UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PRIVAT

CURRICULUM
la disciplina

DREPT PRIVAT ROMAN

Ciclul I, Licenţă

Autori:

Victor Volcinschi
Doctor în drept, profesor

Serghei Cebotari
Doctorand, lector superior

Artur Tarlapan
Doctorand, lector

Chişinău – 2017
APROBAT Şeful Departamentului ________________
la şedinţa Departamentului
din „___” __________ 2017

2
 PRELIMINARII

Disciplina „Dreptul privat roman” este o disciplină fundamentală şi de o importanţă deosebită

pentru istoria dreptului, precum şi pentru formarea unui jurist competent. Această disciplină are ca
obiect de studiu dreptul privat al Romei Antice în evoluția istorică a acestuia și urmărește scopul de a
pune la dispoziția studenților concepții juridice de bază în domeniul dreptului privat, având în vedere
influența majoră exercitată de știința juridică romană asupra legislației statelor din Europa
occidentală. Această influență se datorează nivelului ridicat al tehnicii juridice, elaborate în condițiile
unei economii monetare relativ dezvoltate, bazată pe proprietatea privată și stimularea circuitului
mărfurilor. Devenind în epoca Evului Mediu un sistem de norme juridice uniform în sfera relațiilor
economice, dreptul privat roman este pilonul pe care s-a format sistemul de drept romano-germanic.
Disciplina dată contribuie la formarea unei culturi general-juridice la studenţii facultăţii de
drept. Fără studiul Dreptului privat roman nu este posibilă cercetarea ştiinţifică aprofundată a
celorlalte sisteme de drept care i-au urmat şi care nu i-au putut aduce modificări importante. Orice
jurist trebuie să cunoască Dreptul privat roman, odată ce acest sistem de norme juridice dispune de o
validitate proprie, care i-a permis să exercite o influenţă categorică asupra întregii gândiri juridice ce
i-a urmat.
Cînd Roma intra în istorie, lumea antică cunoaştea deja câteva coduri legislative (Codul lui
Hammurabi – în Babilon, Legile lui Manu – în India, Codul lui Mu – în China), care în prezent sunt
simple documente de arhivă, pe când Dreptul privat roman îşi păstrează şi astăzi actualitatea.
Citirea, înţelegerea şi comentarea textelor romane este extrem de folositoare pentru formarea
spiritului juridic, din cauza perfecţiunii expresiilor întrebuinţate, iar limba latina este cel mai minunat
tipar în care poate fi turnată o gândire şi un precept juridic, adică acele elemente simple cu ajutorul
cărora principiile şi regulile de drept primesc formularea materială necesară punerii lor în aplicare.
Cunoașterea aspectelor de bază ale acestui domeniu de studiu înlesnește procesul de însușire a
materiei dreptului civil, dreptului familiei, dreptului afacerilor și altor disciplini juridice.

I. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

Nr. de credite
Ore total:

Evaluarea
Codul Denumire inclusiv
Forma de Responsabili de Semest
disciplin a
învăţământ disciplină rul Total
ei disciplinei C S L LI
Drept 1. V.Volcinschi I 150 45 30 - 75 Ex 5
cu frecvenţă Privat 2. S. Cebotari
F01O03
la zi Roman 3. A. Tarlapan

Drept 1. V.Volcinschi I 150 14 4 - 132 Ex 5

cu frecvenţă Privat 2. S. Cebotari
F01O03
redusă Roman 3. A. Tarlapan

II. TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

Nr. Ore
d/o
Unităţi de conţinut Lucrul
Curs Seminar
individual
zi f/r zi f/r zi f/r
1. Noţiuni generale, obiectul reglementării şi structura 2 1 4 - 3 10
Dreptului privat roman.
2. Izvoarele Dreptului privat roman. 2 - 2 - 3 10
3. Exercitarea si apărarea drepturilor. Procedura civilă 4 1 2 - 7 8
romană.
4. Persoanele şi statutul lor juridic. 4 1 2 - 7 10

3
5. Raporturile juridice familiale. 3 - 2 - 3 8
6. Consideraţii generale privind drepturile reale. Noţiunea şi 2 1 2 - 4 8
clasificarea bunurilor.
7. Posesia şi apărarea posesiei. 2 1 2 1 4 10
8. Dreptul de proprietate. 6 2 2 1 9 14
9. Drepturile reale asupra lucrului altuia. 2 1 2 - 4 10
10. Noţiuni generale despre obligaţii. 6 2 4 1 10 12
11. Executarea şi stingerea obligaţiilor. 4 1 2 1 6 12
12. Categorii de contracte şi delicte ca izvoare a obligaţiilor. 4 1 2 - 8 12
13. Dreptul de moştenire. 4 2 2 - 7 8
Total 45 14 30 4 75 132

III.COMPETENŢE PROFESIONALE ŞI FINALITĂŢI DE STUDIU

COMPETENŢE FINALITĂŢI DE STUDIU

1. Cunoaşterea conceptelor,
teoriilor, paradigmelor şi
metodologiei din domeniul
juridic.
 a obține abilități începătoare de cercetare în domeniul
jurisprudenţei.
 a explica legătura dintre necesităţile obiective ale societăţii şi
conţinutul normelor şi instituţiilor juridice.
 a evalua însemnătatea valorilor culturale juridice ale Dreptului
privat roman în patrimoniul cultural juridic mondial.
 a defini noţiuni ale fenomenelor şi conceptelor derivate din dreptul
roman, cum ar fi izvor de drept, acțiune în justiție, capacitate
juridică, persoană juridică, relații patrimoniale și nepatrimoniale,
posesie, drept de proprietate, drept de servitute, drept de gaj și
ipotecă, raport juridic obligational, creditor, debitor, culpă, contract,
delict, moștenire, testament, legat, ș.a.

2. Utilizarea cunoştinţelor în  a identifica raporturile juridice care fac obiectul de cercetare în

culegerea datelor şi
informaţiilor referitoare la
probleme concrete de drept.
cadrul Dreptului privat roman.
 a alege metoda/procedeul cel mai eficient pentru acumularea datelor
şi informaţiilor referitoare la problema juridică specifică Dreptului
privat roman.
 a obține aptitudini de utilizare a surselor originare ale Dreptului
privat roman.
 a selecta literatura juridică pertinentă problemelor juridice analizate.

