

Elemente SR* Apă maximum minimum

mg/L potabilă

Nov. Feb. Mai. Nov. Feb. Mai.

2004 2005 2005 2004 2005 2005

Cupru 0.005 <LOD 1.33 1.35 0.57 <LOD <LOD <LOD

Cadmiu 0.003 0.004 0.15 0.17 0.11 <LOD <LOD <LOD

Zinc 0.03 0.001 8.75 15.55 18.59 0.01 0.01 0.01

Plumb 0.05 0.007 0.25 0.23 0.54 0.01 0.01 0.01

Mangan 0.30 0.024 141.20 223.20 320.70 0.11 0.08 0.50

* Standard Românesc

6.4. Concluzii

Echilibrul unui ecosistem poate fi uşor distrus prin modificarea oricărei caracteristici
biotice sau abiotice.
Datorită activitaţii miniere din zonă, pădurile au fost intens exploatate, ceea ce a condus la
exterminarea pădurilor de fag din zonă, acesta regăsindu-se doar în zone izolate, ca o relicvă a
vechilor păduri. Dispariţia unor specii vegetale, precum fagul, poate avea urmări grave pentru
stabilitatea solurilor şi pentru modificările care apar în lanţul trofic al ecosistemului.
Apele curgătoare drenează şi apele de mină, astfel încât fauna ihtiologică lipseşte cu
desăvarşire din văile mici şi se întâlneşte foarte rar în albia Abrudului. Înregistrările istorice
indică faptul că poluarea pâraielor şi a râurilor datorită exploatărilor miniere din zonă a fost
apreciabilă încă din trecut, cel puţin din timpurile medievale. Observaţiile la faţa locului,
datele colectate şi analiza unor elemente toxice pentru ecosistem (metalele grele) din cursurile
de apă curgătoare care drenează apele de mină din zonă ne conduc spre aprecierea că
ecosistemul Roşia Montană este parţial distrus datorită exploatărilor miniere.
Deşi aceste cursuri de apă nu sunt folosite pentru alimentarea cu apă a aşezărilor umane
din zonă, pot avea loc intoxicări directe, accidentale, atât în cazul populaţiei, cât şi în cazul
animalelor domestice. În schimb vegetaţia din zonă este afectată. Lacurile artificiale,
localizate în bazinul râului Arieş în Munţii Metaliferi, sunt specifice zonei Roşia Montană.
Câteva din aceste lacuri au fost construite în secolul al 19-lea, ca rezervoare pentru activităţile
de exploatare a aurului. Cursurile din zona Roşia Montană sunt caracterzate prin apă de
categorie inferioară ca un rezultat al apei provenind din minele vechi, al drenajului din
sterilele de mină şi al evacuărilor din ferme, locuinţe şi operaţiuni industriale. Apele drenate
din sterilul de mină sunt ape acide care iau naştere, prin procese naturale de spălare a rocilor
cu conţinut suficient de mare de sulfuri de către apele pluviale, urmate de expunerea la
oxigen. De asemenea, bacteriile existente în mod natural sunt implicate în procesul de
acidificare
În prezent concentraţia metalelor grele din râurile din zona Roşia Montană sunt peste
limitele admise, pentru toate cele cinci elemente studiate. Astfel există depăşiri de peste 1000
de ori ale concentraţiilor maxime admise pentru elementale studiate.

6.5. Bibliografie

1. I. Gh Tănase, Tehnici şi metode spectrometrice de analiză, Ars Docendi, Bucureşti,

2001

2. H.J. Lauri, Spectrochemical Analysis by Atomic Absorption and Emission, Royal

Society of Chemistry, University of Oulu, Finland, 2000

3. A. Pichard, R. Diderich, N. Houeix, C. Hulot, G. Lacroix, J.P. Lefèvre, S. Lévêcue, H.

Magaut et A. Morin, Fiche de donnees toxicologiques et environnementales des
substances chimiques, Zinc et ses derives, INERIS, Franţa, 2003

4. A.I. Stoica, G.E. Baiulescu, and H.Y. Abould-Enein, Toxicol. & Environm. Chem., 77,
143, 2000
 5. J.M. Suess, Examination of Water for Pollution Control, Volume 1, Sampling, Data
Analysis and Laboratory Equipment, Pergamon Press, 1982

6. A. Pichard, M. Bisson, C. Hulot, J.P. Lefèvre, H. Magaut, D. Oberson-Geneste, A.

Morin et G. Pépin, Fiche de donnees toxicologiques et environnementales des
substances chimiques, Plomb et ses derives, INERIS, Franţa, 2002

