Sunteți pe pagina 1din 26

CAPITOLUL 4

FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI


PĂTRATICE

4.1. FUNCŢIONALE LINIARE

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Fie ( X , K ) un spaţiu vectorial de dimensiune finită.


O aplicaţie f : X → K se numeşte funcţională liniară dacă:
(1) f este aditivă, adică
f ( x + y ) = f ( x) + f ( y ), ∀x, y ∈ X ;
(2) f este omogenă, adică
f (αx) = αf ( x), ∀α ∈ K , ∀x ∈ X .
Observaţie. Cele două condiţii pot fi înlocuite prin:
(3) f (αx + βy ) = αf ( x) + βf ( y ), ∀α , β ∈ K , ∀x, y ∈ X .

Definiţia 2. Fie ( X , K ) un spaţiu vectorial de dimensiune n ,


f : X → K o funcţională liniară, G = {g1 , g 2 ,..., g n }o bază a
spaţiului liniar ( X , K ) .
Notăm ai = f ( g i ), i = 1, n . Atunci A = (a1 , a 2 ,...a n )t se numeşte
vectorul ataşat funcţionalei liniare în baza G .
PROBLEME REZOLVATE

1. Stabiliţi dacă următoarele aplicaţii sunt funcţionale liniare şi


în caz afirmativ scrieţi vectorul ataşat funcţionalei în baza canonică
( )
a spaţiului liniar R 3 , R şi în baza
{
G = g1 = (3,3,1) , g 2 = (3,1,3)t , g 3 = (1,3,3)t .
t
}
a) f : R 3 → R, f ( x) = 3x1 − x2 + 2 x3 ;
b) f : R 3 → R, f ( x) = x1 − 2 x 2 + 4 x3 + 1.

Rezolvare:
a) f este funcţională liniară dacă f (αx + βy ) = αf ( x ) + βf ( y ) ,
∀x, y ∈ R 3 şi ∀α , β ∈ R .
Fie x, y ∈ R 3 , α , β ∈ R ⇒ x = ( x1 , x 2 , x3 )t , y = ( y1 , y 2 , y3 )t ;
( )
f (αx + βy ) = f α ( x1 , x2 , x3 )t + β ( y1 , y 2 , y3 )t =
( )
= f (αx1 + βy1 , αx 2 + βy 2 , αx3 + βy3 ) t = 3(αx1 + βy1 ) −
− (αx 2 + βy 2 ) + 2(αx3 + βy3 ) = α (3 x1 − x 2 + 2 x3 ) +
+ β (3 y1 − y 2 + 2 y3 ) = αf ( x ) + βf ( y ) , prin urmare f este
funcţională liniară.
Vectorul ataşat funcţionalei f în baza canonică a spaţiului ( R 3 , R)
este format din coeficienţii funcţionalei : A = (3,−1,2 )t .
Vectorul ataşat funcţionalei f în G = {g1 , g 2 , g 3 } este
B = ( f ( g1 ), f ( g 2 ), f ( g 3 ) )t . Avem că:
f ( g1 ) = f (3,3,1) = 8; f ( g 2 ) = f (3,1,3) = 14; f ( g 3 ) = f (1,3,3) = 6 ,
prin urmare B = (8, 14, 6) t .
b) Fie x, y ∈ R 3 şi α , β ∈ R . Avem că:
f (αx + βy ) = f (αx1 + βy1 , αx 2 + βy 2 , αx3 + βy3 ) =
= (αx1 + βy1 ) − 2(αx 2 + βy 2 ) + 4(αx3 + βy3 ) + 1 şi
αf ( x) + βf ( y ) = αx1 − 2αx 2 + 4αx3 + βy1 − 2 βy 2 + 4 βy3 + α + β ,
prin urmare f (αx + βy ) ≠ αf ( x) + βf ( y ) .
Rezultă că f nu este funcţională liniară.

1
2. Arătaţi că aplicaţia f : R2 [ X ] → R, f ( P) = ∫ P ( x)dx este o
0
funcţională liniară şi scrieţi vectorul ataşat funcţionalei în baza
canonică a spaţiului liniar (R2 [ X ], R ) şi în baza
{
G = g1 = 1 − X , g 2 = 3 X + X 2 , g 3 = 2 + 3 X 2 . }
Rezolvare:
f este funcţională liniară dacă f (αP + βQ) = αf ( P) + βf (Q) ,
∀α , β ∈ R, ∀P, Q ∈ R2 [ X ], Avem că:
1 1 1
f (αP + βQ) = ∫ (αP + βQ)( x )dx = α ∫ P( x)dx + β ∫ Q( x)dx =
0 0 0
= αf ( P ) + βf (Q ) , prin urmare f este funcţională liniară.
Baza canonică a spaţiului liniar (R2 [ X ], R ) este
{
E = e1 = 1, e2 = X , e3 = X 2 . }
Vectorul ataşat funcţionalei în baza E , notat A , este:
A = ( f (e1 ), f (e2 ), f (e3 ) )t
1 1
1 1
x2 = 1 ;
Avem că f (e1 ) = ∫ dx = x 0 = 1 ; f (e 2 ) = ∫ xdx =
2 0 2
0 0
1 1 1 ; prin urmare, vectorul ataşat funcţionalei
f (e 2 ) = ∫ x 2 dx = x3
3
=
0
0 3
în baza canonică este A = 1, ( 1,
2
1 t.
3
)
Analog se obţine că vectorul ataşat funcţionalei f în baza G este:
(2 t
B = ( f ( g1 ), f ( g 2 ), f ( g 3 ) )t şi va rezulta: B = 1 , 11 , 3 .
6
)

