Anul 3 ZI Grupa 331

Paralescu Daniel-Mihai

ULTRAJUL

Constituie ultraj, potrivit art. 239 C. pen., insulta sau calomnia savârsita nemijlocit sau prin
mijloace de comunicare directa, contra unui functionar public care îndeplineste o functie ce implica
exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul
functiunii, reprezentând forma simpla. O primamodalitate agravata o constituie amenintarea savârsita
nemijlocit ori prin mijloace de comunicare directa contra unui functionar public care îndeplineste o
functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, aflat în exercitiul functiunii sau pentru fapte îndeplinite în
exercitiul functiunii. Fapta prezinta un caracter mai grav când consta în lovirea sau orice acte de
violenta, precum si în vatamarea corporala savârsita împotriva persoanei prevazute în alin. (1) aflata în
exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii si, de asemenea, daca s-a produs o
vatamare corporala grava. Infractiunea este si mai grava daca faptele de mai sus sunt savârsite împotriva
unui magistrat, politist sau jandarm ori alt militar.

1.Conţinutul legal:

"Ameninţarea savârşita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa contra unui funcţionar public
care îndeplineşte o funcţie ce implica exerciţiul autoritaţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru
fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Lovirea sau orice acte de violenţa, savârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie
ce implica exerciţiul autoritaţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în
exerciţiul funcţiunii, se pedepeşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Vatamarea corporala, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implica
exerciţiul autoritaţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul
funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.

Vatamarea corporală gravă, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
implica exerciţiul autoritaţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul
funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 3 luni la 12 ani."

CAZURI SPECIALE DE PEDEPSIRE(art. 239¹ C. pen.)

 "În cazul infracţiunilor prevazute în art. 180-182, 189 şi 193 savârşite împotriva soţului, copiilor sau
parinţilor unui judecător, procuror, poliţist, jandarm ori militar, în scop de intimidare sau de razbunare
pentru acte sau fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, maximul pedepsei se majoreaza cu 2 ani. "

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a caror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea
prestigiului şi respectului datorat autoritaţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare.
Autoritatea publica este conferita organelor publice sau este exprimata prin însemne, simboluri, ca şi
prin regimul juridic pe care îl implica.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privind autoritatea de stat, a caror
dezvoltare este asigurata prin apararea prestigiului şi siguranţei funcţionarilor care exercita aceasta
autoritate. Obiectul juridic secundar este format din relaţiile sociale care se refera la onoarea, libertatea
sau integritatea corporala a persoanei, purtatoare a autoritaţiipublice.

- obiectul material - Infracţiunea nu are obiect material când se savârşeşte prin ameninţare, dar daca se
comite prin lovire sau alte violenţe, obiectul material este corpul persoanei.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoana care raspunde penal. Participaţia este posibila
în toate formele sale.

- subiectul pasiv - este, în principal, organul care exercita autoritatea publica, iar în secundar este
persoana care îndeplineşte o functie ce implica exerciţiul autoritaţii de stat şi împotriva careia s-a
exercitat ameninţarea, lovirea sau actele de vătămare. Aceasta persoana îşi poate exercita funcţia în
cadrul puterii legislative, executoreşti sau judecatoreşti. Asemenea funcţii sunt: membru al
Parlamentului, al Guvernului, al Curţii Cinstituţionale, al Curţii de Conturi. Nu pot fi subiecţi pasivi ai
acestei infracţiuni persoanele care efectueaza acte sau operaţii tehnico-administrative (arhivari, şoferi la
aceste institiţii).

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectiva:

- elementul material - se realizeaza prin acţiunile specifice ce caracterizeaza infracţiunile de: ameninţare
sau vătămare corporală. Pentru întregirea elementului material este necesar ca:

a. fapta sa fie savârşita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa;

b. sa fie savârşita contra unui funcţiunar aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în
exerciţiul funcţiunii.

- urmarea imediata - consta în însaşisavârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea cu
care este investit organul din care face parte funcţionarul ultragiat iar, ca o urmare adiacenta, o atingere
adusa libertaţii psihice sau integritaţii corporale a persoanei.

3B. Latura subiectiva:

- forma de vinovaţie - intenţie directa sau indirecta.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Atât actele preparatorii, cât si tentativa, desi posibile, nu sunt incri¬mi¬nate. Consumarea
infractiunii are loc în momentul în care actiunea incriminata a fost savârsita si s-a produs urmarea
imediata a infractiunii.

B. Modalitati. În cazul formei simple, ultrajul se prezinta sub mai multe modalitati normative si anume,
modalitatea comiterii prin insulta sau calomnie.

În cazul formelor agravate, infractiunea se prezinta, de asemenea, sub mai multe mo-dalitati si anume,
modalitatea comiterii prin amenintare, lovire sau orice alte acte de violenta, vatamarea corporala,
precum si vatamarea corporala grava, savârsite împotriva persoanelor prevazute în alin. (1) si ultim al
art. 239 C. pen.

Prin urmare, în cazul formelor agravate, infractiunea de ultraj se realizeaza prin savârsirea împotriva
unui functionar care îndeplineste o functie ce implica exercitiulautoritatii de stat, a unei actiuni de
amenintare, lovire, a altor acte de violenta, a unei actiuni de vatamare corporala sau a unei actiuni de
vatamare corporala grava. Fiecare dintre aceste actiuni are o incriminare distincta în Codul penal,
constituind o infractiune contra persoanei (lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, vatamarea
corporala grava). Explicatii cu privire la elementul material al fiecareia dintre infractiunile aratate au fost
date în cuprinsul cursului, atunci când au fost analizate dispozitiile incriminatorii din articolele
respective.