7. Comitetul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, Institutul Român de Standardizare,

STAS 4706–88, 1988

CAPITOLUL 7. PROBELE DE NATURĂ BIOLOGICĂ

7.1. Introducere

Pentru caracterizarea unui ecosistem sunt necesare investigarea mai multor medii.
Astfel, s-au colectat din zonă probe de Equisetum arvense (coada calului) şi Achillea
millefolium (coada şoricelului) pentru a putea trage concluzii referitoare la modul în care
poluarea apelor şi implicit a solului în zonă a intervenit în mecanismul de absorbţie al
plantelor. Atenţie este concentrată asupra speciei Equisetum arvense, specie cunoscuta ca un
prospector vegetal petru zăcămintele de aur şi un bioacumulator harnic pentru acest element.
Cealaltă specie a fost folosită pentru a verifica selectivitatea Equisetum arvense faţă de aur.
Pentru a studia influenţa structurii solului în care creşte specia s-au analizat şi probe
din aceiaşi specie cultivate în zone diferite, necunoscute drept zone aurifere.
Equisetum arvense Denumire populară este de barba-ursului, Barba-sasului, Coada
iepei, Coada mânzului, Codaie, Iarba-de-cositor, Părul-porcului [1].
Este o plantă de leac cunoscută şi folosită în Europa din timpuri imemoriale. Marii
medici şi învăţăţi ai Antichităţii, Galen, Dioscoride şi Plinius, o menţionează în tratatele lor
chiar cu denumirea de coada-calului, recomandând-o cu precădere în bolile de plămâni şi de
rinichi, care se agravează iarna. In acelaşi scop o recomandau şi medicii Evului Mediu
(Paracelsus, Culpeper), iar mai târziu, preotul Kneipp, părintele terapiei naturale
contemporane. [2]. In unele zone apare la începutul lui februarie [3].
Este o plantă perenă, erbacee, lipsită de frunze, cu două feluri de tulpini. Primăvara se
dezvoltă tulpinile simple, brune, fertile (poartă în vârf spice cu spori), înalte de 40 cm. Indată
după fructificare, aceste tulpini fertile putrezesc şi în locul lor apar tulpini sterile de 60 cm,
mai subţiri, verzi, mult ramificate, având ramurile laterale dispuse în verticile. Tulpinile
sterile apar la începutul verii. In jurul nodurilor, tulpinile sterile au frunzuliţe solzoase, brune,
în formă de guleraş şi nişte rămurele aciculare (ca frunzele de pin). Aceste rămurele sunt mai
lungi la baza tulpinii şi mai scurte spre vârful ei, dar nu sunt mai lungi decât distanţa dintre
noduri, ceea ce face planta în întregime să aibă înfaţisarea unui con. In pământ, are un rizom
ce creşte oblic, purtând la noduri rădăcini subţiri, precum nişte tubercule [4]. Tulpinile sterile
sunt subţiri, brăzdate de 6 –19 coaste pronunţate, aspre, cu lacuna centrală mică. Vaginile
(tecile ) sunt cilindrice, de culoare verde, cu 6 – 19 dinţi mai închişi la culoare. Ramurile sunt
de obicei simple, rar ramificate, de obicei 4 muchii adânci şi fără lacuna centrală, aspre la
pipăit [5]. Rizomii (tulpinile) au direcţia de creştere oblică sau orizontală [6].
Taxonomie: coada-calului face parte din familia Equisetaceae, ordinul Equisetales,
clasa Equisetopsida, încrengătura Pteridophite. [4]. Increngătura Pteridophite cuprinde plante
fără flori şi fără seminţe. Inmulţirea se face prin spori şi pe cale vegetativă. [7].
Răspândire - Coada-calului este larg răspândită în zonele de climat temperat al
emisferei nordice, încluzând Asia, America de Nord şi Europa. Forma fertilă a plantei apare
primăvara devreme şi seamănă cu un asparagus doar ca este de culoare brună şi
are în capăt un con care conţine spori. Forma matură a plantei, ce se poate găsi în timpul verii,
începând cu mai – iunie, are o tulpină verde ramificată şi se aseamănă cu o pană. Coada-
calului este singurul urmaş al ferigilor uriaşe care acopereau Pământul acum 200 de milioane
de ani. [8]
Creşte pe fâneţe, câmpuri, ogoare lutoase şi umede, maluri cu tufişuri. Cele care cresc
pe soluri pur argiloase au cele mai bune calităţi curative. In funcţie de loc, planta are un
conţinut de 3 până la 16% acid silicic, care o face atât de preţioasă. Planta care creşte pe
terenurile fertilizate chimic nu trebuie utilizată în scopuri terapeutice. Coada-calului cu
ramurile cele mai fine - Coada-calului-de-pădure, Equisetum sylvaticum, care creşte pe
marginile pădurilor şi crângurilor, are, de asemenea, proprietăţi medicinale [ 9].
Compoziţie chimică: - Dintre componentele principale identificate menţionăm acidul sicilic
care se găseşte în medie în proporţie de 5 – 7 % în materia primă uscată, dar poate ajunge şi
la o concentraţie de 16 % în material primă uscată, din care 10 – 20 % se află sub formă
solubilă, o saponina equisetonina ( cca 5 % ) substanţă cu proprietăţi slab hemolitice care prin
hidroliză dă arabinoză, fructoză şi equisetogenină. Alături de aceste componente principale,
planta mai conţine galuteolină şi izoquercetină, substanţe de natură flavonoidică, alcaloizii 3-
metoxipiridină, nicotină, palustrină şi palustridină, articulatidină şi izoarticulatidină –
substanţe de natură glicozidică considerate ca antivitamine B1, o fitouterină b- sitosterolul,
acid malic şi oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic şi oleic, dimetil sulfone,
vitamina C şi urme de ulei volatil. In sporii de Equisetum arvense şi Equisetum maximum au
fost identificaţi acizi cu lanţ lung a, w-dicarboxilici prezenţi în fracţiunea lipidică.
O caracteristică deosebită a acestei plante este aceea că acumulează aur în celulele
sale, şi este generic cunoscută drept un “indicator” al zăcămintelor de aur. Uneori era chiar
folosită pentru prospecţiunile miniere şi identificarea unor noi zăcăminte de aur. Coada-
calului adsoarbe aurul dizolvat mai bine decât celelalte plante, şi poate acumula pană la 4
ounces (1 ounce=28.35 g) adică 113.4 g aur la tona de tulpini proaspete. [8]
Recoltare: - în vederea utilizării ca plantă medicinală se face vara în lunile iulie-
august. Uscarea se face la umbră. După recoltare, se îndepărtează mai intâi părţile înnegrite de
lângă pământ, apoi planta se pune la uscat, întinsă în straturi subţiri, fie în aer liber, la umbră,
fie în încăperi uscate şi aerisite, poduri. Se întorc în fiecare zi pentru a se asigura o uscare
uniformă. Planta uscată trebuie să aibă culoarea verde-deschis, fără părţi brunificate, fără
tulpini fertile şi fără corpuri străine. Produsul nu are miros, iar gustul este uşor dulceag.
Pentru tratamente homeopatice nu se admit părţi brunificate, resturi de rizomi sau alte
specii de Equisetum. Pentru a evita confuzii şi substituiri nu se admit tulpini fertile, deşi sub
aspect farmacodinamic şi acestea au acţiune similară tulpinilor sterile [2].
Coada-şoricelului ( Achillea mellifolium), denumiri populare: alunele, bradăţel,
ciureşica, crestatea, crivalnic, garva, iarba oilor, iarba strănutătoare, prisnel, rotatele-albe,
sorocina, coada hirtului, cricalic, şorecie. Coada şoricelului este o plantă erbacee, perenă,
întalnita de la câmpie până în regiunea subalpină, prin fâneţe, poieni, margini de pădure,
margini de drum şi căi ferate, pe soluri nisipoase, relativ umede, însorite sau umbrite.
Plantă medicinală străveche, coada şoricelului este una dintre cele mai cunoscute şi utilizate
specii în medicina populară.
Specie termofilă, cu o bună dezvoltare în zonele sudice, coada şoricelului este rezistentă la
temperaturile joase din timpul iernii precum şi la cele ridicate din timpul verii. Temperatura
ridicată influenţează pozitiv acumularea principiilor active.
Coada şoricelului are pretenţii moderate la apă, fără exces în sol. In condiţii de climă
caldă şi umedă acumulează cantităţi mari de azulene, mai mari decât în zonele secetoase. Este
pretenţioasă la lumină pe întreaga perioadă de vegetaţie, dar mai ales în timpul înfloritului,
lumina stimulând acumularea uleiului volatil şi a proazulenelor.
Tipul de sol influenţează creşterea şi dezvoltarea plantei, coada şoricelului preferând solurile
luto-nisipoase, pe cele cu textură mijlocie şi chiar pe cele nisipoase.
 Coada şoricelului prezintă o tulpină erectă, glabră sau uşor păroasă, striată, simplă sau
ramificată în partea superioară, inaltă până la 80 cm. Frunzele sunt de două-trei ori penat
sectate, cu lacinii foarte înguste, uşor-păroase, dispuse alternativ pe tulpină.
Florile marginale sunt albe, cu nuanţe uneori de cenuşiu, roz. Perioada de înflorire este
iunie – septembrie. Compoziţia chimică a plantei este: acizi achileic, formic, auteic, ascorbic,
folic, probionic, valerianic, palmitic, stearic, oleic, linoleic, succinic, urme de acid salicilic,
cafeic, alcool etilic metilic, flavone, maltoză, zaharoză, glucoză, arabinoză, galactozăa,
dextine, proteine, taninuri, substanţe anorganice ca fier, mangan, zinc, cupru, cadmiu, nichel,
siliciu şi calciu. Substanţele sunt concentrate în inflorescenţa, apoi în frunze, mai puţin în
tulpină sau rădăcină.