PROBLEME PROPUSE

1. Să se stabilească dacă următoarele aplicaţii sunt funcţionale


liniare şi în caz afirmativ să se scrie vectorul ataşat funcţionalei în
baza canonică şi în baza G a spaţiului liniar (V , K ) :
a ) f : R 3 → R, f ( x) = 3x1 − x 2 + 2 x3 ;
{ }
G = g1 = (1,1,1)t , g 2 = (0,1,3)t , g 3 = (1,3,0)t , (V , K ) = R 3 , R ;( )
b) f : R 3 → R, f ( x) = x1 − 2 x 2 + 4 x3 + 2 ;
{ }
G = g1 = (2,1,1)t , g 2 = (0,1,2)t , g 3 = (12,0)t , (V , K ) = R 3 , R ; ( )
c) f : R 4 → R, f ( x) = 3 x1 − x 2 + 2 x3 + 3 x 4 ;
{
G = g1 = (1,1,1,1)t , g 2 = (1,2,3,4)t , g 3 = (1,4,9,16)t , g 4 = (1,8,27,64)t , }
(V , K ) = (R 4 , R ) ;
d ) f : R 2 → R, f ( x) = x1 − 2 x 2 + 1 ;
{ }
G = g1 = (2,1)t , g 2 = (1,2)t . (V , K ) = R 2 , R .( )
R: a ) f este funcţională liniară; matricea funcţionalei în baza
canonică este A = (3, − 1, 2 )t ; matricea funcţionalei în baza G este
B = (4, 5, 0 )t .
2. Să se arate că aplicaţia f : Rn [ X ] → R, f ( P) = P(2) este
o funcţională liniară şi să se scrie vectorul ataşat funcţionalei în
baza
⎪⎧ ( X − 1) 2 ( X − 1) n ⎪⎫
G = ⎨ g1 = 1, g 2 = X − 1, g 3 = ,....., g n = ⎬.
⎪⎩ 2! n! ⎪⎭
R: Vectorul ataşat funcţionalei în baza G este
(
A = 1, 1, 1 , 1 ,....., 1
2! 3! n!
t
)
3. Să se determine funcţionala liniară f : R 3 → R , ştiind că
f (1, 0, 2) = 3 , f (2,1, 0) = 6 , f (0, 2,1) = 9 .
R: Se caută f de forma f ( x ) = ax1 + bx 2 + cx3 , unde a, b, c ∈ R şi
se găseşte f ( x ) = x1 + 4 x 2 + x3 .
1
4. Să se arate că aplicaţia f : R3 [ X ] → R, f ( P ) = ∫ P' ( x)dx
0
este o funcţională liniară şi să se scrie vectorul ataşat funcţionalei
în baza canonică a spaţiului liniar ( R3 [ X ], R) şi în baza

{ }
G = g1 = 1 − X , g 2 = 3 X + X 3 , g 3 = 2 X + 3 X 2 , g 4 = 1 .
4.2. FUNCŢIONALE BILINIARE

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Fie ( X , K ) şi (Y , K ) două spaţii vectoriale de


dimensiune finită.
O aplicaţie f : X × Y → K se numeşte funcţională biliniară dacă
este liniară în raport cu fiecare argument, adică:
(1) f (αx + βy, z ) = αf ( x, z ) + βf ( y, z ), ∀α , β ∈ K , ∀x, y ∈ X , ∀z ∈ Y ;
(2) f ( x, αy + βz ) = αf ( x, y ) + βf ( x, z ), ∀α , β ∈ K , ∀x ∈ X , ∀y , z ∈ Y .

Definiţia 2. Fie ( X , K ) un spaţiu vectorial de dimensiune m ,


(Y , K ) un spaţiu vectorial de dimensiune n , f : X × Y → K o
funcţională biliniară, E = {e1 , e2 ,..., en } o bază a spaţiului liniar
( X , K ) , G = {g1 , g 2 ,..., g n }o bază a spaţiului liniar (Y , K ) .
( )
Notăm aij = f (ei , g j ), i = 1, m, j = 1, n. . Atunci A = aij i =1, m se
j =1, n
numeşte matricea ataşată funcţionalei biliniare în bazele E şi G .

Modificarea matricei unei funcţionale biliniare la schimbarea


bazelor în care se reprezintă
În condiţiile definiţiei 2, fie A matricea ataşată funcţionalei
biliniare în bazele E şi G şi B matricea ataşată funcţionalei
biliniare în bazele F şi H . Fie C matricea de trecere de la baza
E la baza F şi D matricea de trecere de la baza G la baza H .
Atunci B = C t ⋅ A ⋅ D .
PROBLEME REZOLVATE

1. Se consideră aplicaţia f : R 2 × R 3 → R ,
f ( x, y ) = 2 x1 y1 − x1 y 2 + 3 x 2 y3 .
a ) Să se arate că f este o funcţională biliniară.
b) Să se scrie matricea funcţionalei în bazele canonice ale
( ) (
spaţiilor liniare R 2 , R şi R 3 , R )
c) Să se scrie matricea funcţionalei în bazele
{ }
E = e1 = (1,2 )t , e2 = (3,4 )t şi
G = {g1 = (3,1,1) , g 2 = (1,3,1) t , g 3 = (1,1,3) t }.
t

Rezolvare:
a) f este funcţională biliniară dacă este liniară în fiecare
argument, adică:
1) f (αx + βy, z ) = αf ( x, z ) + βf ( y, z ), ∀α , β ∈ R, ∀x, y ∈ R 2 , ∀z ∈ R 3 ;
2) f ( x, αy + βz ) = αf ( x, y ) + βf ( x, z ), ∀α , β ∈ R, ∀x ∈ R 2 , ∀y, z ∈ R 3 .
Fie α , β ∈ R . Avem că:
1) f (αx + βy, z ) = f (α ( x1 , x 2 ) + β ( y1 , y 2 ), ( z1 , z 2 , z 3 )) =
= f ((αx1 + βy1 , αx2 + βy 2 ), ( z1 , z 2 , z 3 ) ) = 2(αx1 + βy1 ) z1 −
1 − (αx1 + βy1 ) z 2 + 3(αx2 + βy 2 ) z 3 = α (2 x1 z1 − x1 z 2 + 3 x2 z 3 ) +
+ β (2 y1 z1 − y1 z 2 + 3 y 2 z 3 ) = αf ( x, z ) + βf ( y, z ).
2) f ( x, αy + βz ) = f (( x1 , x 2 ),α ( y1 , y 2 , y3 ) + β ( z1 , z 2 , z 3 ) ) =
= f (( x1 , x 2 ), (αy1 + βz1 ,αy 2 + βz 2 , αy3 + βz 3 ) ) =
= 2 x1 (αy1 + βz1 ) − x1 (αy 2 + βz 2 ) + 3 x 2 (αy3 + βz 3 ) =
= α (2 x1 y1 − x1 y 2 + x 2 y3 ) + β (2 x1 z1 − x1 z 2 + x2 z 3 ) =
= αf ( x, y ) + βf ( x, z ).
Din1) şi 2) rezultă că f este funcţională biliniară.
b) Matricea funcţionalei în bazele canonice ale R 2 şi R 3 este
formată din coeficienţii funcţionalei: A = (aij ) i =1,2 , unde aij este
j =1,3
⎛ 2 − 1 0⎞
coeficientul lui xi y j . Obţinem: A = ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝0 0 3⎠
c) Metoda I. Matricea funcţionalei f corespunzătoare bazelor
E şi G este B = (bij )i =1,2 ) , unde bij = f (ei , g j ) . Obţinem că:
j =1,3

