Lucrarea practica nr.

13

1. Noțiunea de adeziune. Principii generale privind fenomenul de

adeziune.
Adeziunea reprezintă contactul dintre două corpuri diferite de natură și substanță
diferită. Pentru o bună adeziune este necesar ca asupra corpurilor să acționeze o
forță de atracție la nivel molecular între particulele de pe suprafața celor două
materiale. Adeziunea este importantă prin faptul că datorită ei, nu este nevoie de a
grava dintele excesiv. Scopul final al adeziunii este de a uni un substrat solid
(țesuturile duce dentare) de alt substrat reprezentat de materialul de restaurare sau
fixare.

2.Mecanisme fizice ale adeziunii.

Mecanismele fizice ale adeziunii pot fi mecanice și micromecanice. Cele mecanice
presupun realizarea anumitor forme de retenție iar cele micromecanice realizarea
microretențiilor prin gravarea cu acid fosforic.
3. Mecanismele chimice privind adeziunea.
Mecanismele chimice presupun unirea prin formarea unor legături chimice între
particulele de la suprafața celor două corpuri. Legăturile chimice pot fi
intramoleculare(puternice) și intermoleculare(slabe).

4. Adeziunea la smalț, caracteristicile morfo-funcționale ale smalțului.

Smalțul dentar reprezintă un țesut hipermineralizat ce acoperă și protejează
țesuturile subiacente. Prisma de smalî reprezintă unitatea structural funcțională a
smalțului și este reprezentată de cristale de hidroxiapatită, orientate pentru a
proteja și a rezinsta presiunilor masticatorii.

5. Pregătirea smalțului pentru adeziune.

Scopul pregătirii smalțului este de a obține o suprafață favorabilă cu o energie de
suprafață înaltă și umectabilitate crescută. Soluția de acid fosforic de 85% crește
considerabil retenția reșinilor pe suprafața smalțului. Acizii aplicați pe suprafața
smalțului de concentrație mult mai mici, sunt capabili la fel să demineralizeze și să
dezolve matricea anorganică de hidroxiapatită formând micropori și microfisuri.
Atunci când smalțul este tratat cu acid fosforic de concentrație înaltă se produce o
reacție de tip acid-bază cu formarea unor săruri solubile de fosfat de calciu
producându-se o pierdere ireversibilă de substanță dură.

6. Adeziunea către dentină, caracteristicile morfo-funcționale ale dentinei.

Dentinta reprezintă osubstanță mineralizată care constituie masa principală a
dintelui, ea prezintă numeroși tubuli dentinari de calibru și densitate diferită. Astfel
numărul lor este mai mare în porțiunea coronară a dentinei, iar diametrul este mai
mare în regiunea pulpei decât în apropierea de smalț și fibre colagenice(fibre de
legătură). Din aspect chimic, dentina este constituită din substanțe minerale
organice, mai puțin anorganice și apa( pe care o și poate reține în tubulii săi).
Dentina are rolul de a transmite excitațiile pulpei dentare.

7. Variante de țesut dentinar.

Variante de țesut dentinar :

 Dentina primară superficială – tubulii au deametrul cel mai mic,iar fibrele

colagenice sunt de o cantitate maximă, acest tip este un substrat de adeziune
foarte eficient.

 Dentina primară medie – este substrat adeziv eficient, deoarece dentina

intertubular prezintă fibre colagenice hidroxi apatită și apă în cantități medii.

 Denitina primară profunfă – reprezintă substrat cel mai deficitar,doarece au

densitatea și deametrul tubulilor dentinari crescut cât și un volum crescut de
apă.

 Dentina scleroasă – este hipermineralizată și adecvată pentru adeziune, ea se

formează ca raspuns pulpar la agresiunile externe, ex.: caria sau abreziunea.

 Dentina terțiară de reacție – este în contact strâns cu pulpa dentară, substrat

adeziv slab, nesigur, se formează ca răspuns la agresiunile externe medii.

 Dentina terțiară de reparație – are o structură neregulată cu o minimă

cantitate de tubuli dentinari, nu este indicată pentru adeziune, se formează în
urma agresiunilor externe severe(carii,fracturi,etc.)

 Dentina dinților tratați endodontic .

8. Factorii de care depinde fenomenul de adeziune.
Fenomenul de adeziune depinde de :
 Suprafețele implicate în adeziune

 De natura adezivului(biocompatibilitatea).

 Materialul de restaurare(compatibilitate cu adezivul utilizat).

 Manoperele utilizate(aparatura utilizată trebuie să corespundă tehnic

aplicării sistemului adeziv).

