2.1.

1 Elemente sensibile de tip parametric

Elementele sensibile (ES) parametrice (sau modulatoare) se utilizează

atunci când mărimea de măsurat este pasivă, adică nu are asociată o putere
suficientă, sau fenomenul fizic pe care se bazează conversia nu permite
obţinerea directă a unui semnal electric. Se numesc elemente sensibile
parametrice deoarece mărimea de intrare (neelectrică) determină variaţia
proprietăţilor de material care sunt de natura unui parametru electric de circuit
(rezistenţa electrică, inductivitate, capacitate sau combinaţii ale acestora).

Pentru a pune în evidenţă aceste variaţii este nevoie de o sursă de energie

auxiliară care generează tensiune sau curent constant, a cărei valoare este
modulată de variaţia parametrului respectiv, obţinându-se astfel un semnal
electric ale cărei variaţii reproduc pe cele ale mărimii de măsurat.
Mărimile fizice de natură neelectrică din cele mai diverse domenii
(mecanică, chimie, termotehnică, radiaţii) pot fi convertite în mărimi de natură
electrică datorată legilor fizice care exprimă dependenţa parametrilor (R, L, C)
menţionaţi la anumite materiale (conductoare, semiconductoare sau dielectrice)
în raport cu aceste mărimi.

 Relaţii fundamentale care stau la baza funcţionării elementelor sensibile

parametrice sunt:
a) Rezistenţa electrică a unui conductor omogen:
l
R= ρ
S
(2.1)
unde l – lungimea conductorului;
S – secţiunea conductorului;
 – rezistivitatea materialului.
Modificarea rezistentei electrice R se poate realiza prin variatia unuia sau
mai mai multi parametri din ecuatia de mai sus si anume:
- variatia lungimi conductorului, exemplu: senzori potentiometrici, senzori
rezistivi cu contacte, s.a.
- variataia rezistivitatii, exemplu: senzori termorezistivi, senzori
fotorezistivi, senzori rezistivi pentru umiditate, senzori rezistivi pentru
presiune, s.a.
- variatia sectiunii unui conductor sau semiconductor;
- variatia lungimii, rezistivitatii si variatia sectiunii, exemplu: marca
tensometrica.

b) Inductivitatea unei bobine.

1. Inductivitatea proprie a unui bobine cu N spire dispus uniform pe un
circuit magnetic toroidal cu permeabilitatea relativa r respectiv permeabilitate
absoluta 0 avand aria sectiunii A si lungimea medie a liniilor de camp magnetic
l este data de relatia:
2
N
L= n ;
2
μ0 μr N A lk
L= ; ∑ μs
l (2.2) sau k =1 k k (2.3)

unde N – numărul de spire al bobinei;

l sau lk – lungimea circuitului magnetic (k);
0 – permeabilitatea magnetica absoluta;
k – permeabilitatea magnetică;
sk – secţiunea mediilor ce formează circuitul magnetic al bobinei.
2. Reluctanta magnetica. Atunci cand numarul despire N al unui solenoid nu
poate fi modificat, solutia pentru pentru variatia inductivitatii se poate realiza
prin modificarea reluctantei circuitului magnetic (circuit magnetic cu armatura
mobila) iar expresia inductivitatii devine:
2
N
L= ;
ℜm
unde ℜm - reluctanta circuitului magnetic.
l
ℜm = ;
μ0 μ r A
3. Senzor inductiv cu bobine diferentiale. Un alt tip de senzor inductiv este
acela la care sunt influentate doua inductivitati identice L 1 si L2 in interiorul
carora se deplaseaza o tija din material feromagnetic.
4. Senzor inductiv la care sunt influentate inductivitatile mutuale dintre
unul sau mai multe circuite electrice (traductorul LVDT sau traductorul inductiv
de tip inductosin).

c) Capacitatea unui condensator

1. Capacitatea unui condensator plan cu armături paralele:
ε ε A
C= 0 r ;
d (2.4)
unde:  - permitivitatea absoluta a vidului;
ε r - permitivitate relativa a mediului
A – suprafaţa activă comună a armăturilor;
d – distanţa între armături.
1.1. Senzor capacitiv la care se modifica distanta dintre armaturi:
 ε 0 εr A ε0 εr A
C0 = ; C1 = ;
d d+ Δd
Δd
ΔC=C 1 −C0 =−C 0 ;
d + Δd
1.2. Senzor capacitiv plan diferential
ε0 εr A ε0 ε r A 2 Δd
C1 = ; C2 = ; ΔC=C 2 −C1 =ε 0 ε r A 2 2
;
d+ Δd d− Δd d − Δd
Senzorul capacitiv diferential se conecteaza intr-o punte de c.a. in regim
neechilibrat si se obtine o caracteristica de conversie ΔU =f ( Δd ) liniara
1.3. Senzor capacitiv la care se modifica suprafata de suprapunere a
armaturilor se utilizeaza pentru determinarea delasarilor unghiulare cele doua
armaturi fiind sub forma de sectoare circulare.
1.4. Senzor capacitiv la care se modifica permitivitatea relativa a
dielectricului, exemplu: grosimea unui material, umiditate, nivelul, compozitia
unei substante, s.a.

2. Capacitatea unui condensator cilindric:

2 πε 0 ε r h
C= D
;
ln d
unde:  - permitivitatea absoluta a vidului;
ε r - permitivitate relativa a mediului
h – inaltimea de suprapunere a celor doi cilindri;
D – diametrul electrodului exterior
d – diametrul electrodului interior

Pentru fiecare din cele trei elemente sensibile parametrice (R, L, C) se

vor prezenta tabelar atât fenomenele fizice pe care se bazează conversia
măsurandului, cât şi aplicaţiile recomandate.

1. Elemente sensibile (ES) rezistive (R)

Tabel 2.1.a
Fenomenul fizic pe care se bazează Aplicaţii (mărimi măsurate)
conversia
- variaţia lungimii conductorului (sau a  deplasări liniare şi
numărului de spire în cazul rezistorului unghiulare;
bobinat)  grosime;
 nivel.
- variaţia rezistivităţii ( cu tempera-  temperatură;
tura (termorezistenţa , termistorul)  umiditate;
 concentraţie de gaze;
  viteză gaze (debit);
 vacuum.
- variaţia lui sub influenţa câmpului  câmpul magnetic;
magnetic (efect Gauss)  inducţie.
- variaţia lui sub acţiunea radiaţiilor  intensitate luminoasă;
(fotorezistenţe , fotoelemente)  flux luminos;
 deplasări (prin modulaţia
fluxului de radiaţii).
- variaţia lui l, S prin intermediul  forţă;
unui element elastic deformabil  presiune.
(tensorezistenţe, piezorezistenţe).

2) Elemente sensibile inductive (L)

Tabel 2.1.b

Fenomenul fizic Aplicaţii (mărimi măsurate)

- variaţia l, , S pentru porţiuni de  deplasări liniare;
circuit magnetic prin plasarea unor  dimensiuni piese;
armături feromagnetice (întrefier  grosime;
variabil, miez mobil).  nivel.
- variaţia l, , S prin asociere cu  acceleraţie;
elemente elastice, amortizoare, mase.  viteză;
 vibraţii.
- variaţia lui prin magnetostricţiune  forţă;
 presiune.

3) Elemente sensibile capacitive (C)

Tabel 2.1.c

Fenomenul fizic Aplicaţii (mărimi măsurate)

- variaţia d sau S prin deplasare  deplasări liniare sau
unghiulare;
 presiune.
- idem asociind cu un element elastic  altitudine.
- variaţia permitivităţii  dielectricului  nivel;
 grosime;
  umiditate (solide).

Elementele sensibile (ES) parametrice sunt foarte răspândite datorită

faptului că pot fi utilizate pentru conversia unei game foarte largi de mărimi cu
domenii de variaţie diferită.

2.1.2 Elemente sensibile de tip generator

Elementele sensibile de tip generator (sau energetice) sunt utilizate în

cazul mărimilor active, adică a acelor mărimi care asociază o putere ce poate fi
utilizată pentru conversie fără a afecta valoarea mărimii măsurate. Aceste
elementele sensibile (ES) furnizează la ieşire un curent, o tensiune sau o sarcină
electrică având variaţii dependente de intrare (x).
Pentru a influenţa cât mai puţin mărimea de măsurat, puterea luată de la
aceasta trebuie să fie cât mai mică. În practică se utilizează surse auxiliare de
energie pentru asigurarea unor performanţe ridicate şi pentru a permite a bună
adaptare de impedanţă cu circuitele receptoare din SRA.
În tabelul T 2.2 sunt date principalele tipuri de elemente sensibile –
generatoare, fenomenele fizice pe care se bazează conversia şi aplicaţiile
posibile.
Elementele sensibile (ES) de tip generator prezintă avantajul unei cuplări mai
uşoare cu adaptorul, cât şi structuri mai simple ale adaptorului, întrucât nu mai
necesită conversia unui parametru de circuit (R, L, C) într-un curent sau
tensiune – este vorba de elemente sensibile electromagnetice.
Elementele sensibile electrochimice şi piezoelectrice (şi chiar
fotoelectrice) impun cerinţe speciale, deoarece ele sunt considerate generatoare
de tensiuni electromotoare cu impedanţă internă foarte mare, ceea ce atrage
după sine condiţii severe pentru impedanţa etajului de intrare în adaptor cât şi
modul de realizare a conexiunilor electrice (rezistenţa de izolaţie foarte bună,
ecranare etc.).

