IMPORTANŢA ÎNVĂŢĂRII MATEMATICII

1.1. Cerinţe ale învăţării matematicii în învăţământul preşcolar şi şcolar

Pe fondul progresului rapid al ştiinţei şi tehnicii, mobilităţii vieţii sociale caracteristic

epocii noastre mutaţiile calitative care au loc în şcoală î și au srcinea în cerinţele de edificare a
societăţii.
Necesitatea obiectivă care decurge din însăşi dezvoltarea economico-socială a ţării
reprezintă procesul de perfecţionare continuă a activităţii de învăţământ în vedere transformării
sale calitative.
inisterul !ducaţiei Naţionale şi "ercetării #tiinţifice a luat o serie de măsuri pentru
continua îmbunătăţire a programelor şi manualelor şcolare. Noile programe elaborate au avut în
vedere$
• realizarea unei concepţii unitare în predarea pe toate treptele de învăţământ%
• asimilarea rezultatelor obţinute în cercetarea matematică%
• fundamentarea mai riguroasă din punct de vedere ştiinţific a noţiunilor matematice nou introduse
într-o formă accesibilă elevilor%
• acordarea unor ponderi ale laturii formative a conţinutului prin accentuarea elementelor care duc
la dezvoltarea gândirii, a capacităţii de creaţie, a perseverenţei în căutarea soluţiilor, a spiritului
de ordine%
• aplicarea cunoştinţelor matematice în practică sau în alte discipline.
&şa cum în viaţa de zi cu zi omul nu se poate despărţi de artă şi poezie, cu atât mai puţin
nu se poate înstrăina de matematică. !a este prezentă în viaţa omului pas cu pas, de la
socoteli le zilnice, numărarea banilor, numerele de telefoane până la celelalte numere care ne
dovedesc e'istenţa în cad rul comunităţii în care tră im (re prezen tări matema tice în actel e
personale). "u alte cuvinte, această disciplină a pătruns, ca aerul, în toate formele vieţii
moderne. "u a*utorul acesteia omul a obţinut şi a preluat controlul asupra mediului în care
trăieşte, asigurându-şi şi sporindu-şi cu a*utorul matematicii confortul necesar unei vieţi cât
mai uşoare. Putem spune că mat ematica e'istă în tot ce ne încon*oară, ea e'istând sub
diferite forme şi în celelal te discipli ne. +oate obiectel e care ne atrag atenţi a îşi e'prim ă

fiinţa sau frumuseţea prin forme, prin volume, prin propor ţii sau prin modele ce ascund
vechiul în combinări noi, neaşteptate şi ingenioase. storia dezvoltării matemati ce în lume
confirmă aceste deziderate pe deplin. &stfel, de la problemele practice cu primele numere
inventate de omul primitiv, matematicienii greci au trecut la altele, tot cu numere dar de natură
abstractă, teoretic ă. !i nu mai erau satisfăcuţi să rez olve probleme care să le arate ce cantitate,
ce suprafaţă, ce volum sau ce capacitate are un corp dat, ci se întrebau ce proprietate are acest
număr abstract şi prin ce se deosebeşte el de altul
e e'emplu, numerele /, 0, 12 şi 13 de pildă, nu mai erau pentru ei pur şi simplu numere,
aşa cum au fost pentru înaintaşii lor, meşteri în calcul, anume egiptenii, babilonienii şi alţii. !i au
găsit spre surprinderea lor că în timp ce numerele mai sus amintite apar ca produse a doi factori
/45 ' 1, 0 4 2 ' 1, 12 4 / ' 2, numere ca 15 şi 16 nu se desfac în alţi factori, decât dacă se are în
vedere şi 7.
&şadar au înţeles atunci că primele trei numere sunt compuse, iar al patrulea şi al
cincilea sunt numere prime şi s-au apucat să 8cearnă8 numerele9 "ele prime au rămas în 8ciurul
lui !ratostene8, cele compuse au trecut. in timpuri străvechi, alături de aritmetică s-a
dezvoltat geometria, care a reprezentat primul mi*loc de a e'prima, în limba*ul spaţiului cu o
dimensiune a scrisului, procesele ce se petreceau în spaţiul cu două şi trei dimensiuni. Până în
secolul al :;-lea cuvintele 8matematician8 şi 8geometru8 erau sinonime. #i în timpurile mai
noi, geometria a rămas obiect fundamental, fiindcă a ştiut să-şi asimileze alte descoperiri şi să le
folosească pentru a da amploare şi mai multă profunzime obiectului.
Nimeni nu poate fi străin de gândirea matematică în stare să dezvolte facultatea de
abstractizare, capabilă să stabilească legături între probleme, care, deşi aparţin unor domeni i
diferite, poate să gândească limba*ul comun al cifrelor. &stfel, se introduce, noul în