 Producătorul(produsele trebuie să posede instrucțiuni clare și precise).

Lucrarea practica nr. 14

1. Clasificarea sistemelor adezive în funcție de (generații, tipul polimerizării,

numărul etapelor de aplicare, pH-ul, materialul de restaurare care necesită
adeziune).
Clasificarea sistemelor adezive în funcție de generație :
 Prima generație de adezivi
 A doua generație de adezivi
 A treia generație de adezivi
 A patra generație de adezivi
 A cincea generație de adezivi
 A șasea generație de adezivi
 A șaptea generație de adezivi
Clasificarea sistemelor adezive în funcție de tipul polimerizării :
 Autopolimerizabile
  Fotopolimerizabile
 Cu mecanism duplu ( auto și foto)
Clasificarea sistemelor adezive în funcție de etae de aplicare :
 Cu aplicare în 3 timpi
 Cu aplicare în 2 timpi
 Cu aplicare într-un timp

Clasificarea sistemelor adezive în funcție de pH-ul :

 Moi (aprox. pH=2)
 Tari (pH mai mic-egal de 1 )

Clasificarea sistemelor adezive în funcție de materialul de restaurare care necesită

adeziune : 
 Adezivi pentru amalgame
 Adezivi pentru cementuri ionomeri de sticlă(condeționeri)
 Adezivi pentru compozite
 Adezivi pentru compomeri

2. Generația III de adeziv (noțiunea de primer și adeziv).

Generația a III-a a inițiat gravarea cu acid a dentinei și a autilizat un primer
separat pentru a penetra tubulii dentinari și pentru a crește puterea de adeziune.
Sistemul adeziv era compus din 3 părți: gravant (acidul fosforic în concentrație
redusă), primer și adeziv. Primerul reprezintă monomer bifuncțional într-un solvent
volatil(alcool, dizolvant, sau apă), are rolul de a penetra tubulii dentinari și de a
elimina apa odată cu evaporarea sa, uscând dentina. Adezivul este o rășină cu
puteri de adeziune înalte.
Avantaj: - a permis adeziune bună la dentină. Prima generație care a permis
adeziunea la ceramică si metal.
Dezavantaj: - durabilitate scurtă.

3. Generația IV, caracteristica, procedura gravării, avantaje și

dezavantaje.
Generația a IV-a de adezivi dentare reprezintă generația adeziunii umede.
Producerea gravării cănstă în aplicarea pentru 15 sec. a acidului după care dentina
se clătește și se menține umedă, aceasta permite o adeziune mai bună și o
sensibilitate post operatorie scăzută.
Avantaje: - adeziunea bună la smalț, dentină umedă, metal ceramică.
Dezavantaje: - etape multiple legate de măsurarea exactă și amestecarea
componentelor, tind să reducă puterea de adeziune.

4. Generația V de adeziv, caracteristica, direcții, avantaje și dezavantaje.

Generația VI, caracteristica, avantaje și dezavantaje.

Generația a V-a de adeziv constă într-o etapă și este cea mai populară de adezivi.
Ea prezintă două direcții: 1. Gravarea cu acid fosforic,apoi aplicarea primerului
care este intr-o soluție unică cu adezivul. Acidul fosforic în această direcție
prezintă o agresivitate către țesuturile dure dentare mult mai mare decât acidul în
combinație cu primerul. 2. Aplicarea acidului într-o soluție cu primerul, apoi
aplicarea adezivului.

Avantajul : - primerul combinat cu acidul pot fi aplicați pe dentina umedă. - timpul

scurt de lucru - adezivii aderă bine la smalț dentină, ceramică și metal
Dezavantaj : - tehnica de aplicare sensibilă.

5. Generația VI, caracteristica, avantaje și dezavantaje.

Generația a VI-a este caracterizată prin eliminarea gravării cu acid fosforic, pentru
ca ulterior să se elimine sensibilitatea post operatorie, dar în schimb prin
introducerea primerulor autogavanți. Această generație prezintă 2 tipuri de adezivi:
 Primerul și adezivul sunt etape separate, prezintă priză dublă.  Gravantul,
primerul și adezivul sunt într-un singur flaconaș și sunt doar fotopolimerizabile.
Avantajul : - nu necesită gravare, prezintă adeziune bună la dentină, metal și
porțelan.
Dezavantaje: - incidență mare a fracturilor la suprafață cu smalțul.
- adeziune reală la smalț.