Tabel 2.2
Tipul elementului Fenomenul fizic ce stă la baza Aplicaţii (mărimi
sensibil conversiei măsurate)
a) Electromagneti - generarea prin inducţie a - viteza de rotaţie
c tensiunii electromotoare sub (tahogenerator);
(de inducţie) acţiunea mărimii de măsurat. - debite de fluide;
- vibraţii.
b) Termoelectric - generarea tensiunii - temperatură
termoelec-tromotoare prin
efect termo-electric (Seebek)
de contact între două metale
diferite.
c) Piezoelectric - polarizarea electrică a unui - forţe (dinamice);
cristal sub acţiunea unei forţe - presiuni
sau presiuni. (dinamice).
d) Magnetostrictiv - generarea tensiunii - forţe (dinamice);
electromotoare prin variaţia - presiuni
inducţiei remanente sub (dinamice).
acţiunea unei forţe asupra
materialelor magnetice.
e) Electrochimic - generarea tensiunii - concentraţia ionilor
electromotoare între doi de hidrogen (pH).
electrozi aflaţi la o distanţă ,
în soluţii cu concentraţii de
ioni diferite.
f)Fotoelectric - generarea unui curent - deplasări liniare
(fotovoltaic) electric pe baza fenomenului şi unghiulare;
fotoelec-tric extern sub - dimensiuni piese;
acţiunea unei radiaţii - viteză de rotaţie.
luminoase.

Observaţie:

Pentru proiectant şi constructor este utilă clasificarea după principiul de

funcţionare, dar pentru utilizator este mai convenabilă clasificarea elementelor
sensibile după mărimile fizice pe care ES le poate detecta.

În tabelul 2.3. este prezentată o succintă clasificare a ES după mărimile

fizice detectate.

2.2 Clasificarea elementelor sensibile după mărimile

detectate
Tabel 2.3
Mărimi fizice de
Mărimi fizice derivate Elemente sensibile, tipice
bază
DEPLASARE - deplasare liniară; - rezistive;
- deplasare unghiulară; - inductive;
- lungime (lăţime); - fotoelectrice;
 - grosime; - electrodinamice
- strat de acoperire; (selsine, inductosine).
- nivel;
- deformaţie (indirect
presiune, forţă, cuplu)
- altitudine
- liniară; - electrodinamice
- unghiulară; (tahogenerator);
VITEZĂ - debit. - fotoelectrice;
- termorezistive.
- efort unitar; - rezistive;
- greutate; - inductive;
- acceleraţie; - capacitive;
FORŢĂ - cuplu, - piezorezistive;
- viscozitate; - piezoelectrice;
- vacuum - magnetostrictive.
- presiune (relativă; absolută)
- temperatură la suprafaţă - termorezistenţe;
(solide, fluide); - termistoare;
TEMPERATUR
- căldură- flux, energie; - termocupluri;
Ă
- conductibilitate termică. - complexe (dilatare +
deplasare)
- debit de masă; - Idem ca la forţă
MASĂ
- densitate.
- componente în amestecuri - termorezistive;
CONCENTRAŢ de gaze; - electrochimice;
IE - ioni de hidrogen în soluţii; - conductometrice.
- umiditate.
- luminoasă; - fotoelectric;
- termică; - detectoare în infraroşu;
RADIAŢIE
- nucleară. - elemente sensibile
bazate pe ionizare.

Observaţii:
1) - Acelaşi tip de element sensibil poate fi utilizat pentru detectarea unor
mărimi fizice foarte diferite. Explicaţia constă în aceea că urmărindu-se
conversia într-o mărime electrică, este firesc ca elementele sensibile pasive să
fie tot de tipul R, L, C, iar cele generatoare să furnizeze o tensiune, un curent
sau o sarcină electrică. Al doilea argument constă în faptul că variaţiile
parametrilor R, L, C sau tensiunile şi curenţii generaţi depind, la rândul lor, de
o multitudine de factori care, în cadrul unor fenomene fizice convenabil
explorate (uneori cu elemente de cuplare adecvate) pot fi influenţate de diverse
mărimi.
2) - Pentru aceeaşi mărime fizică convertită pot fi utilizate mai multe tipuri de
elemente sensibile. Alegerea celor mai potrivite elemente sensibile de face în
funcţie de:
- gama de variaţie a mărimii măsurate;
- posibilitatea de cuplare la proces;
- factorii de mediu;
- performanţele impuse;
- factorii economici.

12.5. Masurarea vitezei fluidelor

Daca un fluid se deplaseaza intr-o conducta cu o viteza v putem determina
debitul acestui fluid ca fiind cantitatea de fluid ce se scurge in unitatea de timp.
Trebuie sa facem distinctie intre debitul volumic Qv si debitul masic Qm.
Debitul volumic are expresia:
dV d ( Al ) dl
Qv = = = A =Av
dt dt dt
Debitul masic are expresia:
dm d ( ρV ) dV
Qm= = =ρ =ρ Av
dt dt dt
Se observa ca debitul volumic Qv este proportional cu viteza fluidului,
practic debitul volumic se masoara cu ajutorul traductoarelor de viteza a
fluidelor denumite debitmetre.
In ceea ce priveste debitul masic Q m acesta se calculeaza daca cunoastem
debitul volumic si densitatea fluidului, cu precizarea ca densitatea depinde de
temperatura.
Vom prezenta in continuare debitmetrul de inductie. Traductoarele de
inductie pentru debit sunt utilizate la masurarea debitului lichidelor bune
conducatoare de electricitate. Ele sunt formate dintr-un tub izolant fig. 18.5 in
peretele caruia se dispun doi electrozi diametral opusi. Tubul este plasat intr-un
camp de inductie magnetica B perpendicular pe planul format de axa
longitudinala de scurgere si diametrul pe care sunt dispusi cei doi electrozi.
In lichidul care se scurge cu viteza v, intre electrozi aflati la extremitatile
diametrului d, se induce o t.e.m.
U e =∫ ( v̄ x B̄ ) d l̄ =vBd
unde: v – viteza medie de scurgere a fluidului
Debitul Qv este dat de relatia:
 πd 2 U e πd 4B
Qv = Av= = U Ue= Q
4 Bd 4 B e rezulta πd v
Caracteristica de conversie Ue = f(Qv) este liniara indiferent daca scurger
A este laminara sau turbulenta. Traductoarele de debit se realizeaza cu camp de
inductie magnetica constant sau alternativ.
Tensiunile electromotoare induse sunt mici, de exemplu pentru B = 0,3 T;
d = 0,05 m; v = 0,1 m/s rezulta Ue = 1,5 mV

Debitmetru cu traductor digital electromagnetic.

Un alt tip de debitmetru cu care se poate masura viteza fluidelor poate fi
traductorul digital electromagnetic de debit, la acest aparat variatia de debit se
determina prin modificarea reluctantei produsa de palele unei elici realizata din
material feromagnetic care se roteste ca efect al vitezei de curgere a lichidului
prin conducte. Rezulta un numar de impulsuri generate intr-un interval de timp
care este in functie de debitul fluidului.

Debitmetre cu fibra cu optica.

Debitimetrul cu fibra optica este realizat dintr-un corp cilindric ce se
invecineaza cu conducta in care se doreste masurarea debitului. In interiorul
acestui corpului se afla introdus un senzor optic format dintr-o elice cu mai
multe palete ce se va roti cu o viteza unghiulara proportionala cu viteza de
curgerea a lichidului. Fig 18.8.
Paletele acestei elice sunt prevazute la extremitati cu suprafete reflectante
pe care cade fascicolul optic care trebuie adus printr-un ansamblu de fibre optice
fixate pe peretele cilindrului. In momentul in care suprafata reflectanta se afla in
fata fascicului are loc fenomenul de reflexie si o parte din fasciculul este cules
de fibra optica de intoarcere si ransmis la detector. In fibra optica apar impulsuri
de lumina iar intervalul de timp dintre doua impuls este dependent de viteza de
rotatie a elicei, practic de viteza de curgere a lichidului. Deoarece se cunoaste
aria sectiunii transversale a corpului cilindric se poate masura debitul lichidului.
Numarul de impulsuri intr-un interval de timp este propportional cu
debitul lichidului. Debitmetrul cu fibra optica este format din traductorul optic
ce se livreaza cu cablajul de fibre optic cu lungimi de pana la 5 ml pentru a fi
conectat la o sursa de lumina, la detectorul optic iar prin intermediul unui
convector electronic se conertesc impulsurile optice in impulsuri electrice care
sunt masurate iar valoare debitului fluidului este afisata pe un aparat digital.
Debitimetrul cu fibra optica sunt robuste, permit masurarea debitelor atat
a lichidelor cu coroziune foarte ridicata cat si a lichdelor de tip apa pura si sunt
superioare din punct de vedere al preciziei fata de alti senzori avand o exactitate
de 1%.