3. Aplicarea tehnicilor şi  a cunoaşte tehnici şi instrumente specifice domeniului Dreptului

instrumentelor specifice din privat roman.
domeniul juridic în  a propune ipoteze de soluţionare a situaţiilor juridice litigioase.
soluţionarea problemelor de  a utiliza eficient sursele doctrinare și sursele originare ale Dreptului
ordin practic. privat roman pentru elaborarea lucrului individual

4. Exprimarea viziunilor  a identifica divergențe teoretice dintre opiniile diferitor

proprii faţă de reglementări
sau coliziuni de drept.
reprezentanți ai jurisprudenței clasice romane.
 a analiza evoluția și modificarea modului de reglementare a
diferitor relații, care fac obiectul Dreptului privat roman.
 a determina modul de interferență a diferitor sisteme de drept (ius
civile, ius praetorium, ius naturale) și de conciliere a
reglementărilor contradictorii în practica aplicării normelor juridice
din Dreptul privat roman.

4
 5. Utilizarea de tehnici,
metode şi procedee în
vederea formulării soluţiilor
interpretative ale normelor
juridice.
 a obține aptitudini de interpretare a textelor originale ale Dreptului
privat roman, de explicare a sensului acestora și de aplicare la
situații practice supuse analizei.
 a identifica soluţii corecte pentru diferite situații litigioase simulate
la petrecerea orelor practice.

6. Îndeplinirea la termen,  a identifica soluţii în timp restrâns la situaţii juridice litigioase.

riguroasă şi responsabilă, în  a elabora comunicări pe domenii înguste de cercetare din cadrul
condiţii de eficienţă şi Dreptului privat roman.
eficacitate, a sarcinilor  a elabora referate conform tematicii orientative sau sugerate de
profesionale, cu respectarea cadrul didactic.
principiilor eticii juridice.
7. Utilizarea eficientă a  a utiliza mijloacele electronice de comunicare pentru a face rost
resurselor de comunicare, a de surse bibliografice suplimentare, precum și de surse originare
surselor de formare ale Dreptului privat roman, accesibile în limba română, dar și în
profesională asistată, atât în limbile rusă, engleză, franceză.
limba română, cât şi într-o
limbă de circulaţie
internaţională.

IV. UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

Tema 1: Noţiuni generale, obiectul reglementării şi structura Dreptului privat roman.

Obiective Unităţi de conţinut
- să defininească Dreptul privat roman; 1. Noţiunea dreptului roman, delimitarea
- să descrie obiectul reglementării şi sistemul dreptului roman public de dreptul roman
cursului Drept privat roman; privat.
- să descrie perioadele istorice ale evoluţiei 2. Periodizarea dezvoltării istorice a Dreptului
dreptului privat roman; privat roman. Epoca veche. Epoca clasică.
- să compare dreptul privat roman cu cel public; Epoca postclasică.
- să identifice influenţa reciprocă dintre ius 3. Sistemele de bază ale Dreptului privat
civile, ius gentium, ius praetorium. roman. Ius civile. Ius praetorium. Ius gentium.
- să argumenteze influenţa dreptului privat Influenţa reciprocă dintre sisteme. Ius natuale.
roman în formarea sistemelor de drept ale 4. Recepţionarea Dreptului privat roman de
ţărilor Europei continentale. către statele Europei continentale după
destrămarea Imperiului roman.
Termeni-cheie: drept public, drept privat, epoci
ale evoluției istorice, sisteme de bază, proces de
recepționare

Tema 2. Izvoarele Dreptului privat roman.

Obiective
- să definească izvoarele DPR în sens material,
în sens formal şi ca sursă de cunoaştere;
- să caracterizeze izvoarele formale al DPR;
- să descrie premisele codificaţiei lui Iustinian,
procesul de realizare a codificaţiei şi structura
codificaţiei;
- să stabilească interdependenţa dintre izvoarele
scrise şi nescrise ale DPR;
- să stabilească interdependenţa dintre lege
Unităţi de conţinut
1. Noţiunea de izvor de drept. Izvor de drept în
sens material, în sens formal şi ca sursă de
cunoaştere.
2. Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Obiceiul. Legea. Legea celor XII Table.
Edictele magistraţilor. Senatusconsultele.
Constituţiile imperiale. Jurisprudenţa.
3. Codificarea lui Iustinian. Premisele
Codificării. Procesul de realizare a Codificării.

5
 senatusconsulte şi constituţiile imperiale;
- să argumenteze rolul edictelor pretoriene în
dezvoltarea DPR;
- să argumenteze importanţa codificaţiei lui
Iustinian pentru DPR.
Părţile componente ale Codificării. Codex.
Digeste. Institutiones. Novelae. Importanţa
Codificării lui Iustinian.
Termeni-cheie: izvor de drept, obicei, lege,
magistrat, Senat, principe, împăratul Iustinian,
codificare.

Tema 3. Exercitarea si apărarea drepturilor. Procedura civilă romană.