6. Generația VII, caracteristica, avantaje și dezavantaje.

Sunt sisteme cu flacoane all-in-one.
Avantaje: adeziune la dentină 20-30Mpa; singură componentă într-o sticluță;
adeziune la smalț, dentină, metal, porțelan; nu necesită umezeală, amestecare; ușor
de utilizat; nu există sensibilitate la tehnică.
Dezavantaje: Forța de adeziune comparabilă cu cea a generației a șasea.
Ex.: Xeno V, Clearfil Tri S Bond Universal, All Bond Universal (Bisco).
Lucrarea practica nr. 15

1. Noțiunea de materiale compozite.

Compozit reprezintă o combinație din mai multe substanțe cu proprietăți diferite de
cele inițiale a materialelor din care este compus.

2. Clasificarea materialelor compozite după Lutz și Phillips, clasificarea

lui Willems
Clasificarea după Lutz și Phillips – în dependență de dimensiunile particulilor :
- Compozite cu macroumplutură – particule de la 0,1-100 microni
- Compozite cu microumplutură – particule de 0,04 microni
- Compozite hibride – umplutură de diferite dimensiuni -

3. Faza organica a materialelor compozite (BIS-GMA, UDMA, DGMA,

TGDMA).
Agenti de cuplare silanici initiatori de polimerizare, stabilizatori, coloranti si
pigmenti.
Faza organica este un sisem complex chimic compus din :
-monomer de baza- compusi dimetacrilici cu masa moleculara mare, aromatic, care
introdusi in compozitie, le imbunatatesc proprietatile : contractie la polimerizare
mica,absorbtie redusa a apei, aderenta la tesuturile dentaretoxicitate minima pentru
pulpa, viscozitate mare.
-monomer de dilutie- reprezinta ≈25% din totalul masei organice si sunt compusi
cu una doua sau trei grupe polimerizabile, care au o masa moleculara mica.
-sistemul de initiere al reactiei de polimerizare reprezentat de catre substante care
pun in libertate radicali liberi.
-aditivi- compusi chimici, alcatuiti din inhibitori de polimerizare , stabilizatori la
radiatiile U V, pigmenti si coloranti care asigura aspectul fizionomic.

4. Faza anorganica.
Faza anorganică este alcatuita din : cuart cristalin, silice coloidala, aluminosilicati,
florura de bariu, particule sintetizate din fibra de sticla.

5. Agenti de cuplare silanici initiatori de polimerizare, stabilizatori,

coloranti si pigmenti.
Agenți de cuplare silanici- compusi biofunctionali capabili sa realizeze legaturi
chimice atit cu matricea organica, cit si cu umplutura.
6,7,8. Rasini diacrilice compozite cu macroumplutură (clasice și moderne).
Rasini diacrilice compozite cu microumplutura. Rasini diacrilice hibride.
Modul de prezentare (pulbere- lichid; pasta-lichid; pasta-pasta; pasta
introdusa in seringi).
Rășini diacrilice compozite cu macroumplutură (clasice) –contin pulberi cu
granulatii de cuart de 20-25 microni, dar care pot ajunge si pina la 100 de microni.
Rășini diacrilice compozite cu macroumplutură (moderne) – se caracterizeaza prin
utilizarea altor tipuri de umplutura, de dimensiuni mai mici. Acestea prezinta o
duritate mai mica, rezistenta la uzura si compresiune buna.
Rășini diacrilice compozite cu microumplutură contin particule realizate din silice
coloidala si care permit o finisare mai buna cu obtinerea unor suprafete neede, mai
putin vulnerabile la depunerea placii bacteriene si la impregnarea coloristica
desuprafata in timp. Proprietatile lor mecanice nu sunt ft bune , fiind mai
vulnerabile la abraziune, cu un modul de elasticitate scazut.
Rășini diacrilice hibride combina calitatile fizice ale compozitelor cu particule
traditionale cu cele estetice ale ale compozitelor cu microumplutura.

9. Modul de prezentare (pulbere- lichid; pasta-lichid; pasta-pasta; pasta

introdusa in seringi).
Modul de prezentare ;
pulbere- lichid - pulberea contine faza anorganica si initiatorul, iar lichidul este
format din monomeri de baza si de dilutie
pastă-lichid – la care trebuie de respectat raportul indicat de producator
pastă-pastă – pentru care se amesec cantitati egale din cele 2 paste, pe o foaie de
hirtie speciala, cu o spatula de material plastic.
pastă introdusă în seringi – sistem monocomponent, fotopolimerizabil.