7.2.Colectarea probelor

Probele de plante au fost colectate doar după o atentă observare pentru a determina
zonele în care plantele cresc.
Au fost colectate 3 probe, în ambele perioade de dezvoltare pentru Equisetum arvense, iar
pentru Achillea millefolium, doar în perioada de maturitate. Probele au fost colectate astfel:
Izvor Corna, Bunta, ieşire Abrud. Probele au fost etichetate şi s-a notat aspectul locului de
prelevare.

Puncte de prelevare a probelor de plante.

 7.3. Dezagregarea probelor

Metoda de dezagregare utilizată, a fost recomandată de către Laboratorul de

toxicologie analitică al Centrului de Cercetări Medicale al Armatei, care funcţionează în
cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca. Metoda este utilizată pentru pregătirea probelor
de natură biologică (păr, unghii, plasmă, urină) în vederea determinării de elemente metalice
toxice şi stabilirea unui diagnostic [9].
Plantele au fost usca o perioada de 2 – 3 săptămâni, într-o cameră închisă fără a forţa iniţial
procesul de uscare. Inainte de determinare plantele au fost mărunţite, fără a utilize potenţiale
surse de contaminare şi uscate în recipiente de plastic, la 101 ± 2 oC în etuvă, până la greutate
constantă (24 – 36 ore în funcţie de anotimp şi deci de umiditatea acumulată).
După uscare se menţin în exicator 15 minute. Se cântaresc cu precizie de 10 -4 câte 0.5 grame/
probă în recipiente sterile;
Apoi se adaugă acid azotic 65 %, 3 ml, şi se menţine 30 minute la 90 oC; se adaugă 1 ml
perhidrol, şi se menţine 30 minute la 90 oC;
Adaugăm din nou acid azotic, 1 ml, şi se menţine 30 minute la 90 oC;
Se aduce soluţia la cota de 10 ml, cu apă deionizată, se centrifugează 3 minute şi se analizează
supernatantul. [10, 11].
Toţi reactivii utilizaţi sunt de puritate AAS.

7.4. Bibliografie

1. V. Ciocârlan, Flora Deltei Dunării, Ceres, Bucureşti, 1994

2. I. Tudor I, Formula As, 46, 12, 2005
3. R.L. HAUKE, A taxonomic monograph of the genus Equisetum subgenus
Equisetum., Nova Hedwigia 30, 1978
4. V. Ciocârlan. Flora Ilustrată a României, Ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Ceres,
Bucureşti, 2000
5. www.sanatatea.com; Coada-calului
6. A. Sârbu, D. Smarandache şi A. Pascale, Indrumător de practică (Botanică),
www.unibuc.ro/ebooks
 7. V. Ciocârlan, Flora sagetală a României, Ceres, Bucureşti, 2004
8. B. Fabre, Planta Med Phytother., 26 , 190, 1993;26
9. R.M. Florea, A.I. Stoica, G.E. Baiulescu, M. Ionică, Ecotox. Environ. Safe., sub
tipar, 2007
10. A. Hokura, H. Matsuura, F. Katsuki, and C. Haraguchi, Analytical Science, 16,
1161, 2000
11. H. Sato, J. Ueda, Analytical Science, 16, 1089, 2000

CAPITOLUL 8. UTILIZAREA SPECTROMETRIEI DE

ABSORBŢIE ATOMICĂ CU ATOMIZARE ÎN CUPTOR DE GRAFIT
PENTRU DETERMINAREA CONŢINUTULUI DE AUR ŞI ALTE
ELEMENTE ASOCIATE ÎN PLANTELE DIN ZONA ROŞIA MONTANĂ

