232.

Gradul în care măsurările nu posedă eroare aleatoare şi, deci, oferă date consecvente în timp este
cunoscut sub denumirea de:
a) exactitate; b) validitate; c) generalizare; d) senzitivitate.

233. Capacitatea unui instrument de măsurare de a produce rezultate consecvente atunci când este folosit din
nou în condiţii cât se poate de asemănătoare poartă denumirea de:
a) exactitatea testare - retestare; c) exaactitatea consecvenţă internă;
b) exactitatea forme echivalente; d) exactitatea Cronbach - Alpha.

234. Capacitatea de a produce rezultate similare folosind două instrumente cât mai asemănătoare cu putinţă
pentru a măsura acelaşi obiect sau fenomen este cunoscută sub denumirea de:
a) exactitatea testare - retestare; c) exactitatea consecvenţă internă;
b) exactitatea forme echivalente; d) exactitatea Cronbach - Alpha.

235. Abilitatea de a produce rezultate similare folosind eşantioane diferite pentru a

măsura fenomenul de-a lungul aceleiaşi perioade de timp poartă denumirea de;
a) exactitatea testare - retestare: c) exactitatea consecvenţă internă;
b) exactitatea forme echivalente: d) exactitatea Cronbach - Alpha.

236. Tehnica denumită Cronbach - Alpha poate fi utilizată pentru evaluarea exactităţii:
a) testare - retestare; c) consecvenţă internă;
b) forme echivalente; d) consecvenţă externă.

237. Gradul in care instrumentul şi procedura de măsurare nu generează eroaresistematică şi / sau aleatoare
poartă denumirea de:
a) exactitate; b) validitate; c) generalizare; d) senzitivitate.

238. Gradul in care o măsurare pare să măsoare ceea ce s-a presupus că trebuie sămăsoare este denumit:
a) validitate de aspect exterior; c) validitate bazată pe relaţia cu un criteriu;
b) validitate de conţinut; d) validitate mod de construire.

239. Gradul în care itemurile instrumentului de măsură sunt reprezentative pentru universul care defineşte
conceptul investigat poartă denumirea de:
a) validitate de aspect exterior; c) validitate bazată pe relaţia cu un criteriu;
b) validitate de conţinut; d) validitate mod de construire.

240. Abilitatea instrumentului de măsurare de a previziona o variabilă, care este

desemnată drept criteriu este cunoscută sub denumirea de:
a) validitate de aspect exterior; c) validitate bazată pe relaţia cu un criteriu;
b) validitate de conţinut; d) validitate mod de construire.

241. Calitatea variabilei măsurate din punct de vedere al fundamentării ei printr-o teorie riguroasă şi al relaţiei
cu alte variabile este cunoscută sub denumirea de:
a) validitate de aspect exterior; c) validitate bazată pe relaţia cu un criteriu;
b) validitate de conţinut; d) validitate mod de construire.

242. Măsura in care o măsurare cu o scală se corelează pozitiv cu măsurări ale

aceluiaşi stimul realizate cu alte scale poartă denumirea de:
a) validitate convergentă; c) validitate nomoiogică;
b) validitate discriminantă; d) validitate de conţinut.

243. Măsura in care o măsurare a unui stimul cu ajutorul unei scale nu se corelează cu
măsurări ale altor stimuli care se presupun a fi diferiţi poartă denumirea de:
a) validitate convergentă; c) validitate nomoiogică;
b) validitate discriminantă; d) validitate de conţinut.

244. Gradul în care măsurarea unui stimul cu o anumită scală se corelează într-un mod
previzibil cu măsurări ale altor stimuli atlaţi Într-O relaţie cu acesta poartă denumirea de:
a) validitate convergentă: c) validitate nomoiogică;
b) validitate discriminantă: d) validitate de conţinut.
245. Capacitatea unei scale de a măsura cu precizie variaţia stimulilor sau răspunsurilor se numeşte:
a) exactitate; b) validitate; c) generalizare; d) senzitivitate.

456. Acea metodă de cercetare prin care variaţia uneia sau mai multor variabile
explicative (independente) este controlată sau manipulată de cercetător, după care se
măsoară efectul acesteia asupra variabilei (variabilelor) dependente poartă denumirea de:
a) simulare; b) regresie multiplă; c) experiment; d) analiză canonică.

457. Variabilele independente explicative care se presupune că reprezintă cauza

efectelor asupra variabilelor dependente, tratamentul experimental (manipularea
variabilelor) aplicându-se numai asupra lor se mai numesc şi:
a) variabile independente „din afară"; c) factori experimentali;
b) unităţi de observare; d) unităţi de control.

458. Variabilele nesupuse tratamentului experimental dar care pot avea un rol distorsionant, dacă efectul lor
nu este anulat, invalidând sau afectând serios ipoteza după care variabilele explicative cauzează schimbările
variabilelor dependente sunt cunoscute sub numele de:
a) variabile independente experimentale; c) unităţi de control;
b) unităţi de observare; d) variabile independente "din afară".

459. într-un experiment unităţile care constituie obiectul investigaţiei şi despre care se
culeg informaţiile sunt denumite:
a) unităţi „din afară"; c) unităţi independente;
b) unităţi de observare; d) unităţi dependente.

460. Unităţile experimentale reprezintă o formă a unităţilor:

a) „din afară"; b) independente; c) de observare; d) dependente.

461. Unităţile de control reprezintă o formă a unităţilor:

a) „din afară"; b) de observare; c) independente: d) dependente.

462. In comparaţie cu un experiment de teren, un experiment de laborator are o validitate internă:

a) mult mai scăzută; b) uşor mai scăzută; c) mult mai ridicată; d) asemănătoare.

463. în comparaţie cu un experiment de teren, un experiment de laborator are o validitate externă:

a) mult mai scăzută; b) mult mai ridicată; c) uşor mai ridicată; d) asemănătoare.

464. Care din următoarele nu reprezintă o sursă de invaliditate internă?

a) nesinceritatea operatorilor; c) măsurătorile nestandardizate;
b) regresia; d) interacţiunea dintre factorii experimentali.

465. Care dintre următoarele nu reprezintă o sursă de invaliditate internă?

a) selecţia diferenţială; c) mortalitatea;
b) interacţiunea; d) estimarea greşită a unor parametri.

466. Care dintre următoarele nu reprezintă o sursă de invaliditate internă?

a) instrumentaţia; c) testarea;
b) definirea incorectă a unor variabile; d) maturizarea.