( )
b11 = f (e1 , g1 ) = f (1,2) t , (3,1,1) t = 2 ⋅ 1 ⋅ 3 − 1 ⋅ 1 + 3 ⋅ 2 ⋅ 1 = 11 ;
b12 = f (e1 , g 2 ) = 2 ⋅ 1 ⋅ 1 − 1 ⋅ 1 + 3 ⋅ 2 ⋅ 3 = 11; prin urmare
⎛11 5 19 ⎞
B = ⎜⎜ ⎟⎟.
⎝ 27 9 39 ⎠
Metoda II. Folosim formula de transformare a matricei
funcţionalei la schimbarea bazelor: B = C t ⋅ A ⋅ D . Matricea de
( )
trecere de la baza canonică a spaţiului R 2 , R la baza E este
⎛1 3 ⎞
C = ⎜⎜ ⎟⎟ , iar matricea de trecere de la baza canonică a spaţiului
⎝ 2 4⎠
⎛3 1 1⎞
( 3
) ⎜
R , R la baza G este D = ⎜1 3

1⎟ . Rezultă că
⎜1 1 3 ⎟⎠

⎛11 5 19 ⎞
B = C t ⋅ A ⋅ D = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ 27 9 39 ⎠

2. Demonstraţi că
1
f : R2 [ X ] × R2 [ X ] → R, f ( P, Q) = ∫ P ' ( x)Q' ( x)dx , este o
0
funcţională biliniară simetrică şi scrieţi matricea funcţionalei în
baza canonică a spaţiului R2 [ X ] şi în baza
{
G = g1 = 1 − 3 X , g 2 = 2 + X 2 , g 3 = 4 X − X 2 . }
Rezolvare:
Trebuie să aratăm că :
1) f (αP + βQ, T ) = αf ( P, T ) + βf (Q, T ), ∀α , β ∈ R, ∀P, Q, T ∈ R2 [ X ] ;
2) f ( P, αQ + βT ) = αf ( P, T ) + βf (Q, T ), ∀α , β ∈ R, ∀P, Q, T ∈ R2 [ X ] ;
3) f ( P, Q) = f (Q, P), ∀P, Q ∈ R2 [ X ] .
1) Fie α , β ∈ R . Avem că:
1
f (αP + βQ, T ) = ∫ (αP + βQ )' ( x)T ' ( x)dx =
0
1 1
= α ∫ P' ( x)T ' ( x)dx + β ∫ Q' ( x)T ' ( x)dx = αf ( P, T ) + βf (Q, T ).
0 0
Analog se arată 2) şi în concluzie rezultă că f este funcţională
biliniară.
3) Fie P, Q ∈ R2 [ X ] . Avem că:
1 1
f ( P, Q) = ∫ P ' ( x)Q' ( x)dx = ∫ Q' ( x) P ' ( x)dx = f (Q, P) , prin urmare
0 0
f este funcţională biliniară simetrică.
{
Baza canonică a lui R2 [ X ] : E = e1 = 1, e2 = X , e3 = X 2 }
Matricea lui f în baza E este
A = (aij ) i, j =1,3 , aij = f (ei , e j ), i, j = 1,3
Avem că:
1
a11 = f (e1 , e1 ) = f (1,1) = ∫ 1'1' dx = 0; a12 = a13 = 0 = a 21 = a31 ;
0
1 1 4
a 22 = f ( x, x) = ∫ dx = 1; a 23 = a32 = ∫ 1 ⋅ 2 xdx = 1; a33 = .
0 0 3
⎛0 0 0⎞
⎜ ⎟
Obţinem că A = ⎜ 0 1 1 ⎟
⎜ ⎟
⎜0 1 4 ⎟
⎝ 3⎠
Analog B = (bij ) i, j =1,3 , bij = f ( g i , g j ), i, j = 1,3.

PROBLEME PROPUSE

1. Să se arate că aplicaţia f : R 3 × R 2 → R ,
f ( x, y ) = 2 x1 y 2 − 5 x2 y 2 + 3 x3 y1 este o funcţională biliniară şi să
se scrie matricea funcţionalei în bazele canonice ale spaţiilor liniare
(R 3 , R) şi (R 2 , R) şi în bazele E = {e1 = (0,1,1) t , e2 = (1,0,1) t ,
e = (1,1,2) } şi G = {g1 = (1,0 )t , g 2 = (3,1)t } .
3
t

R: Matricea funcţionalei în bazele canonice ale spaţiilor liniare


⎛0 2⎞
( ) ( ) ⎜ ⎟
R 3 , R şi R 2 , R este: A = ⎜ 0 − 5 ⎟ ;
⎜3 0⎟
⎝ ⎠
⎛3 4 ⎞
⎜ ⎟
matricea funcţionalei în bazele E şi G este B = ⎜ 3 11⎟ .
⎜ 6 15 ⎟
⎝ ⎠
2. Să se arate că aplicaţia
f : R 3 × R 3 → R, f ( x, y ) = 3 x1 y 2 + x3 y 2 − 4 x 2 y3 este o
funcţională biliniară şi să se scrie matricea funcţionalei în baza
( )
canonică a spaţiului liniar R 3 , R şi în baza
{ }
G = g1 = (0,1,2) , g 2 = (1,3,1) , g 3 = (3,1,2) t .
t t