matematică, împletindu-se sau e'primându-se în ramuri necunoscute până acum, cum ar fi

cibernetica şi informatica.
!ste interesant de observat că termenul matematică nu a avut de la început înţelesul
actual. &cest a este de srcin e greacă - mathema însemnând ştiinţă sau obiect de studiu. <e
pare că elevii din şcoala lui Pitagora, care urmau cursurile superioare, erau numiţi
matematicei (matematicieni sau învăţaţi), spre deosebire de cei care urmau cursul inferior,
elementar, numiţi doar auditori.
Platon înţelegea prin mathemata 8obiect de studiu8, căci în dialogul său numit
8=epublica8 vorbeşte despre cele trei obiecte de studiu, anume$ &ritmetica, >eometria şi
a mediului pedagogic. ?n literatura de specialitate şi psihopedagogică sunt prezentate şi dezbătute
diferite puncte de vedere privind importanţa şi valenţele formative ale domeniului matematic, ale
matematicii ca ştiinţă sau disciplină de învăţământ
?ntr-un studiu elaborat în &nglia în 76A/ de către 8&sociaţia atematicienilor8 şi intitulat
8Predarea matematicii în şcoala primară8, obiectivele sunt stabilite în vederea dezvoltării
copilului.
8<copul predării matematicii este de a contribui la formarea bazelor gândirii matematice
privind aspectele numerice şi spaţiale ale obiectelor cu care copiii de la această vârstă au
contact.8 &cest punct de vedere a fost subliniat şi în anul 7636 cu prile*ul unei discuţii organizate
de epartamentul !ducaţiei şi #tiinţei, într-un document privind învăţarea matematicii în şcoala
primară în care se specifică faptul că predarea matematicii este necesară pentru a-i învăţa pe
copii să gândească mai bine, precum şi pentru a înţelege viitoarele lor sarcini profesionale,
manifestările lumii încon*urătoare, precum şi performanţele lumii omeneşti.
ntenţia de a pune accent pe dezvoltarea individuală este vizibilă nu numai în programele
ţărilor dezvoltate. B vedere de ansamblu o găsim în raportul intitulat 8?nvăţământul de
matematică la nivelul preşcolar şi primar8 prezentat în 763/ la cel de-al -lea "ongres
nternaţional al învăţământului de atematică în care se susţinea că 8a apărut o tendinţă de a
înlocui învăţarea unor mecanisme şi a aplicaţiilor lor la probele standard, cu activităţi prin care
copiii să descopere, să demonstreze puterea de cercetare şi inventivitate (...) să-i facă pe copii să
descopere ei înşişi strategiile cercetării şi apoi să e'perimenteze plăcerea de a rezolva o
problemă, mobilizându-le astfel cunoştinţele şi competenţele şi în felul acesta invitându-i să
propună ei înşişi probleme.8

ntenţia aceasta a apărut pe baza ideii că nu e'istă diferenţe între redarea gândirii unui
copil şi a unui matematician. ?nvăţământul matematic modern românesc cu deschidere spre
universitate, va pune accent mai mare pe activitatea independentă a şcolarului, pe activitatea
diri*ată care imprimă actul învăţării cu caracter acut.