8.1. Introducere

Spectrometria de absorbţie atomică se bazează pe fenomenul de interacţie al radiaţiei

electromagnetice cu substanţa, când are loc absorbţia radiaţiei la nivel atomic şi reemisia
acesteia de către atomii aflaţi în stare liberă.
Spectrometrele de absorbţie atomică cu atomizare în cuptor de grafit au în structura de
bază următoarele elemente principale:
o sursa primară de radiaţii electromagnetice, cele mai utilizate fiind lămpile cu catod
cavitar;
o sistemul de introducere şi atomizare a probei, cuptorul de grafit
o sistemul de conducere şi separare a radiaţiilor electromagnetice pe lungimi de undă
(un monocromator şi/sau un policromator);
 o detectorul sau receptorul de radiaţii electromagnetice;
o sistemul de înregistrare, evaluare, prelucrare şi stocare a informaţiei analitice [1].
Sistemul de atomizare cu cuptor de grafit şi-a găsit o largă utilizare în ultimii ani. Partea
principală a acestuia o constituie cilindrul din grafit, deschis la capete, plasat în drumul
optic al instrumentului. Grafitul utilizat este de o înaltă puritate şi densitate.
Metoda prezintă o serie de avantaje:
o oferă o sensibilitate ridicată pentru un număr mare de elemente
o necesită cantităţi foarte mici de probă
o este uşor aplicabilă determinării de elemente la nivel de urmă în soluţii.
Din probele de plante recoltate s-au determinat aurul şi alte elemente metalice asociate
zăcămintelor de aur.
Metoda poate fi aplicată şi pentru determinarea elementelor la nivel de urmă din probe de
natură solidă pentru a scurta timpul necesar preparării probei şi posibila contaminare [2]. În
cazul concentraţiilor foarte mici se pot aplica înaintea determinării, operaţii de concentrare a
elementelor de interes[3]. Pentru determinarea aurului o serie de coprecipitanţi sunt utilizaţi
pentru concentrarea aurului. Dintrea aceştia amintim: mercurul, telur şi dietilditiocarbamatul
de nichel [4], [5].

8.2 Partea experimentă

În cazul unor probe a fost necesară diluţia acestora. Aceasta s-a făcut automat cu apă
MilliQ (apă deionizată). Instrumentul utilizat a fost Spectrometru de absorbtie atomicã
SpectrAA 880 Varian cu următoarele caracteristici:
o Dublu fascicol
o Lungime de undã - 185-900 nm
o Sistemul optic - total protejat pentru praf şi vapori, în sistem tridimensional de
aluminiu
o Monocromator - complet automat controlat de computer cu micromotor
Czerny- Tuner
o Fanta - complet automatã cu lãtimea 0.1, 0.2, 0.5 si 1 nm si reducerea
înãltimii la 0.2, 0.5 si 1 nm
o Sistemul de difracţie - holografic cu 1800 linii/cm
 o Corecţia de fond - cu lampa de deuteriu în domeniul 185- 425 nm pentru abs.
2.5, rãspuns 2ms, modulare electronicã cu atenuare automatã
o Lămpi cu cavitate catodică - opt montate pe un carusel complet automat cu
selectia automatã a tipului de tub si parametri prestabiliţi; lampa care urmeazã
la analizã este preîncãlzitã
o Controlul gazelor - complet automat ca selecţie şi debit pentru fiecare treaptã
de program.
o Mod de mãsurã - manual sau automat, cu calculul ariei sau a înãltimii peak-
ului
o Metode soft-ware - computer personal sub Windows 95, cu calibrare în
maximum 10 puncte şi posibilitatea rulãrii automate a pânã la 30 metode,
control automat al respectãrii calibrãrii, a controlului de calitate, a deviaţiei
determinãrilor a editãrii rapoartelor si a stocãrii şi prelucrãrii datelor.
Cuptorul cu atomizare tub de grafit model GTA 100 Varian 40 - 3000 oC cu paşi
de un grad şi controlul automat a douã gaze de lucru; rãcire cu apã.
Dispenser automat de probe PSD Varian cu 54 pozitii pentru probe, standarde,
modificatori, control de calitate şi buffer (tampon), cantitate maximã injectatã 100 l, precizie
de injectare 0.2 l., dilutie si mixare automatã, reinjectarea automatã a probelor.
Rãcitor de apã Neslab CFT 33 pentru cuptorul de grafit - temperaturã de lucru 15 -
25 oC precizie de 0.5 oC, presiune de lucru de max. 2 atm.
Generator de azot Nitrox – Dominik Hunter puritate 99.999% debit maxim 3 l/min,
presiune maximã de ieşire de 7 barr.
Aparat pentru apã deionizatã Maxima USF Elga, debit 2l/min, rezistenţã electricã
18.2 M.
S-au utilizat şi alte accesorii specifice unui laborator de toxicologie analiticã.

8.3.Rezultate şi discuţii

Inţial s-au colectat, în aprilie 2006 probe de Equisetum arvense, din specia
sporuliferă. Pentru comparaţie s-au efectuat determinări şi pentru probe de Equisetum
arvense comercializate sub formă de ceaiuri meicinale, provenite din două surse. Elementele
determinate au fost: Au, Li, Ag, Te, Cu, Co şi Cr [6], [7].
 Pentru fiecare element în parte au setaţi parametrii corespunzători. Înaintea efectuării
analizelor, s-au obţinut curbele de etalonare caracteristice domeniului de concentraţie optim,
stabilit după încercări repetate [8], [9].
În tabelul 12 ete prezentat programul de temperatură şi timp, aplicat pentru
determinarea aurului. S-a efectuat o calibrare în funcţie de concentraţie, în 3 puncte
(concentraţie 0, 50.00 şi 100.00 μg/L), şi o lungime de undă de 242.8 nm. Determinările au
fost efectuate în matrice de acid azotic 0.1 %. Etalonul utilizat: Gold atomic absorbtion
standard solution, Aldrich, 1020 μg/mL Au în 5 wt % HCl. La calibrare, deviaţia standard
relativă (RSD) a fost de 7.4 % (Standard 1, 50.00 μg/L) şi respectiv 1.7 % (Standard 2, 100.00
μg/L).
În tabelul 13 este prezentat programul de temperatură aplicat pentru determinarea
argintului. Calibrarea s-a făcut în funcţie de concentraţie în 3 puncte ( 0, 5.00 şi 10.00 μg/L),
la o lungime de undă de 328.1 nm.