R: Matricea funcţionalei în baza canonică a spaţiului liniar R 3 , R ( )


⎛0 3 0⎞
⎜ ⎟
este A = ⎜ 0 0 − 4 ⎟ ; matricea funcţionalei în baza G este
⎜0 1 0 ⎟⎠

⎛ −6 2 − 6⎞
⎜ ⎟
B = ⎜ − 20 0 − 20 ⎟ .
⎜ 3 29 3 ⎟⎠

3. Să se demonstreze că aplicaţia
1
f : R3 [ X ] × R3 [ X ] → R, f ( P, Q) = ∫ P' ( x)Q' ( x)dx este o
0
funcţională biliniară simetrică şi să se scrie matricea funcţionalei în
baza canonică a spaţiului liniar (R3 [ X ], R ) şi în baza
{
G = g1 = 1 − 3 X , g 2 = 2 + X 3 − 2 X , g 3 = 4 X − X 2 , g 4 = 1 . }
4. Să se demonstreze că aplicaţia
1
f : R2 [ X ] × R2 [ X ] → R, f ( P, Q) = ∫ P( x)Q' ( x)dx este o
0
funcţională biliniară şi să se scrie matricea funcţionalei în baza
canonică a spaţiului liniar (R2 [ X ], R ) şi în baza
{
G = g1 = 3 − 5 X , g 2 = 2 + X − 2 X 2 , g 3 = 4 X − X 2 . }
4.3. FUNCŢIONALE PĂTRATICE

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Fie ( X , K ) un spaţiu vectorial, unde K ∈ {R, C } . Fie


f : X × X → K o funcţională biliniară simetrică. Restricţia funcţiei
f la diagonala produsului cartezian X × X , definită prin
diag ( X × X ) = {(x, x ) / x ∈ X } , se numeşte funcţională pătratică;
expresia functionalei pătratice în punctul ( x, x ) se notează f ( x, x )
sau, mai simplu, f (x) , cu f : X → K .

Definiţia 2. Fie V : X → R o funcţională pătratică.


1) V se numeşte pozitiv definită dacă V ( x) > 0, ∀x ∈ X , x ≠ 0 .
2) V se numeşte semipozitiv definită dacă
V ( x) ≥ 0, ∀x ∈ X , x ≠ 0 .
3) V se numeşte negativ definită dacă V ( x) < 0, ∀x ∈ X , x ≠ 0 .
4) V se numeşte seminegativ definită dacă
V ( x) ≤ 0, ∀x ∈ X , x ≠ 0 .
5) V se numeşte nedefinită dacă ∃x, y ∈ X a.î. V ( x) > 0 şi
V ( y) < 0 .

Observaţie: Matricea asociată unei funcţionale pătratice într-o


anumită bază este matricea asociată funcţionalei biliniare asociate
în baza respectivă.

Observaţie: Se spune că funcţionala pătratică V : X → R a fost


adusă la forma canonică dacă s-a determinat o bază G a spaţiului
n
X , pentru care V ( x) = ∑ λi yi2 , unde xG = ( y1 , y 2 ,..., y n )t .
i =1
Aducerea unei funcţionale pătratice la forma canonică se poate
face prin:

• Metoda Jacobi :
Se calculează ∆1 , ∆ 2 , K , ∆ n (unde ∆ i este determinantul format
din primele i linii şi coloane ale matricii A -matricea asociată
funcţionalei).
Dacă ∆ i ≠ 0, ∀i = 1, n ⇒ ∃ o bază a spaţiului R n în care
funcţionala se scrie :
∆ ∆ ∆
V ( y ) = 0 y 21 + 1 y 22 + L + n −1 y n2 , ∆ 0 = 1 .
∆1 ∆2 ∆n

• Metoda Gauss:
Se caută i ∈ 1, n astfel încât coeficientul lui x 2i să fie nenul şi se
grupează toţi termenii ce conţin xi ; din aceştia se formează un
pătrat; termenii rămaşi nu vor mai conţine xi . Se repetă procedeul
anterior până la obţinerea formei canonice.

Observaţie. În cazul în care funcţionala pătratică este degenerată,


adică V ( x ) = ∑ aij xi x j , se alege (k , l ) astfel încât a kl ≠ 0 şi
1≤ i < j ≤ n
se folosesc transformările
x k = z k + z l , xl = z k − z l , xi = z i , i = 1, n, i ≠ k , i ≠ l .
Astfel funcţionala devine nedegenerată, adică ∃i ∈ 1, n astfel încât
aii ≠ 0 şi poate fi adusă la forma canonică prin una din metodele
cunoscute.
PROBLEME REZOLVATE

1. Se consideră funcţionala pătratică


V : R 3 → R, V ( x) = 3x 21 − x 22 −2 x1 x 2 + 5 x 2 x3 .
a ) Să se scrie matricea funcţionalei în baza canonică a spaţiului
( R 3 , R) .
b) Să se determine natura funcţionalei.

Rezolvare:

a ) Matricea funcţionalei în baza canonică a spaţiului ( R 3 , R)


este A = (aij ) i, j =1,3 , aij , unde aij este:
⎧coeficientul lui xi2 , daca i = j

⎨1 .
⎪⎩ 2 ⋅ coeficientul lui xi x j , daca i ≠ j
⎛ 3 −1 0⎞
⎜ ⎟

Atunci A = − 1 − 1 5⎟
.
⎜ 2⎟
⎜ 0 5 2⎟
⎝ 2 ⎠
b) Pentru a stabili natura funcţionalei , calculăm minorii
principali ∆ 1 , ∆ 2 , ∆ 3 ai matricei A (unde ∆ i este format din
primele i linii şi coloane ale matricii A ).
ƒ Dacă toţi ∆ i > 0 ⇒ funcţionala pătratică este pozitiv definită.
ƒ Dacă ∆ i alternează ca semn, începând cu (-), atunci funcţionala
este negativ definită.
ƒ Orice altă combinaţie de semne cu ∆ i ≠ 0 implică faptul că
funcţionala este nedefinită.
3 −1 0
3 −1 5 107
∆1 = 3 = 3, ∆ 2 = = −4, ∆ 3 = − 1 − 1 =− ,
−1 −1 2 4
5
0 2
2
deci funcţionala pătratică este nedefiniă.