467. Care dintre următoarele nu reprezintă o sursă de invaliditate internă?

a) existenţa unei baze teoretice greşite; c) selecţia diferenţială;
b) istoria; d) regresia.

468. Care dintre următoarele nu reprezintă o sursă de invaliditate externă?

a) interacţiunea dintre factorii experimentali; c) selecţia diferenţială;
b) definirea incorectă a unor variabile; d) estimarea greşită a unor parametri.

469. Care dintre următoarele nu reprezintă o sursă de invaliditate externă?

a) instrumentaţia;
b) nerespectarea principiilor selecţiei aleatoare;
c) existenţa unei baze teoretice greşite;
d) definirea incorectă a unor variabile.

470. Rezultatul diverselor evenimente specifice, altele decât factorul experimental, care pot avea loc între
momentele în care se efectuează măsurarea şi ale căror efecte se pot substitui efectului acestuia poartă
denumirea de:
a) regresie; b) testare; c) istorie; d) mortalitate.

471. Schimbările unităţilor de observare într-un experiment ca rezultat al trecerii timpului ca atare (nu ca
urmare a apariţiei unor evenimente specifice) sunt cunoscute sub denumirea de:
a) istorie; b) testare; c) maturizare; d) mortalitate.

472. Atunci când există interacţiune între testări sau tratamente experimentale sursa de invaliditate poartă
denumirea de:
a) regresie; b) interacţiune; c) instrumentaţie; d) testare.

473. într-un experiment, sursa de invaliditate datorată modificărilor în timp ale

instrumentului de măsurare poartă denumirea de:
a) selecţie diferenţială; c) instrumentaţie;
b) măsurători nestandardizate; d) mortalitate.

474. Modificarea compoziţiei colectivităţii unităţilor de observare, prin pierderea

diferenţiată a acestora pe parcursul desfăşurării experimentului se numeşte:
a) istorie; b) testare; c) selecţie diferenţială; d) mortalitate.

475. Izolarea completă a unităţilor grupului experimental de cele ale grupului de

control, astfel ca ele să fie absolut independente conduce la evitarea:
a) selecţiei diferenţiale; c) măsurătorilor nestandardizate;
b) interacţiunii; d) instrumentaţiei.

476. Dacă unităţile sunt selecţionate şi repartizate pe grupuri experimentale în mod

aleator poate fi evitată una din sursele invalidităţii şi anume:
a) interacţiunea; c) măsurătorile nestandardizate;
b) selecţia diferenţială; d) regresia.

477. într-un experiment, regresia - una din sursele invalidităţii - reprezintă un caz special al:
a) istoriei; b) instrumentaţiei; c) interacţiunii; d) maturizării.

478. Nerespectarea indicaţiilor de către operatorul de anchetă (devierea de la instrucţiunile chestionarului,

reformularea anumitor întrebări etc.) sau folosirea pentru testare a unor produse care diferă de produsele
lotului experimental pot afecta validitatea internă a unui experiment, această sursă e invaliditate purtând
denumirea de:
a) selecţie diferenţială; c) măsurători nestandardizate;
b) interacţiune; d) nerespectarea principiilor selecţiei aleatoare.

479. Schema de proiectare a unui experiment de tip „înainte - după" are un grad de validitate:
a) moderat; b) relativ ridicat; c) foarte ridicat; d) foarte scăzut.

480. Schema de proiectare a unui experiment de tip „înainte - după" cu grup de control are un grad de
validitate:
a) moderat; b) foarte scăzut; c) ridicat; d) foarte ridicat.

481. Proiectarea de tip „după" cu grup dc control are un grad de validitate:

a) foarte scăzut; b) moderat; c) relativ ridicat; d) foarte ridicat

482. Experimentul de tip proiectare complet aleatoare are un grad de validitate internă:
a) foarte scăzut; b) moderat; c) relativ ridicat; d) foarte ridicat.

483. Experimentul de tip proiectare cu ajutorul blocurilor aleatoare arc un grad de validitate internă:
a) foarte scăzut; b) relativ ridicat; c) ridicat; d) foarte ridicat.

484. Experimentul de tip pătrate latine are un grad de validitate internă:

a) foarte scăzut; b) moderat; c) relativ ridicat; d) foarte ridicat.

485. Numărul variabilelor controlate statistic din afara experimentului în cazul proiectării cu ajutorul blocurilor
aleatoare se ridică Ia:
a) nici una; b) una; c) două; d) trei.

486. Numărul variabilelor controlate statistic din afara experimentului în cazul

pătratelor latine se ridică la:
a) nici una; b) una; c) două; d) trei.

487. In cazul schemei de proiectare experimentală unifactorială complet aleatoare

verificarea semnificaţiei statistice a rezultatelor obţinute se face cu ajutorul:
a) testului Student; c) testului probabilităţii exacte a lui Fisher;
b) testului McNemar; d) testului Fisher.

488. Dacă într-un experiment se admite ipoteza că există cel puţin o sursă de variaţie
„din afară" care poate avea un efect distorsionant este recomandabilă folosirea unei
scheme de proiectare:
a) de tip „înainte - după"; c) complet aleatoare;
b) de tip „după cu grup de control"; d) cu ajutorul blocurilor aleatoare.

489. Deosebirea dintre modul de organizare a unităţilor experimentale într-o proiectare complet aleatoare şi
proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare este foarte asemănătoare cu deosebirea între constituirea unui
eşantion simplu aleator şi cea a unui eşantion:
a) sistematic; b) de grup; c) stratificat; d) multistadial.

490. Intr-o proiectare a unui experiment unifactorial cu ajutorul blocurilor aleatoare,

variaţia datorată factorului experimental este o componentă a:
a) variaţiei între blocuri; c) variaţiei în interiorul blocurilor;
b) variaţiei intre grupuri; d) variaţiei datorate erorii experimentale.
491.într-o proiectare experimentală unifactorială complet aleatoare numărul surselor variaţiei se ridică la:
a) una; b)două; c)trei; d) patru.

492. într-o proiectare experimentală unifactorială cu ajutorul blocurilor aleatoare numărul surselor variaţiei se
ridică la:
a) una; b)două; c)trei; d) patru.

493. în cazul experimentelor unifactoriale şi cu măsurări repetate ale aceloraşi unităţi experimentale se
consideră că eşantioanele măsurate în cazul administrării fiecărui nivel al factorului experimental sunt:
a) independente; b) dependente; c) egale; d) inegale.