Toate aceste actiuni trebuie savârsite împotriva functionarului aflat în exercitiulfunctiei sau pentru
fapte îndeplinite de acesta în exercitiulfunctiei. Atunci când s-a analizat forma simpla a infractiunii de
ultraj s-au dat explicatii si în aceasta privinta.
 Pentru existenta ultrajului în forma agravata nu intereseaza modul si nici mijloacele de savârsire a
faptei. În practica judiciara s-a retinut ca ultraj în forma agravata, de exemplu, prinderea functionarului
de reverul hainei si lovirea acestuia cu un lemn.

S-a pus problema daca infractiunea de ultraj în forma agravata intra în concurs cu infractiunea de
nerespectare a hotarârilor judecatoresti [art. 271 alin. (1) C. pen.], atunci când actele de violenta sunt
savârsite cu prilejul executarii unei hotarâri judecatoresti, împotriva organului de executare. Atât
literatura de specialitate[21], cât si prac¬tica judiciara[22] considera ca în acest caz va exista numai
infractiunea de neres¬pectare a hotarârilorjudecatoresti.

Daca faptuitorulsavârseste împotriva functionarului atât una dintre actiunile prin care se realizeaza
formele agravate ale ultrajului, cât si una dintre actiunile prin care se realizeaza forma simpla a
infractiunii, raspunderea penala se stabileste pentru o singura infractiune de ultraj, potrivit art. 239 alin.
(2) sau (3) C. pen. si nu pentru infractiuni distincte de ultraj prevazute în art. 239 alin. (1) C. pen. si art.
239 alin. (2) sau (3) C. pen., aflate în concurs real[.

Fiecareia din modalitatile normative aratate mai sus poate sa-i corespunda o varietate de modalitati
faptice, în functie de împrejurarile concrete ale comiterii faptei, mijloacele folosite (scris, acte, gesturi,
fapte), de numarulparticipantilor etc.

C. Sanctiuni. Infractiunea de ultraj în forma simpla este sanctionata cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani. În
cazul primei forme agravate [alin. (2)], pedeapsa este în¬chisoarea de la 3 luni la 4 ani.

În cazul formei agravate - alin. (3), pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani, iar daca s-a produs
vatamarea corporala grava, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

Daca faptele prevazute la alineatele precedente sunt savârsite împotriva unui magistrat, politist sau
jandarm ori alt militar maximul special al pedepsei se majoreaza cu 3 ani [alin. (4)].

Prin Decretul-Lege nr. 41/1990 au fost incriminate ca infractiuni de sine statatoare o serie de fapte
care se aseamana cu cele incriminate sub denumirea de ultraj în art. 239 C. pen.

În raport cu anumite cerinte de politica penala si potrivit cu situatia existenta în momentul elaborarii
actului normativ, legiuitorul a dorit sa sanctioneze mai grav faptele de ultraj contra anumitor subiecti
pasivi ai infractiunii si numai când acesta executa o anumita misiune. În masura în care subiectii pasivi
enumerati în art. 1 alin. (1) executa alte misiuni decât cele specificate în legea speciala, în cadrul functiei
lor care implica exercitiulautoritatii de stat, acestia vor fi ocrotiti împotriva actelor de insulta, calomnie,
amenintari, alte violente, vatamare corporala, în cadrul prevederilor art.239 C. pen.

Este adevarat ca în ce privestejudecatorii sau procurorii civili si militari, unica lor misiune fiind aceea
de organe judiciare, nu va exista niciodata posibilitatea încadrarii ultrajului savârsit contra lor în alte
dispozitii decât cele din legea penala speciala citata mai înainte.

De asemenea, prevederile legii penale speciale vor fi de exclusiva aplicare în cazul dezordinii produse
de persoanele aflate în stare legala de retinere sau detinere, dezordini însotite de manifestari violente
contra cadrelor militare cu atributii de comanda, paza, supraveghere (insulta, calomnia, amenintarea
acestor cadre va constitui totusiinfractiunea de ultraj prevazuta în art. 239 C. pen.), deoarece în cazul
acestor subiecti pasivi nu se prevede o anumita misiune pe care trebuie sa o exercite, ci se face referire
la misiunea obisnuita pe care o executa aceste persoane: comanda, paza, supraveghere.

În art. 2391 au fost incriminate cazuri speciale de pedepsire în cazul infractiunilorprevazute în art.
180-182, 189 si 193 savârsite împotriva sotului, copiilor sau parintilor persoanelor prevazute în art. 238
sau în art. 239 alin. (4), în scop de intimidare sau de razbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în
exercitiulfunctiunii, maximul pedepsei majorându-se cu o treime.

Bibliografie:
- Noul Cod Penal
- Mihai Udroiu - Fișe de drept penal. Partea specială. Noul Cod penal, Ed. Universul Juridic,
București, 2014 (ed. I), 2015 (ed. a II-a)
- Mihai Dunea, Simona Anghel – Fise de drept penal pentru admiterea in magistratura si
avocatura. Editia a 6-a