Sunteți pe pagina 1din 3

Necesitatea perfecționării şi diversificării serviciilor de alimentație în țara noastră.

Mutaţiile din viaţa economică şi socială în mod particular, ascensiunea deosebită a fenomenului
turistic au condus la dezvoltarea serviciilor de alimentaţie, în general, şi a celor destinate turiştilor, în
special, la creşterea rolului acestui sector de activitate în realizarea unei alimentaţii ştiinţifice, sănătoase,
precum şi în satisfacerea nevoilor de hrană şi distracţie ale turiştilor. Interesul tot mai mare faţă de
servirea mesei în afara gospodăriei este determinat de avantajele pe care serviciile de alimentaţie le oferă:
comoditate (economie de timp şi efort în legătură cu procurarea produselor), varietate sortimentală,
calitate superioară a preparatelor realizate de profesionoşti, cu mijloace tehnice moderne, economicitate
şi, asociat acesteia, accesibilitatea (nivelul preţurilor şi diversitatea acestora) şi atmosfera creată (de
recreere).

Evoluţia în timp a serviciilor de alimentaţie s-a datorat unor factori specifici vieţii contemporane:

-creşterea gradului de urbanizare;


-accentuarea mobilităţii populaţiei;
-modificări în structura obiceiurilor de consum;
-creşterea timpului liber;
-intensificarea călătoriilor turistice.

Activitatea de alimentaţie, realizată ca activitate de sine-stătătoare sau componentă a serviciului


turistic, are, pe lângă multiple implicaţii sociale, şi răspunderi cu privire la satisfacerea de hrană a
consumatorului (turist sau rezident), corelarea satisfacţiei subiective cu necesarul fiziologic de substanţe
nutritive dar mai ales, asigurarea inocuităţii tuturor preparatelor comercializate, indiferent că sunt produse
proprii sau preluate de la alte sectoare1.

Pentru industria turismului, rolul predominant îi revine alimentaţiei, situată în amplasamentele


comerciale, precum şi în acele spaţii de odihnă sau agrement, celelalte segmente prezentând o importanţă
mai redusă, deoarece turistul apelează mai mult ocazional la alimentaţia din instituţiile publice sau cluburi
private. În aceste condiţii, alimentaţia poate contribui atât la creşterea calităţii produsului şi la
îmbunătăţirea calităţii produsului turistic, cu efecte pozitive asupra dimensiunilor circulaţiei turistice.

În timpul călătoriei lor, turiştii apelează la restaurante şi unităţi de alimentaţie de toate tipurile şi
categoriile. Restaurantele prestează servicii de alimentaţie pentru consumatorii individuali şi pentru
grupurile de turişti. Consumatorii individuali (călători în tranzit sau în formele de turism pe cont propriu,
consumatori-localnici) îşi pot comanda produsele culinare preferate după sistemul "a la
carte",consultând lista-meniu a resturantului respectiv. În cazul formelor de turism organizat şi
semiorganizat, serviciile de alimentaţie sunt prestate pe baza unor meniuri dinainte convenite cu agentul
de turism (meniuri fixe sau variante de meniuri la alegere). În astfel de situaţii serviciile de alimentaţie
devin componentă a pachetului de servicii, încorporate în produsul turistic 2.

2
.
În general, serviciile de alimentaţie sunt prezente în toate formulele de vacanţă, dar în special în
formula "inclusive tour". Ele reprezintă 30% din cheltuielile de vacanţă.

Pentru mulţi turişti gastronomia reprezintă un element de bază în selecţia destinaţiilor turistice. Ca
urmare, produsul turistic având drept principala motivaţie gastronomia, a generat o formă de vacanţă
cunoscută sub denumirea de "vacanţă gastronomică".

Astfel, sunt renumite circuitele gastronomice din Franţa („circuitul brânzei”,al vinului, al șampaniei)
sau din Italia, care satisfac gusturile şi pretenţiile culinare ale celor mai rafinaţi gurmanzi 3. Se poate
afirma că între serviciile de aimentaţie publică şi oferta turistică există legături profunde de
intercondiţionare şi dezvoltare sincronică.

Din punct de vedere al conţinutului, serviciile de alimentaţie sunt la fel, indiferent de destinatar şi
presupun următoarele procese4 .

-producţia
-comercializarea
-servirea

Activitatea de producţie este comparabilă cu cea din sfera industriei alimentare şi asigură
realizarea preparatelor culinare şi de cofetărie prin transformarea unor materii prime de origine vegetală şi
animală al căror consum, cel mai adesea, nu este posibil fără o prelucrare prealabilă de tip industrial.
Diferenţa este dată de scara la care se dăsfăşoară şi faptul că preparatele sunt realizate de cele mai multe
ori pe baza comenzii exprese a turiştilor. Gama sortimentală este determinată de tipul unităţii şi de
posibilităţile tehnice de realizare, de existenţa personalului calificat.