494. într-o proiectare complet aleatoare a unui experiment cu doi factori, numărul
surselor variaţiei se ridică la:
a) una; b)două; c)trei; d) patru.

495. într-o proiectare cu ajutorul blocurilor aleatoare a experimentelor cu doi factori,

numărul surselor variaţiei se ridică la:
a) două; b) trei, c) patru; d) cinci.

496. într-o proiectare complet aleatoare a experimentelor cu trei factori, numărul

surselor variaţiei se ridică la:
a) trei; b) patru; c)şase; d)opt.

497. Dacă se presupune că nu există interacţiune între factorii experimentali se poate

folosi o schemă dc proiectare a unui experiment denumită:
a) proiectare complet aleatoare cu doi factori;
b) proiectare cu ajutorul blocurilor aleatoare;
c) pătrate latine;
d) proiectare de tip „după cu grup de control".
498. în cazul pătratelor latine numărul surselor variaţiei se ridică la:
a) două; b) trei; c) patru; d) cinci.
*
499. Dacă o populaţie statistică este omogenă pentru ca efectele datorate factorului
experimental să aibă aceeaşi semnificaţie statistică, într-un experiment bazat pe pătrate
latine faţă dc o proiectare aleatoare trebuie să fie de aproximativ:
a) de două ori mai mari; c) de patru ori mai mari;
b) de trei ori mai mari; d) de cinci ori mai mari.

500. In cazul unui pătrat greco-latin numărul surselor variaţiei se ridică la:
a) patru; b) cinci; c) şase; d) şapte.

50?.. în proiectarea cu ajutorul pătratelor latine schema de descompunere a variaţiei totale nu include una
dintre componente:
a) efectele datorate interacţiunii factorilor experimentali;
b) efectele datorate erorii experimentale;
c) efectele pe coloane;
d) efectele pe rânduri.

504. în proiectarea factorială schema de descompunere a variaţiei totale nu include

una dintre componente:
a) variaţia datorată interacţiunii factorilor experimentali;
b) variaţia datorată erorii experimentale;
c) variaţia datorată blocului experimental;
variaţia datorată abaterilor între grupuri

506. în proiectarea factorială faţă de proiectarea complet aleatoare, schema de

descompunere a variaţiei totale, include în plus una dintre componente:
a) variaţia în cadrul grupurilor experimentale;
b) variaţia datorată interacţiunii factorilor experimentali;
c) variaţia datorată factorului experimental;
d) variaţia datorată abaterilor între grupuri.

508. Modelul conceptual al unui experiment nu cuprinde între elementele de bază:

a) variabile independente "din afara" modelului experimental;
b) unităţi experimentale;
c) variabile dependente de tip factor experimental;
d) unităţi de control.

509. Schema de proiectare a experimentelor ce presupune efectul simultan a doi sau mai mulţi factori, ca şi
interacţiunea factorilor, poartă numele de:
a) proiectarea completă aleatoare;
b) proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare;
c) proiectarea factorială;
d) pătratele greco-latine.

510. Schema de proiectare a experimentelor ce presupune existenţa a doi sau mai

mulţi factori experimentali, între care nu există interacţiune poartă numele de:
a) proiectarea completă aleatoare;
b) proiectarea factorială;
c) pătrate latine;
d) proiectare inultifactorială cu ajutorul blocurilor aleatoare.

511. Schema de proiectare a experimentelor ce presupune existenţa unui singur factor experimental şi se
bazează pe ipoteza unei influenţe constante din partea altor factori poartă numele de:
a) proiectări de tipul "înainte/după", "cu sau Iară grup de control";
b) proiectarea factorială;
c) testul celor patru grupuri;
d) pătratele greco-latine.

512. Schema de proiectare a experimentelor ce presupune existenţa unui singur factor experimental şi
presupune repartizarea în mod aleator a unităţilor experimentale la unul dintre grupurile experimentale poartă
numele de:
a) proiectări de tipul " înainte/după"; c) proiectarea factorială;
b) proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare; d) testul lui Solomon.

513. Schema de proiectare a experimentelor ce presupune existenţa unui singur factor experimental şi
existenţa a cel puţin unei surse de variaţie "din afara modelului" poartă numele de:
a) proiectarea nealeatoare; c) proiectarea multifactorială;
b) proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare; d) pătratele grcco-catolice

514. Schema de proiectare a experimentelor ce presupune investigarea efectelor de simulare a doi sau mai
mulţi factori, dar fără să existe şi interacţiunea dintre factorii experimentali poartă numele de:
a) proiectarea completă aleatoare; c) proiectarea factorială;
b) proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare; d) pătratele greco-latine

663. Pentru testarea gradului de semnificaţie a diferenţelor de opinie între mai mult de două subeşantioane
independente, se poate utiliza:
a) testul 2 ‫ ;אּ‬b) testul U; c) testul Fisher; d) testul Durbin-Watson.

673. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu o scală nemetrică:
a) regresia multiplă;
b) analiza discriminantului liniar multiplu;
c) analiza canonică;
d) analiza structurilor latente.

674. Care dintre următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru
studierea interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu ajutorul
scalei metrice?
a) analiza grupurilor;
b) analiza structurilor latente;
c) analiza multivariată a variaţiei;
d) analiza dinamicii de tip Forrester.

675. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu o scală metrică:
a) analiza discriminantului liniar multiplu; c) analiza factorială;
b) analiza canonică; d) analiza structurilor latente.

676. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu o scală nemetrică:
a) analiza nemetrică multidimensională; c) analiza canonică;
b) analiza discriminantului neliniar de ordinul k; d) analiza post factorială.

677. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea dependenţelor, în cazul
în care există o singură variabilă dependentă, măsurată cu o scală metrică:
a) regresia multiplă; c) analiza factorială;
b) analiza multivariată a variaţiei; d) analiza ortogonală.

678. Metoda statistică multivariată care permite, prin experimente, să controleze variaţia influenţei factorilor
independenţi şi să estimeze efectele acestor variaţii asupra variabilei dependente poartă numele de:
a) scalare metrică multidimensională; c) analiza multivariată a variaţiei;
b) analiza structurilor latente; d) analiza factorială.
679. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
dependenţelor, în cazul în care variabilele dependente sunt măsurate cu o scală
metrică:
a) analiza ADC/PERT; c) analiza factorială;
b) analiza multivariată a variaţiei; d) analiza regresională.