Obiective Unităţi de conţinut
- să caracterizeze tipurile de procedură civilă 1. Mijloacele de exercitare şi apărare a
romană; drepturilor. Justiţia privată ofensivă şi
- să definească acţiunile ca mijloace procesuale defensivă. Legile de limitare a justiţiei private
de apărare a drepturilor subiective încălcate; ofensive. Acţiunea (actio) ca mijloc de
- să definească mijloacele specifice de apărare exercitare şi apărare a drepturilor. Exceptio.
2. Clasificarea acţiunilor ca mijloace de
pretoriană;
exercitare şi apărare a drepturilor. Acţiuni
- să evidenţieze asemănările şi deosebirile reale şi personale. Acţiuni civile şi pretoriene.
dintre procedurile judiciare romane; Acţiuni de drept strict şi acţiuni de bună-
- să identifice categoriile de acţiuni; credinţă. Acţiuni penale, persecutorii şi mixte.
- să argumenteze premisele care au determinat Acţiuni private şi populare. Acţiuni arbitrare.
înlocuirea unei proceduri judiciare cu altele; 3. Procedura judiciară civilă. Formele
- să argumenteze rolul acţiunilor bonae fides în procesului în Dreptul privat roman. Noţiunea
dezvoltarea dreptului privat roman. de procedură civilă. Fazele procesului de
judecată. Procedura legisacţională. Categoriile
de legisacţiuni (de judecată şi de executare).
Procedura formulară. Formula şi părţile ei
componente. Procedura extraordinară.
Trăsăturile ei specifice.
4. Mijloacele specifice de apărare pretoriană.
Categoriile de mijloace specifice de apărare
pretoriană. Stipulaţiile pretoriene. Missio in
possessionem. Interdictele. Restitutio in
integrum.
5. Termenele de prescripţie.
Termeni-cheie: apărarea drepturilor, acțiune în
justiție, proceduri, Legea Aebutia, fazele
procesului de judecată, pretor, hotărâre
judecătorească, executarea hotărârii
judecătorești, prescripție.

Tema 4. Persoanele şi statutul lor juridic.

Obiective
- să definească noţiunea de persoană şi
capacitatea juridică a persoanei;
- să caracterizeze statutul juridic al cetăţenilor
romani, al latinilor, peregrinilor, sclavilor,
dezrobiţilor, colonilor;
- să numească tipurile de persoane juridice în
DPR;
- să caracterizeze statutul persoanei juridice;
- să compare tipurile de capacitate juridică a
persoanelor;
- să argumenteze influenţa vârstei asupra
Unităţi de conţinut
1. Noţiunea de persoană. Capacitatea juridică
a persoanei. Capacitatea juridică deplină a
persoanei. Capacitatea juridică limitată a
persoanei. Influenţa vârstei asupra capacităţii
juridice. Afectarea onoarei şi demnităţii civile şi
influenţa ei asupra capacităţii juridice.
2. Statutul juridic al cetăţenilor romani.
Dobândirea şi pierderea cetăţeniei. Drepturile şi
obligaţiile cetăţenilor romani. Numele
cetăţeanului roman.
3. Statutul juridic al latinilor şi peregrinilor.