10. Clasificarea rasinilor diacrilice

La sfârşitul anilor 50 ai secolului XX Bowen a sintetizat şi a propus o nouă bază
organică: produs de interacţiune între rășina epoxidică și acrilică.
Pentru îmbunătăţirea proprietăţilor materialelor polimerice s-a propus introducerea
unor umpluturi anorganice în ele.
La începutul anilor 80 au apărut compozite doar pentru dinţi frontali sau laterali,
apoi au apărut materiale universal
Materialele compozite sunt:
-pentru obturaţii permanente
- pentru obturarea canalelor radiculare
-sigilanţi
- adezivi
-pentru fixarea protezelor

Lucrarea practeica nr.16

1. Rasini compozite cu initiere prin radiatii ultraviolete.

Rășini compozite cu inițiere prin radiații ultraviolet – primele rasini cu initiere
prinradiatii. Faza organica a acestor compozite un fotosensibilizator in proportie de
2%. La iradierea cu ultravioletele furnizate de o lampa speciala,
fotosensibilizatorulabsoarbe radiatia ultraviolet si se descompune in radicali liberi
care initiaza polimerizarea monomerilor, deci intarirea rasinilor. Compozitele cu
acest system de initiere sunt livrate subforma unei singure paste introdusa intr-o
seringa.

2. Rasini compozite cu initiere prin radiatie vizibila incoerenta (halogen).

 Rășini compozite cu inițiere prin radiație vizibilă incoerentă (halogen) – au fost
introduce datorita aparitiei compozitelor cu microumplutura, care necesita o putere
de patrundere in profunzime mai mare decit radiatiile ultraviolete. Faza organica a
compozitului contine un system de initiere specific, care absoarbe lumina si
reactioneaza cu amina organica furnizind radicalii liber ice initiaza polimerizarea
monomerilor.

3. Componentele principale ale lampei fotopolimerizabile.

Lampa de fotopolimerizare se compune din:

 unitatea de bază, cu rol și de suport

 piesa de mână care se poate prezenta sub formă de ,,creion" sau sub formă
de „pistol". Când are forma de pistol" becul de halogen se găseşte în
interiorul acestuia; forma de ,,creion" are doar rolul de ghid luminos, becul
de halogen găsindu-se în interiorul unităţii de bază.

 sistemul de conectare unitate de bază - piesă de mână care poate fi:

 cablu optic pe bază de fibre de sticlă, conductori fluizi, baghet de cuart, etc.

 cablu de sârmă cu rol de conductor electric

 wireless (fără fir), cele 2 componente fiind independente. În acest caz în
piesa de mână există un acumulator electric.

 ghidul optic, care este o tijă cilindrică curbată la extremitatea liberă, prin
care fluxul luminos părăseşte piesa de mână, fiind proiectat pe suprafata
rășinii de polimerizat. El poate fi rotit în jurul axei sale cu 360 °C uşurând
manipularea aparatului. Unele ghiduri optice pot fi demontate in vederca
sterilizării. Autoclavarea repetată poate determina degradarea acestora
afectând calitatea fluxului luminos. Anumite firme oferă posibilitatea
utilizării unor ghiduri optice din material plastic, de unică folosinţă,
presterilizate.
 • paravanul cu rol de filtru optic este de obicei o plăcuță din material plastic
semitransparent, de culoare portocalie, de diferite forme și dimensiuni, care se
ataşează la ghidul optic. Rolul său este de a se interpunc intre fasciculul de
lumină albastră reflectată şi ochiul practicianului, protejând retina de radiatia
opacă intensă şi permiţând în acelaşi timp vizualizarea locului de incidenţă a
spotului luminos.

 diferite accesorii, în funcţie de sistem.

Fotopolimerizarea cu lumină vizibilă incorentă prezintă o serie de particularități de

care trebuie ținut cont în cursul utilizărilor sale clinice.
4. Compozite cu iniţiere cu radiaţii vizibile coerente (laserul)
Compozite cu iniţiere cu radiaţii vizibile coerente (laserul) Laserul reprezintă
solutia cea mai bună pentru polimerizarea răşinilor diacrilice, deoarece acesta
emite coerent, monocromatic, unidirectional şi are o putere de penetrabilitate mult
mai mare (5-6 mm). Pentru polimerizarea impozitelor sunt utilizați laserii ca organ
care asigura un grad inalt de polimerizare, îmbunătăţind calitățile mecanice ale
compozitului.
5. Rășini diacrilice cu sistem dublu de inițiere.
Raşini diacrilice cu sistem dublu de iniţiere atât autopolimerizabile cât si
fotopolimerizabile (camenturile diacrilice) se prezintă ca două paste.
Fotoactivarea initiază polimerizarea, iar activarea chimică o continuă şi
completează reacția de priza. Necesitatea inițierii foto determină posibilitatea unui
timp de lucru prelungi, iar zonele profunde la care nu ajung radiatiile luminoase
sunt polenizate cu ajutorul sistemului de initiere chimica.
6. Biocompatibilitatea (răspunsul pulpar, mircrofisurile, iritația datorată
luminii activatoare, răspunsul țesutului gingival).