2. Să se determine a ∈ R astfel încât funcţionala pătratică:


a) V : R 3 → R, V ( x) = 2 x 21 +3 x 22 + ax 23 −2 x1 x 2 + 2 x2 x3 ;
b) V : R 3 → R, V ( x) = −2 x 21 − x 22 + ax 23 +2 x1 x 2 + 2 x2 x3
să fie : 1) pozitiv definită;
2) negativ definită.

Rezolvare:

⎛ 2 −1 0⎞ ⎧∆1 = 2
⎜ ⎟ ⎪
a ) A = ⎜ − 1 3 1 ⎟ ⇒ ⎨∆ 2 = 5
⎜ 0 1 a⎟ ⎪ ∆ = 5a − 2
⎝ ⎠ ⎩ 3
⎧∆ 1 > 0
⎪ ⎛2 ⎞
1) V este pozitiv definită ⇔ ⎨∆ 2 > 0 ⇒ a ∈ ⎜ , ∞ ⎟ .
⎪∆ > 0 ⎝5 ⎠
⎩ 3
⎧∆1 < 0

2) V este negativ definită ⇔ ⎨∆ 2 > 0 ⇒ a ∈ ∅ .
⎪∆ < 0
⎩ 3
⎛ − 2 1 0 ⎞ ⎧ ∆ 1 = −2
⎜ ⎟ ⎪
b ) A = ⎜ 1 − 1 1 ⎟ ⇒ ⎨∆ 2 = 1 . Rezultă că:
⎜ 0 ⎟ ⎪
1 a ⎠ ⎩∆ 3 = 3a + 2

1) V este pozitiv defintă ⇔ a ∈ ∅ .
⎛ 2⎞
2) V este negativ definită ⇔ a ∈ ⎜ − ∞,− ⎟ .
⎝ 3⎠

3. Să se reducă la forma canonică funcţionalele pătratice:


a ) V : R 3 → R, V ( x) = 3 x 21 +2 x 22 +4 x 23 −2 x1 x 2 + 2 x1 x3 ;
b) V : R 3 → R, V ( x) = − x 21 −2 x 22 −3 x 23 +2 x1 x 2 + 2 x1 x3
şi să se stabilească natura acestora, folosind metoda Jacobi.

Rezolvare:
⎛ 3 − 1 1 ⎞ ⎧∆1 = 3
⎜ ⎟ ⎪
a ) Se calculează ∆1 , ∆ 2 , ∆ 3 ; A = ⎜ − 1 2 0 ⎟ ⇒ ⎨∆ 2 = 5
⎜1 0 4 ⎟⎠ ⎪⎩∆ 3 = 18

Deoarece ∆ i ≠ 0, ∀i = 1,3 ⇒ ∃ o bază a spaţiului R 3 în care
funcţionala se scrie :
∆ ∆ ∆ 1 3 5
V ( y ) = 0 y 21+ 1 y 22 + 2 y 23 ⇒ V ( y ) = y 21+ y 22 + y 23 .
∆1 ∆2 ∆3 3 5 18
Deoarece toţi coeficienţii funcţionalei în noua bază sunt strict
pozitivi, rezultă că V este pozitiv definită.
⎛ −1 1 1 ⎞ ⎧∆1 = −1
⎜ ⎟ ⎪
b) Α = ⎜ 1 − 2 0 ⎟ ⇒ ⎨∆ 2 = 1 ⇒ V ( y ) = − y 21− y 22 − y 23 ,
⎜1 0 − 3 ⎟⎠ ⎪⎩∆ 3 = −1

prin urmare V este negativ definită.

4. Să se reducă la forma canonică, folosind metoda Gauss,


următoarele funcţionale pătratice:

a ) V : R 3 → R, V ( x) = x 21 +3 x 22 −2 x 23 +2 x1 x 2 − 6 x1 x3 + 4 x 2 x3 ;
b) V : R 3 → R,V ( x) = 3x 21− x 22 +5 x 23 −4 x1 x2 + 2 x1 x3 + 8 x2 x3 ;
c) V : R 3 → R,V ( x) = x1 x2 − 4 x1 x3 + 5 x2 x3 ;
d ) V : R 3 → R,V ( x) = 2 x1 x2 − 7 x1 x3 + 10 x 2 x3 ;
e) V : R 3 → R, V ( x) = x 21 +4 x 22 +25 x 23 +4 x1 x 2 − 10 x1 x3 + 6 x 2 x3 ;
f ) V : R 3 → R,V ( x) = x 21 +5 x 22 +7 x 23 −4 x1 x 2 + 6 x1 x3 − 8 x2 x3 ;
g ) V : R 3 → R,V ( x) = 2 x 21 +3 x 22 −5 x 23 +3 x1 x2 − 4 x1 x3 + 6 x 2 x3 .