6
 capacităţii juridice a persoanelor;
- să argumeteze influenţa afectării onoarei şi
demnităţii asupra capacităţii juridice a
cetăţenilor romani.
Tema 5. Raporturile juridice familiale.
Obiective
- să identifice trăsăturile caracteristice ale
familiei romane;
- să identifice categoriile de rudenie;
- să descrie condiţiile încheierii căsătoriei;
- să caracterizeze puterea lui pater familias;
- să definească noţiunile de tutelă şi curatelă;
- să caracterizeze instituţia tutelei şi curatelei;
- să compare tipurile de căsătorie;
- să delimiteze căsătoria legitimă de concubinat;
- să compare tipurile de tutelă;
- să analizeze evoluţia conţinutului puterii
părinteşti la diferite perioade istorice de
dezvoltare a DPR;
- să scoată în evidenţă scopurile tutelei.
Tema 6: Consideraţii generale privind drepturile reale. Noţiunea şi clasificarea bunurilor.
Obiective
- să cunoască criteriile de clasificare a bunurilor 1. Noţiunea de drept real. Delimitarea
Latini veteres. Latini coloniari. Latini iuniani.
Peregrini obişnuiţi şi deditici. Capacitatea
juridică a latinilor şi peregrinilor.
4. Statutul juridic al sclavilor. Izvoarele
sclaviei. Condiţia juridică a sclavilor. Peculiul
sclavilor.
5. Statutul juridic al dezrobiţilor. Formele
solemne şi nesolemne de dezrobire. Obligaţiile
dezrobitului faţă de patron. Legile de limitare a
dezrobirilor.
6. Statutul juridic al colonilor. Coloni benevoli
şi siliţi. Coloni parţiari. Capacitatea juridică a
colonilor.
7. Persoana juridică în Dreptul privat roman.
Conceptul de persoană juridică. Categorii de
persoane juridice conform Dreptului privat
roman.
Termeni-cheie: persoană, statut juridic,
capacitate juridică, vârstă, cetățenie, Edictul lui
Caracala, atribut de identificare, sclav, dezrobit,
colon, persoană juridică.
Unităţi de conţinut
1. Noţiunea şi trăsăturile caracteristice ale
familiei romane. Rudenia agnată şi cognată.
Concepţiile romanilor cu privire la familie.
Persoanele sui iuris şi alieni iuris. Rudenia
agnată. Categoriile de agnaţi. Rudenia cognată.
Rudenia pe linie directă şi colaterală. Afinitatea.
2. Căsătoria în Dreptul privat roman. Formele
de căsătorie. Condiţiile încheierii căsătoriei.
Modurile de încheiere a căsătoriei. Relaţiile
patrimoniale şi personale nepatrimoniale dintre
soţi în cadrul căsătoriei. Desfacerea căsătoriei.
Concubinatul şi efectele lui juridice.
3. Puterea părintească (patria potestas).
Stabilirea puterii părinteşti. Conţinutul puterii
părinteşti. Relaţiile dintre pater familias şi copiii
săi. Peculiul. Încetarea puterii părinteşti.
Emanciparea.
4. Tutela şi curatela. Noţiunea de tutelă şi
curatelă. Categoriile de tutelă şi curatelă.
Obligaţiile tutorelui şi a curatorului.
Termeni-cheie: familie, rudenie, grad de
rudenie, căsătorie, divorț, relații patrimoniale și
nepatrimoniale, zestre, șef de familie, autoritate,
emancipare, senatusconsultul Macedonian,
tutore, curator, minor, prodig.
Unităţi de conţinut
7
 şi importanţa acestor clasificări.
- să delimiteze drepturile reale de cele de
creanţă;
- să determine corelaţia dintre noţiunile „bun” şi
„patrimoniu”;
Tema 7: Posesia şi apărarea posesiei.
Obiective
- să caracterizeze noţiunea de posesie;
- să descrie categoriile de posesie,
- să caracterizeze interdictele ca moduri de
apărare a posesiei;
- să compare posesia cu detenţiunea;
- să compare tipurile de interdicte.
Tema 8: Dreptul de proprietate.
Obiective
- să definească prorietatea în sens economic şi
juridic;
- să caracterizeze noţiunea de drept de
proprietate;
- să caracterizeze modurile de dobîndire a
dreptului de proprietate;
- să caracterizeze modurile de apărare a
dreptului de proprietate;
- să caracterizeze acţiunea de revendicare şi
acţiunea negatorie;
- să compare modurile primare şi derivate de
dobîndire a dreptului de proprietate;
drepturilor reale de cele de creanţă.
2. Noţiunea de patrimoniu şi noţiunea de bun.
Patrimoniul (familia, pecunia, hereditas, bona).
Noţiunea de bun şi de lucru.
3. Clasificarea bunurilor. Bunuri mancipi şi
nec mancipi. Bunuri in patrimonium şi extra
patrimonium. Bunuri in commercium şi extra
commercium. Bunuri de drept uman şi drept
divin. Bunuri mobile şi imobile. Bunuri
corporale şi incorporale. Bunuri determinate
generic şi bunuri determinate individual. Bunuri
fungibile şi nefungibile. Bunuri principale şi
accesorii. Bunuri divizibile şi indivizibile.
Bunuri consumptibile şi neconsumptibile.
Bunuri frugifere şi nefrugifere. Fructele naturale,
industriale şi civile. Produsele.
Termeni-cheie: patrimoniu, activ, pasiv, drept
real, creanță, datorie, bunuri, fructe civile,
produsele bunurilor.
Unităţi de conţinut
1. Noţiunea de posesie şi elementele posesiei.
Noţiunea de posesie. Elementele posesiei
(corpus şi animus). Delimitarea posesie de
detenţiune. Dobândirea şi pierderea posesiei.
2. Categoriile de posesie. Posesia legitimă şi
nelegitimă. Posesia de bună-credinţă şi de rea-
credinţă. Posesia ad usucapionem. Posesia ad
interdicta. Posesia drepturilor.
3. Apărarea posesiei. Interdictele posesorii.
Interdictele retinendae possessionis causa (uti
possidetis şi utrubi). Interdictele recuperandae
possessionins causa (unde vi, de clandestina
possessione, de precario).
Termeni-cheie: posesie, posesor, detenție,
detentor, legitimitaete, bună-credință,
precaritate, interdict.
Unităţi de conţinut
1. Noţiuni generale privind proprietatea şi
dreptul de proprietate. Noţiunea de proprietate
în sens economic şi juridic. Dreptul de
proprietate în sens obiectiv şi subiectiv.
Conţinutul dreptului subiectiv de proprietate.
2. Categoriile dreptului de proprietate în
Dreptul privat roman. Dreptul de proprietate
quiritară. Dreptul de proprietate pretoriană.
Dreptul de proprietate provincială. Dreptul de
proprietate peregrină.
3. Modurile de dobîndire a dreptului de
proprietate. Moduri de dobîndire a dreptului de
8
- să compare categoriile de proprietate;
- să argumenteze premisele care au determinat
instituirea de către praetor a proprietăţii
bonitare;
- să argumenteze rolul Actio in Rem Publiciana
la apărarea cumpărătorului de bună credinţă.
Tema 9: Drepturile reale asupra lucrului altuia.
Obiective
- să caracterizeze drepturile reale asupra
lucrului altuia;
- să stabilească corelaţia dintre dreptul de
proprietate şi drepturile reale asupra bunurilor
altora;
- să argumenteze premisele care au determinat
reglementarea dreptului de servitute, dreptului
de superficie şi emfiteoză;
Tema 10: Noţiuni generale despre obligaţii.
Obiective
- să definească noţiunea de obligaţie;
- să caracterizeze elementele raportului juridic
obligaţional;
- să caracterizeze temeiurile de apariţie a
obligaţiilor;
- să definească noţiunea de contract;
- să caracterizeze condiţiile de valabilitate a
contractelor;
- să caracterizeze viciile de consimţămînt la
încheierea contractelor;
- să caracterizeze cesiunea de creanţă şi
proprietate conform ius civile. Moduri de
dobîndire a dreptului de proprietate conform ius
praetorium. Moduri originare şi derivate de
dobîndire a dreptului de proprietate.
Ocupaţiunea. Accesiunea. Confuziunea.
Specificaţiunea. Uzucapiunea. Mancipaţiunea.
In iure cessio. Tradiţiunea. Adjudecarea.
4. Apărarea dreptului de proprietate.
Mijloace specifice şi nespecifice de apărare a
dreptului de proprietate. Acţiunea în revendicare
şi acţiunea negatorie. Răspunderea posesorului
de bună şi de rea-credinţă în cazul revendicării
bunului. Actio in Rem Publiciana şi importanţa
ei la apărarea cumpărătorului de bună-credinţă.
Termeni-cheie: proprietate, posesie, folosință,
dispoziție, proprietate comună, cotă-parte,
peregrin, provincie, mancipațiune, tradițiune,
uzucapiune, revendicare, dobânditor de bună-
credință.
Unităţi de conţinut
1. Noţiuni generale despre drepturile reale
asupra lucrului altuia. Noţiunea de drept real
asupa lucrului altuia. Corelaţia dintre dreptul de
proprietate şi drepturile reale asupra lucrului
altuia. Categoriile de drepturi reale asupra
lucrului altuia.
2. Servituţile prediale şi personale. Noţiunea
de servitute. Servituţile prediale rustice şi
urbane. Servituţile personale. Uzufruct. Uz.
Abitaţia. Operae servorum vel animalium.
Constituirea şi stingerea servituţilor. Apărarea
servituţilor.
3. Superficia şi emfiteoza.
Termeni-cheie: lucrul altuia, drept real,
caracter absolut, opozabilitate, drept de
servitute, uzufruct, superficie, solarium,
emfiteoză, canon.
Unităţi de conţinut
1. Noţiunea şi elementele obligaţiei.
Clasificarea obligaţiilor. Noţiunea de raport
juridic obligaţional şi obligaţie subiectivă.
Elementele raportului juridic obligaţional.
Părţile. Obiectul. Sacţiunea. Obligaţii civile şi
naturale. Obligaţii divizibile şi indivizibile.
Obligaţii simple şi complexe. Obligaţii solidare
şi pe cote-părţi. Obligaţii alternative şi
facultative.
2. Temeiurile de apariţie a obligaţiilor. Faptele
juridice. Evenimente. Acţiuni licite şi ilicite.
9
 preluarea de datorie;
- să clasifice obligaţiile după criteriile
cunoscute;
- să compare obligaţiile cu pluralitate de
subiecte.
Tema 11: Executarea şi stingerea obligaţiilor.
Obiective
- să definească noţiunea de „executare a
obligaţiilor”;
- să caracterizeze condiţiile executării cuvenite
a obligaţiilor;
- să caracterizeze garanţiile reale şi personale;
- să caracterizeze formele gajului.
- să caracterizeze culpa şi formele ei;
- să stabilească corelaţia dintre executarea
obligaţiilor şi stingerea obligaţiilor;
- să compare modurile voluntare şi involuntare
de stingere a obligaţiilor;
- să compare culpa, dolul, mora, custodia;
- să identifice condiţiile răspunderii pentru
neexecutarea obligaţiilor;
- să identifice cazurile de exonerarea de la
răspundere pentru neexecutarea obligaţiilor.
Tema 12: Categorii de contracte şi delicte ca izvoare a obligaţiilor.
Obiective
- să caracterizeze categoriile de contracte.
- să caracterizaze quasicontractele, delictele şi roman. Contracte solemne. Mancipaţiunea.
quasidelictele;
- să compare contractele reale cu cele
consensuale.
3. Noţiunea şi condiţiile de valabilitate a
contractelor. Viciile de voinţă la încheierea
contractelor. Noţiunea de contract. Condiţiile
de valabilitate a contractului. Capacitatea.
Consimţământul. Obiectul. Cauza. Viciile de
voinţă la încheierea contractelor. Eroarea. Dolul.
Violenţa.
4. Transferul obligaţiilor. Cesiunea de creanţă
şi preluarea de datorie.
Termeni-cheie: obligație, creanță, creditor,
debitor, sancțiune, prestație licită și ilicită,
prestație divizibilă și indivizibilă, fapt juridic,
act juridic, contract, forma contractului, cauza,
viciu de consimțământ, cedent, cesionar, debitor
cedat.
Unităţi de conţinut
1. Executarea obligaţiilor. Condiţiile
executării corespunzătoare a obligaţiilor.
2. Răspunderea pentru neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare a obligaţiilor.
Condiţiile aplicării răspunderii. Culpa şi formele
ei. Dolul, mora, custodia. Cazurile de exonerarea
de la răspundere (forţa majoră şi cazul fortuit).
3. Garanţiile executării obligaţiilor. Noţiunea
de garanţii ale executării obligaţiilor. Garanţii
personale. Sponsio. Fideipromissio.
Fidejusiunea. Garanţii reale. Gajul şi formele
acestuia. Fiducia. Pignus. Ipoteca.
4. Stingerea obligaţiilor. Modurile voluntare şi
involuntare de stingere a obligaţiilor. Plata.
Novaţia. Compensaţia. Consemnarea. Remiterea
de datorie. Confuziunea. Decesul.
Imposibilitatea fortuită de executare.
Termeni-cheie: executare, termen de executare,
locul executării, executare necorespunzătoare,
culpă, prejudiciu, legătură cauzală, forța
majoră, garanții, fidejusiune, gaj, ipotecă
convențională și legală, creditor ipotecar,
debitor ipotecar, plată, darea în plată,
înlocuirea obiectului prestației, creanțe
reciproce.
Unităţi de conţinut
1. Categoriile de contracte în Drept privat
Nexum. Contracte verbale. Stipulaţia. Dotis
dictio. Contracte literale. Hirografe. Singrafe.
Contracte reale. Gajul. Împrumutul. Depozitul.
Comodatul. Contracte consensuale. Vînzarea-
cumpărarea. Locaţiunea. Societatea. Mandatul.
10
 2. Quasicontractele. Gestiunea de afaceri
(negotiorum gestio). Îmbogăţirea fără justă
cuază.
3. Delictele. Furtul (furtum). Jaful (rapina).
Cauzarea de daune (damnum iniuria datum).
Vătămarea corporală şi calomnia (iniuria).
4. Quasidelictele. Efusum et deiectum. Positum
et suspensum.
Termeni-cheie: contract solemn, formalități,
libripens, contract verbal, stipulant, contract
real, remiterea bunului, contract consensual,
vânzător, cumpărător, locator, locatar, clauza
leonină, mandant, mandatar, girant, plata
nedatorată, furtul clandestin, iniuria, Legea
Aquilia.