12.6. Termoanemometrele
 Pentru masurarea vitezei intr-un punct al unui fluid se utilizeaza
anemometrele (anemos – vant, metron – masurare) sau termoanemometrele.
Termoanemometrele prezinta un senzor termorezistiv de dimensiuni foarte mici
de tip rezistenta electrica cu valoarea R care are o variatie liniara cu temperatura
si este conectat intr-o punte de masurare, rezistenta fiind parcursa de un curent I
efect care conduce la incalzire prin efect Joule la o temperatura θ.
Senzorul este plasat in punctul in care trebuie sa se masoare viteza
fluidului, senzorul este ventilat si preia o cantitate de caldura fapt care face sa se
modifice temperatura θ astfel se modifica rezistenta R in functie de viteza de
curgere a fluidului.
Se pot realiza:
- termoanemometre cu temperatura constanta la care se pastreaza R
constant si variaza curentul I care trebuie sa varieze in functie de viteza v de
curgerea fluidului;
- termoanemometre la care curentul I este constant si variaza rezistenta R
in functie de viteza de curgere a fluidului.
Senzorii termorezistivi se realizeaza din platina, tungsten, iridiu sau din
pelicula metalica depusa pe un suport de cuart sau ceramica. Se masoara
vitezeelor ale gazelor pana la 5mm/s si in flux de curgere a lichidelor pana la
cativa mm/s cu o exactitate de 1%.

Anemometrele cu LASER cu efect Doppler

Problema principala a aerodinamicii si hidrodinamicii consta in
investigarea imaginii curgerii unui curent rapid de gaz sau de lichid pe langa
corpuri de diferite forme: aripi de avion, flapsuri de la avioane sau masini, elice
de elicopter, piloni de poduri, blocuri cu inaltimi foarte mari, etc.
In aceste cazuri trebuie sa se masoare directia si viteza jetului de gaz sau
de lichid in diverse puncte. Folosirea termoanemometrelor implica introducerea
senzorului in fluid fapt care poate conduce la perturbatii in mediul de masurare
ducand pana la modificarea distributiei vitezelor. Solutia o constituie
anemometrele cu LASER cu efect Doppler. Fig. 18.9
Unda monocromatica generata de un LASER cu He-Ne cu putere de 10
mW este divizata in doua unde 1 respectiv 2 avand un unghi 2 intre directiile
lor de deplasare. Cu ajutorul unui sistem de oglinzi cele doua unde se
intersecteaza in punctul din fluxul de curgere unde trebuie efectuata masuratoare
fig. 18.9. (a se vedea in figura pct. A)
Fotoinregistratorul capteaza aceea parte a radiatiei difuzata in vecinatatea
pct. A, care se propaga perpendicular pe directia fluxului. Radiatia captata
contine doua unde luminoase difuzate.
Unda apare ca rezultat al difuziei undei 1, frecventa ei fiind:
 v
(
f 1 =f 1− sin α
u )
unde: f – frecventa undei monocromatice generata de LASER; v – viteza
fluxului in punctul A; u – viteza luminii in mediul creat de flux.
Cealalta unda apare ca rezultat al difuziei undei 2, frecventa ei fiind:
v
(
f 2=f 1+ sin α
u )
Cele doua unde interfera iar fotoinregistratorul registreaza oscilatiile
intensitatii luminii care are o frecventa egala cu frecventele celor doua unde:
v
f D =f 1 −f 2=2 f sin α
u
Astfel, oscilatiile intensitatii luminoase se transforma in semnale electrice,
modulate cu frecventa fD. Masurand frecventa semnalului modulat si folosind
relatia de mai sus se poate calcula viteza fluidului in pct. A.
u
v= fD
2 f sin α
Avantajele Anemometrelor cu LASER si efect Doppler:
- nu introduc perturbatii;
- nu incalzesc fluidul deoarece au o putere foarte mica (mW);
- intervalul de masurare a vitezelor este foarte larg de la fractiuni de
microni pe secunda pana la valori de 10 Km/s (valoare ca intrece de zeci de ori
viteza sunetului);
- temperaturile posibile ale jetului nu influenteaza masurarea (practic
temperatura poate atinge valorile plasmei fierbinte fara sa modifice viteza);
- masurartoarea este foarte rapida ceea ce permite sudierea unor procese
rapide care au loc in gaze sau in fluide.

Datorita acestor avantaje Anemometrele cu LASER si efect Doppler au

capat o larga utilizare, acestea fiinf folosite pentru:
- studiul caracteristicilor de convectie a lichidelor;
- curgerilor turbulente in diferite lichide si gaze;
- studiul undelor de soc care apar in jeturile de gaz supersonic;
- cercetarea jeturilor de plasma de inalta temperatura;
- cercetarea jeturilor de lichide criogenice utrareci;
- analiza curgerii sangelului prin vase de sange;
- studiul deplasarii ghetarilor.

1. MĂSURAREA TEMPERATURII. NOŢIUNI GENERALE

Măsurarea temperaturii se bazează pe diferite efecte fizice determinate de
variaţia temperaturii. Cele mai importante dintre acestea sunt: dilaterea
solidelor, lichidelor sau a gazelor; variaţia rezistenţei electrice ; tensiunea
electromotoare la joncţiunea a două metale; intensitatea radiaţiilor emise;
variaţia frecvenţei de rezonanţă a unui cristal etc.
Intervalul de temperatură în univers se întinde de la aproximativ 3 K în spaţiul
interplanetar până la miliarde de K în procesele de fuziune nucleară din
interiorul unor stele. Intervalul practic de temperatură pe Pământ poate fi
considerat între 0 … 20 000 K, în general, sau 0 … 5 000 K în majoritatea
aplicaţiilor ştiinţifice, industriale etc.
Această este o gamă încă extrem de largă, care nu poate fi acoperită de nici unul
din tipurile cunoscute de traductoare de temperatură. De aceea, una din
restricţiile care se impun la utilizarea traductoarelor de temperatură este
intervalul util sau gama de temperatură în care acestea pot funcţiona. Alţi
parametri importanţi sunt: exactitatea de măsurare, dimensiunile, sensibilitatea,
stabilitatea, timpul de răspuns al traductorului. O caracteristică importantă în
multe cazuri este interschimbabilitatea: unele traductoare (ca de exemplu,
termocuplurile, termorezistoarele metalice) sunt interschimbabile, pe când altele
(de exemplu, termistoarele) nu sunt în general interschimbabile.
Cele mai obişnuite mijloace de măsurare a temperaturii sunt:
 Termometre cu lichid;
 Termometre bimetalice;
 Termometre manometrice;
 Termocupluri;
 Termorezistoare metalice;
 Termistoare;
 Termometre cu joncţiune pn;
 Termometre cu cuarţ;
 Pirometre de radiaţie.
Primele trei dintre acestea sunt mijloace directe de măsurare a temperaturii,
restul necesită dispozitive electronice pentru măsurare.

2. TERMOREZISTOARE METALICE

Concepute de Siemens in secolul XIX, termorezistoarele se folosesc în prezent

pe scară largă fiind confecţionate din platină, nichel, cupru şi wolfram. Alte
metale, ca iridiul, rodiul, argintul, fierul şi tantalul se folosesc în aplicaţii
speciale.
Creşterea temperaturii intr-un conductor este echivalentă cu intensificarea
oscilaţiilor atomilor (nodurilor) reţelei metalice cristaline. Dependenţa
rezistivităţii , şi deci implicit a rezistenţei electrice R de temperatură este
explicată prin creşterea numărului de ciocniri între purtătorii de sarcină
(elelctronii liberi din metal) cu nodurile reţelei.
1 1 1
ρ= = =
σ e⋅n⋅μ n e⋅n( T )⋅μ n ( T ) (1)
unde:  - rezistivitatea electrică;
 - conductivitatea electrică;
T – temperatura absolută;
n – numărul de purtători pe unitatea de volum;
n – mobilitatea electronilor;
Astfel, creşterea temperaturii T implică creşterea ciocnirilor pe reţea, prin
urmare scăderea mobilităţii purtătorilor n , creşterea rezistivităţii electrice  şi
implicit creşterea rezistenţei electrice R :
T ↑ ⇒ μn ↓⇒ ρ↑ ⇒ R metal ↑ (2)
Termorezistorul este un senzor parametric care funcţionează pe principiul
variaţiei rezistivităţii electrice cu temperatura. În consecinţă, rezistenţa electrică
a unui conductor depinde de valoarea temperaturii, conform cu relaţia:
R = R0 (1 + AT + BT2 +……) (3)
unde: R – rezistenţa electrică la o temperatură oarecare T;
R0 – rezistenţa electrică la temperatura de referinţă T0;
A, B – coeficienţi de variaţie ai rezistenţei cu temperatura.
Pentru un interval restrâns de temperatură se poate folosi relaţia simplificată:
R = R0 (1 + T) (4)
R = R0 + R0T (5)
R−R0
=α⋅ΔT
R0 (6)
100
Sensibilitatea unei termorezistenţe este de regulă analizată cu coeficientul α 0
, definit conform cu relaţia (4) pentru un interval de temperatură cuprins între 0
0
C şi 100 0C :
R 100−R 0
α 100
0 =
T = 100 0C  100⋅R 0 (7)
unde: R0 – rezistenţa electrică la temperatura 0 0C;
R100 – rezistenţa la temperatura de 100 0C.
Senzorul de platină al termometrului cu rezistenţă constă dintr-un fir neizolat, cu
diametrul  = 0,02 … 0,1 mm înfăşurat bifilar (neinductiv) pe o carcasă. Această
carcasă este introdusă într-o armătură de protecţie din alamă sau oţel, iar pentru
temperaturi mai mari, din oţel aliat cu nichel şi crom. Timpul de răspuns este
relativ scurt, de ordinul zecilor de secunde.