Tabelul 12 – Programul de temperatură/timp pentru determinarea aurului

Etapa Temperatura Timp (s) Citire Stocare semnal
(C)
1 40 2.0 Nu Nu
2 85 1.0 Nu Nu
3 85 5.0 Nu Nu
4 95 40.0 Nu Nu
5 120 10.0 Nu Nu
6 500 5.0 Nu Nu
7 500 1.0 Nu Nu
8 500 2.0 Nu Da
9 2600 1.2 Da Da
10 2600 2.0 Nu Da
11 2600 2.0 Nu Da
12 40 21.5 Nu Nu
13 40 10.0 Nu Nu

Tabelul 13 - Programul de temperatură/timp pentru determinarea argintului

Etapa Temperatura Timp (s) Citire Stocare semnal
(C)
1 40 2.0 Nu Nu
2 85 1.0 Nu Nu
3 85 5.0 Nu Nu
4 95 30.0 Nu Nu
5 95 10.0 Nu Nu
 6 120 5.0 Nu Nu
7 120 10.0 Nu Nu
8 220 2.0 Nu Nu
9 220 5.0 Nu Nu
10 400 5.0 Nu Nu
11 400 2.0 Nu Nu
12 950 2.0 Nu Nu
13 950 1.0 Nu Da
14 2000 0.9 Da Da
15 2000 2.0 Da Da
16 2000 2.0 Nu Da
17 40 20.2 Nu Nu
18 40 5.0 Nu Nu

La calibrare, deviaţia standard relativă (RSD) a fost de 3.1 % (Standard 1, 5.00 μg/L)
şi respectiv 3.8 % (Standard 2, 10.00 μg/L). RSD maxim admisă de aparat este de 10.0 %
[10].
Pentru determinarea cromului s-a utilizat un program de temperatură în 18 etape,
prezentat in tabelul 14. Calibrarea s-a făcut în funcţie de concentraţie în 3 puncte ( 0, 1.00 şi
2.00 μg/L), la o lungime de undă de 357.9 nm. La calibrare, deviaţia standard relativă (RSD) a
fost de 9.7 % (Standard 1, 1.00 μg/L) şi respectiv 1.6 % (Standard 2, 2.00 μg/L).

Tabelul 14 - Programul de temperatură/timp pentru determinarea cromului

Etapa Temperatura Timp (s) Citire Stocare semnal
(C)
1 40 1.0 Nu Nu
2 85 0.1 Nu Nu
3 85 5.0 Nu Nu
4 95 10.0 Nu Nu
5 120 5.0 Nu Nu
6 120 1.0 Nu Nu
7 300 15.0 Nu Nu
8 500 1.0 Nu Nu
9 1100 5.0 Nu Nu
10 1100 12.3 Nu Nu
11 1100 2.0 Nu Da
12 2700 0.8 Da Da
13 2700 2.0 Nu Da
14 2700 0.1 Nu Da
15 3000 0.1 Nu Nu
16 3000 1.0 Nu Nu
17 40 22.3 Nu Nu
 18 40 5.0 Nu Nu

Pentru determinarea litiului s-a utilizat un program de temperatură în 15 etape,

prezentat in tabelul 15. Calibrarea s-a făcut în funcţie de concentraţie în 3 puncte ( 0, 25.00 şi
50.00 μg/L), la o lungime de undă de 670.8 nm. La calibrare, deviaţia standard relativă (RSD)
a fost de 2.1 % (Standard 1, 25.00 μg/L) şi respectiv 0.7 % (Standard 2, 50.00 μg/L) [11],
[12].

Tabelul 15 - Programul de temperatură/timp pentru determinarea litiului.

Etapa Temperatura Timp (s) Citire Stocare semnal
(C)
1 40 2.0 Nu Nu
2 85 1.0 Nu Nu
3 85 5.0 Nu Nu
4 95 40.0 Nu Nu
5 120 10.0 Nu Nu
6 120 5.0 Nu Nu
7 800 5.0 Nu Nu
8 800 1.0 Nu Nu
9 800 2.0 Nu Da
10 2500 1.1 Da Da
11 2500 2.0 Nu Da
12 3000 0.2 Nu Da
13 3000 5.0 Nu Nu
14 40 22.3 Nu Nu
15 40 5.0 Nu Nu

În tabelul 16 ete prezentat programul de temperatură şi timp, aplicat pentru

determinarea cobaltului. S-a efectuat o calibrare în funcţie de concentraţie, în 3 puncte
(concentraţie 0, 40.00 şi 100.00 μg/L), şi o lungime de undă de 240.7 nm. La calibrare,
deviaţia standard relativă (RSD) a fost de 1.1 % (Standard 1, 40.00 μg/L) şi respectiv 0.8 %
(Standard 2, 100.00 μg/L).

Tabelul 16- Programul de temperatură/timp pentru determinarea cobaltului.

Etapa Temperatura Timp (s) Citire Stocare semnal
(C)
1 40 2.0 Nu Nu
2 85 1.0 Nu Nu
3 85 5.0 Nu Nu
 4 95 40.0 Nu Nu
5 120 10.0 Nu Nu
6 120 5.0 Nu Nu
7 220 5.0 Nu Nu
8 220 1.0 Nu Nu
9 900 2.0 Nu Nu
10 900 1.1 Nu Nu
11 900 2.0 Nu Da
12 2400 0.2 Da Da
13 2400 5.0 Nu Da
14 2400 22.3 Nu Nu
15 40 21.1 Nu Nu
16 40 5.0 Nu Nu

În tabelul 17 ete prezentat programul de temperatură şi timp, în 13 etape aplicat pentru

determinarea telurului. S-a efectuat o calibrare în funcţie de concentraţie, în 3 puncte
(concentraţie 0, 50.00 şi 100.00 μg/L), şi o lungime de undă de 214.4 nm. La calibrare,
deviaţia standard relativă (RSD) a fost de 7.5 % (Standard 1, 50.00 μg/L) şi respectiv 1.5 %
(Standard 2, 100.00 μg/L).