680. Metoda statistică multivariată de cercetare a relaţiei dintre o variabilă dependentă, măsurată cu ajutorul
unei scale metrice şi două sau mai multe variabile independente poartă numele de:
a) metoda regresiei multiple; c) analiza structurilor latente;
b) scalare metrică multidimensională; d) analiza factorială.

681. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea dependenţelor, în cazul
în care există o singură variabilă dependentă, măsurată cu o scală nemetrică:
a) analiza sistemelor de ecuaţii simultane; c) analiza factorială;
b) analiza discriminantului liniar multiplu; d) analiza structurilor latente.

682. Care dintre următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea dependenţelor, în
cazul mai multor variabile dependente măsurate în scală nemetrîcă?
a) analiza canonică; c) analiza grupurilor;
b) analiza structurilor latente; d) analiza morfologică.

683. Care dintre următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea interdependenţelor,
în cazul în care variabilele sunt măsurate cu ajutorul unei scale metrice?
a) scalarea metrică multidimensională; c) analiza drumului critic;
b) analiza structurilor amorfe; d) analiza bivariată.

684. Metoda statistică multivariată de cercetare a relaţiei dintre un grup de variabile dependente şi un grup de
variabile independente, care pot fi măsurate cu ajutorul unor scale metrice sau nemetrice, poartă numele de:
a) analiza canonică; c) analiza structurilor multidimensionale;
b) scalare metrică multidimensională; d) analiza grupurilor multistadiale.

685. Metoda statistică multivariată de estimare a relaţiei dintre o variabilă dependentă de tip dihotomic sau
multihotomic şi combinaţii liniare a două sau mai multe variabile independente, măsurate cu ajutorul unei
scale metrice poartă numele de:
a) metoda discriminantului liniar multiplu; c) analiza structurilor latente;
b) scalare metrică multidimensională; d) analiza morfologică.

686. O diferenţă între metoda regresiei multiple şi metoda discriminantului liniar multiplu este dată de:
a) numărul de variabile dependente considerate;
b) tipul de scală utilizat pentru măsurarea variabilei dependente;
c) tipul de scală utilizat pentru măsurarea variabilelor independente;
d) tipul relaţiei dintre variabile.

687. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la analiza canonică este adevărată:
a) este o metodă de studiere a interdependenţelor dintre variabile;
b) operează cu o singură variabilă independentă, măsurată pe o scala nemetrică;
c) atât variabilele independente cât şi cele dependente pot fi măsurate cu scale metrice sau nemetrice;
d) studiază relaţia liniară dintre o variabilă dependentă şi un grup de variabile independente.
*
688. Domeniul în care s-a consacrat analiza grupurilor este:
a) poziţionarea; c) segmentarea pieţei;
b) cercetarea calitativă; d) analiza conjuncturii pieţei.
689. în cazul analizei structurilor latente, nu este valabilă afirmaţia:
a) analiza structurilor latente este o metodă relativ nouă;
b) analiza structurilor latente realizează obiective urmărite de analiza factorială;
c) analiza structurilor latente operează cu unele demersuri specifice analizei grupurilor;
d) variabilele supuse analizei sunt măsurate pe o scala metrică.
690. Construirea unui spaţiu pcrccptual în care sunt reprezentaţi stimul» în funcţie de modul în care sunt
percepuţi de către subiecţii cercetaţi este un demers speciile:
a) regresiei multiple; c) analizei canonice;
b) metodei discriminantului liniar multiplu; d) scalarii multidimensionale.

700. Pentru testarea gradului de semnificaţie a două variabile nominale, în cazul a două eşantioane
independente se poate utiliza testul:
a) Student; b) Fisher; c) McNemar; d) 2 ‫אּ‬

701. „Corecţia pentru continuitate" care se aplică unor date în formă discretă, pentru a obţine o mai mare
exactitate este cunoscută sub numele de:
a) corecţia lui Cochran; c) corecţia lui Kruskal;
b) corecţia lui Yates; d) corecţia lui Goodman.

702. Dacă suma frecvenţelor unui tabel de contingenţă, N < 20, gradul de semnificaţie a asocierii dintre două
variabile nominale se evaluează cu ajutorul testului:
a) 2 ‫;אּ‬ b) Student; c) probabilităţii exacte a lui Fisher; d) Fisher.

703. Pentru testarea gradului de semnificaţie a asocierii dintre variabile nominale provenind de la mai mult de
două subeşantioanc independente se apelează la:
a) testul probabilităţii exacte a lui Fisher; c) testul McNemar;
b) testul Student; d) testul 2 ‫אּ‬

704. Pentru măsurarea gradului de asociere între variabilele unui tabel de contingenţă
cu orice număr de rânduri sau coloane se poate utiliza:
a) coeficientul de corelaţie rphi c) coeficientul de contingenţă C;
b) coeficientul de corelaţie a rangurilor; d) coeficientul de corelaţie al lui Pearson.

705. In cazul a două eşantioane dependente, pentru a evalua semnificaţia schimbărilor de opinie de la o
măsurare la alta, înainte şi după aplicarea factorului experimental, este necesară utilizarea testului:
a) 2 ‫;אּ‬ b) Student; c) McNemar; d) Fisher.

706. în cazul a două eşantioane dependente, dacă frecvenţa care se aşteaptă să rezulte conform ipotezei nule,
respectiv '/2(a + d) are valoarea < 5 în locul testului McNemar se va utiliza:
a) testul probabilităţii exacte al lui Fisher; c) testul binomial;
b) testul Cochran: d) testul Student.

707. Pentru măsurarea gradului de asociere dintre rangurile alternativelor considerate pentru două variabile
ordinale se poate utiliza:
a) coeficientul de contingenţă C; c) coeficientul de corelaţie al lui Spearman;
b)coeficientul de corelaţie rphi; d) coeficientul de corelaţie al lui Pearson.

708. Pentru cercetarea relaţiilor de asociere sub forma relaţiilor dintre variabilele de tip ordinal se apelează la:
a) coeficientul de contingenţă C; c) coeficientul de corelaţie al lui Spearman;
b)coeficientul de corelaţie rphi; d) coeficientul y al lui Goodman şi Kruskal.

709. în cazul scalelor metrice, direcţia (natura), intensitatea şi semnificaţia statistică a

gradului de asociere dintre două variabile are la bază:
a) coeficientul de corelaţie r phi
b) coeficientul de corelaţie Y al lui Goodman şi Kruskal;
c) coeficientul de corelaţie al lui Spearman;
d) coeficientul de corelaţie al lui Pearson.