TABELUL 1 Termorezistenţe industriale standard.

Constanta de
Tipul R0 () 0100 (0C-1) R100/R0 Domeniul
timp
Platină 100 100 +0,00391 1,391 -200 … 1 … 1,5 min
 +650
46 +0,00391 -200 …
Platină 50 1,391 0,4 … 1,5 min
+650
53 +0,00426 -50 …
Cupru 50 1,426 1 min
+180
100 +0,00426 -50 …
Cupru 100 1,426 1 … 1,5 min
+180
100 +0,00617 -60 …
Nichel 100 1,617 1 … 1,5 min
+200

Aşa cum se poate observa din tabelul de mai sus, rezistenţa iniţială R0 (la 0 0C)
este de cca. 50 sau 100. Curentul de măsură nu depăşeşte 10 până la 15 mA.
În figura 1 este ilustrată dependenţa rezistenţei Pt 100 cu temperatura.
 Figura 1 Caracteristica statică a unui termorezistor – Termorezistenţa Pt 100

Deşi sunt mai puţin sensibile, termorezistenţele din metale pure permit obţinerea
unor rezultate mult mai precise. Termorezistoarele pot fi utilizate la măsurarea
temperaturii între – 180 … + 1 000 0C, cu o exactitate de obicei de 0,1 …
1 oC, dar care ajunge – la traductoarele etalon speciale – până la 0,001 oC.
Cauzele principale de erori la măsurarea temperaturii cu rezistenţe din metale
sunt: variaţia tensiunii de alimentare, oscilaţiile temperaturii mediului prin care
trec firele de conexiune între circuitul de măsură şi termometru, autoîncălzirea
termometrului datorată curentului de măsură şi inerţia termică a traductoarelor.
3. TERMISTOARE

Termistoarele sunt dispozitive semiconductoare sensibile la temperatură, a căror

rezistenţă variază în mare măsură cu temperatura. Majoritatea tipurilor de
termistoare au un coeficient de temperatură negativ, care ajung la - 8 … – 4 (%/
0
C).
Sub forma cea mai generală, dependenţa rezistenţei unui semiconductor de
temperatură se exprimă prin relaţia:
b
+
T
RT =R ∞⋅e (8)
unde: R∞ este o constantă (valoarea rezistenţei la T →∞ );
b este o constantă de material a termistorului numită temperatură caracteristica
(b >> 1);
T = 273,15 + t (0C) reprezintă temperatura absolută (în K).
Cunoscând rezistenţa R0 a semiconductorului la o temperatură iniţială oarecare
T0 , se poate determina rezistenţa acestui semiconductor la o temperatură
oarecare T prin relaţia:
b b
( − )
T T0
RT =R 0⋅e (9)
Dezvoltând în serie termenul drept al acestei ecuaţii şi limitându-ne la primii doi
termeni ai seriei, se obţine pentru termometrele cu rezistenţă o relaţie simplă,
utilizabilă la variaţiile mici ale temperaturii:
RT =R 0 [ 1−α 0 ( T −T 0 ) ] [Ω] (10)
în care coeficientul de temperatură al termistorului, 0, este:
1 dR b
α 0= ⋅ |T=T ≃− 2
R dT 0
T0 [K ]
−1
(11)
Sensibilitatea unui termistor este:
dR b
S= =−R⋅ 2
dT T [Ω/K ] (12)
Caracteristica rezistenţă - temperatură prezintă, după cum se poate observa din
rel. (12) sau din diagrama 2.a, o neliniaritate accentuată în comparaţie cu

funcţionarea termorezistenţelor. Se observă că sensibilitatea S scade cu pătratul

temperaturii, motiv pentru care domeniul de sensibilitate ridicată al
termistoarelor este cel al temperaturilor joase: (- 70 … + 200 0C).
 Figura 2 Caracteristicile termistoarelor:
a- variaţia rezistenţei funcţie de temperatură; b- caracteristica
tensiune- curent.

Caracteristica statică curent - tensiune a termistorului are forma prezentată în

Figura 2.b. Se observă că la creşterea curentului prin termistor, tensiunea la
borne iniţial creşte, atinge apoi un maxim, după care începe să scadă, datorită
încălzirii termistorului. Această propietate a termistorului permite utilizarea lui
în relee de temperatură, de tensiune sau de curent şi de stabilizare a tensiunii.
În practică, utilizarea termistoarelor ca elemente sensibile în domenii largi de
temperatură presupune folosirea unor scheme de liniarizare. Cea mai simplă
metodă este utilizarea în circuit a unei rezistenţe de liniarizare r în paralel cu
termistorul (Figura 3), pentru care derivata a doua a curentului se anulează în
punctul de referinţă T0. Rezistenţa paralel se scrie:
R⋅RT
R P= 0

R+ R T 0
(13)
Derivata întâi a rezistenţei paralel faţă de temperatură este:
dR P R2 b
dT
=
( RT + R)
0
2 ( )
¿ RT 0 − 2
T
(14)
Figura 3 Liniarizarea carac-
Prin anularea derivatei a doua se obţine ecuaţia: teristicii termistorului.

d2 RP RT
dT 2
=−B⋅R 2 d
⋅
[0

dT T ( RT + R )2
2
0
=0
] (15)
În urma calculelor se obţine expresia rezistenţei R:
b−2T 0
R= ⋅R
b+ 2T 0 T 0 (16)
De remarcat faptul că T0 este temperatura în centrul domeniului de temperatură
în care se face liniarizarea iar RT0 este valoarea corespunzătoare rezistenţei
termistorului la această temperatură.
Pentru studierea comportamentului dinamic al termistoarelor, constanta de timp
, exprimată în secunde, caracterizează inerţia termică a termistorului. Este
cuprinsă între câteva zecimi de secundă şi câteva zeci de secunde.
Faţă de alte termometre cu rezistenţă, termistoarele prezintă următoarele
avantaje:
- sensibilitatea de 10 ori mai mare, deci circuitele de măsurare asociate
pot fi de sensibilitate mai scăzută şi costuri mai mici;
- rezistenţă iniţială mare, între zeci şi sute de K, deci se reduc erorile
datorite variaţiei rezistenţei firelor de legătură şi se asigură uşor
adaptarea de impedanţă cu circuitele electronice;
- dimensiuni mici, deci inerţie mică şi neperturbare a câmpului de
temperatură măsurată, fapt care permite utilizarea termistoarelor pe
scară largă în cercetarea ştiinţifică, industrie, medicină etc.
În schimb, sunt greu reproductibile şi prezintă uneori fenomenul de îmbătrânire,
ceea ce nu permite atingerea unei precizii mai bune de 1…0,5%. Caracteristicile
termice şi electrice ale termistoarelor sunt mai puţîn stabile decât ale
termorezistenţelor metalice. Pentru îmbunătăţirea stabilităţii, termistoarele pot fi
supuse unei îmbătrâniri, prin menţinerea lor un anumit timp la o temperatură
relativ înaltă.
Măsurarea se face în cele mai multe cazuri cu ajutorul unei punţi Wheatstone,
echilbrată sau neechilibrată. În cazul punţii neechilibrate – foarte des folosită în
termometre cu termistor – se prevede un reglaj de calibrare, pentru compensarea
variaţiei tensiunii de alimentare a punţii. Precizia de măsurare nu depăşeşte de
obicei 0,1 OC. Intervalul de măsurare se divide în game suficient de înguste
pentru a putea realiza precizia necesară. Trecerea de la o gamă la alta se
realizează prin comutarea unor rezistoare în braţele punţii. De multe ori, la
ieşirea punţii se poate conecta direct un microampermetru magnetoelectric, fără
amplificare.
 Figura 4 Termometre cu termistor
a- cu amplificare directă; b- în punte, cu două termistoare.

Alte soluţii, folosind amplificatoare operaţionale, sunt ilustrate în Figura 4.

Schema simplificată din Figura 4.a. Permite obţinerea unei tensiuni invers
proporţionale cu rezistenţa termistorului RT; scara aparatului este crescătoare cu
temperatura, dar puternic neliniară. Schema din figura 4.b foloseste o punte cu
două termistoare, unul activ şi unul de referinţă. Această schemă permite
măsurarea temperaturii în game oricât de restrânse, cu scări aproape liniare.
Gamele pot fi comutate prin schimbarea rezistoarelor R1 şi R2.

4. ALTE MIJLOACE DE MĂSURARE A TEMPERATURII

4.1 Termometre cu cuarţ

Se bazează pe modificarea frecvenţei de rezonanţă a unui cristal de cuarţ care
asigură o dependenţă practic liniară a frecvenţei de rezonanţă cu temperatura. Se
obţine o sensibilitate de 1 kHz /oC. Pentru indicarea digitală a temperaturii, se
utilizează bătăile frecvenţei de oscilaţie a cuarţului termosensibil cu oscilaţiile
unui cuarţ de referinţă, astfel încât bătăile nule să corespundă temperaturii de 0
0
C. La ieşire se conectează de obicei şi un convertor digital – analog.
Precizia acestor aparate este de 0,01 0C, iar stabilitatea pe termen scurt ajunge
până la 0,0001 0C. Măsurarea nu este afectată de conexiuni; sunt posibile
măsurări la distanţe mari, datorită conversiei în frecvenţă. Funcţionează normal
între –260 … +250 0C.

