PETRESCU GABRIEL

ANUL II
STIINTA MATERIALELOR
INDEMANAREA
Definitie: Capacitatea de a selectiona si efectua rapid si corect actiuni motrice, adecvate unor
situatii neprevazute, cu o eficienta crescuta. Pe fondul dezvoltarii ei se perfectioneaza
mecanismele coordonarii unor miscari complicate, conditie a insusirii corecte a deprinderilor
tehnico-tactice si folosirii lor in situatii variate.

O astfel de conditie este prevazuta in sporturile bazate pe o tehnicitate crescuta, pe miscari

reactive si pe situatii din concurs care solicita o putere de adaptabilitate marita a sportivului.
Acestor caracteristici li se adauga si cele in care sportivul are nevoie sa-si redobandeasca
echilibrul pierdut prin alunecari, ciocniri, impiedicari, sa se adapteze conditiilor neobisnuite ale
locului de concurs (timp nefavorabil cu vant, ploaie, ninsoare), ale spatiului de concurs (terenul
desfundat, dur si inegal, luminozitatea, dimensiunile salii) si ale calitatii inventarului de lucru
(aparatura, forma, elasticitatea si greutatea lui).

Indemanarea se obtine in procesul invatarii, al antrenarii unui numar mare si variat de priceperi si
deprinderi motrice si se concretizeaza in conditiile variate de concurs. Aceasta calitate nu este
solicitata de executarea actiunilor simple si cunoscute. Dar ea devine cu atat mai necesara, cu cat
obiectivul invatarii si al executarii sunt actiuni noi, complexe care pot fi efectuate in conditii
schimbatoare, ce reclama orientarea rapida si adecvata. In aceste cazuri nevoia dezvoltarii
indemanarii este invocata in perioada de inceput si mai putin atunci cand deprinderea se
automatizeaza, fara sa dispara insa vreodata, pentru ca, in concurs, indemanarea poate fi
confruntata cu realitati neanticipate, care solicita solutii selective si eficiente. 
In modul de evidentiere a indemanarii, a dezvoltarii acestei calitati atat de eterogene in
desfasurare, spre deosebire de celelalte calitati motrice de baza – forta, rezistenta si viteza – mai
usor de masurat si chiar vizualizat, un rol important il joaca tipul de sistem nervos central al
sportivului, temperamentul lui. Astfel, tipul slab temperamental, melancolic isi insuseste mai
greu fundamentul indemanarii, dat de numarul mare de deprinderi stabil insusite, avand nevoie
de o cantitate foarte mare de repetare, de sustinere permanenta a tonicitatii si puterii de
receptionare a comenzilor si informatiilor date de antrenor, de evitarea pauzelor sau de scurtarea
lor nemotivata. Tipul puternic neechilibrat, temperamentul coleric isi insuseste inegal actiunea
motrica, dar activ, uneori prea combativ, atitudine care trebuie controlata si dirijata de antrenor
catre starile de calm si autodirijare. Tipul puternic echilibrat, insa incert, temperamentul
flegmatic deprinde, in general, lent, dar sigur si stabil datorita unei angajari constiente si tenace
in repetare, indiferent de dificultatea actiunii motrice. In sfarsit, tipul puternic echilibrat, dar
mobil, temperamentul sanguin, isi insuseste rapid, statornic si creator actiunea motrica de
coordonare in conditiile unor antrenamente variate, pline de fantezie, atat de compatibile cu
realitatea concursului care reclama prioritar indemanarea.
Formele de manifestare a indemanarii urmeaza clasificarea consacrata: exista o indemanare
generala si una specifica, adica cea in regim de viteza, de forta si de rezistenta si cea proprie
diferitelor ramuri si probe. Relatia dintre indemanare si celelalte calitati motrice este
indiscutabila, pentru ca in orice actiune care se doreste sa fie prompta, adecvata si eficienta este
nevoie mai intai de viteza, de forta, pentru a o impune si a invinge rezistenta opusa, mai cu
seama in momentele critice ale concursului, care de obicei apar in finalul lui. Dar dintre toate
calitatile motrice de baza, indemanarea este indestructibil legata de factorul pregatirii tehnico-
PETRESCU GABRIEL
ANUL II
STIINTA MATERIALELOR
tactice, sursa perfectionarii ei constituind-o in ultima analiza multitudinea deprinderilor
dobandite.

Mijloacele de dezvoltare a indemanarii.

In inventarul mijloacelor care contrbuie la dezvoltarea acestei calitati consemnam doua mari
categorii, pe acre le diferentiem conventional dupa directia actionarii si dimensiunea efectelor:

- mijloace directe:

Exercitii efectuate in conditii neobisnuite, provocate in antenament prin schimbarea conditiilor

standard ale concursului, a aparatelor si instalatiilor omolagate. Astfel, aruncarea sulitei, cu
modificarea lungimii si vitezei elanului, a schimbarii tempoului miscarii saritorului in lungime,
in inaltime, efectuarea sariturilor cu schiuri de pe trambuline diferite, modificarea greutatii si
elasticitatii obiectului ce trebuie aruncat, ridicat etc.;

Exercitii in „oglinda” folosite in atletism (sarituri), in canotaj, caiac, canoe, in gimnastica

artistica (sportiva) – de exemplu, saritura cu rostogolire ventrala cand pe piciorul stang, cand pe
cel drept, adica atat pe piciorul tare, cat si pe cel slab, modificandu-se astfel pozitia elanului
saritorului fata de stacheta;

- mijloacele indirecte sunt furnizate de jocurile dinamice si sportive, frecvent inserate, in

pregatirea generala a sportivului, in momentele de refacere prin odihna activa. Ele contin acele
situatii unice care reclama solutii operative, exacte si economice, care la dau in final eficienta.
Cu cat situatiile sunt mai distantate, mai neasteptate, mai complicate si in permanenta schimbare,
cu atat efectul dezvoltarii este mai evident.

Mentionam ca trebuie retinute cateva criterii:

- stabilirea gradului de dificultate al coordonarii miscarii (mai usoara, mai complicata);

- respectarea parametrilor de precizie in executarea miscarii respective, a caracteristicilor de

spatiu, de timp si dinamica efectuarii ei, care se evidentiaza prin simplitate, cursivitate si
economicitate energetica;

- reducerea timpului de insusire a carui durata indica gradul de indemanare a sportivului;

- necesitatea invatarii in permanenta a unor noi deprinderi si procedee tehnico-tactice, in ideea

extinderii antrenamentului care era orientat anterior doar in directia concursului sportiv;

Cu cat se incepe mai devreme dezvoltarea acestei calitati (respectiv la varsta copilariei si
junioratului) cu atat efectele vor fi mai mari. Indemanarea este permanent dezvoltata pe parcursul
ciclului anual. In perioada pregatitoare sunt incluse mijloace din categoria celor cu actiune
directa si indirecta, care favorizeaza dezvoltarea indemanarii generale, iar in cea competitionala
mijloacele specifice proprii concursului fiecarei ramuri si probe in parte.