Rezolvare:
a ) Deoarece coeficientul lui x 21 este nenul, se grupează
termenii care conţin variabila x1 :
V ( x) = x 21 + 3 x 22 −2 x 23 + 2 x1 x 2 − 6 x1 x3 + 4 x 2 x3 .
Se formează un pătrat care să cuprindă toţi termenii în care apare
variabila x1 şi se obţine:
V ( x) = x 21 +2 x1 ( x 2 − 3 x3 ) + ( x 2 − 3 x3 ) 2 − ( x 2 − 3 x3 ) 2 + 3 x 22 −2 x 23 +4 x 2 x3 =
144444 42444444 3

2
⎛ ⎞
⎜ ⎟
= ⎜ x1 + x 2 − 3 x3 ⎟ − x 22 +6 x 2 x3 − 9 x 23 +3 x 22 −2 x 23 +4 x 2 x3 .
14 4244 3
⎜ ⎟
⎝ y1 ⎠
Se repetă procedeul pentru variabila x 2 şi se obţine:
V (x ) = y 21 + 2 x 22 − 11x 23 +10 x 2 x3 = y 21 +2( x 22 +5 x 2 x3 ) − 11x 23 =

⎛ 5 25 25 ⎞
= y 21+2⎜ x 22 +2 x 2 x3 + x 23 − x 23 ⎟ − 11x 23 =
⎝ 2 4 4 ⎠
5 25 47
= y 21+ 2( x 2 + x3 ) 2 − x 23 −11x 23 = y 21+2 y 22 − y 23 ,
1442244 3 2 2
y2
Rezultă că forma canonică a funcţionalei pătratice V este
47 2 5
V ( y ) = y 21+2 y 22 −
y 3 , unde y1 = x1 + x 2 − 3x3 , y 2 = x 2 + x3 ,
2 2
y3 = x3 . prin urmare V este nedefinită.

b) V ( x) = 3 x12 − x 2 2 + 5 x3 2 − 4 x1 x 2 + 2 x1 x3 + 8 x 2 x3 =

=
1
3
( )
9 x 21 −12 x1 x 2 + 6 x1 x3 − x 22 +5 x 23 +8 x 2 x3 =
1
( )
= 9 x 21 −12 x1 x 2 + 6 x1 x3 − x 22 +5 x 23 +8 x 2 x3 =
3
⎡⎛ ⎞
2 ⎤
1 ⎢⎜ ⎟
( ) ⎥
= ⎢⎜ 3 x1 − 2 x 2 + 2 x3 ⎟ − 4 x 22 −4 x 2 x3 + x 23 ⎥ − x 22 +5 x 23 +8 x2 x3 =
3 ⎢⎜ 1442443 ⎟ ⎥
⎢⎣⎝ y1 ⎠ ⎥⎦
1 4 4 1
= y 21− x 22 + x 2 x3 − x 23 − x 22 +5 x 23 +8 x 2 x3 =
3 3 3 3
1
3
7
3
14
3
28
3
1
3
7
3
( 14
= y 21− x 22 + x 23 + x 2 x3 = y 21− x 22 −4 x2 x3 + x 23 =
3
)
⎛ ⎞
1 2 7⎜ 2 2 2 ⎟ 14 2
= y 1− ⎜ x 2 −4 x2 x3 + 4 x 3 − 4 x 3 ⎟ + x 3 =
3 3 ⎜ 1442443 ⎟ 3
⎝ ⎠
2
⎛ ⎞
1 7⎜ ⎟ 28 14 1 7
= y 21− ⎜ x 2 − 2 x3 ⎟ + x 23 + x 23 = y 21− y 22 +14 y 23 ,
3 3⎜ 14 2 4
3 3 3 3 3

⎝ y2 ⎠
y1 = 3 x1 − 2 x2 + 2 x3 , y 2 = x 2 − 2 x3 , y3 = x3

Rezultă că funcţionala pătratică V este nedefinită.

c) V : R 3 → R, V ( x) = x1 x 2 − 4 x1 x3 + 5 x 2 x3 .
Observăm că nu există i astfel încât xi ≠ 0 .
Folosim transformarea:
⎧ x1 + x 2
⎪ z1 = 2
x1 = z1 − z 2 ⎫ ⎪
⎪ ⎪ x2 − x1
x 2 = z1 + z 2 ⎬ ⇒ ⎨ z 2 =
⎪ ⎪ 2
x3 = z 3 ⎭ ⎪z = x
3 3


V ( x) = x1x2 − 4x1x3 + 5x2 x3 = z 21− z 22 −4z1z3 + 4z 2 z3 + 5z1z3 + 5z2 z3 =
= z 21− z 22 + z1 z 3 + 9 z 2 z 3 =
2 2
⎛1 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛1 ⎞
= z 21+2 z1 ⎜ z 3 ⎟ + ⎜ z 3 ⎟ − ⎜ z 3 ⎟ − z 22 +9 z 2 z 3 =
⎝2 ⎠ ⎝2 ⎠ ⎝2 ⎠
2
⎛ ⎞
⎜ ⎟
1 1
= ⎜ z1 + z 3 ⎟ − z 22 − z 23 +9 z 2 z 3 =
⎜ 14224 3⎟ 4
⎜ ⎟
⎝ y1 ⎠
2
⎛ 9 81 81 ⎞ 1 ⎛ 9 ⎞
= y 21−⎜ z 22 −2 z2 z3 + z 23− z 23 ⎟ − z 23= y 21−⎜ z2 − z3 ⎟ + 20 z 23⇒
⎝ 2 4 4 ⎠ 4 ⎝ 2 ⎠
⎧ 1 x1 + x 2 1
⎪ y1 = z1 + 2 z 3 = 2
+ x3
2

⎪ 9 x − x1 9
⇒ V ( y ) = y 21− y 22 +20 y 23 , unde ⎨ y 2 = z 2 − z 3 = 2 − x3 .
⎪ 2 2 2
⎪ 3
y = z 3 = x 3


Rezultă că funcţionala este nedefinită.

d ) V ( x) = 2 x1 x2 − 7 x1 x3 + 10 x 2 x3 .
Folosim transformarea:
⎧ x1 = z1 − z 2

⎨ x 2 = z1 + z 2
⎪x = z
⎩ 3 3

V ( x) = 2 z 21−2 z 22 −7 z1 z 3 + 7 z 2 z 3 + 10 z1 z 3 + 10 z 2 z 3 =
= 2 z 21 − 2 z 22 +3 z 21 + 17 z 2 z 3 =