Tema 13: Dreptul de moştenire.

Obiective
- să caracterizeze formele de moştenire;
- să caracterizeze tipurile de testament;
- să compare clasele se moştenitori conform ius
civile, ius praetorium şi legislaţia lui Iustinian;
- să compare „testamentuum factio activa” şi
„testamentuum factio pasiva”;
- să compare legatele cu fideicomisele.
Unităţi de conţinut
1. Noţiuni generale privind dreptul de
moştenire. Noţiunea de moştenire. Formele
istorice ale moştenirii în Dreptul privat roman.
Moştenirea conform ius civile (hereditas).
Moştenirea conform ius praetorium (bonorum
possessio).
2. Moştenirea legală. Noţiunea de moştenire
legală. Clasele de moştenitori legali conform ius
civile, ius praetorium şi conform dreptului lui
Iustinian.
3. Moştenirea testamentară. Noţiunea de
testament. Condiţiile de valabilitate a
testamentului. Tipurile de testament în Dreptul
privat roman.
4. Deschiderea şi acceptarea moştenirii.
Apărarea dreptului de moştenire. Momentul
deschiderii moştenirii. Opţiunea succesorală.
Acceptarea sau refuzul moştenirii. Apărarea
dreptului de moştenire conform ius civile
(hereditas petitio). Apărarea dreptului de
moştenire conform ius praetorium (interdictum
quorum bonorum).
5. Legatele şi fideicomisele.
Termeni-cheie: moștenire, defunct, moștenitor,
deschiderea moștenirii, acceptarea moștenirii,
clasă de moștenitori, testament, rezerva
succesorală, petiția de ereditate, legatar.

