Brainstormingul in activitatea de predare

Prof. Muha Alina Mariana

În sens larg, ,,strategia” poate fi definită ca fiind o modalitate de desfăşurare şi

ameliorare a acţiunilor întreprinse în vederea atingerii unui scop.Din punctul de
vedere al didacticii generale, strategiile de instruire/autoinstruire se pot defini ca
sisteme de metode, procedee, mijloace şi forme de organizare a activităţii de
instruire/autoinstruire, integrate în structuri operaţionale, care au la bază o
viziune sistemică şi care sunt menite să asigure o învăţare activă şi creatoare a
cunoştinţelor şi abilităţilor şi să raţionalizeze procesul instruirii.
Una dintre cele mai populare metode este brainstormingul (în
engleză brain înseamnă creier şi storm – furtună), adică asaltul de idei.
Paternitatea acestei metode îi revine lui Alex Osborn, 1953 şi constă într-un mod
de organizare a recoltării ideilor fără cenzură şi de evaluare ulterioară a acestora
pentru construirea soluţiei unei probleme puse_Această metodă cere
respectarea câtorva principii
a) Principiul cantităţii; se stimulează exprimarea şi înregistrarea unui număr cât
mai mare de idei; se încurajează exprimarea liberă a intuiţiei, gândirii şi
imaginaţiei.
b) Principiul acceptării necondiţionate; se exclud cenzurile, criticile, orice sursă
de blocaj de idei.
c) Principiul preluării ideilor; se acceptă reluarea unei idei, exprimarea ei în forme
diferite, ameliorate.

d) Principiul evaluării ulterioare sau amânate; soluţia problemei nu se

construieşte pe loc, ci după un anumit timp, pentru a putea fi apreciate toate
variantele.
Pentru derularea optimă a unui brainstorming se pot parcurge următoarele etape:
- Alegerea temei şi a sarcinii de lucru : Drepturile copilului
- Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid, în fraze scurte şi concrete, fără
cenzură, a tuturor ideilor – chiar trăznite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa
cum vin ele în minte legate de rezolvarea unei situaţii-problemă conturate. Se pot
face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi, se pot prelua, completa sau
transforma ideile din grup, dar, sub nici un motiv, nu se vor admite referiri critice.
Nimeni nu are voie să facă observaţii negative. Li se cere elevilor sa enumere cat
mai multe drepturi care le vin in minte.
- Înregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tablă, flipchart)

- Anunţarea unei pauze pentru aşezarea ideilor (de la 15 minute pâna la o zi)

- Reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte

cheie, imagini care reprezintă diferite criterii etc.

- Analiza critică, evaluarea, argumentarea, contraargumentarea ideilor emise

anterior, la nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici. Analizarea ideilor notate pe
tabla pentru a vedea daca toate ideile sunt corecte si reprezinta intradevar un
drept.

- Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii fezabile pentru
problema supusă atenţiei. În această etapă se discuta liber, spontan, riscurile şi
contradicţiile care apar.

- Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte, propoziţii,
colaje, imagini, desene, cântece, joc de rol etc.

La nivelul procesului de predare-învăţare, brainstormingul poate fi folosit într-un

mod simplu. De exemplu, la extragerea ideilor principale dintr-un text, fiecare
elev vine cu o idee, care nu se analizează. La sfârşit, cadrul didactic sau alţi
elevi, vor analiza ideile (notate sau reţinute), vor stabili care sunt cele mai bune şi
din ce cauză, apoi le vor nota pe caiete (sau vor nota doar ideea care respectă
toate condiţiile impuse anterior).

Un alt exemplu, ar putea fi aplicarea brainstormingului în cadrul unei învăţări

dirijate, când se pune o întrebare de tipul ,, Ce-ar fi dacă…”( Ce-ar fi dacă
soarele nu ar mai răsări?)