Destinul personajelor literare,marcat de evenimente istorice

Personajul reprezintă un tip uman plasat într-un context istoric,ce impresionează prin destinul
său.

În tangență cu aserțiunea lui Ioan Slavici,se sugerează importanța creației ce dă naștere unor
timpuri mărețe în cadrul cărora se dezvoltă tipologii importante ce făuresc o generație.

Mătușa Ruța din opera ,,Păsările tinereții noastre’’ de I.Druță și Ștefan cel Mare din drama ,,Apus
de soare’’ de B.Ș.Delavrancea sunt personaje ce se încadrează în tema eseului,deoarece pe parcursul
acțiunii acestea sunt definite din toate perspectivele,ilustrând semnificaţiile majore ale temei și dau
dovadă de calități inedite,scopuri incomparabile.

Ștefan cel Mare este un viteaz,iscusit și patriot curajos,calități ideale ale unui conducător,fapt
confirmat de lupta purtată împotriva polonezilor și de înscăunarea fiului,Bogdan.Mătușa Ruța este
orgolioasă,fapt confirmat de conflictul acesteia cu nepotul său,Pavel.În plus, este o fire optimistă și
credincioasă pe tot parcursul operei,deoarece păstra și promova valorile de odinioară.

Trăsăturile prezentate mai sus pot fi confirmate de următoarele scene extrase din opere.Ștefan
manifestă vitejie și iscusință pe câmpul de luptă împotriva regatului Poloniei când pornește cu o armată
de patru ori mai mică ca număr,dar tacticile folosite în Codrul Cosminului îl face să se întoarcă acasă cu o
victorie.În calitate de patriot curajos îl putem observa în momentul înscăunării fiului său,Bogdan,cu
scopul de a scăpa țara de trădători ce se vor afla la putere,deoarece unii boieri complotau împotriva
acestuia pentru a-i lua coroana.Orgoliul mătușei îl deducem din cearta acestuia cu Pavel,care dorea
modernizarea satului în care locuiau,pe când Ruța era adeptă a vechilor tradiții,nedorind
schimbarea.Optimismul și credință reiese din cultivarea obiceiurilor străvechi,din facerea focului cu
tizic,cu scopul de a atrage cocostârcii pentru o ultimă dată,strângea dis-de-dimineață ierburi din pădure
pe care le folosea în scopuri medicinale.

Conform lui Slavici,numai ideile mari fac timpurile a fi mari,deoarece omul este mecanismul ce
pune în funcțiune modernul,datorită gândurilor concepute de către el,o anumită perioadă iese în
evidență cauzată de fapt,ci nu de ficțiunea ce nu dă naștere esenței.

În opinia mea,subiectul dat este actual și astăzi demonstrându-ne că prin munca și transpirația
unui om mic se creează timpuri mari ce pot făuri o lume întreagă.