V. LUCRUL INDIVIDUAL

Nr Produsul Strategii de realizare Criterii de evaluare Termen de

. preconizat realizare

1. Soluţionarea de - Selectarea normelor - alegerea corecta a normelor La fiecare

speţe juridice aplicabile. aplicabile. seminar.

11
 - Analiza situaţiei - logica expunerii situaţiei
juridice. juridice.
- Expunerea soluţiei. - corectitudinea soluţiei.

- Selectarea actelor Cu cel puţin o

- profunzimea studiului.
Referate normative relevante. săptămână
2. - diversitatea surselor.
- Selectarea înainte de
- interpretarea normelor juridice.
bibliografiei relevante. examen.
Procesul istoric de recepționare a Dreptului privat roman.
Legea celor XII Table.
Jurisprudența ca izvor formal al Dreptului privat roman.
Codificarea lui Iustinian. Premise. Proces de elaborare. Structură.
Mijloacele de exercitare şi apărare a drepturilor.
Formele procesului în Dreptul privat roman.
Capacitatea juridică deplină şi limitată a persoanei în Dreptul privat roman.
Afectarea onoarei și demnității și influența acesteia asupra capacității
juridice.
Persoana juridică în Dreptul privat roman.
Formele căsătoriei în Dreptul privat roman.
Relaţiile personale şi patrimoniale dintre soţi în Dreptul privat roman.
Regimul juridic al zestrei (dos).
Încetarea puterii părintești.
Tematica Noțiunea și elementele posesiei. Detențiunea precară.
orientativă a Apărarea posesiei.
referatelor Categoriile dreptului de proprietate în Dreptul privat roman.
Modurile originare de dobândire a dreptului de proprietate.
Modurile derivate de dobândire a dreptului de proprietate.
Apărarea dreptului de proprietate în Dreptul privat roman.
Servituţile prediale Dreptul privat roman.
Servituţile personale Dreptul privat roman.
Gajul și ipoteca în Dreptul privat roman.
Clasificarea obligațiilor în Dreptul privat roman.
Condițiile de valabilitate a contractelor.
Cesiunea de creanță și preluarea de datorie.
Condiţiile executării corespunzătoare a obligaţiilor.
Răspunderea debitorului pentru neexecutarea obligaţiilor.
Fidejusiunea în Dreptul privat roman.
Categorii de delicte în Dreptul privat roman.
Condiţiile de valabilitate a testamentului în Dreptul privat roman.

VI. SUGESTII METODOLOGICE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE

Disciplina Drept privat roman este inclusă în procesul de studiu la facultate de drept şi se
realizează printr-un complex de acţiuni de predare, învăţare şi evaluare a rezultatelor academice
avându-şi fundamentul în actele normative naţionale, inclusiv:
Actele legislative:
Codului educaţiei nr.152 din 17 iulie 2014 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2014, nr.319-324, art.634).
Legea nr.142-XVI din 07 iulie 2005 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor
de formare profesională şi al specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de
învăţămînt superior, ciclul I.
Actele normative adoptate de Ministerul Educaţiei:
Planul-cadru pentru studii superioare (ciclul I - Licenţă, ciclul II - Master, studii
integrate, ciclul III – Doctorat), aprobat prin ordinul ministrului educaţiei nr. 1045 din

12
 29 octombrie 2015.
Ghidului utilizatorului Sistemului European de Credite Transferabile/ ECTS.
Ghidului de implementare a Sistemului Naţional de Credite de Studiu, aprobat prin
ordinul ministrului educaţiei, tineretului şi sportului nr. 140 din 25 februarie 2006.
Regulamentului-cadru privind organizarea examenului de finalizare a studiilor
superioare de licenţă, aprobat prin ordinul ministrului educaţiei nr.1047 din 29
octombrie 2015.
Recomandărilor-cadru pentru elaborarea Regulamentului instituţional privind
organizarea evaluării activităţii de învăţare a studenţilor, aprobate prin ordinul
ministrului educaţiei nr. 881 din 18 decembrie 2009.
Reglementările instituţionale ale Universităţii de Stat din Moldova:
Regulamentul de organizare a procesului educaţional la Universitatea de Stat din
Moldova, aprobat de Senatul USM la 25 aprilie 2006 şi varianta înnoită din 2012.
Regulamentul instituţional privind randamentul academic aprobat de Senatul USM la
09 iunie 2010 cu modificări din 25 martie 2014.

Procesul de predare – învăţare se realizează prin două categorii de interacţiuni ale profesorului
şi studentului care constau din lecţii teoretice, lecţii practice (seminare), activitatea de pregătire
individuală a studentului şi activitatea de evaluare a cunoştinţelor.

Predarea lecţiilor teoretice are loc prin sistem de actiuni si operaţii întreprinse de cadrul
didactic în scopul proiectării şi desfăşurării lectiilor prin care se asigură transmiterea către studenţi
într-un mod sistematic a cunoştinţelor ce se referă la conţinutul temelor incluse în prezentul
curriculum. Predarea dreptului, implicit şi al dreptului privat roman, în sine este un gen de
comunicare pedagogică dintre cadrul didactic şi audient şi implică definirea unor concepte juridice,
expunerea într-un mod coerent a unor informaţii, proceduri, strategii precum şi explicarea acestora
prin diferite corelaţii şi exemple practice. Începutul fiecărei teme teoretice începe cu aducerea la
cunoştinţa studenţilor a subiectelor ce urmează a fi studiate, obiectivele pe care şi le propune
profesorul să fie realizate, sursele doctrinare (manuale, monografii, articole ştiinţifice etc.) pe care
profesorul le recomandă. Cadrul didactic îşi organizează activitatea de predare astfel, încât folosind
diferite modele ale expunerii materiei (analitic, soluţionare a problemelor juridice, interacţiunea
profesor - student) îl face pe audient (student) să recepţioneze informaţia transmisă, s-o memoreze, s-
o reproducă, iar în cazurile în care se cere, să opereze cu această informaţie.