=
1
2
( )
4 z 21+6 z1 z 3 − 2 z 22 +17 z 2 z 3 =

⎡ ⎤
⎢ 9 ⎥
1 ⎛3 ⎞ 9
= ⎢(2 z1 )2 + 2(2 z1 )⎜ z 3 ⎟ + z 23 − z 23 ⎥ − 2 z 22 +17 z 2 z 3 =
2 ⎢ 1444442⎝4 2 44 ⎠ 444 3 4 ⎥⎥

⎣ ⎦
2
1⎛ 3 ⎞ 9 2 2
= ⎜ 2 z1 + z 3 ⎟ − z 3 − 2 z 2 + 17 z 2 z 3 =
2⎝ 2 ⎠ 8
1 2 1 9
= y 1 − (4 z 22 −34 z 2 z 3 ) − z 23 =
2 2 8
1 2 1⎡ ⎛ 17 ⎞ ⎤ 9
2 2
⎛ 17 ⎞ ⎛ 17 ⎞
= y 1− ⎢(2 z 2 ) 2 − 2(2 z 2 )⎜ z 3 ⎟ + ⎜ z 3 ⎟ − ⎜ z 3 ⎟ ⎥ − z 23 =
2 2⎢ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎥⎦ 8

2
1 2 1⎛ 17 ⎞ 1 1
= y 1− ⎜ 2 z 2 − z 3 ⎟ + 35 z 23 = y 21− y 22 +35 y 23
2 2⎝ 2 ⎠ 2 2
Funcţionala este nedefinită.

e) V ( x) = x12 + 4 x 2 2 + 25 x3 2 + 4 x1 x2 − 10 x1 x3 + 6 x 2 x3 =
= x 21 +2 x1 (2 x2 − 5 x3 ) + (2 x 2 − 5 x3 ) 2 − (2 x 2 − 5 x3 ) 2 + 4 x 22 +25 x 23 +
+ 6 x 2 x3 = ( x1 + 2 x 2 − 5 x3 ) 2 + 26 x 2 x3 = y 21 +26 x 2 x3
⎧ x + x3
⎧ x1 = z1 z2 = 2
⎪ ⎪
⎪ 2
⎨ x2 = z 2 − z3 ⇒ ⎨
⎪x = z + z ⎪ z = x3 − x 2
⎩ 3 2 3 ⎪⎩ 3 2
V ( x) = y 21+26( z 22 − z 23 ) = y 21+26 y 22 −26 y 23 , deci funcţionala este
nedefinită, unde am notat:
1 1
y1 = x1 + 2 x2 − 5 x3 , y 2 = z 2 = x 2 + x3 ,
2 2
1 1
y 3 = z 3 = − x 2 + x3 .
2 2

3. Să se reducă la forma canonică funcţionalele pătratice


folosind metoda lui Gauss şi să se găsească baza în care este scrisă
forma canonică:
V : R 3 → R, V ( x) = 2 x12 − 3 x 2 2 + 7 x3 2 + 3 x1 x2 − 4 x1 x3 − 9 x 2 x3 .

Rezolvare:

V ( x) = 2 x12 − 3 x2 2 + 7 x3 2 + 3 x1 x2 − 4 x1 x3 − 9 x 2 x3 =

1
= (4 x12 + 6 x1 x 2 − 8 x1 x3 ) − 3x 22 +7 x 23 −9 x 2 x3 =
2
1
[ ]
= (2 x1 ) 2 + 2 x1 (3 x 2 − 4 x3 ) + (3 x 2 − 4 x3 ) 2 − (3x 2 − 4 x3 ) 2 −
2
− 3 x 22 +7 x 23 −9 x 2 x3 =
⎡⎛ ⎞
2 ⎤
1 ⎢⎜ ⎟ ⎥
= ⎢⎜ 2 x1 + 3x 2 − 4 x3 ⎟ − (9 x 22 −24 x 2 x3 + 16 x 23 )⎥ − 3x 22 +
2 ⎢⎜ 1442443 ⎟ ⎥
⎣⎢⎝ ⎠
y1
⎦⎥
1 2 9 2
= 7 x 23 −9 x 2 x3 = y 1− x 2 +12 x 2 x3 − 8 x 23 −3 x 22 +7 x 23 −9 x 2 x3 =
2 2
1 2 15 2 1 15
= y 1− x 2 − x 23 + 3 x2 x3 = y 21−( x 23 −3 x 2 x3 ) − x 22 =
2 2 2 2
1 15
= y 21−( x 23 −3 x 2 x3 + 9 x 22 − 9 x 22 ) − x 22 =
2 2 2 2
2
⎛ ⎞
1 2 ⎜ ⎟ 9 15 1
= y 1−⎜ x3 − 3 x2 ⎟ + x 22 − x 22 = y 21− y 22 −3 y 23 ,
2 ⎜⎜ 14224 3⎟

2 2 3
⎝ y 2 ⎠
y1 = 2 x1 + 3 x2 − 4 x3 , y 2 = − 3 x2 + x3 , y3 = x 2
2

1
Deci V ( y ) = y 21− y 22 −3 y 23 , unde
3
y1 = 2 x1 + 3 x 2 − 4 x3 , y 2 = − 3 x2 + x3 , y3 = x 2 , sau
2
⎛ y1 ⎞ ⎛⎜ 2 3 −4⎞ ⎛x ⎞
⎜ ⎟ ⎟ ⎜ 1⎟
⎜ 3 ⎟ ⋅ ⎜ x2 ⎟ .
y
⎜ 2⎟ = 0 − 1
2
⎜ y ⎟ ⎜⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 3 ⎠ ⎝0 1 0 ⎟⎠ ⎝ x3 ⎠
Notăm cu E baza canonică şi cu G = {g1 , g 2 , g 3 } baza în care este
scrisă forma canonică a funcţionalei.
Coordonatele vectorului x în baza E sunt x1 , x 2 , x3 , iar
coordonatele vectorului x în baza G sunt y1 , y 2 , y3 . Avem că:
xG = C −1 ⋅ x E , unde C este matricea de trecere de la baza E la
baza G .
Din relaţia scrisă mai sus rezultă că:
⎛2 3 −4⎞
⎜ ⎟
C −1 = ⎜ 0 − 3 1⎟ .
⎜ 2 ⎟
⎜0 1 0 ⎟⎠