7. Proprietățile răşinilor diacrilice compozite

Proprietățile răşinilor diacrilice compozite este aceea că sunt aderente de Principala
calitate a răşinilor compozite tesuturile dure dentare. Pentru ca adeziunea dintre
răşină şi suprafata dentară si se poată produce este necesar ca aceste suprafețe să
vină în contact strâns Intre ele şi acest lucru este posibil doar prin umectarea
suprafeţelor. Umectabilitatea reprezintă aptitudinea unui lichid de a intra in contact
intim cu un solid prin întinderea sa pe suprafata acestuia din urmă.
Adeziunea dentara diferă la smalt fară de dentini datorită structurilor histologice
diferite ale celor două ţesuturi.
Pentru a se realiza adeziunea răşinii la smalt este necesară o pregătire prealcbus a
suprafeței acestuía prin gravare acidă. Pentru aceasta se utilizează acidul fosforic
37%. Gravarea trebuie sa dureze minim 20 secunde. In urma gravării pe suprafata
smaltului apar o serie de microretentivitati, care îi dau suprafeței gravate și uscate
un aspect crelos. Se poate obține astfel o adeziune mecanică a răşinilor compozite
care se realizează prin intermediul unui adeziv amelar livrat împreună cu
materialul compozit Adezivii amelari sunt răşini diacrilice neşarjate lichide cu un
coeficient crescut de umiditate care sunt reţinute în interiorul microcavităţilor din
smalţul gravat prin polimerizare. Ei conţin aceeaşi monomeri pe care i conţine şi
răşina compozită, dar la aceştia nionomerului de dilutie este mai mare şi acest
lucru atrage după sine scăderea vâscozității adezivului.
La nivelul dentinei, ca urmare a instrumentării țesuturilor dure dentare, pe
suprafaţa plagii dentinare rezultate se va acumula un detritus dentinar remanent şi
care este o peliculă fină, alcătuită din particule microcristalite incorporate într-o
matrice organică denaturată, cu grosime de cel mult 2 microni.
Detritusul dentinar remanent are o rezistenţă mecanică slabă şi deşi iniţial poate
reprezenta un element protector al plăgii dentinare, nepermițând pătrunderea
bacteriilor in canaliculele dentinare, el împiedică aparitia unor legături chimice si
micromecanice ale adezivului cu dentina.

8. Adezivii dentinari conțin:

-acidul (condiționantul), agent care este utilizat pentru curăţarea şi/sau

demineralizarea suprafeţei dentinci pe care o pregăteşte în vederea colăni.
- Primerul, o răşină hidrofilă intr-un solvent(apă, acetonă, alcool) care are rolul de
a umecta zona demineralizata și favorizează pătrunderea rasini adezive în interiorul
tubilor dentinan şi în rețeaua de colagen eliberată determinând apariția unui strat
hibrid.
-Răşina adezivă propriu-zisă, cu vâscozitate scăzută, care pătrunde in rețeaua de
colagen a canaliculelor dentinare și în dentina intercanalară pregătite anterior.
În funcție de acțiunea față de detritusul dentinar remanent, adezivii dentinari se pot
împărți în:
-Adezivi care lasă intact detritusul dentinar remanent încorporându I în procesele
de colaj; sunt mai putin utilizati astăzi.
-Adezivi care modifica detritusul dentinar remanent prin infiltrarea de monomeri,
ceea ce permite un colaj micromecanic, dar și o o uşoară legătură chimică;
-Adezivi care elimină detritusul dentinar remanent, cei mai utilizați astăzi. Aceste
sisterne erau aplicate la început în 3 etape succesive: in prima etapă se aplică un
demineralizant superficial care expune colagenul dentinar, în a doua etapă se
utilizează primerul care este elementul cheie al adeziunii conţinând monomeri cu
proprietăți hidrofile cu afinitate pentru fibrele de colagen expuse şi proprietăți
hidrofobe, permițând copolimerizarea cu răşina adezivă: în etapa a III-a răşina
adezivă propriu-zisă penetrează şi impregnează colagenul expus. Acest proces este
numit hibridizare sau de formare a unui strat hibrid. Generatiile actuale de adezivi
permit de obicei o procedura de aplicare redusă la 2 etape, combinând acțiunea
primerul-ui şi adezivului într-o singură solutie.
Adezivi care dizolvă detritusul dentinar remanent, care conțin un primer usor acid
destinat să simplifice procedura clinică reducând-o la o singură etapă, dar
demineralizarea este mai superficială ceea ce afectează tăria legăturii adezive.