4.2 Pirometre cu radiaţie

Funcţionează pe baza proprietăţii de radiaţie termică, proprietate universală a
corpurilor ce se află la temperaturi diferite de zero absolut. Constructiv,
pirometrele cu radiaţie folosesc un sistem optic care colectează radiaţia
infraroşie şi vizibilă - uneori printr-un filtru – de la obiectul vizat, şi o
concentrează asupra unui detector. În acest fel, măsurarea temperaturii unui corp
se face fără contact cu corpul respectiv.
Toate pirometrele au în linii mari o construcţie similara. Sistemul optic – format
din lentile sau oglinzi – este construit corespunzător distanţei de măsurare şi
dimensiunilor obiectului vizat. Sticla este folosită la măsurarea temperaturilor
mai înalte, întrucât este practic opacă în spectrul infraroşu. Alte materiale optice
utilizate sunt cuarţul şi fluorura de calciu cristalină. Detectoarele folosite în
pirometre fac parte din două categorii: detectoare termice (termocuplul sai
termoelementul, de exemplu) sau detectoare fotoelectrice care produc un semnal
electric datorită eliberării de sarcini sub acţiunea radiaţiei incidente (fotodiode,
fotorezistoare etc.). Există şi pirometre cu detector piroelectric - pentru
măsurare temperaturilor apropiate de cea a mediului ambient.
Există diferite tipuri de pirometre în funcţie de gama de utilizare: pirometre cu
radiaţie totală, pirometre cu radiaţie parţială, pirometre de raport, pirometre cu
disipaţie de filament (manuale), pirometre automate.
Intervalul de măsurare al pirometrelor industriale este de aproximativ 750 … 1
500 0C, (cu filtre adecvate limita superioară poate fi extinsă până la 3 500 0C)
exactitatea de măsurare fiind de 1 … 2 %. Ele au o utilizare foarte largă, în
diferite procese industriale, pentru măsurarea temperaturii metalelor topite,
corpurilor incandescente, produselor plastice, gazelor etc. Alte aplicaţii sunt
detectarea surselor de căldură şi a neuniformităţilor de temperatură, termografia
etc.

5. TERMOCUPLUL. NOŢIUNI GENERALE.

Termocuplul (sau termoelementul) este traductorul de temperatură cel mai răspândit în industrie, pentru
un interval foarte larg de temperaturi şi o varietate de condiţii de măsurare. Principiul de măsurare se bazează pe
efectul termoelectric (efect Seebeck): apariţia unei tensiuni electromotoare într-un circuit format din două
conductoare (A şi B, Figura 1) de natură diferită ale căror joncţiuni P 1 şi P2 se află la temperaturi diferite (T 1 >
T2). Această tensiune depinde de:
 potenţialul electrochimic al metalelor din care sunt realizate joncţiunile termocuplului;
 diferenţa de temperatură T1 - T2 .
În general temperatura unei joncţiuni este cunoscută şi este menţinută constantă fiind denumită
temperatură de referinţă (în cazul de faţă T 2 = ct.). Temperatura T1 este necunoscută şi valoarea ei se obţine
introducând joncţiunea P1 în mediul a cărui temperatură dorim să o măsurăm.
După cum se poate observa în graficul din Figura 3, caracteristica temperatură - tensiune este uşor
neliniară. Pentru intervale restrânse de temperatură însă, tensiunea electromotoare generată este proporţională cu
diferenţa de temperatură dintre cele două joncţiuni:
E = S T = S (T1 - T2) (1)
unde: S – coeficientu Seebeck (sensibilitatea termocuplului);
T1 – temperatura joncţiunii calde (joncţiunea de măsurare);
T2 – temperatura joncţiunii reci (de referinţă).
Din punct de vedere practic, termoelementul poate fi utilizat atât în variata cu două puncte de sudură (Figura 1)
cât şi în varianta cu un singur punct de sudură (Figura 2).

Figura 1 Figura 2

La alegerea celui mai potrivit termocuplu pentru o aplicaţie dată trebuie să se ţină seama de
următoarele: intervalul de temperaturi de măsurat, exactitatea necesară, natura mediului în care se face
măsurarea, timpul de răspuns necesar. Aceste termocupluri pot fi utilizate pe baza unor curbe sau tabele
standard, în care se dă corespondenţa dintre temperatură şi tensiunea electromotoare generată (grade Celsius –
milivolţi).
În principiu sunt posibile nenumărate combinaţii de metale sau aliaje pentru realizarea termocuplurilor.
Practic, în majoritatea aplicaţiilor, se foloseşte un număr redus de tipuri de termocupluri ale căror caracteristici
mai importante sunt rezumate în tabelul de mai jos.
 Figura 3 Caracteristicile temperatură - tensiune pentru diferite tipuri de termocupluri.

Tipul constructiv Domeniu de Sensi- Eroarea

temperatură biliate maximă Proprietăţi
Electrodul + Electrodul - (OC) (V/OC) (%)
Rezistent la umiditate.
Cupru – Constantan -200…+300 42 0.75
Temperatura maximă redusă
Cel mai ieftin. Se reco-mandă fier
cu grosimi mari, întrucât la tem-
Fier – Constantan -200…+600 56 0.75
peraturi peste 500 OC fierul
oxidează rapid
NichelCrom – Nichel 0…+1200 41 0.50 Liniaritate bună.
Cea mai bună liniaritate. Indicat
Cromel – Alumel 0… +1100 41 0.75 la temperaturi ridicate. Relativ
costisitor.
Cea mai mare sensibilitate.
Cromel – Constantan 0…+1100 75 0.50
Derivă relativ mare în timp.
Dimensiuni mici, timp de răspuns
PlatinăRhodiu - Platină +800..+1750 9.5 0.25
scurt. Costisitor.

Termocuplurile au – în comparaţie cu alte traductoare de temperatură - următoarele avantaje: robusteţe,

simplitate, precizie relativ bună, interschimbabiliatate, posibilitatea telemăsurării, timp de răspuns relativ scurt.
Diferitele tipuri de termocupluri pot fi folosite pentru măsurarea temperaturii între –260 … +2 800 OC, cu o
precizie între 0,1 … 5 OC, în funcţie de temperatura măsurată, de intervalul de măsurare şi de precizia de
determinare a temperaturii de referinţă.

3. TERMOCUPLURILE INDUSTRIALE

Termocuplurile industriale, datorită conditiilor de lucru, sunt aşezate în mod obişnuit în armături de
protecţie. Termocuplurile trebuiesc prevăzute cu termoelectrozi de prelungire (numiţi şi conductori de
compensare) flexibili, legaţi intre plăcuţa de borne a termocuplului şi conductoarele care merg spre aparatura de
măsurare. Aceşti conductori de compensare joacă rolul de a deplasa joncţiunea de referinţă în afara zonei de
influenţă termică din jurul termocuplului. Ei sunt realizaţi din materiale mai ieftine, specifice fiecărui tip de
termocuplu, şi satisfac condiţia de identitate termoelectrică adică nu afectează t.e.m. dezvoltată de termocuplu.
Tabelele indicatoare sau diagramele de t.e.m. (fig. 3) sunt bazate de obicei pe menţinerea joncţiunii de
referinţă la temperatura de 0 0C. În consecinţă,
trebuie facută o corecţie manuală sau automată
pentru a adăuga la t.e.m. observată real,
tensiunea joncţiunii de referinţă raportată la
valoarea de 0 0C. În unele instrumente
indicatoare, temperatura joncţiunii de referinţă
se menţine la o valoare fixă (600C) cu ajutorul
unui termostat, iar corecţia se aplică automat în
aşa fel încât instrumentul să indice temperatura
corectă (Figura 4). În alte cazuri, temperatura Figura 4 Termostatarea joncţiunii de referinţă
joncţiunii de referinţă rămâne la temperatura
mediului ambiant, iar corecţia se face prin elemente electrice sensibile la temperatură, introduse în circuitul de
măsurare (de exemplu, o punte Wheatstone neechilibrată cu termistor).

4. CARACTERISTICA DINAMICĂ A TERMOCUPLURILOR

 Caracteristica dinamică a oricărui senzor, şi implicit a unui senzor de temperatură reprezintă răspunsul
acestuia la funcţia treaptă. Considerăm că termocuplul (sau oricare alt senzor de temperatură) aflat iniţial la
temperatura T0 este introdus într-o incintă aflată la temperatura T max. Diferenţa de temperatură este
Tmax  Tmax  T0 . Aceşti senzori, din punct de vedere dinamic, sunt elemente de întârziere de ordinul
întâi, răspunsul lor find o dependenţă exponenţială de timp:
  
t
T  T0  Tmax  1 e 
 
 
  (2)

 1
1    Tmax  0.632  Tmax
unde  este timpul corespunzător creşterii temperaturii cu  e şi reprezintă
“constanta de timp termică” a senzorului, care se utilizează la determinarea timpului necesar de măsurare.
Constanta de timp termică  variază de la câteva secunde, la un termocuplu neprotejat, până la mai multe minute,
în cazul unui termocuplu inchis ermetic în tubul de protecţie.