710. Pentru a testa gradul de semnificaţie statistică a coeficientului de corelaţie al lui

Pearson se utilizează:
a) repartiţia Student; c) repartiţia normală;
b) repartiţia 2 ‫;אּ‬ d) repartiţia binomială

711. Cercetarea relaţiei liniare dintre o variabilă dependentă, măsurată cu o scală

metrică şi două sau mai multe variabile independente măsurate cu orice tip de scală se
poate face cu ajutorul:
a) discriminantului liniar multiplu; c) analizei canonice;
b) regresiei multiple; d) analizei multivariate a variaţiei.

712. Pentru măsurarea relaţiei liniare dintre o variabilă dependentă de tip dihotomic (cu două stări) sau
multihotomică (cu mai mult de două stări), deci măsurată cu ajutorul unei scale nemetrice şi combinaţii liniare
ale mai multor variabile independente pentru măsurarea cărora s-a folosit o scală metrică se poate utiliza:
a) metoda regresie multiple: c) analiza multivariată a variaţiei;
b) metoda discriminantului liniar multiplu; d) analiza canonică.

713. Proiectările factoriale, pătratele latine, pătratele greco-latine sc folosesc pentru a realiza:
a) analiza structurilor latente; c) analiza multivariată a variaţiei;
b) analiza discriminantului liniar multiplu; d) analiza grupurilor.

714. Pentru studierea relaţiei liniare dintre un grup de variabile dependente şi un grup
de variabile independente şi unele şi altele putând fi măsurate cu ajutorul unor scale
metrice sau nemetrice sc poate utiliza:
a) analiza structurilor latente; c) analiza grupurilor;
b) analiza canonică; d) analiza multivariată a variaţiei.

715. Cercetarea legăturilor de interdependenţă dintre mai multe variabile cu ajutorul cărora se caracterizează
un anumit fenomen, prin reducerea (condensarea) volumului datelor cuprinse în variabilele iniţiale şi
constituirea unui set mai mic de dimensiuni
urmărindu-se o pierdere minimă de informaţii se poate realiza cu metoda de:
a) analiză factorială; c) analiză canonică;
b) analiză a grupurilor; d) analiză multivariată a variaţiei.

716. Grupul de metode statistice multivariate de clasificare a componentelor unei mulţimi eterogene
(consumatori, produse, întreprinderi etc.) în grupuri omogene, având la bază un anumit criteriu poartă
denumirea de:
a) analiză factorială; c) analiza grupurilor;
b) analiză canonică; d) analiza structurilor latente.

717. TORSCA reprezintă un algoritm folosit în:

a) analiza structurilor latente; c) analiza grupurilor;
b) analiza factorială; d) scalarea multidimensională.

718. Coeficientul a utilizat în metoda nivelării exponenţiale ia valori în intervalul:

a) [-1,1]; b) [0,1]; c)(-l,0]; d)(-l, 1).

719. în rândul metodelor exogene de previziune se înscriu:

a) metoda de extrapolare a trendului; c) metode de tip gravitaţional;
b) metoda PF.RT-Res; d) metoda Box-Jenkins.

720. La metodele de previziune exogene regresionale, de formă liniară, parametrii de regresie sunt estimaţi
prin:
a) metoda verosimilităţii maxime; c) metoda celor mai mici pătrate;
b) metoda punctelor empirice; d) metoda aproximărilor succesive.

721. Coeficientul de lisaj a, utilizat în metoda nivelării exponenţiale, asigură o nivelare considerabilă, dacă tinde
spre:
a) -1; b) 0; c) 0,4; d)+1

722. în rândul metodelor cauzale se înscriu:

a) metoda lanţurilor Markov; c) metoda lui Morlat şi Bachelet;
b) metoda regresiei; d) metoda Buys-Ballot.

723. La metodele de previziune de tip gravitaţional, parametrii de regresie sunt estimaţi prin:
a) metoda celor mai mici pătrate; c) metoda aproximărilor succesive;
b) metoda bayesiană de estimare; d) metoda Callot.

724. La utilizarea metodei mediilor mobile se recomandată să se ia în considerare:

a) cele mai recente date de istoric din seria dinamică;
b) cele mai vechi date de istoric din seria dinamică;
c) un număr mai mare de valori observate, cu cât seria prezintă variaţii aleatoare pe intervale mai mari de
timp:
d) un număr mai mare de valori observate când variaţiile aleatoare sunt mai bruşte şi pe intervale mai mici de
timp.

725. Metoda nivelării exponenţiale duble este recomandată în situaţiile în care scria dinamică posedă în
configuraţia sa:
a) o tendinţă liniară; c) o tendinţă sezonieră;
b) o tendinţă pozitivă; d) o tendinţă semilogaritmică.

726. Metodele de previziune bazate pe descompunerea seriilor dinamice presupun patru tipuri de
componente posibile. Care din componentele enumerate mai jos nu fac parte din această configuraţie:
a) componenta orizontală; c) componenta sezonieră;
b) componenta de trend (tendinţă); d) componenta aleatoare (întâmplătoare).

727. Metodele de previziune autoadaptive permit stocarea doar a previziunii anterioare, a valorii observate din
perioada anterioară, precum şi modelul matematic propriu-zis. Care dintre metodele enumerate mai jos nu fac
parte dintre metodele autoadaptive:
a) metoda mediilor mobile ponderate; c) metoda Hoit cu doi parametrii;
b) metoda Brown cu un parametru; d) metode autoregresive.

728. Metodele de previziune bazate pe descompunerea seriilor dinamice presupun

izolarea, cu cât mai mare acurateţe, a fiecărei componente. Care dintre metodele
enumerate mai jos nu fac parte din metodele de ajustare sezonieră:
a) metoda bazată pe trend neliniar; c) metoda Guirschick;
b) metoda Buys-Ballot; d) tehnica Delphi.

729. Metodele de previziune autoadaptive permit stocarea doar a previziunii anterioare, a valorii observate din
perioada anterioară, precum şi modelul matematic propriu-zis. Care dintre metodele enumerate mai jos fac
parte dintre metodele autoadaptive:
a) metoda termenului maxim ;
b) metoda raportului între perioade succesive;
c) metoda Winter cu tendinţă şi sezonalitate:
d) metode gravitaţionale.