Tabelul 17- Programul de temperatură/timp pentru determinarea telurului.

Etapa Temperatura Timp (s) Citire Stocare semnal
(C)
1 40 2.0 Nu Nu
2 85 1.0 Nu Nu
3 85 5.0 Nu Nu
4 95 40.0 Nu Nu
5 120 10.0 Nu Nu
6 1200 5.0 Nu Nu
7 1200 1.0 Nu Nu
8 1200 2.0 Nu Da
9 2600 1.1 Da Da
10 2600 2.0 Da Da
11 2600 2.0 Nu Da
12 40 21.5 Nu Nu
13 40 9.9 Nu Nu
 Cuprul a fost determinat utilizând un program de temperatură în 12 etape, prezentat in
tabelul 18. Calibrarea s-a făcut în funcţie de concentraţie în 4 puncte ( 0, 20.00, 50.00 şi
100.00 μg/L), la o lungime de undă de 327.4 nm. La calibrare, deviaţia standard relativă
(RSD) a fost de 3.2 % (Standard 1, 20.00 μg/L), 0.5 % (Standard 2, 50.00 μg/L) şi respectiv
4.8 % (Standard 3, 100.00 μg/L) [13].

Tabelul 18 - Programul de temperatură/timp pentru determinarea cuprului.

Etapa Temperatura Timp (s) Citire Stocare semnal
(C)
1 40 5.0 Nu Nu
2 80 10.0 Nu Nu
3 105 5.0 Nu Nu
4 105 10.0 Nu Nu
5 800 20.0 Nu Nu
6 800 5.0 Nu Nu
7 800 2.0 Nu Da
8 2650 0.9 Da Da
9 2650 3.0 Da Da
10 2650 2.0 Nu Da
11 40 30.0 Nu Nu
12 40 5.0 Nu Nu

Toate determinările au fost efectuate în matrice de acid azotic 0.1 %. Soluţiile etalon
folosite sunt produse de firma Aldrich, şi sunt specifice spectometrie de absorbţie atomică.
Au fost analizate 5 probe: două provenite din comerţ şi trei colectate din zona Roşia Montană,
în apropiere de punctele de colectare a apei, din apele de suprafaţă. În tabelul 19 sunt
prezentate probele.
În tabelele 20 - 26 sunt prezentate valorile concentraţiilor elementelor determinate,
calculate pentru tona de substanţă uscată şi valoarea deviaţiei standard relative (RSD) pentru
valorile absorbanţei obţinute pentru fiecare probă, pentru a susţine acurateţea datelor
prezentate.

Tabelul 19 – identificarea probelor de Equisetum arvense

Proba Identificare
1 Comercializată, originea indicată: Bucureşti
2 Comercializată, originea indicată: Râmnicu Vâlcea
3 Colectată din zona Roşia Montană: Izvor Corna, aprilie 2006
4 Colectată din zona Roşia Montană: Bunta, aprilie 2006
5 Colectată din zona Roşia Montană: Ieşire Abrud, aprilie 2006
6 Colectată din zona Roşia Montană: Izvor Corna, septembrie 2006
7 Colectată din zona Roşia Montană: Bunta, septembrie 2006
8 Colectată din zona Roşia Montană: Ieşire Abrud, septembrie 2006

Tabelul 20 - Valorile concentraţiei de aur, calculată pentru tona de substanţă uscată,

Equisetum arvense.
Probă Concentraţie (g/tonă) % RSD
1 9.800 0.5
2 6.060 0.3
3 19.840 1.2
4 16.600 0.1
5 14.400 0.1

Tabelul 21 - Valorile concentraţiei de argint, calculată pentru tona de substanţă

uscată, Equisetum arvense.
Probă Concentraţie (g/tonă) % RSD
1 0.140 4.5
2 0.110 8.7
3 0.110 3.2
4 0.420 0.0
5 0.220 9.2

Tabelul 22 - Valorile concentraţiei de litiu, calculată pentru tona de substanţă uscată,

Equisetum arvense.
Probă Concentraţie (g/tonă) % RSD
1 0.050 9.9
2 1.020 3.2
3 0.820 5.8
4 0.760 7.4
5 1.240 9.1
 Tabelul 23 - Valorile concentraţiei de telur, calculată pentru tona de substanţă uscată,
Equisetum arvense.
Probă Concentraţie (g/tonă) % RSD
1 9.810 1.2
2 7.160 7.1
3 2.670 0.3
4 3.290 2.5
5 2.970 4.8
Tabelul 24 - Valorile concentraţiei de cupru, calculată pentru tona de substanţă
uscată, Equisetum arvense.
Probă Concentraţie (g/tonă) % RSD
1 108.300 2.8
2 157.600 4.2
3 17.340 1.6
4 20.200 0.2
5 8.010 1.9

Tabelul 25 - Valorile concentraţiei de crom, calculată pentru tona de substanţă uscată,

Equisetum arvense.
Probă Concentraţie (g/tonă) % RSD
1 0.022 0.5
2 0.078 7.1
3 0.800 2.9
4 1.820 2.8
5 0.730 0.8

Tabelul 26 - Valorile concentraţiei de cobalt, calculată pentru tona de substanţă

uscată, Equisetum arvense.
Probă Concentraţie (g/tonă) % RSD
1 0.700 0.7
2 0.690 1.7
3 1.490 2.4
4 1.580 0.2
 5 1.240 1.6