9. Timpul de priză
Timpul de priză pentru compozitele autopolimerizabile este de 3- 5 minute;
compozitele fotopolimerizabile fac priză sub influenţa luminii în 20-30 de secunde,
având însă un timp de lucru practic nelimitat.
Răşinile compozite intră în reacţie chimică cu eugenolul, timolul, celuloidul, de
aceea se folosesc pentru obturatie de bază cimenturile ionomere de sticlă sau în
lipsa acestora, cimentul policarboxilat sau cimentul fosfat de zinc, iar ca matrice se
folosesc benzi sau cape de polistiren.

10.Indicațiile răşinilor diacrilice compozite

-reconstituiri coronare ale grupului de dinţi frontal sau lateral în leziuni carioase,
pierderi de substanță, fracturi
-tratamentul distrofiilor şi displaziilor coronare ale dinților frontali
-obturația coronară a dintilor devitali
-tratamentul abraziunii patologice
-rezolvarea provizorie a unor modificări de culoare a dintilor frontali
- sigilarea şanţurilor si fosetelor
-pentru fixarea coroanelor, a punților, faţetelor vestibulare, a inlayurilor

-confectionarea fatetelor vestibulare, a inlayurilor

-reconstituirea bonturilor
-repararea fatetelor lucrărilor metalo-ceramice sau metalo-acrilice
-in restaurări protetice provizorii
- în ortodonție la lipirea inelelor ortodontice
- în imobilizarea provizorie și de durată a dintilor parodontotici Tehnica de lucru
După prepararea cavităţii, se alege răşina acrilică în funcţie de scopul urmărit.

11.Tehnica de lucru
După prepararea cavității, se alege răşina acrilică în funcţie de scopul urmarit.
Se realizează protecția dentinei cu materiale de protecţie pulpo dentinara. Sunt
preferate bazele de hidroxid de calciu, cimenturile ionomere de sticlă sau
cimenturile ionomere fotopolimerizabile. Cimentul ZOE nu poate fi utilizat ca strat
protector sub răşinile compozite, deoarece eugenolul interferează cu polimerizarea
rășinilor.
Se face apoi gravarea cu acid fosforic 37% urmată de spălare ( nu clătire)20
secunde si uscare 20 secunde. Se aplică apoi agentii de legatura pentru smalt și
dentină conform prospectului.
In cazul compozitelor autopolimerizabile se prepară răşina pe hârtie cerată cu o
spatula de polistiren. Se malaxează cele 2 componente pentru 30 de secunde, iar
apoi materialul se transporta în cavitate utilizând tot o spatulă din material plastic.
Materialul se aplică în cantităţi mici până când cavitatea se umple uşor în exces.
In cazul compozitelor fotopolimerizabile pasta este preluată cu ajutorul spatulei din
polistiren din carpula seringa) de culoare neagră în care este livrată.
Pasta este introdusa in cavitate în straturi care să nu depăşească 2 mm în grosime şi
care sunt expuse luminii fumizate de lampa de fotopolimerizare separat şi din
diferite direcți pentru a controla direcția contracției de polimerizare.
In cazul ambelor tipuri de compozite pentru adaptare se folosesc matrice sau cape
de polistiren.
Finisarea se realizează imediat după priză cu freze diamantate, discuri diamantate
cu granulatie fină iar lustruirea cu pietre cu granulație fină, perii moi şi pufuni

12.Produse comerciale:

- sistem bicomponent (autopolimerizabile)

- pulbere - lichid: EVICROL, SIGILAR S/L

-pasta- pastă: CONCISE, SIMULATE,DEGUFILL

- sistem monocomponent (fotopolimerizabile): TETRIC, FILTEK, HERCULITE,

PREMISE, CHARISMA, GRADIA DIRECT
- sistem bicomponent (cu duble inițiere): MAXCEM, BREEZE, NEXUS
 Lucrarea practica nr. 17
1. Materiale de obturaţie radiculare. Clasificare.