730. Pentru situaţiile in care seria dinamică arc o configuraţie asemănătoare cu o curbă de ordin superior, tară
a prezenta sezonalităţi. se recomandă metoda de nivelare exponenţială de previziune:
a) nivelarea exponenţială cu doi parametrii a lui Hoit;
b) nivelarea exponenţială pătratică a lui Brown;
c) nivelarea exponenţială a lui VVinter;
d) metoda lui Morlat şi Bachelet.

731. Metodele de previziune bazate pe descompunerea seriilor dinamice presupun izolarea, cu cît mai mare
acurateţe, a fiecărei componente. Care dintre metodele enumerate mai jos nu fac parte dintre metodele de
descompunere:
a) metoda lui Shiskin; c) metoda Callot;
b) metoda Buys-Ballot; d) tehnica scenariilor.

732. Pentru situaţiile în care seria dinamică are o configuraţie cu tendinţă, fără a
prezenta sezonalităţi, se recomandă metoda de nivelare exponenţială de previziune:
a) nivelarea exponenţială pătratică a lui Brown;
b) nivelarea exponenţială a lui Winter;
c) nivelarea exponenţială dublă;
d) metoda Hoit cu doi parametrii.

733. Pentru situaţiile în care seria dinamică este caracterizată de sezonalitate, se utilizează metoda nivelării
exponenţiale:
a) pătratice a lui Brown; c) metoda lui Morlat şi Bachelet;
b) cu doi parametrii a lui Hoit; d) modelul lui Winter.

734. Care dintre următoarele metode de previziune nu este o metodă cantitativa?

a) descompunerea seriilor dinamice;
b) metodele de extrapolare a trendului;
c) metodele de tip gravitaţional;
d) metodele bazate pe teoria utilităţii.

736. Care dintre următoarele metode de previziune nu este o metodă cantitativă?

a) metoda Callot; c) lanţuri Markov;
b) metoda bazată pe modele LAG; d) metoda brainstormingului.

737. în rândul metodelor autoregresive de previziune sc înscrie metoda:

a) metoda de tip gravitaţional c) lanţuri Markov;
b) metoda nivelării exponenţiale; d) metoda Box-Jenkins.

738. în rândul metodelor exogene de previziune se înscrie metoda:

a) extrapolarea fenomenologică; c) metoda PERT- derivat;
b) metoda bazată pe modelul l.AG; d) metoda Buys-Ballot.

739. în rândul metodelor endogene de previziune se înscrie metoda:

a) metoda PERT - Res; c) metoda autoregresivă;
b) metoda de tip gravitaţional; d) metoda regresiei.

740. Metoda calitativă de previziune prin care se compară configuraţii istorice cu situaţii existente, în vederea
previzionării dezvoltării viitoare poartă numele de:
a) tehnica Forrester; c) tehnica analogiilor;
b) tehnica Brainstorming; d) tehnica comparaţiilor istorice.

741. Metoda calitativă de previziune prin care se realizează un consens de opinii din partea unui grup de
experţi, solicitaţi să facă previziuni în legătură cu evoluţia unei anumite variabile poartă numele de:
a) tehnica Delphi; c) tehnica scenariilor;
b) tehnica Brainstormine; d) tehnica Forrester.

742. Metoda calitativă de previziune prin care valoarea previzională rezultă printr-un algoritm specific de
ponderare a stărilor naturale ale evoluţiei unui fenomen cu probabilităţile corespunzătoare poartă numele de:
a) metoda arborilor de pertinenţă;
b) metode bazate pe teoria creativităţii;
c) tehnica analogiilor;
d) metode bazate pe teoria utilităţii.

743. Pentru previziunea dinamică a cotei de piaţă, se foloseşte:

a) metoda estimărilor de grup; c) metoda bazată pe teoria utilităţilor;
b) metoda descompunerii seriei dinamice; d) metoda lanţurilor Markov.

745. La modelele de previziune autoregresive parametrii de regresie sunt estimaţi prin:

a) metoda neliniară a celor mai mici pătrate;
b) metoda norului de puncte;
c) metoda verosimilităţii maxime;
d) metoda aproximărilor succesive.

746. Metodele calitative de previziune mai sunt cunoscute în literatura de specialitate şi sub denumirea:
a)metode logice; c) metode analogice;
b)metode tehnologice; d) metode fenomenologice.

747. Metoda lanţurilor Markov se înscrie în categoria metodelor de:

a)previziune statică a cotei de piaţă;
b)descompunere a seriilor dinamice;
c) previziune dinamică a cotei de piaţă;
d)studiere a relaţiilor cauzale dintre fenomene.

749. Metodele de tip gravitaţional se încadrează în categoria uneia dintre următoarele metode de previziune:
a) cauzale; b) bazate pe analiza seriilor dinamice;
c) calitative de previziune; d) endogene.

750. Care dintre următoarele afirmaţii, privind metoda modificării procentuale nu este adevărată:
a)metoda modificării procentuale este indicată a fi folosită atunci când seria dinamică posedă pe termen lung o
tendinţă pozitivă sau negativă;
b)metoda modificării procentuale urmăreşte să evalueze schimbarea procentuală a variabilei analizate între
perioade succesive de timp;
c) metoda modificării procentuale ţine seama de valoarea cea mai recentă a variabilei ce se previzionează;
d) metoda modificării procentuale operează cu media indicilor care exprimă
modificarea procentuală a variabilei de la o perioadă la alta.

751. în utilizarea mediilor mobile ca metodă de previziune, se recomandă luarea în calcul a unui număr mai mic
de perioade atunci când:
a) perioadele cele mai recente au o pondere mai mică în influenţarea valorii previzionate;
b) seria dinamică prezintă variaţii aleatoare pe intervale mari de timp;
c) seria dinamică are o anumită configuraţie, iar variaţiile aleatoare sunt mai bruşte şi pe intervale mici de
timp;
d) nici una dintre variantele menţionate.

752. Filtrarea adaptivă generalizată face parte din categoria:

a) metodelor de nivelare exponenţială;
b) metodelor de descompunere a seriilor dinamice;
c) metodelor autoregresive;
d) metodelor cauzale.

753. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la metoda nivelării exponenţiale nu este adevărată:
a) valorile de istoric ale seriei dinamice sunt ignorate;
b) ponderile aplicate fiecărei valori observate trecute descresc exponenţial;
c) o valoare ridicată a constantei de nivelare (aproape de 1) nu conduce la o nivelare prea puternică;
d) în cazul nerealizării unei previziuni, prima valoare observată se poate considera ca fiind prima valoare
previzionată.