Din datele obţinute s-a putut observa că plantele recoltate în zona Roşia Montană au
prezentat concentraţii de aur, cu mult mai mari decât cele prezentate de plantele cu alte
origini. Studiul celorlalte elemente a avut drept scop stabilirea selectivităţii plantei pentru aur
faţă de alte elemente metalice.
Se observă că solul are o influenţă definitorie în concentraţia de aur acumulată de
plantă. Faptul că Equisetum arvense este un bioacumulator de aur şi este utilizată ca şi
prospector în identificarea zăcămintelor de aur este un lucru declarat în lucrările de specilitate
[6]; [7]. Pentru a stabili dacă solul abundent în elementul de interes are o influenţă mai mare
asupra capacităţii de bioconcentrare decât specia analizată ca bioacumulator am decis să
analizăm comparativ îmreună cu Equisetum arvense şi o altă specie, colectată din imediata
vecinătate, Achillea mellifolium.
Pentru comparaţie au fost determinate 3 elemente metalice din probele celor două
specii colectate în septembrie. Elementele determinate sunt: aur, telur şi zinc. În tabelul 27
sunt descrise probele de Achillea mellifolium colectate din zona Roşia Montană.

Tabelul 27 – identificarea probelor de Achillea mellifolium

Proba Identificare
9 Colectată din zona Roşia Montană: Izvor Corna, septembrie 2006
10 Colectată din zona Roşia Montană: Bunta, septembrie 2006
11 Colectată din zona Roşia Montană: Ieşire Abrud, septembrie 2006

Zincul a fost determinat utilizând un program de temperatură în 14 etape, prezentat in

tabelul 28. Calibrarea s-a făcut în funcţie de concentraţie în 3 puncte ( 0, 0.500, şi 1.000
mg/L), la o lungime de undă de 307.6 nm. La calibrare, deviaţia standard relativă (RSD) a fost
de 3.4 % (Standard 1, 0.500 mg/L) şi respectiv 6.4 % (Standard 2, 1.000 mg/L) [8].
Pentru probele colectate în septembrie s-a recalibrat aparatul pentru toate elementele
studiate. La calibrare, pentru aur deviaţia standard relativă (RSD) a fost de 1.9 % (Standard 1,
50.00 μg/L) şi respectiv 0.3 % (Standard 2, 100.00 μg/L), iar pentru telur a fost de 7.9 %
(Standard 1, 50.00 μg/L) şi respectiv 2.6 % (Standard 2, 100.00 μg/L) [14].

Tabelul 28 - Programul de temperatură/timp pentru determinarea zincului.

Etapa Temperatura Timp (s) Citire Stocare semnal
(C)
 1 40 2.0 Nu Nu
2 85 5.0 Nu Nu
3 85 5.0 Nu Nu
4 95 1.0 Nu Nu
5 120 40.0 Nu Nu
6 120 10.0 Nu Nu
7 300 10.0 Nu Nu
8 300 5.0 Nu Nu
9 300 1.0 Nu Da
10 1900 2.0 Da Da
11 1900 0.8 Nu Da
12 1900 0.1 Nu Da
13 40 19.9 Nu Nu
14 40 5.0 Nu Nu

În tabelele 29, 30 şi 31 sunt prezentate valorile concentraţiilor elementelor determinate

pentru probele colectate în septembrie pentru cele 2 specii analizate Equisetum arvense şi
Achillea mellifolium, calculate pentru tona de substanţă uscată şi valoarea deviaţiei standard
relative (RSD) pentru valorile absorbanţei obţinute pentru fiecare probă, pentru a susţine
acurateţea datelor prezentate.

Tabelul 29 - Valorile concentraţiei de aur, calculată pentru tona de substanţă uscată,

Equisetum arvense şi Achillea mellifolium .
Probă Concentraţie (g/tonă) % RSD
6 9.900 3.1
7 11.730 6.0
8 10.200 1.9
9 4.14 3.1
10 3.05 2.7
11 3.68 3.2

Tabelul 30 - Valorile concentraţiei de telur, calculată pentru tona de substanţă uscată,

Equisetum arvense şi Achillea mellifolium.
Probă Concentraţie (g/tonă) % RSD
6 3.06 4.6
7 4.19 0.0
8 2.49 2.8
9 1.27 0.2
10 1.15 2.5
11 1.13 0.0
 Tabelul 31 - Valorile concentraţiei de zinc, calculată pentru tona de substanţă uscată,
Equisetum arvense şi Achillea mellifolium.
Probă Concentraţie (g/tonă) % RSD
6 525.600 5.3
7 187.800 6.7
8 425.400 1.6
9 120.60 0.2
10 117.000 2.9
11 109.200 0.3

Pentru fiecare probă s-au efectuat câte două determinări, valoarea prezentată de
programul soft-ware asociat sistemului de detecţie. Pentru situaţiile în care concentraţia
determinată depăşea intervalul de calibrare, aparatul a realizat automat diluţii succesive până
la obţinerea unei valori acceptate, cu precizie de 1 μL. Volumul de probă injectată a fost de 10
μL.

8. 4. Concluzii

Pe baza rezultatelor obţinute putem afirma că, la momentul actual, când concentraţia
de aur la tona de minereu, pentru zona Roşia Montană este estimată în jur la 4 -5 g aur/ tonă,
Equisetum arvense reprezintă o sursă mai bogată in aur, ajung până la concentraţii de 19.85 g
aur /tona de plantă uscată. Din nefericire exploatarea aurului folosind drept metodă de
extragere bioacumularea cu Equisetum arvense nu este o metodă fezabilă.
Este cunoscut că anumite specii de plante au capabilitatea să reţină şi să concentreze
elemente metalice. Specia Equisetum arvense prezintă sensibilitate şi selectivitate pentru aur.
Trebuie precizat că datorită mecanismelor enzimatice de la nivelul celulei vegetale, planta
este capabilă să acumuleze doar aurul dizolvat, în soluţii apoase. Se observă că elementele
asemănătoare sau asociate aurului în zăcăminte, argintul şi telurul, au fost determinate in
concentraţii cu mult mai mici, decât cele de aur.
Pentru specia Achillea mellifolium, deşi condiţiile de sol, nutrienţi, mediu sunt aceleaşi, pentru
probele colectate, s-au obţinut concentraţii cu mult mai mici de aur, de aproximativ 3 ori mai
mici decât pentru specia Equisetum arvense.