Obturaţia radiculară reprezintă faza finală a tratamentului endodontic şi are ca

scopuri:
1. închiderea ermetică a canalelor radiculare pe toată lungimea şi lăţimea lor, până
la apex, pentru a împiedica infectarea parodonţiului apical;
2. blocarea germenilor microbieni în canaliculele dentinare;
3. asigurarea vindecării bontului apical, închiderii apexului şi cicatrizarii osteitelor
periapicale.
Etapa de obfurare se lncepe dupd efectuarea prelucrdrii mecanice, medicamentoase
gi uscarea canalului. Uscarea canalelor radiculare se face cu ajutorul megelor pe ac
radicular
sau cu pivoturi (pinuri) de h6rtie. Nici intr-un caz nu se poate de a usca canalele
cu aer din puster, deoarece in acest caz este posibild aeroemboiia (nerul pdtrunde
in uase
sangaine, lesu turi rnoi).
Pentru obturarea canalelor radiculare sunt aplicate urmxtoarele metode:
- Metoda de obturare cu paste sau ciment.
- "Tehnica conului central";
- Metoda de obturare cu paste gi cAteva conuri de gutapercd . condensarea laterald.
. condensarea verticald.
- Metode de obturare cu gutapercd incdlzitd ln afara canalului radicular: sistemul
Thermafille gi sistemul de injectare ,,Obtttra2".
- Metoda de obturare cu gutapercd la rece, ramolitd chimic (se bazeazd pe
utilizarea in
calitate de solxent a cloroformului sau a tnlocuitorilor lui - uleiului de Eucalipt,
galotan etc.),
- Metoda de obturare prin condensare termomecanicd.
. umplerea termoplasticd.
. condensarea ultrasonicd.
Clasificare: După Constantin Andreescu:
1. Paste plastice, care fac priza in canal
2. materiale din grupa cementurilor pe baza de oxid de zinc-Eugenol
3. Paste pe baza de oxid de zinc-eugenol
4. Cimenturi oxifosfat de zinc
5. Bachelite
6. Paste ermetice pe baza de rășini expozide
7. Paste cu hidroxid de calciu
8. Paste plastice, care nu fac priza in canal
9. paste cu acțiune antiseptica de durata
10. Paste cu acțiune biologica
11. Materiale cu duritate
12. conuri de gutaperca
13. Conuri de argint
14. Conuri din rășini sintetice
Dupa consistentă:
• sealer
• Filler Clasificarea lui Ivanov:
• pe baza de rezorcina-formalina
• Pe baza de rășini expozide
• Pe baza de oxid de zinc-Eugenol
• Paste pe baza de hidroxid de calciu
• Ciment fosfat
• Pasta pe baza de oxid de zinc-Eugenol
• Materiale pe baza de metilacrilate
• Cimenturi glassionomere
 2. Materiale pentru obturația canalelor radiculare temporarăpe bază de
hidroxid de calciu. Indicații. Proprietăți. Modul de prezentare.
Hidroxidul de calciu este utilizat in coacăzele directe, in tratamentul endodontic
datorită ph-ului puternic alcalin: 11-12.
Acesta favorizează descompunerea țesutului necrotic si eliminarea secreției
apicale. Indicatii: paradontitele apicale cronice, apexificarea dinților permanenți,
necroza și gangrena pulpara, tratamentul fracturilor radiculare orizontale,
tratamentul cailor false. Proprietăți: efect bactericid, distruge țesuturile necrotizate,
stimulează osteo, dentino și cementogeneza, conductibilitate termică redusă.
Mod de prezentare: sub forma unei paste care nu se întărește pe canal, poate fi
obținut in cabinet prin amestecarea unei pulberi de hidroxid de calciu cu ser
fiziologic sau xilină 2%. Pentru a creste acțiunea antibacteriană se adaugă sulfat de
bariu și alte substanțe antimicrobiene. Se prezintă in sistem bicomponent: pasta-
pasta sau sisteme incapsulare.