5. SENZORI ŞI TRADUCTOARE PENTRU TEMPERATURĂ CU JONCŢIUNE PN

Materialele şi dispozitivele semiconductoare sunt larg utilizate pentru măsurarea temperaturilor într-o
gamă de valori relativ restrânsă (-50 oC  +250 oC) ce depind de materialul semiconductor. Cei mai utilizaţi
senzori pentru temperatură sunt realizaţi din siliciu (-50oC  +150oC) în diferite componente cum ar fi:
A – termistori;
B – termoelemente pe siliciu;
C – diode cu joncţiuni;
D – tranzistoare bipolare;
E – circuite integrate.
Toţi aceşti senzori se bazează pe efecte termice în semiconductori şi în jocţiunile semiconductoare. În
lucrare vom studia două tipuri de senzori de temperatură din siliciu monoctristalin.
În prezent există o mare varietate de modele de dispozitive folosind la bază jonctiunea pn. Utilizarea
senzorilor de temperatură cu joncţiuni semiconductoare pentru gama de temperaturi în intervalul -50 0C ... +150
0
C este foarte răspândită datorită procedeelor de fabricatie a dispozitivelor semiconductoare la scara largă şi
preţuri competitive. În al doilea rând, pentru diferitele tipuri de senzori se pot incorpora circuite specializate de
conditionare a semnalelor într-un singur circuit integrat monolitic (bazat numai pe siliciu) sau hibrid. Graţie
acestor structuri au aparut şi s-au dezvoltat diverse microsisteme de măsură şi control bazate pe aşa numiţii
senzori inteligenţi.

5.1. DIODE ŞI TRANZISTOARE BIPOLARE (NPN SAU PNP)

Într-o primă aproximaţie nu pare nici o diferenţă dintre diodele şi tranzistoarele (cu conexi-une
între colector şi bază) utilizate ca senzori de temperatură, aşa cum se poate observa din Figura 1.

p n E p n p C
 VD B
VBE

Diodă Tranzistor
Figura 1 Dioda şi Tranzistorul bipolar folosiţi ca senzori pentru temperatură

Caracteristica directa I-V a unei joncţiuni p-n este dependentă de temperatură, fapt considerat un
dezavantaj pentru majoritatea circuitelor electronice. Totuşi această dependenţă poate fi utilizată pentru măsurări
de temperatură.
Se foloseşte dependenţa de temperatură a tensiunii V D (sau VBE) la bornele unei joncţiuni p-n alimentată
în direct.
Atât VD cât şi VBE variază cu temperatura aproximativ după o lege liniară cu condiţia ca să se păstreze
un curent constant prin joncţiune. Pentru diode dependenţa caracteristicii V D cu temperatura este neliniară şi
nereproductibilă pentru cerinţele unor sisteme precise de măsură. De aceea este indicat să se folosească
dependenţa de temperatură a tensiunii bază – emitor V BE a unui tranzistor alimentat cu un curent constant I C pe
colector. Acurateţea în tranzistor este mai bună decât într-o diodă, de aceea vom folosi tranzistoare bipolare (npn
sau pnp).
Când un tranzistor lucrează la un curent de colector I C constant (colectorul şi baza sunt conectate
împreună), tensiunea emitor-bază VBE descreşte aproape liniar cu temperatura.
VBE  VBE0  a * T
(1)
VBE0  1,27V
unde
(2)
a este o constantă care depinde de densitatea curentului şi de parametrii de proces
T – temperatura în grade Kelvin
În practică, sensibilitatea unui tranzistor cu siliciu este de ordinul –2,2 mV/K, cu o neliniaritate de 0.34
mV/0C.
VEB0
Tensiunea este independentă de procesele tehnologice, de nivelul curentului de alimentare şi
de geometria tranzistorului.

5.2 CALIBRAREA SENZORILOR DE TEMPERATURĂ CU TRANZISTOR

Se măsoară VBE la o temperatură de referinţă (0 oC = 273,15 K) şi se determină valoarea constantei a:
VBE0  VBE (0) 1,27  VBE (0)
a 
273,15 273,15 (3)
1,27  VBE (0)
a
273,15 (4)
Valoarea factorului a depinde de curentul aplicat pe joncţiune (1 mA  10 mA).
Din cauză că tranzistoarele sunt de diverse arii şi fabricate prin diverse tehnologii, acestea nu prezintă
aceeaşi valoare a pentru un curent egal.
De aceea se determină valoarea constantei a egală la mai mulţi tranzistori prin variaţia curentului I C
prin joncţiune. În acest fel cu aceeaşi aparatură se pot determina temperaturile cu diferite tranzistoare.

5.3. SENZOR DE TEMPERATURĂ CU CIRCUITUL INTEGRAT LM 135 (M 135)

Dezavantajele utilizării unui singur tranzistor ca senzor de temperatură constau în faptul că prezintă o
neliniaritate destul de pronunţată; în plus necesitatea unui curent de colector constant (în timp, la variaţii de
temperatură) face şi această variantă destul de neatractivă.
O altă variantă pentru eliminarea acesor inconveniente în determinarea temperaturii constă în folosirea
unei perechi de tranzistoare bipolare ale căror curenţi de colector au raportul constant I C1/IC2 = ct (Figura 3).
Folosind un circuit diferenţial de amplificare cu un factor calculat în funcţie de acest raport se poate obţine o
ieşire liniară de 10 mV/K pe un interval larg de temperatură.
Circuitul integrat LM 135 (M 135) este un senzor de temperatură fabricat din siliciu care dă la ieşire o
tensiune de aproximativ 10m V/K, chiar dacă curentul prin circuitul integrat variază în domeniul 450A şi 5mA.
 Domeniul de măsurare al temperaturii este (-55OC150OC) şi cu o eroare mai mică de 0,1OC.
Un avantaj major al acestui senzor este timpul de răspuns care este mic în comparaţie alţi
senzori.
Schema echivalentă a senzorului cuprinde în mare următoarele componente (Figura 3):

Din potenţiometrul P de 5 K se reglează

Ic2 = 2I1, iar pe amplificatorul AD se reglează
multiplicarea astfel încât la ieşire să se obţină
10mV/K. Senzorul operează ca o diodă Zener a
cărei tensiune inversă de deschidere este direct
proporţională cu temperatura absolută (exprimată
în Kelvin).

CALIBRARE
Circuitul LM135 se calibrează din exterior
foarte uşor cu ajutorul unui divizor de rezistenţe
astfel încât să se obţină la ieşire următoarele
valori ale tensiunii, în funcţie de temperatura de
referinţă:

2,7315V → 00C (5)

2,9315V → 200C (6)

Se reglează potenţiometrul din Figura

5 până la obţinerea tensiunii corespunzătoare Figura 3. Senzor de temperatură cu sensibilitatea de
valorii temperaturii de referinţă. 10mV/K

VS(V)
4
3,5

250 300 350 400

450 T(K)

Figura 4 Caracteristica de transfer V=f

Figura 5. Modul de calibrare al Figura 6 Conexiunile (T) a senzorului LM 135.
circuitului LM 135. circuitului LM 135.

Aplicaţii cu senzorul de temperatură LM 135 (135).

a) Măsurarea unei temperaturi absolute (în grade Kelvin).

Se poate realiza fie fără calibrare (Figura 8), sau cu calibrare pe rezistenţa de sarcină (Figura 9).
 Figura 8 Figura 9 Figura 10 Figura 11

b. Măsurarea unei temperaturi relative (în 0C).

Se reglează tensiunea pe divizorul de rezistenţe din Figura 10 astfel încât să obţinem la ieşire
o tensiune 2,7315V. La milivoltmetru electronic se citeşte direct temperatura în 0C.
c. Măsurarea diferenţei dintre două temperaturi T1 şi T2.
Ambii senzori se aduc la aceeaşi temperaturi şi se reglează tensiunea pe divizorul de
rezistenţe din Figura 11 până se obţine o tensiune egală cu zero.

1. MARCA TENSOMETRICĂ. GENERALITĂŢI

Mărcile tensometrice reprezintă o categorie foarte importantă de senzori parametrici, fiind

utilizate la măsurarea forţei, presiunii, cuplului, acceleraţiei. Principiul de funcţionare constă în
modificarea rezistenţei unui conductor (sau semiconductor) sub acţiunea unor forţe care-i determină
deformarea (pentru măsurarea presiunii se recurge la dispozitive care convertesc presiunea într-o forţă
de deformare).

Cunoaşterea solicitărilor si deformărilor mecanice la care este supusă o structură în condiţii date este
un element esenţial pentru estimarea siguranţei în exploatare a structurii. Solicitările mecanice produc
deformaţii şi legătura între ele, solicitare-deformare, este în principiu cunoscută din teoria rezistenţei
materialelor. Măsurarea deformărilor în zone judicios alese, permite calcularea solicitărilor care le dau
naştere.

Mărcile tensometrice se lipesc cu adezivi speciali pe structura studiată, în zona de măsură dorită şi,
datorită dimensiunilor reduse (milimetri sau centimetri), permit măsurători cvasi-punctuale.