Activitatea de comercializare reprezintă continuarea firească a celei de producţie. Prin


intermediul ei se asigură vânarea, desfacerea către consumator a preparatelor obţinute în compartimentul
de producţie dar şi a altor produse, astfel încât să se realizeze satisfacerea unei game cât mai largi de
trebuinţe ale consumatorului. Presupune un act de schimb, cu transferul dreptului de proprietate şi
efectuarea unei plăţi

Activitatea de servire este strâns legată de procesul de comercializare a produselor specifice


(preparate culinare, de cofetărie, băuturi) şi are ca obiectiv crearea condiţiilor şi a facilităţilor pentru
consumul imediat şi pe loc al acestora.Concret, este vorba de asigurarea confortului necesar servirii
mesei, a unei ambianţe plăcute precum şi oferirea unor prestaţii specifice, menite să răspundă cerinţelor
particulare ale diferitelor categorii de clienţi (organizarea de mese festive, banchete, seri distractive,
realizarea unor meniuri, room service).

Cele trei procese se află într-o relaţie de interdependenţă şi se derulează într-o succesiune bine
determinată.

Datorită conţinutului activităţii de alimentaţie, a caracteristicilor sale, această îndeplineşte şi în


activitatea turistică mai multe funcţii5

Funcţia de nutriţie (hrană) care, potrivit unor studii internaţionale, deţine locul principal cu
aproximativ 60% din totalul cererilor. Este destinată satisfacerii unei nevoi fiziologice, fundamentale a

5
consumatorului. Serviciul trebuie să fie rapid şi la un preţ scăzut. de aceea tipurile de unităţi frecventate
sunt restaurantul tip fast-food, bistro-ul, snack-bar, restaurantul de întreprindere.

Funcţia de loisir deţine circa 25% din motivele de solicitare a unităţilor de alimentaţie publică,
în raport cu circumstanţele sau constrângerile de timp dar şi bugetare, deşi rămâne o masă -necesitatea
fiziologică. Este tipul de masă luată seara - în drum spre casă - sau masa din timpul unui voiaj turistic.

Funcţia de convivialitate, apreciată de circa 15% din consumatori, se apropie prin conţinut,
motivaţie şi caracteristicile clientelei, de cea de loisir; îndeplinirea lor este condiţionată de ambianţa
unităţilor, varietatea bucătăriei şi calitatea preparatelor culinare, calitatea şi diversitatea serviciilor
suplimentare. Masa se ia cu familia sau cu prietenii şi constituie o atracţie în sine. Clientela caută o
ambianţă deosebită şi un meniu cu suficiente variante de alegere. Timpul nu mai reprezintă importanţă,
iar nivelul criteriului preţul variază de la caz la caz.

Funcţia de afaceri, cu o pondere relativ modestă, se referă la crearea cadrului propice unor
întâniri sau negocieri, precum şi la organizarea festivităţilor ocazionate de diverse evenimente. Decorul,
ambianţa şi calitatea preparatelor sunt esenţiale. Restricţiile de timp sunt mai puţin importante iar preţul
este relativ ridicat.

Paralel cu dezvoltarea turismului cu diversificarea formelor sale şi sporirea exigenţelor clientelei


specifice putem vorbi de o îmbogăţire a conţinutului activităţii de alimentaţie, o diversificare a prestaţiilor
cu caracter complementar, diferenţiate structural în funcţie de beneficiari, menite să sporească gradul de
satisfacţie al consumatorului, să asigure o mai mare apropiere mai mare a serviciilor de alimentaţie de
exigenţele clientelei.

În relaţia cu activitatea turistică, serviciile de alimentaţie prezintă o serie de particularităţi, şi


anume:

Serviciile de alimentaţie trebuie să fie prezente în toate momentele principale ale derulării vacanţei
(la locul de îmbarcare, în mijloacele de transport, la locul destinaţiei în punctele de agrement) ; se creează
astfel condiţiile îndeplinirii funcţiei primordiale, aceea de a asigura hrana turiştilor aflaţi temporar în afara
reşedinţei permanente.

Serviciile de alimentaţie, prin conţinut şi modalitate de organizare, trebuie să se adapteze


cerinţelor turiştilor autohtoni şi străini. În cazul turismului internaţional trebuie să fie oferite preparate ale
unei bucătării internaţionale cât şi specifice zonei pe care o vizitează turiştii.

Serviciile de alimentaţie trebuie să asigure o diversificare structurală a produselor şi a serviciilor


pentru a răspunde trebuinţelor clienţilor.

În vacanţele de tratament, regimul alimentar nu trebuie să afecteze rezultatele tratamentului


medical.

Arta culinară poate constitui pricipalul motiv de realizare a unor vacanţe. Bucătăria franceză este
unul din motivele pentru care numărul anual de turişti care vizitează Franţa depăşeşte numărul populaţiei
rezidente. Dezvoltarea turismului, asociată cu sporirea exigenţelor turiştilor, pe de o parte, şi creşterea
interesului consumatorilor rezidenţi faţă de serviciile de alimentaţie pe de altă parte, au generat multiple
preocupări pentru modernizarea şi perfecţionarea activităţii şi adaptarea la noile cerinţe.