754. între metodele de determinare a potenţialului de absorbţie al pieţei nu se

numără:
a) metoda analogiei;
b) metoda relaţiilor intersectoriale;
c) metoda scalarii multidimensionale;
d) metoda extrapolării trendului.

755. Care dintre următoarele metode de previziune nu este o metodă calitativă?

a) tehnica Delphi; c) metoda Mayer;
b) metoda PERT- derivat; d) metoda bazată pe teoria utilităţilor.

756. Metoda calitativă de previziune prin care se realizează sesiuni în grup de "stimulare a creativităţii",
conduse după reguli simple, precise şi obligatorii pentru toţi membrii şi care stimulează idei şi soluţii inedite
privind nivelurile previzionate în legătură cu evoluţia unei anumite variabile poartă numele de:
a) tehnica Delphi; c) tehnica analogiilor;
b) tehnica brainstorming; d) tehnica Forrester

757. Considerând nivelul teoriei statistice care stă la baza fiecărei metode cantitative de previziune, se disting:
a) metode cantitative endogene şi metode exogene;
b) metode de analiză a seriilor dinamice şi metode cauzale;
c) metode informate şi metode formale;
d) metode formale şi metode calitative.

758. Metodele cauzale de previziune se mai numesc:

a) metode formale; c) metode de analiză a seriilor dinamice;
b) metode exogene; d) metode endogene.

759. Metodele de analiză a seriilor dinamice se mai numesc:

a) metode formale; b) metode exogene; c) metode cauzale; d) metode endogene.

760. Metodele calitative dc previziune sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de:
a) metode informale; c) metode tehnologice;
b) metode obiective; d) metode endogene.

761. Dacă prezentul unei variabile se constituie ca punct de plecare, iar conturarea viitorului se realizează într-
un mod euristic, adesea prin considerarea tuturor posibilităţilor existente, previzionarca sc face din perspectivă:
a) normativă; b) exploratorie; c) cantitativă; d) cauzală.

762. Dacă se formulează, mai întâi, obiectivele de viitor, după care se evaluează în ce măsură acestea pot fi
realizate, date fiind resursele tehnologice şi restricţiile existente în prezent, previzionarea se face din
perspectivă:
a) exploratorie;
b) cauzală;
c) normativă;
d) cantitativă.

763. Metodele de previziune care folosesc doar cea mai recentă informaţie existentă şi presupun că în perioada
următoare nivelurile actuale vor rămâne neschimbate se numesc:
a) metode bazate pe mediile mobile; c) metode de analiză a seriilor dinamice; :
b) metode naive; d) metode calitative de previziune.

764. Când scria dinamică posedă, pe termen lung, o tendinţă pozitivă, metod modificării procentuale conduce
la:
a) previziuni false; b) subestimări; c) supraestimări; d) previziuni exacte.

765. Când seria dinamică posedă, pe termen lung, o tendinţă negativă, metoda modificării procentuale
conduce la:
a) previziuni exacte; b) subestimări; c) supraestimări; d) previziuni false.

766. Dacă, in seria dinamica este vizibilă şi o anumită tendinţă, pentru realizarea previziunii se recomandă:
a) metodele naive; c) metoda modificării procentuale mobile;
b) metoda modificării procentuale; d) metoda mediilor mobile.

767. Cu cât numărul perioadelor utilizate în calculul mediilor mobile este mai mare, cu
atât perioadele mai recente au:
a) o pondere mai mică în influenţarea valorii previzionate;
b) o pondere mai mare în influenţarea valorii previzionate;
c) o pondere echivalentă în influenţarea valorii previzionale;
d) o pondere egală în influenţarea valorii previzionate.

768. Cu cât numărul perioadelor utilizate în calcului mediilor mobile este mai mic, cu atât perioadele mai
recente au:
a) o pondere mai mică în influenţarea valorii previzionate;
b) o pondere mai mare în influenţarea valorii previzionate;
c) o pondere echivalentă în influenţarea valorii previzionate;
d) o pondere egală în influenţarea valorii previzionate.

769. Pentru orizonturile scurte ale unor serii dinamice relativ staţionare, pentru
realizarea de previziuni, deosebit de atractivă este:
a) metoda modificării procentuale; c) metoda mediilor mobile;
b) metoda modificării procentuale mobile; d) metoda mediilor mobile duble.

770. In cazul seriilor dinamice care în configuraţia lor prezintă o tendinţă liniară, pentru realizarea dc previziuni
se recomandă:
a) metoda mediilor mobile duble; c) metoda modificării procentuale;
b) metoda mediilor mobile; d) metoda modificării procenluale mobile.
771. Metoda nivelării exponenţiale are unele similitudini conceptuale cu:
a) metoda mediilor mobile; c) metoda modificării procentuale;
b) metoda mediilor mobile duble; d) metoda modificării procentuale mobile.

772. în cazul metodei nivelării exponenţiale, determinarea celei mai corespunzătoare valori a lui α (cea care
minimizează abaterea medie pătratică a previziunii) se realizează prin:
a) metoda celor mai mici pătrate: c) metoda punctelor alese;
b) încercări repélate: d) metoda comparaţiilor perechi.

773. Nivelarea exponenţială dublă a lui Brown are:

a) un parametru; b) doi parametri. c) trei parametri; d) patru parametri.

c) 774. Nivelarea exponenţială a lui Hoit are:

d) a) un parametru; b) doi parametri; c) irei parametri; d) patru parametri.

775. în cazul în care seria dinamică are o configuraţie asemănătoare cu o curbă de ordin superior, fără a
prezenta sezonalităţi, pentru realizarea previziunilor se recomandă:
a) nivelarea exponenţială a lui Winter; c) nivelarea exponenţială pătratică a lui Brown;
b) nivelarea exponenţială a lui Hoit; d) toate cele de mai sus.

776. Obiectivul urmărit de metodele de descompunere a seriilor dinamice îl reprezintă izolarea cu căt mai mare
acurateţe a fiecărei componente a seriei dinamice, în ordinea următoare:
a) tendinţă, sezonalitate, ciclicitate şi componenta aleatoare;
b) sezonalitate, tendinţă, ciclicitate şi componenta aleatoare;
c) ciclicitate, sezonalitate, tendinţă şi componenta aleatoare;
d) ciclicitate, sezonalitate, componenta aleatoare şi tendinţă.