2. MĂRIMI MECANICE SPECIFICE

Pentru studiul traductoarelor tensometrice de deformaţie se definesc următoarele mărimi:

1. Deformaţia (alungirea relativă, “strain”) : reprezintă alungirea relativă a obiectului măsurat, fiind
raportul între variaţia lungimii, dl, şi lungimea sa iniţială l
 Δl
ε=
l (1)
2. Efortul unitar (solicitarea, stressul) : se defineşte ca fiind forţa exercitată pe unitatea de suprafaţă.
F
σ=
S (2)
3. Deformaţia elastică. deformaţia care încetează să mai existe o dată cu dispariţia cauzei care a
produs-o.
4. Limita de elasticitate. se defineşte ca fiind solicitarea care nu produce deformaţii permanente mai
mari de 0.2%.
5. Legea 1ui Hooke: în domeniul solicitărilor elastice, deformaţiile sunt proporţionale cu eforturile
care le-au generat.
6. Modulul lul Young E: este numeric egal cu forţa care acţionând asupra unei bare cu secţiunea egală
cu unitatea îi dublează lungimea. Modulul lui Young stabileşte legătura între deformaţia || care se
produce în aceeaşi direcţie şi efortul || care a produs-o:
1
ε||= ⋅σ||
E (3)
7. Coeficientul lui Poisson : determină deformaţia  în plan normal cu solicitarea (perpendicular pe
direcţia efortului):
ε ¿ =−μ⋅ε|| (4)
Semnul minus din expresia (4) provine de la faptul că deformaţia transversală  a unui corp este
opusă ca sens deformaţiei longitudinale ||. În domeniul solicitărilor elastice coeficientul lui Poisson 
este cuprins între 0 şi 0,5 , la metale luând valori în jurul lui 0,3.
3. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE

In cazul unui conductor metalic oarecare se observă şi trebuie luată in calcul variaţia volumului
cu deformarea. Prin diferenţierea expresiei rezistenţei electrice se obţine:
l ρ ρ⋅l
dR= ⋅dl− 2 ⋅dS+ ⋅dρ
l
R= ρ⋅
S  S S S (5)
dR dl dS dρ
= − +
 R l S ρ (6)
ţinând cont că:
dS dl
=2⋅ε ¿ =−2 μ
S l (7)
unde  este coeficientul lui Poisson (raportul între contracţia transversală şi alungirea longitudinală),
înlocuind în relaţia (6) rezultă:

dR dl dρ
=(1+2 μ) +
R l ρ , (8)

CAZ PARTICULAR:
Cel mai simplu senzor de forţă este un tub de cauciuc elastic, umplut cu mercur. Când tubul este
întins lungimea sa (l) creşte, iar secţiunea (S) scade. Cum rezistenţa tubului este
l
R= ρ⋅
S , ( este rezistivitatea), (9)
pentru un volum considerat apriori constant (V= l S), rezultă :
l2
R= ρ⋅
V (10)
Considerând rezistivitatea  constantă, prin derivarea expresiei de mai sus se poate scrie:
 dR 2⋅ρ⋅l dR dl
= =2
dl V  R l (11)
ceea ce arată că variaţia rezistenţei mercurului din tub este proporţională cu alungirea. Expresia de mai
sus reprezintă o expresie idealizată.

Pentru cele mai multe dintre metale rezistivitatea descreşte dacă presiunea mecanică la care sunt
supuse creşte. De fapt, micşorarea volumului şi deci a distanţelor interatomice, generată de presiunea
la care este supus obiectul stă la originea descreşterii rezistivităţii electrice. Conductivitatea electrică a
unui metal se datorează în principal prezenţei electronilor liberi printre atomii reţelei. Probabilitatea ca
electronii să migreze printre atomii reţelei este cu atât mai mică cu cât amplitudinea de vibraţie a
atomilor este mai mare. O micşorare a distanţelor interatomice a reţelei metalice cristaline, apropiind
atomii, diminuează amplitudinea oscilaţiilor lor; atunci probabilitatea de migrare a electronilor liberi
printre atomii reţelei creşte, fenomen tradus la scară macroscopică prin creşterea conductivităţii, deci
scăderea rezistivităţii electrice.

Presupunând o variaţie liniară a rezistivităţii cu volumul şi folosind (10) se deduce:

dρ dV dl dS dl
ρ
=c⋅ =c⋅ +
V l S ( )
=c⋅( 1−2 μ )
l (12)
în care c este o constantă de material numită constanta lui Bridgman, care la metale ia valori apropiate
de unitate. Înlocuind în (11) rezultă:
dR dl dl
=[ 1+2 μ+c⋅( 1−2 μ ) ] =k
R l l (13)

unde k =[ 1+2 μ+c⋅(1−2 μ ) ] (14)

este constanta de proporţionalitate între variaţia rezistenţei şi alungire, şi depinde de materialul din
care se realizează senzorul. Se observă că k are semnificaţia sensibilităţii mărcii tensometrice (numită
şi factor de marcă), care este practic aceeaşi pentru alungire şi pentru comprimare. In tabelul de mai
jos sunt prezentate câteva materiale utilizate la construcţia mărcilor tensometrice metalice şi
principalele lor caracteristici.

Tabelul 1. Materiale folosite la construcţia mărcilor tensometrice

Material Compoziţie Factor de marca Coef. termic
Manganină Cu-Mn-Ni 0,5 10-5 (1/°C)
Constantan Cu-Ni 2...2,1 3. 10-5 (1/°C)
Nichel Ni 2,1 6,7 10-5 (1/°C)
Nicrom Ni-Cr 2,1...2,5 10-4 (1/°C)
Elinvar Fe-Ni-Cr-Mo 3,6 2 10-4 (1/°C)

Mărcile tensometrice se realizează şi din materiale semiconductoare, pentru care sensibilitatea

creşte cu până la două ordine de mărime faţă de metale (valorile uzuale sunt cuprinse între
50...200). Factorul de marcă poate fi pozitiv sau negativ, mărimea sa fiind dependentă de forma şi
natura materialului, gradul de dopare cu impurităţi, şi orientarea cristalografică. Din acest motiv nu
mai putem spune că acesta este constant, ceea ce determină o caracteristică neliniară a senzorului
tensometric cu semiconductor, necesitând o liniarizare ulterioară.

4. PRINCIPIUL CONSTRUCTIV:
 Mărcile tensometrice sunt traductoare pasive care convertesc propria lor deformare în variaţii
ale rezistenţei, variaţie în general proporţională cu deformarea studiată.
In cazul general, o marcă este constituită dintr-o reţea conductoare, filiformă, având rezistivitatea
electrică , secţiunea S şi lungimea nl , l fiind lungimea unei spire, iar n numărul de spire. In general
n ia valori cuprinse între 10 până la 20 pentru mărci tensometrice metalice şi este egal cu 1 pentru
mărci tensometrice semiconductoare.
Materialul conductor este fixat pe un suport izolant (hârtie sau plastic) care la rândul său se lipeşte pe
structura a cărei deformaţie se studiază.
Rezultă că marca tensometrică suportă o deformaţie identică celei suferite de structura studiată, în
direcţie paralelă cu spirele rezistive.
Cele două tipuri constructive de mărci tensometrice sunt reprezentate în figurile 1.a şi 1.b.
Rezistenţele electrice R ale mărcilor tensometrice metalice şi semiconductoare au valori
cuprinse între (100 ... 5000) . Factorul de marcă poate varia între 0,5 şi 200 funcţie de natura
materialului.
Domeniul de deformaţii măsurabile  cu o precizie satisfăcătoare (de circa 0,1%) este cuprins
în intervalul  ( ±10-5... ± 210~1). Limita inferioară este dată de zgomote parazite care ţin de
construcţia mărcii tensometrice şi a circuitelor de măsură asociate; limita superioară este impusă de
elasticitatea mărcii şi calităţile adezivului folosit.
Cea mai importantă sursă de erori, care afectează măsurătorile cu mărci tensometrice, este
variaţia temperaturii care produce atât modificarea rezistivităţii, cât şi dilatări sau comprimări nedorite
ale mărcii şi piesei măsurate. De aceea, alegerea materialelor, amplasarea fizică şi circuitele de măsură
au o importanţă majoră în aplicaţiile practice.

Figura 1.a. Marcă tensometrică metalică. b. Marcă tensometrică semiconductoare.

Mărcile metalice au o sensibilitate scăzută dar o bună liniaritate pe domenii extinse de variaţie
a deformării elastice şi temperaturii.
Mărcile semiconductoare sunt în mod special destinate măsurării deformaţiilor foarte mici; în
raport cu mărcile metalice ele au o liniaritate inferioară şi o sensibilitate termică ridicată. Mărcile
semiconductoare se folosesc în special la construcţia traductoarelor unde o etalonare prealabilă
permite să se stabilească plaja de variaţie a răspunsului.

