11 Lucruri care îmi strică dispoziția fără să îmi dau seama

1.Felul în care alți oameni se comportă cu mine. Dacă astăzi de exemplu sunt în compania unor persoane care
sunt pe alta frecvență decât a mea, se prea poate să am tendința să mă enervez, să încerc să explic ceva cuiva care nu
este pregătit să înțeleagă sau nu e dispus să mă asculte. De aceea este important să mă delimitez emoțional și mental
de ceea ce fac ceilalți și să rămân atent la mine și la ceea ce se petrece în interiorul meu, indiferent de ceea ce aleg
ceilalți să facă.
2 . Dorința de a controla ceea ce se petrece în ziua respectivă. Fiecare zi vine cu o nouă lecție pentru mine, eu
nu am de unde să știu ce anume urmează să mă învețe ziua respectivă. De aceea, este important să fiu deschis și flexibil
emoțional la ceea ce se petrece și să nu încerc să mă limitez sau condiționez în vreun fel. Dacă mă adaptez schimbării şi
o primesc în viața mea, pot să găsesc ceva bun în absolut orice mi se întâmplă chiar dacă este foarte diferit de ceea ce
eu mi-am propus.
3. Convingerea că sunt neputincios în fața unei situaţii neplăcute. Viața mea îmi aparține atât timp cât eu fac
parte din ea. De aceea emoțiile și gândurile mele trebuie să mă ajute să ajung în esența mea și nu să mă distanțeze de
ceea ce eu sunt sau să mă controleze. Eu aleg din ceea ce simt și gândesc pe parcursul unei zile ce anume este
important pentru mine, ce anume nu contează şi în ce anume îmi investesc energia şi timpul. Când atenţia mea e
îndreptată către ce contează, pot să schimb perspectiva mea asupra situaţiei.
4. Tendința de a trăi în trecut sau în viitor fără a ține cont de ceea ce simt acum. Indiferent că este o situație pe
care o pot schimba sau nu, cu cât îmi fac mai multe griji și mă gândesc la tot ce ar putea să meargă prost, cu atât ajung
să trăiesc în acea realitate pe care eu o proiectez.
5. Convingerea că totul trebuie să fie perfect.
Dacă stau să mă gândesc la toate lucrurile care ar trebui să fie altfel decât sunt nu fac decât să îmi pierd toată energia
pe care o am și să nu mai pot să fac nimic niciodată. Viața mea nu va fi exact așa cum mi-am imaginat: se prea poate ca
anumite aspecte să fie aşa cum îmi doresc, dar în permanență vor exista lucruri noi, oameni noi, situații care mă
provoacă și asta este perfect normal și este perfect în acord cu natura mea umană în permanentă schimbare.
6. Dorința de a primi validare din partea celorlalți. Dacă dispoziția mea depinde de aprobarea cuiva eu deja mă
condamn să nu fiu bine cu mine niciodată. Oamenii din jurul meu trec prin mai multe stări sunt și ei niște ființe care au
de dus propriile lor lupte. Dacă ajung să mă supăr, frustrez sau să mă îngrijorez de felul în care ceilalți mă percep și dacă
starea mea bună depinde de această percepție practic nu fac decât să îmi creez o nouă dependenţă. Ajung să fiu
dependent de atenția celorlalți. Această abordare este una extrem de nesănătoasă pentru că primul moment în care
sunt criticat sau ignorat dispoziția mea este distrusă.
7. Concentrarea exclusivă pe ceea ce nu am. În momentul în care încep să mă gândesc doar la lucrurile
negative din viața mea, doar la ceea ce îmi lipsește, toată atenția mea se duce acolo și implicit odată cu atenția toată
energia mea se duce acolo. Astfel, ajung să am în viața mea mai mult din lucrurile care îmi lipsesc decât să mă bucur de
lucrurile pe care le am deja. Practic, la nivel subconștient, cultiv constant o stare de lipsă, de durere, de anxietate, în
momentul în care nu manifest recunoștință și bucurie pentru ceea ce eu sunt.
8. Convingerea că fericirea se află în afara mea. Fericirea începe din interiorul nostru: este starea de
conștientizare pură a ceea ce suntem, este conectarea noastră permanentă cu Divinitatea și în momentul în care
această conectare se produce ea se proiectează și asupra lucrurilor din viața mea, nu invers. Nu vine cineva sau ceva din
afara mea să îmi dea această conexiune cu mine însumi și apoi să mă facă fericit ci eu prin intermediul acestei conexiuni
ajung să experimentez tot ceea ce se întâmplă în viața mea cu bucurie.
9. Încercarea de a părea altceva decât sunt pentru ca apoi să fiu dezamăgit de ceea ce văd ceilalți în mine. Dacă
nu sunt autentic cu mine însumi, şi nu spun ceea ce simt, este imposibil ca ceilalți să ghicească nevoile mele emoţionale.
Când eu aleg să arăt altceva decât sunt, le creez celorlalți o falsă impresie, care tot pe mine ajunge să mă rănească apoi:
voi fi tratat conform imaginii pe care mi-am creat-o, şi nu conform cu ceea ce sufletul meu are nevoie să ofere şi să
primească.
10. Ideea că sunt "salvatorul" celor din viața mea, că sunt responsabil pentru ce li se întâmplă şi că misiunea
mea este să le fie bine. Este important să ofer afecțiune, sprijin, grijă dar dacă acestea sunt oferite exclusiv celorlalţi,
fără să mă includă şi pe mine, atunci ajung să fiu în dezechilibru.
11. Dorinţa de a rezolva toate problemele într-o zi. Când iau lucrurile pe rând şi mă concentrez asupra unui
singur aspect, am mult mai multe şanse să rezolv o problemă. Chiar dacă la momentul prezent nu am soluţia, când îmi
acord suficient timp şi răbdare, fără să mă critic sau enervez, pot să văd rezolvarea.