777. în cazul modelului autoregresiv parametrii sunt estimaţi cu ajutorul:

a) metodei liniare a celor mai mici pătrate;
b) metodei punctelor alese;
c) metodei neliniare a celor mai mici pătrate;
d) metodei comparaţiilor perechi.

778. în cazul metodelor autoregresive, variabilele independente sunt constituite din:

a) valori trecute ale preţului; c) valori trecute ale variabilei dependente;
b) valori trecute ale venitului; d) valori trecute ale lor.

779. Calculul variaţiei modelului autoregresiv are la bază ipoteza că variabilele independente sunt:
a) independente; b) corelate unele cu altele; c) autocorelate; d) intercorelate.

780. Determinarea ordinului modelului autoregresiv, care indică numărul de termeni

ce vor fi incluşi în model se poate face pe baza examinării:
a) coeficienţilor de corelaţie simplă;
b) coeficienţilor de corelaţie multiplă;
c) coeficienţilor de elasticitate;
d) coeficienţilor de autocorelaţie.

781. Cu ajutorul metodei Box - Jenkins se realizează previziuni de tip:

a) liniar; b) regresiv; c) autoregresiv; d) exponenţial.

782. Cu ajutorul filtrării adaptative generalizate se realizează previziuni de tip:

a) autoadoptiv; b) autoregresiv; c) autocorelativ; d) automat.

783. Extrapolarea trendului unei serii dinamice prin folosirea ajustării analitice clasice
face parte din rândul metodelor:
a) exogene de previziune;
b) calitative de previziune;
c) endogene de previziune;
d) de descompunere a seriilor dinamice.
784. Metodele cauzale de previziune sunt cunoscute şi sub numele de:
a) metode endogene;
b) metode bazate pe analiza seriilor dinamice;
c) metode de descompunere a seriilor dinamice;
d) metode exogene.

785. Metodele de tip gravitaţional fac parte din rândul metodelor:

a) endogene de previziune; c) calitative de previziune;
b) cauzale de previziune; d) de descompunere a seriilor dinamice.

786. Modelele gravitaţionale de previziune sunt "calibrate" prin:

a) metoda celor mai mici pătrate; c) metoda punctelor alese;
b) aproximări succesive; d) ajustarea analitică clasică.

787. Metoda care permite realizarea de previziuni prin ataşarea de probabilităţi diferitelor niveluri ale variabilei
previzionate poartă numele de:
a) metoda PERT derivat; c) metoda estimărilor de grup;
b) metoda bazată pe teoria utilităţilor; d) metoda lanţurilor Markov.

788. în general, criteriul dominant de comparare şi selecţie a metodelor de previziune este:

a) validitatea datelor utilizate şi configuraţia acestora;
b) costul implementării metodelor de previziune;
c) gradul de precizie realizat;
d) orizontul de previziune.

789. După opinia multor specialişti, cea mai utilizată metodă calitativă de previzionare este:
a) teoria deciziei; b) estimările de grup; c) tehnica Delphi; d) analogiile.

790. Metoda de previziune care presupune reunirea grupului de experţi solicitaţi şi care trebuie să ajungă la un
consens în ceea ce priveşte previziunea variabilei investigate poartă numele de :
a) teoria deciziei; b) estimările de grup; c) tehnica Delphi; d) analogiile.

791. Metoda de previziune care face posibilă conversiunea opiniilor despre valorile
extreme şi valorile cele mai probabile ale subiectului investigat în indicatori ai
tendinţei centrale şi ai variaţiei, poartă numele de:
a) tehnica Delphi; c) metoda bazată pe teoria utilităţilor;
b) metoda PKRT derivat; d) teoria deciziei.

792. Metoda calitativă cu ajutorul căreia se pot realiza previziuni bazate pe abordări calitative poartă numele
de:
a) teoria deciziei; c) metoda analogiilor;
b) tehnica Delphi; d) metoda estimărilor de grup.

804. Printre drepturile respondenţilor se numără:

a) dreptul la voluntariat; c) dreptul la informare;
b) dreptul la confidenţialitate; d) toate variantele de la a)-c).

805. Normele dc etică privind desfăşurarea discuţiilor focalizate de grup stipulează:

a) respondenţilor trebuie să li dezvăluie identitatea clientului cercetării, chiar dacă nu au solicitat acest lucru;
b) respondenţilor trebuie să li sc spună că sunt folosite tehnici spcc'ah- de înregistrare;
c) cercetătorul poate furniza înregistrarea originală unor terţi, fără consimţământul respondenţilor;
d) nu este permis clienţilor să urmărească în mod direct desfăşurarea discuţiei de grup.

806. Necesitatea de a nu solicita respondenţilor să participe la cercetări în momente

nepotrivite vizează dreptul acestora la:
a) voluntariat; b) anonimat; c) confidenţialitate; d) siguranţă.

807. Folosirea în scopuri diferite de cel al cercetării în cauză a datelor personale, fără consimţământul
respondentului, reprezintă o încălcare a dreptului la:
a) voluntariat; b) confidenţialitate; c) siguranţă; d) informare.

808. In cadrul Legii 677/2 00 1 pentru protecţia persoanelor cu privire Io prelucrarea datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date, dreptul de intervenţie asupra datelor:
a) dă posibilitatea persoanei iu cauză de a se opune, din motive întemeiate, prelucrării datelor care o vizează;
b) dă posibilitatea persoanei vizate dc a cere rectificarea, actualizarea, ştergerea, transformarea oricăror date
considerate incomplete sau inexacte:
c) vizează posibilitatea fiecărei persoane afectată de prelucrarea datelor cu caracter personal de a se adresa
justiţiei;
d) dă dreptul oricărei persoane de a cere anularea unor decizii juridice ce au avut la bază prelucrarea datelor cu
caracter personal.

809. în conformitate cu Legea 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, autoritatea de supraveghere şi control a prelucrării datelor
cu caracter personal este:
a) Oficiul Concurenţei; c) Avocatul Poporului;
b) Consiliul Concurenţei; d) Consiliul Naţional al Audiovizualului.

810. în cazul participării la o cercetare, respondenţii:

a), au dreptul să întrerupă interviul în orice stadiu şi să refuze cooperarea în desfăşurarea ulterioară a
proiectului;
b) au dreptul, dacă doresc, de a cunoaşte rezultatele studiului;
c) trebuie să poată verifica, fără dificultate, identitatea şi buna credinţă a cercetătorului;
d) toate variantele a)-c).