8.5. Bibliografie
 8. I. Gh. Tănase, Tehnici şi metode spectrometrice de analiză, Ars Docendi, Bucureşti,
2001
9. R. Dobrowolski, J.D. Mierzwa, Fresenius J Anal Chem, 346, 1058, 1993
10. H. Sato, J. Ueda, Analytical Sciences, 16, 1089, 2000
11. A. Hokura, H. Matsuura, F. Katsuki, C. Haraguchi, Analytical Science, 16, 1161, 2000
12. H.J. Lauri, Spectrochemical Analysis by Atomic Absorption and Emission, Royal
Society of Chemistry, University of Oulu, Finland, 2000
13. R.F. Weiss, Herbal Medicine. Gothenburg, Sweden: AB Arcanum, 1998
14. C. Ekinci Dogan, K. Turhan, G. Akcin, A. Aslan,, Annali di Chimica., 96, 229, 2006
15. D. Davey, Talanta ,41, 565, 1994
16. R. Nussey , Water SA, 26, 269, 2000
17. S.B. Adeljou, and A. M. Bond, Anal. Chem., 55, 2076, 1983
18. P.C. Leung, K.S. Subramanian, and J.C. Meranger, Talanta, 29, 515, 1982
19. B. Alloway, Heavy metals in soils, Blackie Academic and Professional, 2nd, 1995
20. A. Pichard, N. Houeix, G. Gay, G. Lacroix, J.P. Lefèvre, H. Magaut, V. Migné A.
Morin et S. Tissot, Fiche de donnees toxicologiques et environnementales des
substances chimiques, Cuivre, INERIS, Franţa, 2004
21. A. Pichard, R. Diderich, N. Houeix, C. Hulot, G. Lacroix, J.P. Lefèvre, S. Lévêcue, H.
Magaut et A. Morin, Fiche de donnees toxicologiques et environnementales des
substances chimiques, Zinc et ses derives, INERIS, Franţa, 2003

CAPITOLUL 9. CONCLUZII GENERALE

Datorită activitaţii miniere din zonă, pădurile au fost intens exploatate, ceea ce a condus la
exterminarea pădurilor de fag din zonă, acesta regăsindu-se doar în zone izolate, ca o relicvă a
vechilor păduri. Dispariţia unor specii vegetale, precum fagul, poate avea urmări grave pentru
stabilitatea solurilor şi pentru modificările care apar în lanţul trofic al ecosistemului.
Apele curgătoare drenează şi apele de mină, astfel încât fauna ihtiologică lipseşte cu
desăvarşire din văile mici şi se întâlneşte foarte rar în albia Abrudului. Înregistrările istorice
indică faptul că poluarea pâraielor şi a râurilor datorită exploatărilor miniere din zonă a fost
apreciabilă încă din trecut, cel puţin din timpurile medievale. Observaţiile la faţa locului,
datele colectate şi analiza unor elemente toxice pentru ecosistem (metalele grele) din cursurile
de apă curgătoare care drenează apele de mină din zonă ne conduc spre aprecierea că
ecosistemul Roşia Montană este parţial distrus datorită exploatărilor miniere.
Deşi aceste cursuri de apă nu sunt folosite pentru alimentarea cu apă a aşezărilor umane
din zonă, pot avea loc intoxicări directe, accidentale, atât în cazul populaţiei, cât şi în cazul
animalelor domestice. În schimb vegetaţia din zonă este afectată. Lacurile artificiale,
localizate în bazinul râului Arieş în Munţii Metaliferi, sunt specifice zonei Roşia Montană.
Câteva din aceste lacuri au fost construite în secolul al 19-lea, ca rezervoare pentru activităţile
de exploatare a aurului. Cursurile din zona Roşia Montană sunt caracterzate prin apă de
categorie inferioară ca un rezultat al apei provenind din minele vechi, al drenajului din
sterilele de mină şi al evacuărilor din ferme, locuinţe şi operaţiuni industriale. Apele drenate
din sterilul de mină sunt ape acide care iau naştere, prin procese naturale de spălare a rocilor
cu conţinut suficient de mare de sulfuri de către apele pluviale, urmate de expunerea la
oxigen. De asemenea, bacteriile existente în mod natural sunt implicate în procesul de
acidificare
În prezent concentraţia metalelor grele din râurile din zona Roşia Montană sunt peste
limitele admise, pentru toate cele cinci elemente studiate. Astfel există depăşiri de peste 1000
de ori ale concentraţiilor maxime admise pentru elementale studiate.
Pe baza rezultatelor obţinute putem afirma că, la momentul actual, când concentraţia
de aur la tona de minereu, pentru zona Roşia Montană este estimată în jur la 4 -5 g aur/ tonă,
Equisetum arvense reprezintă o sursă mai bogată in aur, ajung până la concentraţii de 19.85 g
aur /tona de plantă uscată. Din nefericire exploatarea aurului folosind drept metodă de
extragere bioacumularea cu Equisetum arvense nu este o metodă fezabilă.
Este cunoscut că anumite specii de plante au capabilitatea să reţină şi să concentreze
elemente metalice. Specia Equisetum arvense prezintă sensibilitate şi selectivitate pentru aur.
Trebuie precizat că datorită mecanismelor enzimatice de la nivelul celulei vegetale, planta
este capabilă să acumuleze doar aurul dizolvat, în soluţii apoase. Se observă că elementele
asemănătoare sau asociate aurului în zăcăminte, argintul şi telurul, au fost determinate in
concentraţii cu mult mai mici, decât cele de aur.
Pentru specia Achillea mellifolium, deşi condiţiile de sol, nutrienţi, mediu sunt aceleaşi, pentru
probele colectate, s-au obţinut concentraţii cu mult mai mici de aur, de aproximativ 3 ori mai
mici decât pentru specia Equisetum arvense.