Lecţiile practice au ca şi scop de a verifica cum studentul a înţeles teoriile, conceptele,

precedeele şi procedurile juridice predate, cum el le reproduce şi în ce măsură ar putea să le aplice în
practică.

Învăţarea este, dacă nu un efect al predării, atunci întregeşte conceptul de predare şi aduce
finalitate, or, prin învăţare se acumulează cunoştinţele şi aptitudinile necesare însuşirii unei profesii,
implicit, celei de jurist. Învăţarea dreptului privat roman se face prin:
 participarea studentului la lecţii teoretice în cadrul cărora are posibilitatea de a
pune întrebări şi a clarifica logica şi esenţa conceptelor juridice studiate;
 pregătirea subiectelor temei pentru activitatea la lecţiile practice.
 participarea la lecţiile practice, în cadrul cărora studentul de sinestător, sau
împreună cu grupul format, soluţionează speţa şi după caz, găseşte răspunsul la subiectele
teoretice şi practice analizate.
 îndeplinirea lucrurlui individual. Lucrul individual presupune îndeplinirea de
către student a unor activităţi de sinestător ce contribuie la înţelegerea materiei predate.

Metodologia evaluării în cadrul programelor de studii realizate la USM, inclusiv evaluarea în

cadrul programului de studii Drept, reflectă abordarea curriculară şi este orientată spre evaluarea
rezultatelor învăţării şi a competenţelor dobândite. La începutul studierii disciplinei studenţilor li se
aduce la cunoştinţă curriculum disciplinei şi alte materiale didactice elaborate şi, desigur se explică la
13
general, modul în care urmează să fie predată disciplina, cum trebuie studentul să înveţe temele
incluse în curriculum, ce trebuie să poată face studentul la finalul disciplinei respective, precum şi
sunt informaţi despre formele şi modalităţile de evaluare, criteriile de apreciere.
Formele şi modalităţile de evaluare sunt elaborate în baza Regulamentului de organizare a
studiilor în învăţământul superior în baza Sistemului Naţional de Credite, aprobat prin ordinul
Ministerului Educaţiei nr. 1046 din 29 octombrie 2015 discutate la şedinţa departamentului şi
aprobate la Consiliul facultăţii. Reieşind din dispoziţiile acestuia, evaluarea rezultatelor academice se
realizează prin:

Evaluarea iniţială se realizează la începutul procesului educaţional: a disciplinei; capitolului,

temei. Formele de realizare a evaluării iniţiale rămân la discreţia cadrului didactic şi sunt determinate
de finalităţile disciplinei şi specificul formării profesionale. Rezultatele evaluării iniţiale influenţează
elaborarea strategiei didactice. Cadrul didactic înregistrează rezultatele evaluării iniţiale în registrul
personal.

Evaluarea curentă se realizează pe parcursul procesului educaţional în cadrul cursului,

seminariilor, activităţilor practice, consultaţiilor. Prin evaluarea curentă profesorul monitorizează
procesul de formare a competenţelor profesionale a viitorilor specialişti;
Evaluarea curentă constată rezultatele activităţii de formare profesională: atât a celor realizate
în sala de curs, cât şi a lucrului individual. Rezultatele evaluării curente se exprimă în note în
conformitate cu grila de notare.
Evaluarea curentă include şi două atestări obligatorii desfăşurate în termenul indicat în
calendarul academic. Evaluările curente, atât în scris, cât şi cele orale, se realizează în baza testelor
care includ sarcini de diferit nivel de complexitate, inclusiv de cunoaştere şi înţelegere, aplicare
integrare.
Rezultatele acestor evaluări sunt luate în calcul la evaluările finale semestriale şi au o pondere
de 60 la sută din nota finală la disciplină pentru studenţii ce fac studiile cu frecvenţa la zi, şi 50 %
pentru studenţii de la frecvenţă redusă.
Cadrul didactic are obligaţia să indice rezultatele evaluării curente în registrul grupei
academice.

Evaluarea finală are funcţia de bilanţ şi certificare şi se realizează la încheierea studiului

disciplinei.
Formele de realizare ale evaluării finale sunt: examenul scris (la decizia Departamentului
examenul poate fi şi oral). La examen studentul trebuie să răspundă la cel puţin 2 subiecte întocmite
sub formă de teste cu 3 nivele de complexitate.
Rezultatele evaluării finale se exprimă în note conform grilei de notare (nota minimă de
promovare este nota 5) şi credite academice. Numărul creditelor academice pentru disciplina Dreptul
privat roman este de 5 credite şi constată realizarea integrală a volumului de muncă pretins
studentului care demonstrează anumite competenţe.
Nota finală la disciplină însumează rezultatul evaluării curente şi celei de la examen, astfel,
încât rezultatul evaluării curente să constituie 60 % din nota finală, iar nota de la examen - 40%,
respectiv pentru studiile la frecvenţă redusă raportul dintre nota evaluării curente şi celei de la
examen să constituie 50% la 50%.
Cadrul didactic este obligat să indice rezultatele evaluării finale în borderou (tabelul de note).
Evaluările finale, similar celor curente se realizează în baza testelor cu sarcini de diferit nivel
de complexitate, adică în trei niveluri: de cunoaştere şi înţelegere; de aplicare; de integrare.
Sarcinile de nivel unu solicită cunoaşterea materialului teoretic şi reproducerea acestuia.
Sarcinile de nivel doi solicită analiza, compararea, generalizarea şi aplicarea, după model, a
cunoştinţelor teoretice în practică. Nivelul trei solicită studentului rezolvarea situaţiilor de problemă,
aprecierea, evaluarea, luarea unor decizii. Studentul poate fi apreciat înalt, doar dacă rezolvă sarcini
de nivel trei, integrare, fapt ce demonstrează competenţe.
Susţinerea cu succes a examenelor curente şi atribuirea creditelor demonstrează că studentul
posedă cunoştinţe şi aptitudini (competenţe) prevăzute în curricula disciplinei Dreptul privat roman.