5. METODE DE MĂSURĂ

Eliminarea influenţei temperaturii şi creşterea sensibilităţii se pot realiza cu ajutorul punţii

Wheatstone. Plasarea mărcilor tensometrice pe obiectul de măsură trebuie să fie făcută de aşa manieră
încât efectele utile să se însumeze, iar cele perturbatoare să se anuleze. In Figura 2 este ilustrată
dispunerea a patru senzori tensometrici pe o bară supusă la încovoiere. Ţinând cont că mărcile plasate
pe partea superioară a barei sunt supuse la întindere (creşterea rezistenţei), iar cele plasate pe partea
inferioară sunt supuse la compresie (scăderea rezistenţei), le vom aşeza în punte astfel încât mărcile cu
variaţie de acelaşi semn să se afle în braţe opuse. Putem scrie:
Um R1 +ΔR 1 R 2 + ΔR 2
= −
U ex R1 + ΔR 1 + R 4 + ΔR4 R3 + ΔR3 + R2 + ΔR2 (15)
 Figura 2. Punte tensometrică (a) şi plasarea mărcilor pe un
element elastic solicitat la încovoiere (b)

relaţie în care am presupus că toate braţele punţii sunt active. Se observă că influenţa temperaturii
produce modificări în acelaşi sens pe toate braţele punţii, ce îşi anulează practic efectele dacă iniţial
R1 =R2 =R3 =R4 =R .
Presupunând că, iniţial, puntea este echilibrată, adică U m=0 , şi dezvoltând relaţia (15) în serie
Taylor numai pentru termenii de ordinul 1, rezultă:
Um R1 R2 R4
≃ − + ⋅ΔR1 −
U ex R1 + R4 R 3 + R2 ( R1 + R 4 )2
R1 R2 R3
2
⋅ΔR 4 + 2
⋅ΔR3 − ⋅ΔR 2
( R1 + R 4 ) ( R3 + R 2 ) ( R3 + R2 )2 (16)
Ştiind că R1 =R2 =R3 =R4 =R şi ţinând cont de (16), se poate scrie imediat:
U m 1 ΔR 1 ΔR 2 ΔR3 ΔR 4 1
= ⋅
U ex 4 R[ −
R
+
R
−
R 4 ]
= ⋅k⋅(ε 1 −ε 2 + ε 3 −ε 4 )
(17)

unde am notat ε i =Δl i /li . Ecuaţia de mai sus s.n. modelul liniarizat al punţii tensometrice cu toate
braţele active.
In continuare vom presupune că mărcile sunt identice şi că sunt supuse aceloraşi deformaţii
(|ε 1|=|ε 2|=|ε3|=|ε 4|=ε )
egale în valoare absolută, dar de sensuri convenabil alese.
 Puntea cu un singur braţ activ (sfert de punte) unde R3 =R+ΔR şi R1 =R2 =R4 =R .

Din rel. (17) rezultă imediat:

U m 1 ΔR k
= ⋅ = ⋅ε
U ex 4 R 4 (18)
 Puntea cu are două braţe active (jumătate de punte)
Dacă braţele active sunt adiacente (R1 şi R4), atunci (+ε 1=−ε 4 =ε) şi înlocuind în (17):
Um k k⋅ε
= ⋅( ε 1 −ε 4 )=
U ex 4 2 (19)
Dacă braţele active sunt opuse (R1 şi R3), atunci (+ε 1 =+ ε 3 =ε ) şi înlocuind în (17):
Um k k⋅ε
= ⋅( ε + ε )=
U ex 4 1 3 2 (20)
 Puntea cu toate braţele active
In acest caz, (+ε 1=−ε 2 =+ ε 3 =−ε 4 =ε) şi înlocuind în (17) rezultă:
Um k
= ⋅( ε −ε + ε −ε )=k⋅ε
U ex 4 1 2 3 4 (21)
 6. BARA SUPUSĂ LA ÎNCOVOIERE

Determinarea deformaţiilor barelor metalice, solicitate în domeniul elastic la încovoiere

prezintă interes în situaţia în care se impun condiţii la deformaţii. De exemplu un arbore sau o grindă,
sub acţiunea încărcărilor nu trebuie să prezinte deformaţii care să depăşească anumite valori prescrise
de norme si standarde. În cazul unei grinzi metalice, în funcţie de destinaţia acesteia, deformaţia

maximă admisibilă este cuprinsă în intervalul

(10001 ÷2001 )
din lungimea (l) a barei respective. În
cazul solicitării la încovoiere punctul A din poziţia nedeformată din figura 3.a ajunge în punctul A’ pe
forma deformată din figura 3.c, deplasându-se perpendicular pe direcţia Oy. Această deplasare AA’ se
notează cu  şi se numeşte săgeată si este dependentă de momentul de inerţie Io, forţa F şi modulul
Young E:
Fl 3
ν (0 )=ν max =
3 EI 0 (22)

Figura 3.
a) Bara incastrată la un capăt şi
supusă la încovoiere după forţa F
b) Modulul momentului încovoietor

de-a lungul barei încastrate

c) Săgeata  şi rotirea  a barei

încastrate
d) Montajul experimental.

La suprafaţa superioară, respectiv inferioară, deformarea barei la diferite puncte x este:

h 3   max  x
 x1,2   
2 l3 (23)
Din relaţiale de mai sus reiese că deformaţia longitudinală a barei incastrată la un capăt şi
supusă acţiunii unei forţe punctuale F la celălalt capăt variază liniar de la zero (0 = 0) în punctul de
aplicaţie al forţei până la o valoare maximă max in capătul încastrat (x = l):
3⋅h⋅ν max
ε max1,2 =±
2⋅l 2 (24)
care reprezintă expresia deformaţiei maxime pe cele două feţe laterale funcţie de forţa aplicată F.

7. AMPLIFICATORUL DE INSTRUMENTAŢIE CU TREI AMPLIFICATOARE

OPERAŢIONALE

Amplificatoarele de instrumentaţie sunt circuite electronice de precizie care satisfac

urmatoarele conditii:
1.au intrari diferentiale;
2.impedante foarte mari de intrare pe modul diferential;
3.impedante foarte mari pe mod comun;
4.amplificare reglabila cu ajutorul unei singure rezistente;
5.impedante mici de iesire;
6.curentii si tensiunile de offset foarte mici;
7.drifturi mai mici cu timpul si temperaturile ale acestor parametri;
8.liniaritate foarte bună.

Specificaţiile mentionate anterior au condus la realizarea unor amplificatoare de instrumentatie

cu trei amplificatoare operationale. Pentru un amplificator de instrumentatie cu 3 amplificatoare
operationale conectat la o punte Wheastone nu este perturbata amplificarea diferentială sau factorului
de rejectie de mod comun. Avantajul este ca este posibil să se modifice numai amplificarea
diferentială numai prin varierea unei singure rezistente (R 2), fara sa afecteze factorul de rejectie de

mod comun.

Figura 4. Amplificatorul de instrumentaţie cu trei amplificatoare operaţionale

Analiza acestui circuit conduce la relaţiile:
V A−E1 E 1−E 2 E 2 −V B
= =
R1 R2 R3 (25)
V A−V C V C −V 0 V B−V c V C
= =
R4 R5 R6 R7 (26), (27)
din care rezultă:
R3 R7 R 4 + R5 R1 + R 2 R 5 R R +R R +R R R
V 0 =−E1 ( + )+ E2 ( 7 2 3 4 5 + 1 5 )
R2 R 7 + R6 R 4 R2 R4 R 2 R 7 + R6 R 4 R 2 R4 (28)
E 2−E 1
E2 -E 1 =Ed =EC
Notând 2 (29), (30)
se obţine expresia generală a tensiunii de ieşire V0:
(1+R5 )/ R4 R3 1 R5 1 R1 1−R 6 R5 /( R7 R 4 )
V 0 =−Ed
[ ( + )+ ( + ) +EC
(1+R5 )/ R7 R 2 2 R 4 2 R2 ]
1+
R6
R7 [ ]
=Gd Ed +EC G C

(31)
unde Gd este factorul de amplificare pe modul diferential iar GC este factorul de amplificare de mod
comun
Gd - poate lua valori oricat de mari (aplicaţiile uzuale cer amplificări cuprinse între 1 şi 1000)
GC - trebuie sa fie cat mai mic astfel încât factorul de rejecţie pe modul comun:
G
FRMC= d
GC (32)
sa fie maxim, adică GC=0  factorul de rejectie este  
R R R5 R7
1− 6 5 =0 = =k AO
R7 R 4  R 4 R6 (33)
care este condiţia de proporţionalitate a între rezistenţele R4, R5, R6, şi R7 pentru pentru obţinerea unei
amplificări de mod comun GC nule.
Relaţia finală a factorului de amplificare pe modul diferential Gd se simplifică substanţial dacă
se realizează egalitatea între rezistenţele R1 şi R3.
Dacă notăm
 R1 R3
G=2 =2
R2 R2 (34)
atunci se obţine expresia factorului de amplificare pe modul diferential Gd :
Gd =k AO (G+1 ) (35)
Valoarea tensiunii de ieşire V0 va fi dată de expresia:
V 0 =( E 2−E 1 )k AO (G+1) (36)
Daca analizam acest circuit în condiţiile date de mai sus, constatam ca amplificarea finală va
depinde exclusiv de rezistenţa R2 care nu intra in componenta amplificatorului de mod comun. Toate
calculele facute pe amplicatorul de instrumentaţie raman valabile pentru cazul in care am conectat
puntea Wheastone la un amplicator diferential.