Vom folosi metoda Gauss-Jordan pentru a obţine matricea C , ale
cărei coloane sunt chiar vectorii bazei G .
C −1 I3
2 3 -4 1 0 0
0 -3/2 1 0 1 0
0 1 0 0 0 1
1 3/2 -2 1/2 0 0
0 -3/2 1 0 1 0
0 1 0 0 0 1
1 0 -1 1/2 1 0
0 1 -2/3 0 -2/3 0
0 0 2/3 0 2/3 1
1 0 0 1/2 2 3/2
0 1 0 0 0 1
0 0 1 0 1 3/2
I3 C
⎛1 2 3⎞
⎜2 2⎟
Obţinem C = ⎜ 0 0 1 ⎟ , deci baza în care este scrisă forma
⎜ ⎟
⎜0 1 3⎟
⎝ 2⎠
canonică este:

⎩ 2
( t
G = ⎨ g1 = 1 , 0, 0 , g 2 ) ( )t⎫
= (2, 0, 1, )t , g 3 = 3 , 1, 3 ⎬ .
2 2 ⎭
PROBLEME PROPUSE

1. Se consideră funcţionala pătratică


V : R 3 → R, V ( x) = 2 x 21 − x 22 −3 x1 x2 + 2 x1 x3 + x2 x3 . Scrieţi
matricea funcţionalei în baza canonică a spaţiului ( R 3 , R) şi
stabiliţi natura funcţionalei.
⎛ 2 −3 1 ⎞⎟
⎜ 2
⎜ 1 ⎟ ; funcţionala pătratică este nedefinită.
R: A = ⎜ − 3 −1
2 2⎟
⎜ 1

⎜ 1 0⎟
⎝ 2 ⎠

2. Să se determine a ∈ R astfel încât funcţionala pătratică:


V : R 3 → R, V ( x) = 2 x 21 + x 22 +5 x 23 +2ax1 x 2 + 2 x1 x3
să fie pozitiv definită.
R: a ∈ ⎛⎜ − 3 5 , 3 5 ⎞⎟ .
⎝ 5 5 ⎠

3. Să se determine a ∈ R astfel încât funcţionala pătratică:


V : R 3 → R, V ( x) = ax 21 + x 22 + x 23 +2ax1 x 2 + x1 x3 + 4 x 2 x3
să fie nedefinită.
R: a ∈ R .

4. Să se determine a ∈ R astfel încât funcţionala pătratică:


V : R 3 → R, V ( x) = 2ax 21 −5 x 22 −2 x 23 −2 x1 x 2 − 2ax1 x3 + 4 x2 x3
să fie negativ definită.
R: a ∈ ⎛⎜ − 8 − 3 6 , − 8 + 3 6 ⎞⎟ .
⎝ 5 5 ⎠
5. Să se reducă la forma canonică următoarele funcţionale
pătratice:
a ) V : R 3 → R, V ( x) = 3 x 21 +5 x 22 + x 23 +4 x1 x 2 + 2 x1 x3 ;
b) V : R 4 → R, V ( x) = x 21 +2 x1 x2 − 2 x1 x3 + 4 x3 x 4 ;
c) V : R 3 → R, V ( x) = −5 x 21 −2 x 22 −2 x 23 −2 x1 x 2 + 4 x1 x3 + 2 x2 x3 ;
d ) V : R 3 → R, V ( x) = x 21 +5 x 22 +2 x 23 +2 x1 x 2 + 4 x2 x3 .
şi să se stabilească natura acestora folosind metoda Jacobi.
R: a ) V (x ) = 1 y12 + 3 y 22 + 11 y32 ; funcţională pozitiv definită;
3 11 6
b) V ( x ) = 1 y12 − 2 y 22 + 1 y32 − 1 y 42 ; funcţională nedefinită;
2 2 2
c) V ( x ) = − y1 − y 2 − y3 ; funcţională negativ definită;
1 2 5 2 2
5 9
d) V ( x ) = y12 + 1 y 22 + y32 ; funcţională pozitiv definită.
4

6. Să se reducă la forma canonică următoarele funcţionale


pătratice prin metoda Gauss; să se precizeze natura funcţionalelor
şi să se găsească baza în care este scrisă forma canonică:
a ) V : R 3 → R, V ( x) = x 21 +2 x 22 +5 x 23 +2 x1 x 2 + 4 x2 x3 ;
b) V : R 3 → R, V ( x) = x 21 +4 x 22 + x 23 −4 x1 x 2 + 2 x1 x3 ;
c) V : R 3 → R, V ( x) = x1 x2 + 5 x1 x3 − 3 x2 x3 ;
d ) V : R 3 → R, V ( x) = 2 x1 x 2 + 7 x 2 x3 + 6 x1 x3 ;
e) V : R 4 → R, V ( x) = x 21 +2 x1 x 2 + 4 x3 x 4 .
R: a) V ( x ) = y12 + y 22 + y32 , unde
y1 = x1 + x 2 , y 2 = x2 + 2x3 , y3 = x3 ; baza este
{
G = g1 = (1, 0, 0) t , g 2 = (−1, 1, 0) t , g 3 = (2, − 2, 1) t ; }
b) V ( x ) = y12 + 4 y 22 − 4 y32 , unde y1 = x1 − 2 x 2 + x3 ,
y 2 = 1 x 2 + 1 x3 , y3 = 1 x 2 − 1 x3 ; baza este
2 2 2 2
{
G = g1 = (1, 0, 0) , g 2 = (1, 1, 0) t , g 3 = (3, 1, − 1) t ;
t
}
c) V ( x ) = y12 − y 22 + 15y32 , unde y1 = 1 x1 + 1 x 2 + x3 ,
2 2
y2 = − 1 x1 1
+ x2 + 4x3 , y3 = x3 ; baza este
2 2
{
G = g1 = (1, 1, 0) t , g 2 = (−1, 1, 0) t , g 3 = (3, − 5, 1) t }.