14
 VII. BIBILIOGRAFIE SELECTIVĂ
(în ordine alfabetică)

Literatură obligatorie.

1. Cocoş Ştefan. Drept roman. Curs universitar. Bucureşti: Editura ALL BECK, 2000.
2. Drept privat roman. / Autori: Victor Volcinschi, Daniela Țurcan, Serghei Cebotari [et. al.],
red. şt. Victor Volcinschi. Chişinău, 2014.
3. Molcuţ Emil. Drept Privat Roman. Note de curs. Curs universitar. Ediţia a II-a. Bucureşti:
Universul Juridic, 2003.
4. Римское частное право. Учебник / Под. ред. проф. И.Б. Новицкого и проф. И.С.
Перетерского. Москва: Юриспруденция, 2009.

Literatură recomandată.

În limba română

5. Anghel Ion M. Dreptul roman (manual). Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Bucureşti: Editura
Lumina Lex, 2000.
6. Cebotari S. Relaţiile patrimoniale ale soţilor în statul Roman // Revista Naţională de Drept,
2003, nr. 11.
7. Ciucă Valeriu. Compilaţiuni I. Notă de prelegeri de drept privat roman. Elemente didactice,
Ius personarum. Iaşi: Fundaţia academică “Petre Andrei”, 1991.
8. Ciucă Valeriu. Lecţii de drept privat roman. Ius actionem. Iaşi: Editura Graphis, 1994.
9. Ciucă Valeriu. Drept roman. Lectionibus et jus actionum ac jus personarum. Iaşi: Editura
Ankarom, 1996.
10. Gidro R., Mihuţiu O. Drept privat roman. Cluj-Napoca: Editura “Casa Cărţii de Ştiinţă”,
1995.
11. Hanga Vladimir. Drept privat roman. Bucureşti, 1978.
12. Hanga Vladimir, Bob Mircea Dan. Curs de drept privat roman. Ediţia a III-a. Bucureşti:
Universul juridic, 2009.
13. Jacotă Mihai Vasile. Drept privat roman. Vol.1 şi 2. Iaşi: Editura fundaţiei „Chemarea”,
1992.
14. Mihalache Iurie. Drept privat roman. Note de curs. Chişinău, 2012.
15. Molcuţ Emil, Oancea Dan. Drept roman. Bucureşti: Casa de editură “Şansa”, 1993.
16. Murzea Cristinel. Drept Roman. Bucureşti: Editura ALL BECK, 2003.
17. Oancea Dan. Drept roman. Bucureşti: Casa de editură “Şansa”, 1998.
18. Popa Vasile, Motică Radu I. Drept privat roman. Timişoara: Presa universitară română, 1994.
19. Popa Vasile Val. Drept Privat Roman. Bucureşti: Editura All Beck, 2004.
20. Sîmbrian Teodor. Drept privat roman. Principii instituţii şi texte celebre. Bucureşti: Casa de
editură “Şansa”, 1994.
21. Stoicescu Constantin. Curs elementar de drept roman. Bucureşti: Universul juridic, 2009.
22. Tomulescu C. Şt. Drept privat roman. Universitatea Bucureşti, Facultatea de drept, 1973.
23. Volcinschi Victor, Baieş Sergiu, Roşca Nicolae. Drept privat roman (Scheme). Chişinău,
2001.
24. Volcinschi Victor, Cojocari Eugenia. Drept privat roman. Chişinău, 2006.
25. Volcinschi Victor. Problemele definirii servituţii prediale în lumina secolelor şi a noului Cod
Civil al Republicii Moldova // Legea şi viaţa, 2004, nr. 8.
26. Volcinschi Victor. Servitutea predială în lumina secolelor şi a noului Cod Civil al Republicii
Moldova // Analele Ştiinţifice ale USM. Facultatea de Drept. Chişinău, 2004, nr. 4.
27. Volcinschi Victor. Recepţionarea unor principii, instituţii şi norme juridice din Dreptul
Privat Roman în noul Cod Civil al Republicii Moldova // Revista Naţională de Drept, 2009,
nr. 10-12.

15
 În limba rusă:

28. Барон Ю. Система римского гражданского права. С.-Петербург: «Юридические центр

Пресс», 2005.
29. Бартошек M. Римское право: понятия, термины, определения. Москва: Юрид. Лит,
1989.
30. Дождев Д.В. Римское частное право. Учебник для вузов. Москва: Издательская группа
ИНФРА М – НОРМА, 1996.
31. Новицкий И.Б. Римское право. – Москва: Юрайт, 2010.
32. Подопригора A.A. Основы римского гражданского права. Киев: «Вентури», 1994.
33. Покровский И.А. История римского права. Санкт-Петербург, 1998.
34. Пухан Иво, Поленак-Акимовская Мирьяна. Римское право (перевод с македонского).
Москва: «Зерцало-М», 2003.
35. Санфилиппо Чезаре. Курс римского частного права. Москва: Изд-во „БЕК”, 2000.
36. Тархов В.А. Римское частное право. Саратов: Изд-во «Пул», 1996.
37. Хвостов В.М. Система римского права. Москва: «Спарк», 1996.
38. Черниловский З.М. Римское частное право. Элементарный курс. Москва: Юристъ,
2001.

În alte limbi:

39. Borkowski A. Roman law. 2nd Edition. Hampshire: Oxford University Press, 2002.
40. Danilo Dalla, Renzo Lambertini. Instituzioni di Diritto Romano. Torino: G.Giappichelli
Editore, 2001.
41. Nicholas B. An Introduction to Roman Law. New York: Oxford University Press Inc., 2002.

16