3. Materiale pentru obturarea temporară pe bază de pastă iodoformată.

Indicații. Proprietăți. Modul de prezentare.
Pasta iodoformată se obține prin amestecarea a câteva picături de soluție
Walkhoff cu iodoform și oxid de zinc până se obține consistența dorită.
Propreitati:
• Effect antiseptic puternic si de lunga durata
• Rezorbtia accentuată
• Daca depaseste apexul este iritanta si poate da un abces medicamentos
Indicatii:
• Pentru obturarea canalelor la dintii temporary infectati unde rezorbtia
materialului se realizeaza concomitant cu rezorbtia radacinii
• In tratarea dintilor la care exista secretii apicale persistente urmand ca sa fie
inlocuita ulterior

4. Materiale pentru obturarea temporară pe bază de pasta de

paraformaldehidă. Compoziție. Indicații. Proprietăți. Modul de
prezentare.
 Pasta cu paraformaldehida-triopasta GYSI Este utilizata ca pasta mumifianta
pentru amputatia devitala, sauobtruratia rediculara dupa extripari devitale in care
au fost cateterizate partial. Desi aplicarea ei este extrem de simpla este utilizata din
ce in ce mai rar, datorita eficacitatii variabile si a incertitudinii asuora zonei de
actiune.
Compozitia: Paraformaldehida 20%,tricrezol 10%, creolina 20%, glicerina 4%,
oxid de zinc46%

5. Materiale pentru obturarea de durată. Caracteristica.

Materiale pentru obturarea de durată-sunt materiale reprezentate fie de o pasta
care se adapteaza morfologiei canalului], fie de un corp dur[pentru a ameliora
calitatea de sigelare a obturatiei . Dupa consistenta lor in timpul aplicarii in canal
se impart in:
-materiale care se introduc moi si se intaresc ulterior pe canal
-materiale care se introduc tari

6. Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe baza

ionomerilor de sticlă.
Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe baza ionomerilor
de sticlă. Poate fi folosit ca material de obturatie de canal,datorita faptului ca
prezinta un coeficient de contractie de priza mic si o inchidere etasata.Timpul de
priza este de 3-5 min ceea ce necesita manopere rapide.Dezobturarea canalului
este imposibila daca ionomerul de sticla nu contine conuri de
gutaperca.Materialele pe baza ionomerilor de sticla au o buna toleranta din partea
paradontiului apical.

7. Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe bază de

materiale derivate din gutapercă.
Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe bază de materiale
derivate din gutapercă. Aceste materiale rezulta din solubilizarea gutapercii in
solventi organici. Se cunosc: 1.Cloroperca – este preparata extemporaneu prin
dizolvarea in cloroform a gutapercii, pana se obtine o pasta care se introduce in
canal cu acul Lentullo. I se poate adauga si iodoform pentru a deveni antiseptica si
radioopaca. Dupa intarirea in canal da o contractie marcanta, motiv pentru care se
aplica si con de gutaperca solid. 2.Eucaperca – este obtinuta din solubilizarea
gutapercii in ulei de eucalipt. Se utilizeaza ca si cloroperca.
 9. Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe bază de
rășini epoxidice.Modul de prezentare. Proprietăți.
Mod de prezentare: Se prezinta in sistem bicomponent pulbere/lichid sau
pasta/pasta care se amesteca si este introdusa in canal cu acul lui Lentulo unde se
intareste in 24-30 ore.

Proprietati:
-sunt radioopace
-realizeaza o inchidere a canalelor recipienta in cazul unei uscari perfecte si a
dozarii cu mare precizie a componentelor materialului
-in caz de depasire produce reactii paradontale cu durata de 3-4 zile
-greselile de dozare au consecinte negative . O cantitate mica de pulbere duce la
aparitia de bule de aer care influenteaza calitatea inchiderii. O cantitate mare de
pulbere produce deficit in manipularea materialului sis cade etanseitatea
obturatiei .

12. Materiale ce includ produşi cu acţiune antiseptică. Irigații și medicație

intracanalară (soluție de irigare, lubrifianți, agenți chelatori).
Paste cu actiune antiseptica indelungata . Desi puternic antiseptice, resorbindu-
se in canal se folosesc numai pentru obturatii provizorii pe timp de 2-3 saptamani.
Exemple : -pasta iodoformata Walkhoff, -pastele Rockle’s, -triopasta Gysy ,
-pastele Asphalin I si II, etc. Toate acestea se introduc pe canal cu ace Lentullo.

13. Irigații și medicație intracanalară (soluție de irigare, lubrifianți, agenți

chelatori).
Solutiile de irigare:au rolul de a antrena dentritusurile din canal si a facilita
eliminarea lor mecanica\ Proprietati ideale: -sa nu fie toxice -sa fie lubrifianti -sa
aiba actiune solvent -sa aiba actiune antimicrobiana Lubrifiantii:faciliteaza
manipularea instrumentului endodontic in timpul tratamentului mecanic de canal si
reduc fortele de torsiune ale instrumentului.In acest scop se utilizeaza: sapunul
lichid,glicerina\ Agentii chelatori : De ex. EDTA –sunt acizi care au posibilitatea
de a inlatura resturile anorganice din canalele greu permiabile.